Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 174 din 28 martie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, exceptie ridicata de Marius Enache în Dosarul nr. 8.399/302/2012 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila si care formeaza obiectul Dosarului nr. 1.340D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public.

Acesta solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând în acest sens ca inexistenta unei cai de atac împotriva hotarârii judecatoresti prin care judecatoria solutioneaza plângerea contraventionala echivaleaza cu imposibilitatea exercitarii controlului judecatoresc garantat de art. 129 din Constitutiei si goleste de continut principiul liberului acces la justitie si al dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Legea fundamentala.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 12 septembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 8.399/302/2012, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, exceptie ridicata de Marius Enache într-o cauza având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii prevazute de Legea nr. 61/1991.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate, prin care este eliminata singura cale de atac în materia contraventiilor, aduc atingere principiului liberului acces la justitie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la aparare, unicitatii, impartialitatii si egalitatii justitiei, golindu-se astfel de continut si principiul exercitarii cailor de atac. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat constant în jurisprudenta sa ca limitarile aduse accesului liber la justitie nu trebuie sa atinga substanta dreptului, legiuitorul având obligatia de a garanta caracterul efectiv al acestuia.

Autorul exceptiei mai precizeaza ca, în practica, unele instante de judecata, în lipsa unei cai de atac împotriva propriilor hotarâri, absolutizeaza prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, nu îsi mai exercita rolul activ în ceea ce priveste administrarea tuturor probelor utile, pertinente si concludente în cauza, respingând astfel plângerile contraventionale fara a intra în cercetarea fondului. Aceasta conduita procesuala diferita a instantelor de judecata nesocoteste prezumtia de nevinovatie, vazuta, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca una dintre garantiile fundamentale ale dreptului la un proces echitabil, si afecteaza principiul unicitatii, impartialitatii si al egalitatii justitiei.

Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este întemeiata, având în vedere Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 a Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 nu îngradesc accesul liber la justitie al persoanelor interesate, nu contravin dreptului la un proces echitabil si nici dreptului la un recurs efectiv la o instanta nationala, dar împiedica prelungirea excesiva a duratei procesului si contribuie prin aceasta la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil. Eliminarea caii de atac a recursului împotriva hotarârii judecatoresti prin care a fost solutionata în prima instanta plângerea contraventionala nu înfrânge prevederile constitutionale ale art. 11 si art. 20, dispozitiile conventionale invocate consacrând posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie, care a si fost exercitat de autorul exceptiei. Totodata, instituirea regulilor de desfasurare a procesului în fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie. În considerarea unor situatii deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamna accesul în toate cazurile la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 sunt neconstitutionale, în sensul celor constatate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011. Textul de lege criticat are urmatorul cuprins:

- Art. 8 alin. (2): "(2) Hotarârea judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plângerea este definitiva si irevocabila."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine normelor constitutionale ale art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la aparare, art. 53 alin. (2) teza finala, potrivit carora restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati este permisa numai daca nu aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei si ale art. 129 referitor la folosirea cailor de atac. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este întemeiata, urmând a fi admisa pentru urmatoarele considerente:

Din economia prevederilor Legii nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, Curtea retine ca ca împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor reglementate de acest act normativ se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia, solutionarea sa fiind de competenta materiala a judecatoriei. Potrivit dispozitiilor legale criticate, hotarârea judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plângerea este definitiva si irevocabila.

Curtea observa ca prevederile actuale ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 au fost introduse initial la art. 9 alin. (2) din lege, în forma în care aceasta a fost republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, prin art. XI din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Legea nr. 61/1991 a fost republicata în temeiul art. II din Legea nr. 153/2010, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011, dându-se textelor o noua numerotare, astfel ca art. 9 alin. (2) a devenit art. 8 alin. (2), care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Anterior modificarii legislative mentionate, Legea nr. 61/1991 prevedea, pentru contestarea hotarârii pronuntate de judecatorie pentru solutionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei, în complet format dintr-un singur judecator, posibilitatea formularii unei cereri de reexaminare solutionate în termen de 3 zile de aceeasi instanta, în complet format din 2 judecatori, aceasta hotarâre fiind definitiva (art. 9, 13 si 14).

În examinarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea are în vedere faptul ca prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, instanta de contencios constitutional a constatat, printre altele, neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care aveau urmatorul continut: "Hotarârea judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plângerea este definitiva si irevocabila." Pentru a ajunge la aceasta solutie, care a reconsiderat jurisprudenta sa în materie, Curtea a pornit de la constatarea ca "în practica, unele instante de judecata, în lipsa unei cai de atac împotriva hotarârilor pe care le pronunta, absolutizeaza prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor în materia circulatiei pe drumurile publice. Aceste instante nu îsi mai exercita astfel rolul activ în ceea ce priveste administrarea tuturor probelor utile, pertinente si concludente în cauza, respingând astfel plângerile contraventionale fara a intra în cercetarea fondului." Curtea a apreciat ca aceasta conduita poate constitui premisa unor viitoare condamnari ale statului român de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, având în vedere jurisprudenta acestei instante.

Curtea a retinut în continuare ca, "în exercitarea prerogativelor sale privind reglementarea cailor de atac sau exceptarea de la exercitarea lor, legiuitorul trebuie sa aiba în vedere si respectarea celorlalte principii si texte constitutionale de referinta. Or, în materia contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice, prin eliminarea controlului judiciar al hotarârilor pronuntate de judecatorie se aduce atingere principiului accesului liber la justitie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la aparare, unicitatii, impartialitatii si egalitatii justitiei, golindu-se astfel de continut principiul exercitarii cailor de atac."

Dispozitiile legale ce constituie obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate se refera la hotarârea judecatoreasca prin care este solutionata plângerea formulata împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor reglementate de art. 3 din Legea nr. 61/1991. Chiar daca, în cazul de fata, obiectul de reglementare al actului normativ examinat îl constituie incriminarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice - clasificate în infractiuni si contraventii - si stabilirea sanctiunilor corespunzatoare, Curtea constata existenta unei similitudini în privinta normelor de procedura criticate, referitoare la modalitatea de contestare a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, cu cele analizate prin decizia mai sus indicata, referitoare la contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice. În acest sens, Curtea observa si dispozitiile art. 10 din Legea nr. 61/1991, potrivit carora prevederile acestei legi se întregesc cu cele din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia dispozitiilor privind plata a jumatate din minimul amenzii.

Totodata, atât dispozitiile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 - constatate ca fiind neconstitutionale prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 - cât si cele ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 (având, de altfel, continut identic), au fost introduse prin dispozitiile art. X, respectiv art. XI din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor.

Prin urmare, fiind vorba de acelasi domeniu al dreptului - dreptul contraventional - Curtea constata ca argumentele de principiu retinute prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 sunt valabile, mutatis mutandis, si în prezenta cauza.

Curtea constata, asadar, ca eliminarea controlului judiciar al hotarârii pronuntate de judecatorie în materia contraventiilor ce constituie fapte de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice aduce atingere art. 129 din Constitutie, raportat la dreptul de acces liber la justitie si la dreptul la aparare, reprezentând în acelasi timp o încalcare a cerintelor unui proces echitabil. În plus, prin conduita procesuala diferita a instantelor de judecata, în sensul în care unele administreaza probatoriul în cauze, pe când altele nu intra în cercetarea fondului, se aduce atingere si art. 124 alin. (2) din Constitutie privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei. Totodata, prin prisma argumentelor anterior retinute, Curtea retine ca sunt încalcate si prevederile art. 53 alin. (2) teza finala din Legea fundamentala.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Marius Enache în Dosarul nr. 8.399/302/2012 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila si constata ca dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata, sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntata în sedinta din data de 28 martie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf