Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 141 din 7 martie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 teza finala din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 teza finala din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicata din oficiu de Curtea de Apel Constanta - Sectia I civila în Dosarul nr. 3.983/118/2012 si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.581D/2012.

La apelul nominal se prezinta, pentru partea Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta, consilier juridic Cristina Sârbu, lipsind cealalta parte. Procedura de citare este legal îndeplinita.

Reprezentantul partii Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiata. În acest sens, arata ca textul de lege criticat respecta principiul interesului superior al copilului, precum si egalitatea în drepturi a copiilor, astfel cum aceasta este reglementata prin art. 24 paragraful 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Arata ca, desi titularul drepturilor de asistenta sociala este copilul, acestea se exercita prin parintii sai ca reprezentanti legali, exercitare care în cazul de fata se realizeaza prin delegarea catre persoana ori institutia ce asigura protectia sociala. Astfel, în situatia copilului lipsit de ocrotire parinteasca, pentru care comisia pentru protectia copilului sau instanta de judecata a instituit masura de protectie sociala a plasamentului, parintii acestuia îsi pastreaza drepturile si obligatiile parintesti, însa acestea sunt îndeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti. Prin urmare, este fireasca solutia legislativa potrivit careia sumele varsate cu titlu de contributie lunara a parintilor la întretinerea copilului în privinta caruia s-a dispus masura plasamentului se constituie venit la bugetul judetului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucuresti de unde provine copilul. Pe de alta parte, arata ca aceasta solutie legislativa are în practica un impact social amplu, descurajând parintii de la abandonarea copiilor. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiata. În acest sens, arata ca situatiile prezentate de instanta de judecata, respectiv cea a copilului în privinta caruia a fost instituita masura plasamentului, pe de o parte, respectiv cea a copilului aflat sub ocrotirea parintilor sai, pe de alta parte, nu sunt analoage. Arata ca, în situatia în care a fost dispusa masura plasamentului, parintii copilului îsi pastreaza drepturile si obligatiile parintesti, care sunt exercitate de institutia de protectie sociala prin intermediul familiei sau al persoanei care a luat în plasament copilul. În acest caz, contributia parintelui la întretinerea copilului nu se varsa în contul asistentului maternal, acesta fiind în raporturi de munca cu Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului. De altfel, solutia legislativa criticata este în interesul superior al copilului, contribuind la cresterea si dezvoltarea lui armonioasa.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 3 decembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 3.983/118/2012, Curtea de Apel Constanta - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 teza finala din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicata de instanta de judecata din oficiu într-o cauza având ca obiect solutionarea unei cereri privind instituirea masurii de plasament.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta de judecata sustine ca prevederile legale criticate, potrivit carora sumele stabilite cu titlu de contributie lunara a parintilor la întretinerea copilului în privinta caruia a fost instituita masura plasamentului se constituie ca venituri la bugetul autoritatii publice locale din cadrul unitatii administrativ-teritoriale de unde provine copilul, nefiind un drept personal al acestuia, ca în cazul minorului aflat sub ocrotirea parintilor sai, contravin principiului constitutional al egalitatii în drepturi, precum si dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 49 alin. (1) si (2), potrivit carora statul este garantul respectarii principiului interesului superior al copilului.

Se arata în acest sens ca, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 272/2004, scopul urmarit de legiuitor a fost crearea unui cadru legislativ care sa contribuie la respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului, prin raportarea autoritatilor publice, a organismelor private autorizate, precum si a persoanelor fizice si juridice responsabile de protectia copilului la drepturile acestuia, astfel cum ele sunt stabilite prin Constitutie si legile interne, precum si prin actele internationale în materie la care România este parte.

De asemenea, art. 2 din acelasi act normativ statueaza ca orice act decizional trebuie sa se subordoneze cu prioritate interesului superior al copilului, iar interventia statului trebuie sa fie complementara celei principale, care revine parintilor [art. 5 alin. (4) si art. 45 alin. (2) din acelasi act normativ].

Prin urmare, arata instanta de judecata care a invocat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, în temeiul cadrului legal astfel instituit, copilul aflat în dificultate, fiind lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai, nu poate fi supus, în privinta drepturilor sale, unui tratament discriminatoriu în raport cu cel aflat sub autoritatea parinteasca si fata de care parintii îsi exercita benevol obligatiile legale. Procedându-se în acest mod se realizeaza o restrângere a exercitiului unui drept al minorului, ca efect al unei masuri disproportionate si care nu este necesara într-o societate democratica, creându-se o situatie de inegalitate juridica între minori, dupa cum se afla sau nu în întretinerea parintilor, ceea ce contravine si principiului respectarii interesului superior al copilului.

Este adevarat ca, în temeiul prevederilor art. 5 alin. (3) din actul normativ criticat, raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine, în subsidiar fata de parinti, colectivitatii locale din care fac parte copilul si familia sa si, în acest sens, autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini parintii sau reprezentantul legal al copilului în realizarea obligatiilor ce le revin. Sumele de bani avansate în acest scop pot face obiectul unei actiuni în regres fata de parinti, însa nu pot justifica o executare silita a drepturilor cuvenite copilului, prin impunerea pe cale judecatoreasca a obligatiei parintelui de întretinere în favoarea copilului, în conditiile dreptului comun, însa a carei executare nu se face în patrimoniul debitorului obligatiei, ci în cel al bugetului local.

În consecinta, se apreciaza ca, prin "confiscarea" sumei reprezentând obligatia de întretinere stabilita în favoarea minorului pentru care a fost instituita masura plasamentului de catre bugetul autoritatii publice locale, se tinde la o confuziune în sens juridic între drepturile patrimoniale ale copilului aflat în dificultate si patrimoniul autoritatilor publice locale din care sunt suportate cheltuielile generate de plata alocatiilor si sumele necesare întretinerii lui, dar si la o inechitate în aplicarea legii, având în vedere ca suma stabilita cu titlu de contributie a parintilor la întretinerea copilului aflat în plasament excedeaza prin cuantum cheltuielilor suportate în mod corelativ de catre autoritatea locala.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. În acest sens arata ca situatia juridica a unui copil aflat sub autoritatea parinteasca este diferita de situatia celui în privinta caruia s-a dispus o masura speciala de protectie, astfel încât este justificata instituirea unui tratament juridic diferit. Solutia legislativa criticata urmareste tocmai acordarea unei protectii speciale drepturilor copilului lipsit de autoritatea parinteasca, în deplin acord cu dispozitiile art. 49 din Constitutie, iar împrejurarea ca sumele încasate cu titlu de contributie lunara a parintilor se fac venit la bugetul local nu poate fi calificata drept confiscare, în conditiile în care subzista obligatia parintilor de întretinere a copilului fata de care a fost instituita masura plasamentului, iar sumele respective sunt utilizate pentru a se asigura cresterea, educarea si dezvoltarea acestuia.

Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile legale criticate sunt constitutionale, aratând ca acestea se aplica tuturor persoanelor aflate în situatia reglementata prin ipoteza normei legale, iar minorii în privinta carora a fost instituita o masura de protectie speciala nu sunt în aceeasi situatie juridica cu cei care se afla sub autoritatea parinteasca. Nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia încasarea sumelor cu titlu de contributie lunara a parintilor la întretinerea copilului fata de care a fost instituita masura plasamentului de catre bugetul autoritatii publice locale ar reprezenta o confiscare, având în vedere ca prevenirea separarii copilului de familia sa, precum si masurile de protectie speciala a acestuia se finanteaza si din bugetele locale ale judetelor sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, potrivit prevederilor art. 118 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 272/2004.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezinta prevederile art. 63 teza finala din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.

Art. 63 din Legea nr. 272/2004 are urmatorul cuprins: "Comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta care a dispus plasamentul copilului va stabili, daca este cazul, si cuantumul contributiei lunare a parintilor la întretinerea acestuia, în conditiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judetului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucuresti de unde provine copilul."

Instanta de judecata care a invocat din oficiu exceptia apreciaza ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor, libertatilor si a obligatiilor, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 49 alin. (1) privind protectia sociala a copiilor si a tinerilor si art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit prevederilor art. 50 si art. 55 lit. a) din Legea nr. 272/2004, una dintre masurile de protectie speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai ori a celui care, în vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat în grija acestora este plasamentul. Potrivit art. 58 alin. (1) si art. 60 alin. (3), masura are caracter temporar si ocrotitorii pot fi o persoana sau familie, un asistent maternal sau un serviciu de tip rezidential, cum sunt cele prevazute la art. 110 alin. (2) din acelasi act normativ, urmarindu-se plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva, mentinerea fratilor împreuna, precum si facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a-si vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta.

De asemenea, art. 62 coroborat cu art. 56 lit. b) si e) din acelasi act normativ stabileste ca drepturile si obligatiile parintesti fata de copil se mentin pe toata durata masurii plasamentului dispus de catre comisia pentru protectia copilului, în cazul copilului care nu poate fi lasat în grija parintilor din motive neimputabile acestora sau a celui care a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.

În situatia copilului ai caror parinti au fost decazuti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti si în privinta carora nu a putut fi instituita tutela, fiind dispusa masura plasamentului, drepturile si obligatiile parintesti sunt exercitate de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti [art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004].

În acest context, prevederile art. 63 teza ultima din Legea nr. 272/2004, textul de lege criticat în prezenta cauza, dispun ca sumele încasate cu titlu de contributie lunara a parintilor la întretinerea copilului fata de care instanta de judecata a dispus masura plasamentului se constituie venit la bugetul judetului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucuresti de unde provine copilul.

În acelasi sens, si art. 510 din noul Cod civil prevede ca decaderea din exercitiul drepturilor parintesti nu scuteste parintele de obligatia de a da întretinere copilului.

Curtea constata ca aceasta solutie legislativa este pe deplin justificata de atributia autoritatii administratiei publice locale de a asigura protectia speciala a copilului aflat în dificultate, sens în care, potrivit prevederilor art. 112 din actul normativ criticat, are obligatia sa organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de tip familial si de tip rezidential, potrivit nevoilor identificate.

Mai mult, data fiind conduita parintelui care, din cauza purtarii abuzive ori a neglijentei grave în îndeplinirea obligatiilor parintesti, a fost decazut din drepturile sale firesti fata de copil, este putin probabil ca acesta îsi va executa de bunavoie obligatia legala de întretinere, astfel încât, în aplicarea principiului interesului superior al copilului, potrivit art. 118 si 119 din Legea nr. 272/2004, finantarea sistemului de protectie speciala a copilului se face din bugetul local al unitatilor administrativ-teritoriale, precum si, respectiv, de la bugetul de stat, în cazul acordarii alocatiei lunare de plasament persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul. De asemenea, potrivit art. 121 din acelasi act normativ, primarii acorda prestatii financiare exceptionale în situatia în care familia care îngrijeste copilul se confrunta temporar cu probleme financiare determinate de o situatie exceptionala si care pune în pericol dezvoltarea armonioasa a acestuia, precum si ca urmare a necesitatii suportarii unor cheltuieli particulare destinate mentinerii legaturii copilului cu familia sa.

Pentru aceste considerente, Curtea constata ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 49 alin. (1) privind protectia sociala a copiilor si a tinerilor, precum si în art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor, libertatilor si a obligatiilor.

În ceea ce priveste invocarea încalcarii principiului constitutional al egalitatii în drepturi, Curtea constata ca situatia juridica în care se afla copilul lipsit de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, în vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat în grija acestora nu este identica cu situatia juridica a aceluia care se bucura pe deplin de ocrotirea parinteasca, astfel încât este pe deplin justificat un regim juridic diferit.

În acest sens, Curtea Constitutionala a statuat în mod constant în jurisprudenta sa ca situatiile în care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere în esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rezonabil. (A se vedea, cu titlu exemplificativ, deciziile nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, nr. 107 din 13 iunie 2000, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, nr. 202 din 14 aprilie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 16 iunie 2005, nr. 82 din 7 februarie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 13 aprilie 2012.)

În fine, Curtea retine, referitor la invocarea încalcarii dispozitiilor art. 53 din Constitutie, ca, întrucât nu s-a constatat încalcarea niciunui drept fundamental, pentru aceleasi considerente, acest text constitutional nu are incidenta în cauza.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 teza finala din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicata din oficiu de Curtea de Apel Constanta - Sectia I civila în Dosarul nr. 3.983/118/2012.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 7 martie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf