Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 146 din 7 martie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicata de Regia Nationala a Padurilor - Romsilva - Directia Silvica Dâmbovita în Dosarul nr. 2.621/262/2011 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia I civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 31D/2013.

La apelul nominal raspund, pentru partea Arhiepiscopia Bucurestilor, consilieri juridici Paul Valerie Chiru si Silviu-Andrei Vladareanu. Lipsesc celelalte parti, precum si autorul exceptiei de neconstitutionalitate, procedura de citare fiind legal îndeplinita.

Reprezentantii partii Arhiepiscopia Bucurestilor solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arata ca, în aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, terenurile cu vegetatie forestiera au fost restituite prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestora, cu anumite exceptii, respectiv a unor terenuri situate în judetele Prahova si Ilfov. Spre deosebire de Legea nr. 61/1937 pentru înzestrarea unor manastiri ortodoxe din tara cu întinderi de paduri si alte terenuri, în cuprinsul careia notiunea de "înzestrare" avea semnificatia de "folosinta vesnica si perpetua", prin Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, legiuitorul a clarificat întelesul acestei notiuni, statuând în mod expres ca terenurile forestiere se dobândesc în proprietate. Invoca cele statuate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.654 din 15 decembrie 2009.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiata, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în aceasta materie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 11 decembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 2.621/262/2011, Tribunalul Dâmbovita - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicata de Regia Nationala a Padurilor - Romsilva - Directia Silvica Dâmbovita într-o cauza având ca obiect solutionarea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafete de padure.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine ca, potrivit dispozitiilor art. 136 alin. (3) teza finala si alin. (4) din Constitutie, bunurile care, în temeiul legii organice, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, pot fi date în folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.

Potrivit legii organice, respectiv art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica, bunurile de uz sau de interes public national, declarate ca atare prin lege, fac parte din domeniul public al statului. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, terenurile forestiere proprietate publica a statului nu pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembramânt al acestuia. În opinia autorului exceptiei, rezulta din coroborarea acestor texte legale si constitutionale ca legiuitorul putea sa dispuna asupra unui teren forestier, care facea parte din domeniul public al statului, în favoarea unei persoane juridice de utilitate publica, astfel cum este, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, si structura de cult religios, numai prin darea lui în folosinta gratuita, iar nu prin dobândirea în proprietate, astfel cum dispune textul de lege criticat.

Tribunalul Dâmbovita - Sectia I civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. În acest sens, arata ca reglementarea conditiilor si a modalitatilor în care opereaza reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de fostele cooperative agricole de productie catre fostii proprietari sau catre mostenitorii acestora constituie optiuni ale legiuitorului si au la baza exercitarea dreptului statului de a decide asupra modului în care sunt reparate abuzurile savârsite în trecut cu privire la proprietatea funciara.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din încheierea de sesizare, îl reprezinta prevederile art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008.

Analizând acest act normativ, Curtea constata ca art. I din Legea nr. 261/2008 cuprinde doua puncte, astfel încât, în realitate, în conformitate si cu motivarea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, referirea la art. I alin. (1) din Legea nr. 261/2008 este facuta la dispozitiile art. I pct. 1 din acelasi act normativ, care are un continut identic, si care a modificat si completat dispozitiile art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare.

Având în vedere motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, precum si în temeiul art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constata ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 261/2008, potrivit carora: "Structurile de cult prevazute la alin. (2), care au avut în folosinta sau în înzestrare terenuri cu destinatie forestiera, potrivit prevederilor Legii nr. 61/1937 pentru înzestrarea unor manastiri ortodoxe din tara cu întinderi de paduri si alte terenuri, publicata în Monitorul Oficial, nr. 66 din 20 martie 1937, astfel cum a fost modificata prin Decretul-lege nr. 47/1938, publicat în Monitorul Oficial nr. 74 din 30 martie 1938, cu modificarile si completarile ulterioare, dobândesc în proprietate respectivele suprafete."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 136 alin. (3) si (4) referitor la proprietatea publica si la bunurile proprietate publica.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat a mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentala, si cu o motivare identica.

Astfel, prin Decizia nr. 983 din 22 noiembrie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2013, Curtea a respins ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate, statuând ca, potrivit art. 1 din Legea nr. 61/1937, notiunea de "înzestrare" din titlul Legii nr. 61/1937 avea semnificatia de atribuire "în deplina si perpetua folosinta". Mai mult, acest articol precizeaza si scopul atribuirii acestor suprafete de padure si alte terenuri, si anume ca veniturile obtinute din exploatarea acestora sa serveasca "exclusiv pentru conservarea si restaurarea cladirilor monumentelor istorice apartinând acestor manastiri, precum si pentru întretinerea diferitelor scoli-ateliere, tipografii, aziluri, orfelinate, institutii de asistenta sociala si sanitare etc."

Curtea a statuat ca manastirile înzestrate de catre stat cu astfel de terenuri dobândeau, potrivit legii, "folosinta deplina si perpetua", precum si dreptul de a culege fructele, dar aceste bunuri cu care au fost înzestrate unele manastiri ortodoxe astfel cum sunt nominalizate expres în anexa la Decretul-lege nr. 47/1938 (care a modificat Legea nr. 61/1937), intitulata "Tabloul manastirilor înzestrate si al suprafetelor de padure atribuite fiecareia", au fost atribuite în proprietate acestora, întrucât numai dreptul de proprietate este perpetuu, nu si folosinta.

Prin decizia mentionata, Curtea a mai retinut ca, sub imperiul actualului regim constitutional, legiuitorul român a adoptat o serie de legi reparatorii în domeniul funciar, între care se numara si Legea nr. 1/2000.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, text de lege criticat si în prezenta cauza, centrele eparhiale, protoieriile, manastirile, schiturile, parohiile, filialele si alte structuri ale unitatilor de cult îndreptatite sa solicite, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere dobândesc în proprietate respectivele suprafete de teren. Prin urmare, în conceptia legiuitorului primar din anul 2008, data la care a fost adoptata legea de modificare a Legii nr. 1/2000, notiunea juridica de "înzestrare" echivala cu dobândirea unui drept de proprietate, ceea ce, în consecinta, îndreptateste structurile de cult sa solicite reconstituirea acestuia.

De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra acestei solutii legislative (spre exemplu, Decizia nr. 1.654 din 15 decembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2010), statuând ca reglementarea modalitatilor de reconstituire a dreptului de proprietate în cazul structurilor de cult constituie optiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economica a statului în materie si cu finalitatea reparatorie a legii.

Atât solutia pronuntata în deciziile mentionate, cât si considerentele pe care acestea s-au întemeiat îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauza, având în vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 7 martie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf