Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 137 din 7 martie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Minca.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, exceptie ridicata de Minel Florin Prina, Gabriel Marian Diaconu si Nicolae Romanciuc în Dosarul nr. 10.200/311/2009 al Curtii de Apel Craiova - Sectia penala si pentru cauze cu minori si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.525D/2012.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Magistratul-asistent refera asupra faptului ca la dosar autorul exceptiei Gabriel Marian Diaconu a depus concluzii scrise, invocând, spre deosebire de sustinerea în fata instantei de drept comun, si alte temeiuri constitutionale.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 10.200/311/2009, Curtea de Apel Craiova - Sectia penala si pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, exceptie ridicata de Minel Florin Prina, Gabriel Marian Diaconu si Nicolae Romanciuc în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui recurs în materie penala.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prevederile legale criticate contravin principiului egalitatii cetatenilor în fata legii, deoarece înlatura dreptul la doua cai de atac asa cum existau înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Curtea de Apel Craiova - Sectia penala si pentru cauze cu minori opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au urmatorul continut: "(1) Hotarârile pronuntate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi ramân supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a început procesul."

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca prevederile legale mentionate încalca dispozitiile constitutionale ale art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetateni si ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetatenilor în fata legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului sau din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. 612 din 12 iunie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 30 iunie 2012, Curtea Constitutionala a aratat ca, potrivit textului criticat, hotarârile pronuntate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 ramân supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a început procesul. Per a contrario, hotarârea pronuntata dupa intrarea în vigoare a noii legi va fi guvernata de regimul nou-instituit. Autorii exceptiei critica aceasta solutie legislativa din perspectiva înfrângerii principiului egalitatii în drepturi, aratând ca pot exista cazuri în care persoane aflate în aceeasi situatie juridica sunt judecate dupa norme procedurale diferite.

Este recunoscut de principiu ca impunerea prin lege a unor exigente, cum ar fi instituirea unor termene sau conditii procesuale pentru valorificarea de catre titular a dreptului sau subiectiv, are o indiscutabila justificare prin prisma finalitatii urmarite, constând în limitarea în timp a starii de incertitudine în derularea raporturilor juridice si în restrângerea posibilitatilor de exercitare abuziva a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigura ordinea de drept, indispensabila pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât si a drepturilor si intereselor legitime ale celorlalti titulari, carora statul este tinut, în egala masura, sa le acorde ocrotire.

Având dezlegarea constitutionala sa procedeze ca atare, legiuitorul trebuie sa fie preocupat ca exigentele astfel instituite sa fie îndeajuns de rezonabile încât sa nu antreneze o restrângere excesiva a exercitiului vreunui drept, de natura sa puna sub semnul întrebarii însasi existenta acestuia (a se vedea în acest sens Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

Durata procesului si finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori, cum sunt: gradul de operativitate a organelor judiciare; incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare; complexitatea cazului si alte împrejurari care pot sa întârzie solutionarea cauzei (de exemplu, în situatia disjungerii cauzei fata de un coautor, acesta, gratie întârzierii finalizarii fazei de urmarire penala, spre deosebire de celalalt coautor, poate apela la procedura simplificata). De asemenea, în numeroase cazuri, durata proceselor nu depinde numai de atitudinea partilor care pot formula sau nu diverse cereri sau se pot afla în situatii de natura obiectiva, ci se datoreaza unor alte circumstante, care tin de organizarea justitiei si de gradul de încarcare a activitatii parchetelor si instantelor.

Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, Parlamentul are competenta exclusiva de a reglementa prin lege procedura de judecata. Reglementarea unei noi proceduri ce urmareste accelerarea solutionarii proceselor nu încalca principiului egalitatii si nediscriminarii, decât daca prevede un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie între mijloacele folosite si scopul urmarit. Or, în acest caz legiuitorul a ales ca aplicarea cailor de atac prevazute de legea noua sa fie facuta în functie de data pronuntarii hotarârilor penale, astfel încât legea noua urmeaza a se aplica în mod egal tuturor persoanelor fata de care au fost pronuntate hotarâri judecatoresti ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 202/2010. Criteriul ales este cel obiectiv si rezonabil, care constituie o garantie în privinta previzibilitatii normelor procedural penale, aplicabil în cazul proceselor penale pendinte. Prin urmare, dispozitiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 nu contravin principiului egalitatii în drepturi, fiind operante pentru toti inculpatii aflati în aceeasi situatie juridica si pe deplin aplicabile în virtutea principiului tempus regit actum.

Deoarece pâna în prezent nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele si solutia deciziei mai sus mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

În sfârsit, în ce priveste solicitarea autorului exceptiei Gabriel Marian Diaconu de a extinde critica, potrivit notelor scrise depuse înainte de data dezbaterilor, si asupra altor temeiuri constitutionale, Curtea constata ca nu poate fi retinuta. Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti (...)", iar alin. (4) al aceluiasi articol prevede ca "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta în fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi însotita de dovezile depuse de parti (...)". Temeiurile exceptiei de neconstitutionalitate sunt, asadar, cele precizate prin încheierea de sesizare a instantei de judecata în fata careia a fost invocata exceptia, astfel ca în fata Curtii Constitutionale nu pot fi invocate alte temeiuri ale exceptiei decât cele stabilite prin încheierea de sesizare. O extindere a acestora de catre instanta de contencios constitutional ar echivala cu sesizarea din oficiu a Curtii Constitutionale, ceea ce depaseste cadrul legal stabilit de Legea nr. 47/1992. De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale a stabilit ca invocarea în fata Curtii, în cadrul unei exceptii de neconstitutionalitate, a unui alt temei, care nu are nicio legatura cu cel invocat în sesizare si nici nu este o dezvoltare a acestuia, are semnificatia ridicarii unei exceptii direct în fata Curtii, eludându-se astfel prevederile art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 10 alin. (2) si art. 29 alin. (1) - (4) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, exceptie ridicata de Minel Florin Prina, Gabriel Marian Diaconu si Nicolae Romanciuc în Dosarul nr. 10.200/311/2009 al Curtii de Apel Craiova - Sectia penala si pentru cauze cu minori.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 7 martie 2013.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf