Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 11 din 17 ianuarie 2013

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Volksbank România" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 10.169/303/2011 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.532D/2012.

La apelul nominal se prezinta pentru autoarea exceptiei de neconstitutionalitate domnul avocat Mihai Kehaiyan din Baroul Bucuresti, precum si partea Adrian Vasile Boeru, lipsind cealalta parte.

Procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul partii prezente care formuleaza o cerere prealabila, solicitând conexarea prezentului dosar la Dosarul nr. 28D/2013 de pe rolul Curtii Constitutionale, dosar aflat în stadiu de raport.

Având cuvântul pentru a se pronunta asupra acestei cereri prealabile, atât cealalta parte prezenta, cât si reprezentantul Ministerului Public se opun admiterii acesteia.

Analizând cererea, Curtea respinge cererea prealabila formulata. Potrivit dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, conexarea dosarelor aflate pe rolul Curtii Constitutionale se dispune atunci când obiectul exceptiei este identic. Obiectul Dosarului nr. 28D/2013 se refera la dispozitiile art. 6 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori, fiind diferit de cel din Dosarul nr. 1.532D/2012. Astfel, cererea prealabila nu poate fi solutionata favorabil.

Presedintele acorda cuvântul reprezentantului autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, care solicita admiterea acesteia aratând ca dispozitiile legale criticate încalca prevederile art. 135 din Constitutie, libertatea economica si libertatea contractuala, inclusiv prin încalcarea autonomiei de vointa a partilor contractante.

În continuare, presedintele acorda cuvântul partii Adrian Vasile Boeru, care arata ca dispozitiile legale criticate sanctioneaza, de fapt, atitudinile abuzive, astfel încât se impune respingerea ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata. Acesta arata ca prevederile legale criticate reglementeaza, de fapt, o forma speciala de leziune, ele nefiind de natura sa încalce libertatea economica sau pe cea contractuala.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 19 septembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 10.169/303/2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori.

Exceptia a fost invocata de Societatea Comerciala "Volksbank România" - S.A. din Bucuresti într-un dosar având ca obiect solutionarea recursului formulat împotriva unei sentinte civile a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti prin care s-a anulat un act.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, în esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât confera doar consumatorului, deci unei singure parti, dreptul de a dispune rezilierea unui contract sinalagmatic, în conditiile în care acesta încalca interesele sale, în timp ce agentul economic este privat de posibilitatea de a face acelasi lucru atunci când interesele sale ar fi afectate. În concret, ca urmare a acestor dispozitii legale, banca ce figureaza ca parte la o conventie de credit nu va putea modifica sub niciun aspect clauzele contractuale (în raport cu dispozitiile art. 6 din Legea nr. 193/2000), dar, mai mult decât atât, va trebui sa le accepte pur si simplu pe acestea, fara a avea macar posibilitatea rezilierii contractului.

Un alt aspect criticabil este dat de sfera intereselor consumatorului, care nu este delimitata în niciun fel, textul de lege lasând la libera apreciere a acestuia stabilirea situatiilor în care interesele sale sunt încalcate sau nu, banca neputând interveni sub nicio forma.

Tribunalul Bucuresti - Sectia VI-a comerciala apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiata. Dupa opinia instantei, Legea nr. 193/2000 sanctioneaza introducerea unor clauze abuzive în contractele standard preformulate, cum sunt si conventiile de credit, sau formularea unor conditii generale acceptate de consumatori fara a putea fi negociate. Prin urmare, banca nu avea de ce sa solicite modificarea vreunei clauze contractuale stabilite chiar de ea în cadrul conventiei. Art. 7 din Legea nr. 193/2000 reglementeaza posibilitatea rezilierii în ipoteza în care conventia nu-si mai poate produce efectele dupa înlaturarea clauzelor abuzive, ceea ce profita ambelor parti contractante.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, arata ca prin acestea se sanctioneaza clauzele abuzive cuprinse în contract, care creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor. Eliminarea unor astfel de clauze din contract este impusa de însasi natura abuziva a acestora, iar faptul ca legiuitorul a statuat doar pentru consumator posibilitatea de a solicita rezilierea contractului nu este de natura a aduce atingere vreunui principiu constitutional.

Dupa opinia Avocatului Poporului, culpa pentru introducerea unor clauze contractuale care, ulterior, s-au dovedit a fi abuzive nu revine consumatorului, acesta de cele mai multe ori fiind nevoit sa adere la un astfel de contract, ci celeilalte parti contractante, în speta o unitate bancara, care a întocmit si redactat actul cu inserarea unor astfel de clauze.

Pe de alta parte, motivele invocate de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate în sprijinul acesteia nu reprezinta veritabile critici de neconstitutionalitate, ci evidentiaza probleme legate de modul de aplicare a normelor legale criticate. Principalele argumente se refera la lipsa reglementarii de catre legiuitor a posibilitatii de modificare de catre unitatea bancara a clauzelor contractuale constatate ca abuzive, or, clarificarea acestor aspecte nu tine de competenta instantei de contencios constitutional. În plus, se apreciaza ca o astfel de reglementare ar crea un beneficiu unitatii bancare, care si asa detine un control asupra clauzelor ce pot fi inserate în contract, fiind normala sanctionarea utilizarii unor contracte de adeziune care contin clauze abuzive, prin rezilierea acestora.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, dispozitii ce au urmatoarea redactare: "În masura în care contractul nu îsi mai poate produce efectele dupa înlaturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptatit sa ceara rezilierea contractului, putând solicita, dupa caz, si daune-interese."

În opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 135 alin. (2) lit. a) privind libertatea comertului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca sustinerile autoarei exceptiei de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate pentru motivele ce vor fi aratate în continuare.

Dispozitiile legale criticate reprezinta optiunea legiuitorului, care a adoptat aceste masuri ca urmare a constatarii faptului ca foarte multe dintre contractele încheiate între profesionisti si consumatori sunt contracte de adeziune, în care consumatorii nu au, în realitate, decât posibilitatea de a accepta sau nu semnarea unui contract (din cauze care tin, în general, de pozitia pe piata a respectivilor profesionisti), fara o negociere a clauzelor contractuale care sunt impuse de catre profesionisti.

Legea nr. 193/2000 contine în anexa sa si o lista a clauzelor considerate ca fiind abuzive. Asadar, profesionistii au la dispozitie un instrument legal care le ofera posibilitatea sa îsi adapteze în timp util conduita în cazul în care propun bunuri si servicii unor consumatori.

Art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie prevede ca statul trebuie sa asigure libertatea comertului, dar acest lucru nu echivaleaza cu lipsa unui cadru normativ adecvat care sa reglementeze exercitarea activitatilor specifice în conditii care sa asigure functionarea unei economii de piata viabile în care consumatorii sa fie protejati în fata unor abuzuri ale agentilor economici aflati, din diferite motive, pe pozitii de forta.

Dispozitiile legale criticate reprezinta atât o sanctiune la adresa acelor profesionisti care înteleg sa profite de situatia unor consumatori aflati, de multe ori, pe pozitii de inegalitate fata de acestia, cât si o masura de protectie a debitorilor (în ipoteza din dosarul de fata) care, altfel, ar fi pusi în situatia de a suporta o sarcina disproportionata. Daca s-ar recunoaste creditorilor dreptul de a cere, în aceasta ipoteza, rezilierea contractului, s-ar putea ajunge la atitudini sicanatorii din partea acestora la adresa debitorilor.

Asadar, aceste prevederi stabilesc cadrul legal în care acesti profesionisti îsi pot desfasura activitatea, având drept scop restabilirea unui just echilibru între interesele profesionistilor care furnizeaza bunuri si servicii si cele ale consumatorilor.

Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu încalca prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) privind libertatea comertului din Constitutie si, prin urmare, va respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate.

 

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Volksbank România" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 10.169/303/2011 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 17 ianuarie 2013.

 

PRESEDINTE,
ACSINTE GASPAR
 
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf