Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1082 din 13 decembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) teza finala din cadrul titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) teza finala din cadrul titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, exceptie invocata de Jean Ross în Dosarul nr. 1.020/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.254D/2012.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 11 decembrie 2012, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si a reprezentantului autorului exceptiei, avocat George Razvan Ionescu, si au fost consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, când Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a dispus amânarea pronuntarii pentru data de 13 decembrie 2012, data la care a pronuntat prezenta decizie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 31 octombrie 2011, pronuntata în Dosarul nr. 1.020/2/2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) teza finala din cadrul titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, exceptie invocata de Jean Ross într-o cauza având ca obiect solutionarea cererii privind anularea unei decizii emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, referitoare la un titlu de despagubire individual, emis în temeiul Legii nr. 247/2005.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale privind dreptul de proprietate privata, deoarece suspenda exercitiul dreptului de optiune al titularului unei decizii de despagubire emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, pâna la solutionarea contestatiei formulate împotriva acestei decizii, împiedicând astfel titularul sa intre în posesia despagubirii stabilite.

În acest sens, se arata ca, indiferent de solutia instantei de judecata, cuantumul despagubirii nu poate fi mai mic decât cel stabilit initial, în temeiul principiului general de drept al neagravarii situatiei unei parti în propria cale de atac - non reformatio in pejus. Astfel, nu este justificata solutia legiuitorului de suspendare a dreptului de optiune în privinta modalitatii de plata a despagubirii stabilite, câta vreme instanta poate obliga Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa emita o decizie suplimentara pentru diferenta în plus de valoare a despagubirii.

De asemenea, imposibilitatea realizarii dreptului de optiune privind încasarea despagubirii stabilite sub forma actiunilor la Fondul "Proprietatea" nu reprezinta doar o suspendare a exercitiului dreptului de proprietate, ci o atingere adusa însesi substantei dreptului, prin încalcarea atributelor sale, respectiv a atributului fructus, din cauza imposibilitatii încasarii dividendelor aferente perioadei de timp pentru care a fost refuzata conversia despagubirii în actiuni la Fondul "Proprietatea".

Invoca Hotarârea din 23 septembrie 1982, pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în Cauza Sporrong si Lonnroth împotriva Suediei, prin care s-a constatat încalcarea art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, întrucât masurile legislative adoptate de catre autoritatile suedeze, desi au lasat intact dreptul de proprietate, au împiedicat în mod practic exercitarea atributelor acestuia. De asemenea, arata ca jurisprudenta instantei de la Strasbourg referitoare la acceptiunea notiunii de "bunuri" cuprinse în art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie nu se limiteaza doar la proprietatea asupra bunurilor corporale, ea cuprinzând si creantele si, respectiv, "despagubirea recunoscuta" a carei neexecutare într-un termen rezonabil constituie o atingere adusa dreptului la respectarea bunurilor. (Hotarârile din 19 octombrie 2000, 7 mai 2002 si 2 martie 2004, pronuntate în cauzele Ambruosi împotriva Italiei, Burdov împotriva Rusiei si, respectiv, Sabin Popescu împotriva României).

Se mai sustine ca solutia legislativa criticata nu este în concordanta cu dispozitiile art. 53 din Constitutie referitoare la conditiile în care se poate dispune prin lege restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, respectiv nu conserva substanta dreptului de proprietate, nefiind astfel realizata o protectie normala a acestui drept fundamental, în paralel cu realizarea obiectivelor statului.

De asemenea, prevederile art. 19 alin. (1) teza finala cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 contravin si dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât prelungeste, în mod nejustificat, durata procedurilor de obtinere a masurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv, proceduri ce cuprind atât etapa administrativa, respectiv emiterea notificarii în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cea a valorificarii despagubirii obtinute, prin exercitarea dreptului de optiune la valorificarea titlurilor de despagubire. Invoca cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în hotarârile din 24 martie 2005, 6 septembrie 2005 si 15 noiembrie 2007, pronuntate în cauzele Sandor împotriva României, Sacaleanu împotriva României si Belasin împotriva României.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, aratând ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere substantei dreptului de proprietate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.

Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, întrucât prevederile legale criticate, instituind o cale de atac în justitie, în cadrul procedurii de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prin care partile au posibilitatea de a formula aparari, de a propune probe si de a recurge la caile de atac prevazute de lege, nu contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie. În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 44 din Legea fundamentala si ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se apreciaza ca si aceasta este neîntemeiata, dat fiind faptul ca textul de lege criticat este în concordanta cu dreptul oricarei persoane la respectarea bunurilor sale, iar suspendarea exercitiului dreptului de dispozitie asupra titlului de despagubire este fireasca, atâta timp cât se afla în derulare solutionarea unei contestatii formulate împotriva unei decizii emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.

Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. În acest sens, arata ca solutia legislativa nu aduce atingere drepturilor partilor de a se adresa instantei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor legitime si nu încalca dreptul de proprietate privata, câta vreme, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) din Constitutie, garantarea creantelor asupra statului nu presupune executarea lor de îndata. În plus, prevederile legale criticate sunt în acord cu dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza finala potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (1) teza finala din cadrul titlului VII - Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, astfel cum a fost modificat prin prevederile articolului unic pct. 27 din cadrul titlului I - Modificarea si completarea titlului VII "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007.

Textul de lege criticat are urmatorul cuprins: "(1) Deciziile adoptate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor pot fi atacate în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor. Plângerea suspenda exercitiul dreptului de optiune asupra titlului de despagubire al titularului."

În opinia autorului exceptiei, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) teza întâi referitor la garantarea dreptului de proprietate si a creantelor asupra statului si alin. (2) teza întâi referitor la garantarea si ocrotirea proprietatii private în mod egal de lege, indiferent de titular si art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi si al unor libertati.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 1 - Protectia proprietatii din Primul Protocol aditional la aceeasi Conventie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

Procedura de valorificare a titlurilor de despagubire emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor este reglementata prin capitolul V^1 - Valorificarea titlurilor de despagubire. Stabilirea algoritmului de atribuire a actiunilor emise de Fondul "Proprietatea" cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Potrivit prevederilor art. 18^1, în cazul în care detinatorul titlului de despagubire este de acord cu despagubirea stabilita, care reprezinta o suma de maximum 500.000 lei, în termen de 3 ani de la data emiterii titlului poate opta fie pentru realizarea conversiei acestuia în actiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie pentru acordarea de despagubiri în numerar, ori pentru conversia acestuia parte în actiuni, parte în numerar.

Daca titlul de despagubire individual este emis pentru o suma care depaseste valoarea de 500.000 lei, titularul are doua posibilitati de valorificare a acestuia, si anume, fie sa solicite primirea exclusiv de actiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie sa solicite acordarea despagubirilor în numerar, în limita sumei de maximum 500.000 lei, si, pâna la concurenta despagubirii totale acordate prin titlul de despagubire, actiuni emise de Fondul "Proprietatea".

Pe de alta parte, în cazul în care, primind titlul de despagubire, titularul acestuia nu este de acord cu decizia adoptata de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si o ataca în justitie, în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, aceasta plângere suspenda exercitiul dreptului de optiune al titularului titlului de despagubire, potrivit art. 19 alin. (1) teza finala, cuprins în capitolul VI - Cai de atac în justitie din titlul VII al Legii nr. 247/2005, criticat în prezenta cauza.

Curtea constata ca prevederea legala criticata este consecinta fireasca a contestarii în justitie a titlului de despagubire si nu este de natura a afecta substanta dreptului de proprietate reprezentat de despagubirea stabilita, câta vreme dreptul de creanta asupra statului urmeaza a fi valorificat dupa parcurgerea procedurii în fata instantei judecatoresti, fie prin convertirea titlului de despagubire într-un titlu de plata, fie într-un titlu de conversie în vederea atribuirii de actiuni.

În legatura cu acest aspect, Curtea observa ca modalitatea de a reglementa acordarea despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv constituie optiunea legiuitorului, în acord cu politica economica a statului în materia despagubirilor acordate din fonduri publice, urmarindu-se pastrarea unui just echilibru între cerintele interesului public si imperativele apararii dreptului fundamental la proprietate.

De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, spre exemplu în hotarârile din 23 noiembrie 1983, 4 martie 2003 si 12 octombrie 2010, pronuntate în cauzele Van der Mussele împotriva Belgiei, paragraful 48, Jantner împotriva Slovaciei, paragraful 34, si, respectiv, Maria Atanasiu si altii împotriva României, paragraful 164, ca, asa cum art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu garanteaza un drept de a dobândi bunuri, el nu le impune statelor nicio restrictie cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor si de a alege conditiile în care accepta sa restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate. Mai mult, în jurisprudenta instantei de la Strasbourg s-a statuat ca, în conformitate cu art. 1 din Primul Protocol aditional la aceeasi Conventie, statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despagubire consfintite de lege - si de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despagubirilor prin mijloace legislative, cu conditia ca valoarea despagubirii acordate pentru o privare de proprietate operata de stat sa fie în mod rezonabil în raport cu valoarea bunului, o lipsa totala de despagubire nefiind considerata compatibila cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în cazuri exceptionale (hotarârile din 22 iunie 2004 si 12 octombrie 2010, pronuntate în cauzele Broniowski împotriva Poloniei si Maria Atanasiu si altii împotriva României, paragrafele 186 si, respectiv, 174).

Referitor la pretinsa încalcare a prevederilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea, în jurisprudenta sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 46 din 27 ianuarie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 martie 2005), a statuat ca textul constitutional indicat, consacrând dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, nu întelege sa subordoneze respectarea acestuia încadrarii într-un anumit termen, care astfel ar deveni un criteriu de constitutionalitate, astfel încât conceptele de "echitabil" si "rezonabil" au caracter relativ, respectarea sau încalcarea lor urmând a fi stabilita de la caz la caz, în functie de circumstantele concrete ale cauzei.

În acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia caracterul rezonabil al unei proceduri judiciare trebuie apreciat în functie de circumstantele cauzei, si în special de complexitatea acesteia, comportamentul reclamantului si al autoritatilor competente (a se vedea, în acest sens, hotarârile din 27 iunie 1997, 25 martie 1999, 27 iunie 2000 si 15 iunie 2006, pronuntate în cauzele Philis împotriva Greciei (Nr. 2), paragraful 35, Pelissier si Sassi împotriva Frantei, paragraful 67, Frydlender împotriva Frantei, paragraful 43, si, respectiv, Cârstea si Grecu împotriva României, paragraful 40).

Prin urmare, în prezenta cauza, Curtea constata ca ansamblul procedurilor administrative si judiciare relative la revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv, precum si întreaga procedura de acordare a despagubirilor aferente imobilelor în cauza, care poate cuprinde si o procedura administrativa prealabila desfasurata în fata Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, precum si una judiciara, în cazul contestarii în justitie a deciziilor acestei comisii, comporta un anumit grad de complexitate, ceea ce nu este de natura sa conduca în mod automat la încalcarea dispozitiilor constitutionale si conventionale privind caracterul rezonabil al duratei procedurilor judiciare.

De altfel, legiuitorul român a actionat în vederea simplificarii si accelerarii procedurilor în cauza, în contextul instituirii unui cadru legal care sa permita ca Fondul "Proprietatea" sa devina operational, iar actionarii sa aiba posibilitatea sa îsi valorifice actiunile, în acest sens fiind adoptata si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În ceea ce priveste invocarea încalcarii dispozitiilor art. 53 din Constitutie, întrucât nu s-a constat încalcarea niciunui drept fundamental, pentru aceleasi considerente, Curtea constata ca acest text constitutional nu are incidenta în cauza.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) teza finala din cadrul titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, exceptie invocata de Jean Ross în Dosarul nr. 1.020/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 13 decembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf