Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 152 din 12 martie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Valentina Barbateanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Chircusi în Dosarul nr. 6.117/90/2011 al Tribunalului Vâlcea - Sectia I civila si care constituie obiectul Dosarului nr. 1.255D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiata, invocând cele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 326 din 3 aprilie 2007. Observa, totodata, ca dispozitiile art. 52 alin. (3) din Constitutie sunt mult mai generoase decât cele ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea nr. 108/2012 din 29 martie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 6.117/90/2011, Tribunalul Vâlcea - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Chircusi într-o cauza civila având ca obiect solutionarea unei cereri de acordare de despagubiri materiale si daune morale pentru o eroare judiciara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 52 alin. (3) din Constitutie referitor la raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

În acest sens, arata ca împotriva sa a fost începuta urmarirea penala sub acuzatia de ucidere din culpa si parasirea locului accidentului, retinându-i-se si permisul de conducere auto. Dupa un an si jumatate, printr-o rezolutie a Parchetului Vâlcea s-a dispus încetarea procesului penal întrucât fapta nu a fost savârsita de catre inculpat. Precizeaza ca, prin multiplele activitati de cercetare penala, i s-au creat prejudicii atât materiale, cât si de imagine, onoarea si demnitatea fiindu-i grav si iremediabil afectate.

Sustine, în esenta, ca din textul art. 52 alin. (3) din Constitutie rezulta ca principiul responsabilitatii statului fata de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare savârsite în procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori. Circumstantierea "potrivit legii" nu priveste posibilitatea legiuitorului de a restrânge raspunderea statului doar la unele erori judiciare, ci stabilirea modalitatilor si conditiilor în care angajarea acestei raspunderi urmeaza a se face pentru plata despagubirilor cuvenite.

Sustine ca se încalca si dreptul de acces liber la justitie, în conditiile în care persoana pusa sub învinuire, fata de care se desfasoara activitati complexe de urmarire penala, nu are la dispozitie decât o posibilitate formala de a introduce plângere penala împotriva anchetatorilor, nu si posibilitatea de a folosi institutia despagubirilor pentru eroare judiciara.

În concluzie, arata ca, în opinia sa, prevederile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, întrucât limiteaza la situatiile prevazute în text si nu se refera si la despagubirile care se cuvin victimelor în cazul erorilor judiciare produse în cadrul urmaririi penale, ca o componenta a procesului penal.

Tribunalul Vâlcea - Sectia I civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este întemeiata, deoarece textul de lege ce formeaza obiect al acesteia contravine dispozitiilor art. 52 alin. (3) din Constitutie din perspectiva excluderii erorii judiciare savârsite în cadrul urmaririi penale dintre ipotezele prevazute de text, fara sa se refere, asadar, si la despagubirile care ar trebui sa se cuvina victimelor în cazul erorilor judiciare produse în cadrul urmaririi penale, ca o componenta a procesului penal.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciaza ca textul de lege criticat este constitutional. Precizeaza ca, prin deciziile nr. 619 din 3 octombrie 2006 si nr. 1.393 din 26 octombrie 2010, Curtea Constitutionala a retinut ca poate beneficia de reparatie persoana care a fost condamnata definitiv, daca în urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarâre definitiva de achitare, precum si persoana care în cursul procesului penal a fost privata de libertate ori careia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Arata ca, pentru a se constata existenta unei erori judiciare, trebuie sa existe, pe de o parte, o hotarâre de condamnare pe nedrept, iar, pe de alta parte, o hotarâre definitiva de achitare. De aceea, nu se poate retine ca s-a produs o eroare judiciara în cazul existentei numai a unei hotarâri de achitare.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit carora "Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca în urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarâre definitiva de achitare". Articolul din care face parte textul criticat are denumirea marginala "Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei" si este inclus în capitolul IV "Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrângerii de libertate în mod nelegal" din titlul IV al Codului de procedura penala intitulat "Proceduri speciale".

În opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat contravine dispozitiilor din Constitutie cuprinse la art. 21 care garanteaza accesul liber la justitie si la ale art. 52 alin. (3) care prevede ca statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, ca raspunderea acestuia este stabilita în conditiile legii si ca nu înlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa, în primul rând, ca prevederile art. 52 alin. (3) din Constitutie, la care autorul acesteia îsi raporteaza critica, instituie raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Legiuitorul constituant a urmarit, prin aceasta dispozitie, compensarea daunelor, atât a celor materiale, cât si a celor morale, provocate persoanei care a fost victima unei erori judiciare, indiferent de natura procesului. Existenta unei erori judiciare este, asadar, în conceptia legiuitorului constituant, un element indispensabil pentru angajarea raspunderii statului. Aceasta trebuie, însa, dovedita, fiind necesar ca o instanta de judecata sa constate faptul ca o astfel de eroare a intervenit pe parcursul procesului si sa stabileasca în mod corespunzator raspunderea statului, în functie de natura acesteia si gravitatea consecintelor produse.

Pronuntându-se, prin Decizia nr. 326 din 3 aprilie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007, asupra prevederilor din Codul de procedura penala supuse si în cauza de fata controlului de constitutionalitate, Curtea a precizat ca, pentru a se constata existenta unei erori judiciare, trebuie sa existe, pe de o parte, o hotarâre de condamnare pe nedrept, iar, pe de alta parte, o hotarâre definitiva de achitare. În speta solutionata cu acel prilej, Curtea a observat ca ipoteza pronuntarii doar a unei hotarâri de achitare nu se încadreaza în prevederile art. 52 alin. (3) din Constitutie si, implicit, nici în cele ale art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala. De asemenea, prin Decizia nr. 1.393 din 26 octombrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 16 decembrie 2010, Curtea a constatat ca persoanele îndreptatite la repararea pagubei în cazul condamnarii pe nedrept vizeaza o condamnare dispusa printr-o solutie definitiva.

În prezenta cauza, autorul exceptiei tinde, însa, la completarea prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala, criticând lipsa din cuprinsul acestora a unei reglementari care sa dea dreptul persoanelor fata de care urmarirea penala a fost finalizata printr-o solutie de netrimitere în judecata sa solicite repararea de catre stat a pagubei suferite. Din aceasta perspectiva, exceptia de neconstitutionalitate apare ca inadmisibila, prin raportare la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

O solutie similara a fost pronuntata prin Decizia nr. 927 din 13 noiembrie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2013, când Curtea a observat ca autorul unei exceptii de neconstitutionalitate având ca obiect prevederile art. 504 din Codul de procedura penala solicita completarea acestora în sensul ca acest text de lege sa prevada dreptul la repararea de catre stat a pagubei materiale sau a daunei morale suferite de o persoana si în alte cazuri decât condamnarea pe nedrept sau privarea ori restrângerea de libertate în mod nelegal, cum ar fi, de exemplu, urmarirea penala, punerea în miscare a actiunii penale sau trimiterea în judecata, atunci când procesul penal nu se finalizeaza printr-o hotarâre definitiva de condamnare. Curtea a constatat ca o asemenea solicitare nu intra în competenta de solutionare a instantei de contencios constitutional, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În consecinta, Curtea a respins exceptia ca inadmisibila.

În acelasi sens este si Decizia nr. 78 din 5 februarie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008, prin care Curtea a statuat, în acord cu jurisprudenta sa constanta, ca nu îsi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o norma juridica, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Chircusi în Dosarul nr. 6.117/90/2011 al Tribunalului Vâlcea - Sectia I civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 12 martie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Valentina Barbateanu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf