Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 13 din 22 ianuarie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 teza intai din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, precum si ale art. 29 alin. (7), art. 40 lit. f) si art. 46 alin. (1), (12) si (13) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si pentru modificarea si completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, precum si ale art. 29 alin. (7), art. 40 lit. f) si art. 46 alin. (1), (12) si (13) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicata de Elena Cârcei în Dosarul nr. 8.486/1/2011 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului nr. 979D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Magistratul-asistent refera asupra faptului ca autoarea exceptiei a transmis la dosarul cauzei, prin serviciul de registratura al Curtii, un "memoriu în aparare", prin care face observatii pe marginea raportului întocmit de judecatorul-raportor desemnat în cauza, referitoare la: continutul încheierii de sesizare a Curtii Constitutionale cu prezenta exceptie de neconstitutionalitate, punctul de vedere al Avocatului Poporului, evolutia normativa a Hotarârilor Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564/2008 si nr. 1.314/2008 si jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale. În finalul "memoriului în aparare", autoarea exceptiei solicita admiterea exceptiei si constatarea neconstitutionalitatii, astfel:

- a dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, în masura în care din continutul lor se întelege ca sintagma "si a altor hotarâri, în cazurile prevazute de lege" acopera dispozitia art. 36^2 alin. (7) din Regulamentul de organizare si functionare al Consiliului Superior al Magistraturii, introdusa prin Hotarârea nr. 564/2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, în caz contrar fiind încalcate prevederile art. 126 alin. (2) si (4), art. 129, art. 1 alin. (5) si art. 73 alin. (3) din Constitutie, sub corolarul art. 142 alin. (1) din Constitutie;

- a dispozitiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 si, prin extindere, a alin. (8) si (9) ale aceluiasi articol, întrucât acestea contravin prevederilor art. 133 alin. (7) si art. 134 alin. (3) din Constitutie;

- a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (12) si (13) din Legea nr. 317/2004, întrucât încalca prevederile art. 1 alin. (3), (4) si (5) si art. 61 alin. (1) din Constitutie, în masura în care din continutul lor se întelege ca comisia de disciplina dispune din oficiu, prin rezolutia de clasare, sesizarea sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii cu indicii privind constatarea eventualelor încalcari ale Codului deontologic în aplicarea art. 36^1 si art. 36^2 din Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum a fost modificat prin Hotarârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564/2008 si nr. 1.314/2008;

- a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (12) si (13) din Legea nr. 317/2004, în masura în care din continutul lor se întelege ca rezolutia de clasare prin care comisia de disciplina sesizeaza sectia pentru judecatori cu indicii privind încalcarea Codului deontologic nu poate fi atacata potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ca procedura jurisdictional-administrativa astfel demarata prin rezolutia de clasare este o procedura obligatorie, iar nu facultativa, lipsita de garantiile de independenta si impartialitate obiectiva la care se refera art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. În caz contrar, autoarea exceptiei apreciaza ca sunt încalcate prevederile art. 21 alin. (4), art. 126 alin. (5) si (6) si art. 124 din Constitutie;

- a prevederilor art. 40 lit. f) din Legea nr. 317/2004, în masura în care dispozitiile sale se interpreteaza în sensul ca se constituie în act juridic de nivel superior pentru reglementarea procedurii de judecata a sesizarilor comisiei de disciplina cu privire la indicii de încalcare a Codului deontologic în executarea caruia au fost adoptate Hotarârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564/2008 si nr. 1.314/2008, în caz contrar fiind încalcate normele art. 1 alin. (5), art. 126 alin. (5) si ale art. 142 alin. (1) din Constitutie.

Alaturi de documentul la care s-a facut referire, autoarea exceptiei a depus la dosarul cauzei si copia actiunii în anulare a actelor administrative ale Consiliului Superior al Magistraturii atacate în fata instantei judecatoresti, copia recursului motivat împotriva sentintei prin care a fost respinsa actiunea ca urmare a trimiterii spre rejudecare în urma admiterii recursului în cursul caruia a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate, precum si o copie a unei citatii pentru un termen fixat pentru judecarea recursului promovat prin aceasta ultima cerere de recurs.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arata ca aspectele invocate de autoarea exceptiei în sustinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate privesc, în realitate, probleme de interpretare si aplicare a acestora, si nu de constitutionalitate, astfel ca exceptia are caracter inadmisibil. În plus, mentioneaza ca prin deciziile nr. 126 si nr. 127 din 1 februarie 2011, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra constitutionalitatii prevederilor art. 46 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, iar considerentele retinute cu acele prilejuri ramân valabile si în prezenta cauza.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 3 mai 2012, pronuntata în Dosarul nr. 8.486/1/2011, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, precum si ale art. 29 alin. (7), art. 40 alin. (1) lit. f) si art. 46 alin. (1), (12) si (13) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicata de Elena Cârcei într-o cauza având ca obiect solutionarea recursului formulat împotriva sentintei civile prin care a fost respinsa actiunea în anulare a unor dispozitii din doua hotarâri ale Consiliului Superior al Magistraturii, în partea referitoare la reglementarea procedurii administrativ-jurisdictionale de constatare a încalcarii Codului deontologic, reglementare care se refera la calea de atac a recursului si la competenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal de a o solutiona.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost completata în fata instantei de judecata, autoarea acesteia sustine urmatoarele:

Dispozitiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 contravin art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 126, art. 129 si art. 142 alin. (1) din Constitutie, în masura în care din continutul acestora se întelege ca sintagma "si a altor hotarâri, în cazurile prevazute de lege" acopera si dispozitia art. 36^2 alin. (7) din Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, modificat prin Hotarârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 864/2008 si nr. 1.314/2008, conform careia "Hotarârea Plenului poate fi atacata cu recurs la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curti de Casatie si Justitie." Hotarârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sunt acte administrative cu caracter jurisdictional, în sensul art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, însa sunt edictate cu exces de putere, deoarece Consiliul Superior al Magistraturii nu a fost învestit prin lege organica cu atributii de jurisdictie administrativa speciala. Atribuirea, printr-un act normativ de nivelul unei hotarâri a unei autoritati administrative centrale, de competente si cai de atac pentru oricare dintre instantele judecatoresti enumerate de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în cazul de fata pentru Înalta Curte de Casatie si Justitie, este contrara normelor constitutionale invocate, al caror garant este Curtea Constitutionala, întrucât astfel de norme pot fi adoptate numai prin lege organica, chiar daca notiunea de "lege" utilizata în cuprinsul sintagmei criticate poate avea si un sens larg, asa cum a aratat si Curtea Constitutionala în Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei României, cu referire la art. 124 alin. (3) din Constitutie.

Prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în masura în care din continutul lor se întelege ca pot fi atacate cu recurs hotarârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera si drepturile judecatorilor si procurorilor daca acestea au fost adoptate de Plen ca instanta de judecata, în procedura administrativ-jurisdictionala, încalca dispozitiile art. 133 alin. (7) din Constitutie, potrivit carora "Hotarârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu exceptia celor prevazute la articolul 134 alin. (2)". Or, potrivit acestor din urma norme, "Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste rolul de instanta de judecata, prin sectiile sale, în domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organica".

Dispozitiile art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 317/2004 contravin prevederilor art. 1 alin. (5) si ale art. 142 alin. (1) din Constitutie, "în masura în care din continutul lor se întelege ca se constituie în act normativ de nivel superior în executarea caruia s-au adoptat Hotarârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 864/2008 si nr. 1.314/2008, acte administrative cu caracter normativ". Textul de lege criticat nu contine nicio referire cu privire la vreo competenta sau procedura jurisdictionala care sa implice competenta sectiilor sau a plenului Consiliului Superior al Magistraturii si nici a sectiei de contencios administrativ a Înaltei Curti de Casatie si Justitie în constatarea încalcarilor Codului deontologic, astfel ca trimiterea la aceste norme ca fiind actul superior în executarea caruia s-au adoptat cele doua hotarâri ale Consiliului Superior al Magistraturii este contrara si dispozitiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 si Legii nr. 317/2004. Mai arata autoarea exceptiei ca dispozitiile art. 40 alin. (1) lit. f) concretizeaza o atributie a sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii, si nu a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu reglementeaza vreo competenta normativa si nici nu ordona emiterea vreunui act normativ de executare, astfel ca nu pot constitui temei de drept pentru adoptarea Hotarârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 864/2008 si nr. 1.314/2008. Daca s-ar accepta contrariul, atunci aceste norme nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie, previzibilitate si predictibilitate pe care trebuie sa le întruneasca un text de lege, în acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Constitutionale. Mai precizeaza autoarea exceptiei ca, potrivit art. 30 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, "Atributiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii si ale sectiilor acestuia, referitoare la cariera judecatorilor si procurorilor, se exercita cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare"; or, Înalta Curte de Casatie si Justitie a statuat într-un alt litigiu, cu referire la Hotarârea Plenului nr. 564/2008 prin care s-au introdus art. 36^1 si art. 36^2 în Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, ca este "un act cu caracter normativ, dar care nu vizeaza cariera si drepturile judecatorilor si procurorilor pentru a fi incidente dispozitiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004"; altfel spus, încalcarea Codului deontologic nu se înscrie în "cariera judecatorilor", iar nici Legea nr. 303/2004 si nici Legea nr. 304/2004 nu contin reglementari cu privire la procedura jurisdictionala de constatare a încalcarilor Codului deontologic si nici trimiteri la acesta.

Dispozitiile art. 46 alin. (1), (12) si (13) din Legea nr. 317/2004 încalca, în opinia autoarei exceptiei, prevederile art. 1 alin. (3), (4) si (5), art. 21 alin. (4), art. 61 alin. (1) si ale art. 126 alin. (5) si (6) din Legea fundamentala, în masura în care din continutul lor se întelege ca comisia de disciplina dispune din oficiu, prin rezolutia de clasare, sesizarea sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii cu indicii privind constatarea eventualelor încalcari ale Codului deontologic, în aplicarea unei Hotarâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, art. 36^1 din Hotarârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564/2008, modificat prin Hotarârea nr. 1.314/2008, reglementeaza posibilitatea ca prin aceeasi rezolutie de clasare, comisia de disciplina, din oficiu, sa sesizeze sectia corespunzatoare a Consiliului daca exista indicii privind încalcarea normelor de conduita reglementata de Codul deontologic.

Totodata, daca din cuprinsul art. 46 alin. (13) se întelege ca aceasta rezolutie de clasare prin care comisia de disciplina sesizeaza sectia pentru judecatori cu indicii privind încalcarea Codului deontologic nu poate fi atacata potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si ca procedura administrativ-jurisdictionala astfel demarata este o procedura obligatorie, iar nu facultativa, atunci textul criticat încalca dispozitiile art. 21 alin. (4) si ale art. 126 alin. (5) si (6) din Constitutie, deoarece negarea caracterului facultativ al jurisdictiei administrative privind constatarea încalcarilor Codului deontologic ar transforma-o într-o jurisdictie extraordinara si ar elimina un act administrativ cu caracter individual din sfera actelor administrative ale autoritatilor publice asupra carora controlul judecatoresc este garantat.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Dispozitiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 nu încalca prevederile art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3), art. 126 alin. (4) si ale art. 129 din Constitutie, acestea reprezentând cadrul general al competentei materiale a Sectiilor Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în acord si cu dispozitiile art. 4 pct. 1 din Codul de procedura civila, fara a putea fi interpretate în sensul ca acopera dispozitiile art. 36^2 alin. (7) din Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii. De altfel, aceste din urma norme au fost adoptate în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, asa încât nu se poate sustine încalcarea principiului legalitatii competentei de judecata, a procedurii de judecata si a cailor de atac, instituite prin art. 126 si art. 129 din Constitutie. În temeiul acestei din urma prevederi, legiuitorul are posibilitatea de a stabili prin acte normative speciale conditiile exercitarii cailor de atac, ceea ce s-a întâmplat în materia carierei si drepturilor judecatorilor si procurorilor, precum si în cea a raspunderii disciplinare a acestora.

Dispozitiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, care reglementeaza procedura de contestare a hotarârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera si drepturile judecatorilor si procurorilor, îsi au temeiul constitutional în art. 134 alin. (4) raportate la cele ale art. 126 alin. (6) si respecta principiul liberului acces la justitie prin prisma dreptului la un recurs efectiv consacrat de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Cu referire la dispozitiile art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 317/2004, instanta judecatoreasca sustine ca autoarea exceptiei nu a aratat, în mod concret, în ce consta pretinsa contradictie a acestora fata de prevederile art. 142 alin. (1) si ale art. 1 alin. (5) din Constitutie, invocând doar încalcarea unor dispozitii din alte acte normative si nelegalitatea motivarii instantei de fond.

Instanta judecatoreasca mai apreciaza ca nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (12) si (13) din Legea nr. 317/2004 raportata la prevederile art. 1 alin. (3), (4) si (5), art. 61 alin. (1), art. 21 alin. (4) si ale art. 126 alin. (5) si (6) din Constitutie nu poate fi retinuta. Pretinsa stare de neconstitutionalitate este motivata de autoarea exceptiei prin prisma dispozitiilor art. 36^1 din Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost modificate prin hotarârile nr. 564/2008 si nr. 1.314/2008, pe care le considera nelegale si neconstitutionale, deoarece nu dau posibilitatea de a fi atacata în justitie rezolutia de clasare sub aspectul sesizarii sectiei corespunzatoare a Consiliului daca exista indicii privind încalcarea normelor de conduita reglementate de Codul deontologic. Or, textele legale criticate nu contin o asemenea prevedere expresa, care sa poata fi înlaturata din text pe calea exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 21 din Legea nr. 304/2004, ale art. 29 alin. (7) si ale art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 317/2004 sunt constitutionale.

Astfel, art. 21 din Legea nr. 304/2004 reprezinta tocmai o valorificare a dispozitiilor art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, pretins încalcate, întrucât reglementeaza competenta Sectiei I civile, Sectiei a II-a civile, Sectiei penale si a Sectiei de contencios administrativ si fiscal ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie de a judeca recursurile împotriva hotarârilor pronuntate de curtile de apel si a altor hotarâri, în cazurile prevazute de lege.

Prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, fiind invocate, în acest sens, deciziile nr. 331 din 3 aprilie 2007 si nr. 634 din 26 iunie 2007, în care Curtea a statuat în sensul constitutionalitatii acestora.

Mai apreciaza Avocatul Poporului ca dispozitiile art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 317/2004, prin care legiuitorul confera sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii posibilitatea de a lua masuri pentru solutionarea sesizarilor primite de la justitiabili sau de la alte persoane privind conduita necorespunzatoare a judecatorilor si procurorilor, nu aduc atingere principiului constitutional potrivit caruia, în România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie sau regulii constitutionale potrivit careia Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei.

În ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (12) si (13) din Legea nr. 317/2004, Avocatul Poporului considera ca aceasta este inadmisibila, deoarece normele legale mentionate nu mai sunt în vigoare în formularea criticata, art. 46 fiind în totalitate modificat si, ca atare, nu se respecta aceasta conditie a admisibilitatii exceptiei prevazuta de art. 29 din Legea nr. 47/1992. În plus, se mentioneaza ca, asupra redactarii anterioare a dispozitiilor art. 46 din Legea nr. 317/2004, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin deciziile nr. 126 si nr. 127 din 1 februarie 2011, în sensul constitutionalitatii acestora.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse de autoarea exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare si motivarii exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, precum si dispozitiile art. 29 alin. (7), art. 40 lit. f) si art. 46 alin. (1), (12) si (13) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005.

Curtea constata ca aceste din urma prevederi legale au fost modificate si completate prin articolul unic pct. 1 si 3 din Legea nr. 36/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si pentru modificarea si completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 24 martie 2011, prin art. II pct. 4 din Legea nr. 24/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2012, precum si prin art. 52 din titlul IV al Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Ulterior ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate, în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012, Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii a fost republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, dându-se textelor o noua numerotare.

Invocând însa Decizia Curtii Constitutionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, autoarea exceptiei precizeaza ca textele din Legea nr. 317/2004 indicate sunt criticate în redactarea în vigoare la data declansarii litigiului pendinte, respectiv 31 ianuarie 2010, fara a se tine cont deci de evenimentele legislative intervenite ulterior acestui moment.

În privinta dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004, Curtea constata ca acestea au fost modificate de art. 215 pct. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, precum si, ulterior invocarii exceptiei, de art. 51 pct. 4 din titlul IV al Legii nr. 76/2012. Întrucât sintagma "si a altor hotarâri, în cazurile prevazute de lege", cuprinsa la art. 21 din lege si vizata de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate, a fost preluata identic cu prilejul modificarilor succesive ulterioare momentului de referinta - 31 ianuarie 2010 - al formei textului criticat, regasindu-se, în prezent, la art. 21 teza întâi din Legea nr. 304/2004, Curtea, în lumina considerentelor de principiu statuate prin Decizia sa nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constitutionalitatii unei dispozitii legale modificate ulterior invocarii exceptiei, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, retine ca obiect al exceptiei îl constituie, sub acest aspect, dispozitiile art. 21 teza întâi din Legea nr. 317/2004, care au urmatoarea redactare:

"Sectia I civila, Sectia a II-a civila si Sectia de contencios administrativ si fiscal ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie judeca recursurile împotriva hotarârilor pronuntate de curtile de apel si a altor hotarâri, în cazurile prevazute de lege [...]."

Cât priveste dispozitiile criticate din Legea nr. 317/2004, întrucât, ulterior declansarii litigiului pendinte, acestea au suferit, partial, modificari si completari ce configureaza în prezent o forma si un continut diferite de cele criticate de autoarea exceptiei, si având în vedere considerentele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia sa nr. 766 din 15 iunie 2011, rezulta ca aceste texte legale vor fi examinate în forma vizata de autoarea exceptiei, respectiv astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si pentru modificarea si completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Textele de lege criticate au urmatoarea redactare:

- Art. 29 alin. (7): "(7) Hotarârile prevazute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoana interesata, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curti de Casatie si Justitie. [...]";

- Art. 29 alin. (5), la care textul de lege redat face trimitere, are urmatorul cuprins: "Hotarârile plenului privind cariera si drepturile judecatorilor si procurorilor se redacteaza în cel mult 20 de zile si se comunica de îndata.";

- Art. 40 lit. f): "Sectiile Consiliului Superior al Magistraturii au urmatoarele atributii referitoare la cariera judecatorilor si procurorilor: [...]

f) iau masuri pentru solutionarea sesizarilor primite de la justitiabili sau de la alte persoane privind conduita necorespunzatoare a judecatorilor si procurorilor;";

- Art. 46 alin. (1), (12) si (13): "(1) În vederea exercitarii actiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetarii disciplinare, care se dispune potrivit art. 45 alin. (2), în termen de maximum 10 zile de la data sesizarii. [...]

(12) În cazul în care comisia de disciplina considera ca exercitarea actiunii disciplinare nu se justifica, dispune clasarea. Rezolutia se comunica persoanelor indicate la art. 45^1 alin. (4) si inspectorului judiciar care a efectuat cercetarea.

(13) Împotriva solutiei de clasare poate fi formulata contestatie de persoana indicata la art. 45^1 alin. (1), de persoana vizata sau de inspectorul judiciar care a efectuat cercetarea la sectia corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezolutiei.";

- Art. 45^1 alin. (1) si (4), la care dispozitiile redate anterior fac referire, au urmatorul cuprins:

"(1) Orice persoana interesata, inclusiv conducatorii instantelor sau ai parchetelor, poate semnala Inspectiei judiciare aspecte în legatura cu activitatea ori conduita necorespunzatoare a judecatorilor sau procurorilor, cu încalcarea obligatiilor profesionale în raporturile cu justitiabilii ori cu savârsirea de catre acestia a unor abateri disciplinare. [...]

(4) Daca în urma efectuarii verificarilor prealabile se constata ca nu exista indiciile savârsirii unei abateri disciplinare, rezultatul se comunica direct persoanei care a formulat sesizarea si persoanei vizate de sesizare."

În opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin normelor constitutionale ale art. 1 alin. (3), (4) si (5) referitoare la valorile supreme ale statului român, la principiul separatiei si echilibrului puterilor statului si, respectiv, la principiul suprematiei Constitutiei si obligatia respectarii acesteia si a legilor, art. 21 alin. (4) potrivit carora "Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite", art. 61 alin. (1) conform caruia "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tarii", art. 73 alin. (3) lit. l) în temeiul caruia organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi se reglementeaza prin lege organica, art. 126 - Instantele judecatoresti, art. 129 - Folosirea cailor de atac, art. 133 alin. (7) potrivit caruia "Hotarârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu exceptia celor prevazute la articolul 134 alineatul (2)" si ale art. 142 alin. (1) ce atribuie Curtii Constitutionale calitatea de garant al suprematiei Constitutiei.

Analizând atât motivarea formulata de autoarea exceptiei cu prilejul ridicarii acesteia în fata instantei de judecata, cât si memoriul în aparare depus ulterior, la dosarul cauzei, Curtea retine urmatoarele:

Memoriul în aparare cuprinde elemente suplimentare fata de cadrul procesual fixat prin motivarea exceptiei si prin încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale de catre instanta de judecata învestita cu solutionarea litigiului. Astfel, în privinta art. 46 alin. (1), (12) si (13) din Legea nr. 317/2004, autoarea exceptiei invoca, în plus, si încalcarea art. 124 din Constitutie. Totodata, indicând prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, referitoare la situatia în care, pronuntând o decizie de admitere a exceptiei, Curtea se pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, daca, în mod necesar si evident, acestea nu pot fi disociate de prevederile mentionate în sesizare, autoarea exceptiei solicita Curtii sa constate si neconstitutionalitatea dispozitiilor alin. (8) si (9) ale art. 29 din Legea nr. 317/2004, pentru aceleasi motive invocate în sustinerea neconstitutionalitatii art. 29 alin. (7) din aceeasi lege.

Referitor la invocarea, prin notele scrise depuse la Curtea Constitutionala în dosarul cauzei, a unor noi motive de neconstitutionalitate raportate la art. 124 din Constitutie, Curtea observa ca, astfel cum a statuat si în jurisprudenta sa, invocarea în sustinerea exceptiei a unor dispozitii constitutionale direct în fata Curtii, si nu în fata instantei judecatoresti, contravine art. 10 alin. (2) si art. 29 alin. (1) - (4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific exceptiei de neconstitutionalitate rezulta din încheierea de sesizare si din motivarea scrisa a autorului, iar aceasta din urma nu poate fi completata în fata Curtii Constitutionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discutia partilor în fata instantei de judecata (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 618 din 12 iunie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 27 iulie 2012 sau Decizia nr. 848 din 18 octombrie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 10 decembrie 2012).

În continuare, Curtea retine ca exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata într-o actiune în anulare a doua hotarâri ale Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv Hotarârea nr. 564/2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 9 iulie 2008, si Hotarârea nr. 1.314/2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 11 decembrie 2008, prin care sunt introduse, respectiv modificate, unele norme din Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotarârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 27 septembrie 2005, norme referitoare la procedura desfasurata în cazul unor încalcari ale Codului deontologic. Autoarea exceptiei a solicitat în instanta anularea acestor acte administrative ulterior parcurgerii procedurii administrativ-jurisdictionale în fata Consiliului Superior al Magistraturii, contestând, în esenta, temeiul de drept al adoptarii acestor doua acte administrative, apreciind în acest sens ca nici Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 si nici Legea nr. 317/2004 nu contin norme care sa reglementeze actiunea privind constatarea încalcarii normelor din Codul deontologic si ca procedura specifica acestei din urma actiuni nu poate fi confundata cu cea proprie unei actiuni disciplinare, iar atributiile si competenta Consiliului Superior al Magistraturii reglementate de textele de lege criticate se refera doar la actiunea disciplinara. Prin urmare, sustine ca nu exista norma juridica de rang superior care sa se constituie în temei legal pentru adoptarea celor doua hotarâri ale Consiliului Superior al Magistraturii si masurile luate în executarea acestora.

Curtea constata ca, desi autoarea exceptiei mentioneaza ca obiect al exceptiei diferite texte din Legea nr. 304/2004, respectiv Legea nr. 317/2004, din întreaga argumentatie sustinuta si depusa la dosarul cauzei rezulta ca aceasta urmareste, în realitate, anularea celor doua hotarâri ale Consiliului Superior al Magistraturii, chiar si prin intermediul invocarii exceptiei de neconstitutionalitate, dar fara a contesta, de fapt, legitimitatea constitutionala a textelor legale criticate. Aceasta constatare se bazeaza atât pe exprimarea sa explicita, în acest sens, de exemplu: "ca atare, dispozitia art. 36^2 alin. (7) din Hotarârea nr. 564/2008, potrivit careia Hotarârea Plenului poate fi atacata cu recurs la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, este contrara art. 133 alin. (7) din Constitutie, dar si art. 134 alin. (3) din Constitutie, conform caruia la Înalta Curte de Casatie si Justitie pot fi atacate numai hotarârile Consiliului Superior ale Magistraturii în materie disciplinara" - pag. 13, paragraful 1 din memoriul în aparare, cât si pe faptul ca sustinerile sale de neconstitutionalitate asupra textelor legale sunt formulate în functie de anumite interpretari care nu rezulta explicit din continutul normativ al acestora, ci, probabil, au aparut în procesul aplicarii acestora de catre entitatile publice competente.

Curtea constata ca textele de lege criticate nu cuprind nicio norma care sa reglementeze aspectul esential ce a declansat situatia litigioasa si, mai departe, actiunea în anulare promovata la instanta, si anume acea rezolutie de clasare prin care a fost sesizata, totodata, sectia pentru judecatori asupra constatarii unor eventuale încalcari ale Codului deontologic. Prin urmare, rezulta ca în cauza este vorba, în realitate, despre un eventual conflict între norma juridica de rang inferior, cuprinsa în cele doua Hotarâri ale Consiliului Superior al Magistraturii, si norma juridica superioara, Legea nr. 304/2004 si Legea nr. 317/2004, fara ca în cadrul acestui conflict sa poata fi sustinut în mod temeinic si un raport de contrarietate între aceste legi si normele fundamentale invocate. Or, aspecte legate de controlul judecatoresc al legalitatii actelor administrative ale organismelor si autoritatilor publice, urmate de modalitatea de interpretare si aplicare concreta a dispozitiilor legale în vigoare, incidente în cazurile litigioase, constituie atributul exclusiv al instantei judecatoresti competente, pornind de la garantia prevazuta de dispozitiile art. 126 alin. (6) din Constitutie, conform carora "Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat (...)".

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 teza întâi din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, precum si ale art. 29 alin. (7), art. 40 lit. f) si art. 46 alin. (1), (12) si (13) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si pentru modificarea si completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicata de Elena Cârcei în Dosarul nr. 8.486/1/2011 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 22 ianuarie 2013.

 

PRESEDINTE,
ACSINTE GASPAR
 
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf