Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1077 din 13 decembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 14 alin. (1) teza a doua si art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila, exceptie ridicata de Marin Frunza în Dosarul nr. 3.636/121/2009/a2 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia I civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.347D/2012.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate si arata ca se impune mentinerea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 30 martie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 3.636/121/2009/a2, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila, exceptie ridicata de Marin Frunza într-o cauza având ca obiect solutionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care a fost respinsa o cerere de acordare a ajutorului public judiciar în materie civila.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca textele criticate sunt neconstitutionale, întrucât limiteaza cuantumul ajutorului public judiciar în materie civila la o suma maxima echivalenta cu 10 salarii minime brute pe tara la nivelul anului în care a fost formulata cererea de acordare, si prevad obligatia solicitantului de a declara pe propria raspundere daca în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce forma, pentru ce cauza, precum si cuantumul acestui ajutor. Aceste aspecte sunt cunoscute, potrivit sustinerilor sale, doar de catre instanta de judecata, de catre avocat si de catre Ministerul Justitiei. De asemenea, neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate este dedusa si din imposibilitatea de a formula recurs împotriva încheierii prin care este solutionata cererea de acordare a ajutorului public judiciar la o instanta superioara si de a se prevala în solutionarea acesteia de toate mijloacele de proba prevazute de Codul de procedura civila.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Sunt invocate, în acest sens, deciziile Curtii Constitutionale nr. 96 din 20 ianuarie 2009, nr. 264 din 24 februarie 2009, nr. 924 din 23 iunie 2009, nr. 135 din 25 februarie 2010, nr. 757 din 1 iunie 2010, nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, nr. 1.339 din 11 octombrie 2011. Se mai face trimitere la hotarârile Curtii Europene a Drepturilor Omului, din 24 mai 2006 si 2 noiembrie 2010, pronuntate în cauzele Weissman si altii împotriva României, paragraful 35, si S.C. Apron Dynamics S.R.L. Baia Mare împotriva României, paragraful 42.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arata ca dispozitiile art. 7 si ale art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila sunt constitutionale si ca îsi mentine punctele de vedere retinute în deciziile Curtii Constitutionale nr. 264 din 24 februarie 2009, nr. 1.537 din 25 noiembrie 2010 si nr. 628 din 12 iunie 2012.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile art. 7 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008. Din analiza exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine, însa, ca, în realitate, autorul critica prevederile art. 7, art. 14 alin. (1) teza a doua si art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 193/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul cuprins:

- Art. 7: "Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevazute la art. 6. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevazute la art. 6 lit. a) - c), nu poate depasi, în cursul unei perioade de un an, suma maxima echivalenta cu 10 salarii minime brute pe tara la nivelul anului în care a fost formulata cererea de acordare.";

- Art. 14 alin. (1) teza a doua: "[...] Cererea va fi însotita si de o declaratie pe propria raspundere a solicitantului în sensul de a preciza daca în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce forma, pentru ce cauza, precum si cuantumul acestui ajutor.";

- Art. 15 alin. (3): "(3) Cererea de reexaminare se solutioneaza în camera de consiliu de un alt complet, instanta pronuntându-se prin încheiere irevocabila."

Se sustine, în esenta, ca textele criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 11 cu privire la dreptul international si dreptul intern, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 cu privire la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 53 cu privire la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 124 referitor la înfaptuirea justitiei, art. 126 cu privire la instantele judecatoresti, art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeana, precum si prevederilor art. 1 referitor la obligatia de respectare a drepturilor omului, art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 referitor la interzicerea discriminarii si art. 17 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila, prin raportare la critici de neconstitutionalitate similare, prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 1.322 din 13 octombrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009, Decizia nr. 135 din 25 februarie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 7 aprilie 2010, Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.339 din 11 octombrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 16 decembrie 2011, Decizia nr. 1.353 din 13 octombrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 16 decembrie 2011, si Decizia nr. 628 din 12 iunie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 24 iulie 2012, prin care a retinut ca stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe tara la nivelul anului în care a fost formulata cererea de acordare, pâna la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natura sa împiedice accesul liber la justitie sau exercitarea dreptului la un proces echitabil.

Curtea a retinut, în acest sens, ca stabilirea unor limite si conditii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinata de posibilitatea asigurarii resurselor financiare publice necesare acordarii ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevazute la art. 6 din ordonanta de urgenta, de prevenirea exercitarii abuzive a cererii de ajutor si a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de sustinere din partea statului si l-ar solicita, fara a se îngradi în acest mod accesul efectiv la justitie.

De asemenea, Curtea a observat ca nu poate fi primita critica raportata la prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, Curtea a retinut ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotarârea din 24 mai 2006, pronuntata în Cauza Weissman si altii împotriva României, paragraful 35, si Hotarârea din 2 noiembrie 2010, pronuntata în Cauza S.C. Apron Dynamics S.R.L. Baia Mare împotriva României, paragraful 42), stabilirea unor restrictionari financiare, respectiv impunerea taxelor judiciare de timbru, este considerata o limita acceptabila a dreptului de acces la instanta.

Totodata, Curtea a constatat ca, urmarind un scop legitim, identificat generic cu buna administrare a resurselor justitiei, prevederile legale criticate constituie o garantie a accesului efectiv la justitie, de natura sa asigure un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul urmarit si sa pastreze un echilibru just între interesul statului în a recupera cheltuielile de judecata si interesul reclamantului ca o instanta sa îi examineze cererea.

Cele stabilite de catre Curtea Constitutionala în deciziile anterior citate îsi mentin valabilitatea, mutatis mutandis, si în privinta actualei redactari a textului, care limiteaza ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat, în cursul unei perioade de un an, la suma maxima echivalenta cu 10 salarii minime brute pe tara la nivelul anului în care a fost formulata cererea de acordare.

Referitor la constitutionalitatea prevederilor art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008, Curtea a pronuntat Decizia nr. 419 din 3 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, prin care a retinut ca, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicarii încheierii, iar cererea de reexaminare se solutioneaza în camera de consiliu de un alt complet. Curtea a mai aratat, cu acelasi prilej, ca judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizeaza fondul cauzei si nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin aceasta reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple si operative de solutionare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fara citarea partilor, si inexistenta caii de atac a recursului la o instanta superioara. Totodata, în solutionarea cererii nu este necesara administrarea tuturor mijloacelor de proba reglementate de Codul de procedura civila, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi probate prin înscrisuri. Faptul ca judecarea cererii de reexaminare se face de catre magistratii aceleiasi instante nu este de natura sa aduca atingere dreptului la un tribunal impartial si dreptului la aparare. Prezumtia de impartialitate si independenta a judecatorilor nu poate fi înlaturata prin faptul ca acestia îsi desfasoara activitatea la aceeasi instanta ca si colegii lor care au solutionat cererea de acordare a ajutorului public judiciar. Pe de alta parte, solutionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective si presupune verificarea anumitor înscrisuri din care sa rezulte starea materiala a solicitantului si a familiei sale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia amintita îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

Cu privire la pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008, Curtea retine ca, întrucât ajutorul public judiciar în materie civila este acordat de catre stat, este firesc ca acesta sa stabileasca anumite conditii, precum si o procedura de urmat pentru acordarea acestui ajutor. Asadar, Curtea constata ca furnizarea datelor si a documentelor prevazute la art. 14 alin. (1) teza a doua din actul normativ criticat a fost impusa în scopul asigurarii accesului unei sfere cât mai largi de persoane la ajutorul public judiciar si a unei transparente ridicate în acordarea acestui ajutor, precum si pentru o buna administrare a fondurilor ce au aceasta destinatie.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 14 alin. (1) teza a doua si art. 15 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila, exceptie ridicata de Marin Frunza în Dosarul nr. 3.636/121/2009/a2 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia I civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 13 decembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf