Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1079 din 13 decembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 tezele 2 si 3 din Codul de procedura civila

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Petre Tiberiu Carabet în Dosarul nr. 992/2/2012 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.410D/2012.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Magistratul-asistent refera asupra faptului ca, la dosarul cauzei, partile Elena Abuhnoaie si Grigore Abuhnoaie au depus note scrise prin care solicita respingerea ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, aratând ca nu au intervenit elemente noi, de natura a modifica practica în materie a Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Sentinta civila nr. 93 din 20 septembrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 992/2/2012, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Petre Tiberiu Carabet într-o cauza având ca obiect solutionarea unei cereri de revizuire, formulata în temeiul art. 322 pct. 2 si 4 din Codul de procedura civila, împotriva unei hotarâri judecatoresti de respingere a unei contestatii le executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca textele criticate dau posibilitatea instantei civile de a se pronunta cu privire la vinovatia persoanei învinuite de savârsirea unei infractiuni, înainte de a exista o hotarâre definitiva de condamnare a acesteia, încalcând astfel prezumtia de nevinovatie prevazuta la art. 23 alin. (11) din Constitutie si la art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a civila opineaza ca dispozitiile criticate sunt constitutionale, aratând ca, în situatiile în care intervine un impediment legal care face imposibila pronuntarea unei hotarâri penale pentru stabilirea infractiunii, solutia fireasca este ca, referitor la savârsirea infractiunii, sa se pronunte instanta de revizuire, fara a proceda însa la condamnarea autorului faptei, aceasta neavând competenta functionala de a pronunta hotarâri de condamnare. Se mai sustine ca, în lipsa acestei reglementari, hotarârile judecatoresti viciate de situatiile enumerate în textul criticat nu ar putea fi reformate, cu încalcarea principiilor dreptatii, dreptului la aparare si accesului liber la justitie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arata ca dispozitiile art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Se arata ca prezumtia de nevinovatie consacrata prin prevederile art. 23 alin. (11) din Constitutie vizeaza exclusiv materia raspunderii penale, acesta nereprezentând un obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumtii de vinovatie în reglementarea raspunderii în alte materii decât cea penala. Se mai arata ca folosirea în cuprinsul textului criticat a notiunii de învinuit nu are semnificatia unei înfrângeri a prezumtiei de nevinovatie. De asemenea, se subliniaza faptul ca dispozitiile art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila dau expresie prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2), potrivit carora legiuitorul este liber sa stabileasca competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata, cu respectarea prevederilor si a principiilor constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozitiile art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila.

Cu privire la obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila au fost abrogate prin art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, care a fost însa constatat ca fiind neconstitutional în masura în care prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 25 februarie 2008. Întrucât, în termenul de 45 de zile de la data publicarii deciziei anterior referite în Monitorul Oficial al României, Parlamentul nu a pus de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, prevederile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 si-au încetat efectele juridice, iar dispozitiile art. 322 pct. 4 teza finala din Codul de procedura civila sunt în continuare aplicabile în forma anterioara adoptarii Legii nr. 219/2005.

În consecinta, Curtea, analizând obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, retine ca, în realitate, autorul exceptiei critica prevederile art. 322 pct. 4 tezele 2 si 3 din Codul de procedura civila.

Dispozitiile art. 322 pct. 4 tezele 2 si 3 din Codul de procedura civila au urmatorul cuprins: "Revizuirea unei hotarâri ramase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în urmatoarele cazuri:

[...]

4. [...] În cazul în care, în ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarâre penala, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi, pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de savârsirea infractiunii."

Se sustine, în esenta, ca textele criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) cu privire la prezumtia de nevinovatie si dispozitiilor art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, prin Decizia nr. 1.084 din 14 octombrie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, prin care a retinut ca, în situatia în care intervine un impediment legal care face imposibila pronuntarea unei hotarâri penale pentru stabilirea infractiunilor la care textul criticat face referire, stabilirea savârsirii infractiunilor se face de catre însasi instanta de revizuire, prin aplicarea sistemului probator de drept comun în materie, care se va administra în cursul revizuirii.

Curtea a retinut ca ipoteza la care se refera textul de lege criticat este aceea în care nu se mai poate pronunta o hotarâre penala pentru stabilirea infractiunii de fals. Ca atare, sustinerile autorului exceptiei, potrivit carora stabilirea infractiunilor respective ar trebui sa se faca numai de catre o instanta penala, altfel încalcându-se dreptul la un proces echitabil, sunt neîntemeiate.

Totodata, Curtea a subliniat faptul ca dispozitiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila constituie norme de procedura care dau expresie prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora legiuitorul este liber sa stabileasca competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata, evident cu respectarea celorlalte prevederi si principii constitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia amintita îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

Distinct de cele aratate, Curtea retine ca notiunea de învinuit din cuprinsul textului criticat a fost folosita de catre legiuitor sui generis, pentru a desemna persoana care a savârsit fapta a carei constatare ca fiind infractiune nu se mai poate face printr-o hotarâre penala si asupra careia instanta de revizuire se va pronunta pe cale incidentala. Prin urmare, aceasta notiune nu este sinonima cu cea consacrata de normele procesual penale, respectiv la art. 229 din Codul procedura penala, care semnifica persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala. Astfel, Curtea constata ca nu poate fi retinuta critica autorului exceptiei potrivit careia terminologia utilizata este de natura a aduce prejudicii de imagine persoanei citate în proces, încalcând prezumtia de nevinovatie de care aceasta beneficiaza.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 tezele 2 si 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Petre Tiberiu Carabet în Dosarul nr. 992/2/2012 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 13 decembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf