Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1068 din 13 decembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Iulia Antoanella Motoc - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Valentina Barbateanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, exceptie ridicata de Sindicatul Proautonomia din Satu Mare în Dosarul nr. 1.978/83/2011 al Tribunalului Satu Mare - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si care constituie obiectul Dosarului nr. 612D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal raspunde, pentru autorul exceptiei, domnul Dan Nicolae Burulea, consilier juridic al Sindicatului Proautonomia din Satu Mare, cu delegatie depusa la dosar. Se constata lipsa celeilalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.211D/2012, nr. 1.212D/2012, nr. 1.213D/2012 si nr. 1.214D/2012, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a aceleiasi legi, exceptie ridicata de Sindicatul Proautonomia din Satu Mare în dosarele nr. 1.704/83/CA/2011, nr. 1.723/83/CA/2011, nr. 1.739/83/CA/2011 si nr. 2.143/83/CA/2011 ale Curtii de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal raspunde, pentru autorul exceptiei, acelasi consilier juridic, având delegatii depuse în fiecare dintre dosare. Se constata lipsa celorlalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea, din oficiu, fata de obiectul cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexarii lor.

Consilierul juridic al autorului exceptiei si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.211D/2012, nr. 1.212D/2012, nr. 1.213D/2012 si nr. 1.214D/2012 la Dosarul nr. 612D/2012, care a fost primul înregistrat.

Presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului autorului exceptiei. Acesta solicita Plenului Curtii sa se pronunte mai întâi asupra încetarii mandatului de judecator la Curtea Constitutionala a domnului Augustin Zegrean, întrucât acesta se afla în stare de incompatibilitate, fiind posesorul unui "certificat de handicap accentuat ireversibil, de gradul II". Arata ca, pentru exercitarea unei functii publice, legea impune ca persoana sa fie apta din punct de vedere medical, or, domnul Augustin Zegrean nu putea si nu poate sa desfasoare activitatea de judecator al Curtii Constitutionale deoarece, asa cum rezulta din art. 69 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, si-a pierdut capacitatea de munca. Depune la dosar si motivarea scrisa a cererii formulate.

Cu privire la aceasta cerere, reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca este inadmisibila.

Deliberând, Curtea respinge cererea. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, Curtea constata ca domnul Augustin Zegrean detine, într-adevar, un "certificat de handicap accentuat ireversibil, de gradul II", informatie care a fost comunicata reprezentantului autorului exceptiei prin Adresa nr. 4.591 din 21 noiembrie 2012, ca raspuns la o cerere formulata de acesta potrivit Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, precizându-se totodata, în adresa mentionata, ca domnul Augustin Zegrean a renuntat expres "la orice indemnizatie, alte servicii ori prestatii sociale recunoscute de legislatia în vigoare". Curtea retine ca art. 69 lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pe care îl invoca reprezentantul autorului exceptiei în scopul de a evidentia pretinsa incapacitate a presedintelui Curtii Constitutionale de a ocupa o functie publica, are în vedere nu gradul handicapului, ci al invaliditatii, care este considerata a fi de gradul II atunci când este caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, cu pastrarea capacitatii de autoîngrijire. Or, încadrarea persoanei într-un grad de handicap nu presupune automat pierderea capacitatii de munca, potrivit art. 69 lit. a) - c) din Legea nr. 263/2010, dupa caz.

În acest context legislativ si având în vedere si dispozitiile art. 50 din Constitutie care consacra, ca trasatura a statului social, asigurarea egalitatii de sanse în ce priveste persoanele cu handicap, precum si cele ale Conventiei privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati, adoptata la New York de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisa spre semnare la 30 martie 2007 si semnata de România la 26 septembrie 2007, ratificata de România prin Legea nr. 221/2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010, conventie adoptata, potrivit art. 1 din aceasta, în scopul de a promova, proteja si asigura exercitarea deplina si în conditii de egalitate a tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului de catre toate persoanele cu dizabilitati, Curtea constata ca nu sunt aplicabile prevederile art. 67 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 47/1992.

În continuare, cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului autorului exceptiei pentru a sustine exceptia de neconstitutionalitate. Acesta solicita admiterea exceptiei, aratând ca pentru apararea sigurantei nationale sunt responsabili toti cetatenii tarii, astfel ca nu doar cei din sectorul public ar fi trebuit sa contribuie la scaderea cheltuielilor bugetare prin diminuarea salariilor. În opinia sa, o asemenea masura a operat ca o impozitare suplimentara a salariatilor din sistemul bugetar. Depune la dosar si note scrise în sprijinul celor sustinute oral.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neîntemeiata, apreciind ca nu se impune reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, invocând, în acest sens, concluziile Curtii Europene a Drepturilor Omului exprimate în Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronuntata în cauzele conexate Felicia Mihaies împotriva României si Adrian Gavril Sentes împotriva României.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:

 

Prin încheierile din 1 martie 2012 si 25 iunie 2012, pronuntate în dosarele nr. 1.978/83/2011, nr. 1.704/83/CA/2011, nr. 1.723/83/CA/2011, nr. 1.739/83/CA/2011 si nr. 2.143/83/CA/2011, Tribunalul Satu Mare - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, exceptie ridicata de Sindicatul Proautonomia din Satu Mare, în cauze având ca obiect solutionarea unor litigii de munca privind drepturile salariale ale unor functionari publici.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca, în conditiile în care restrângerea drepturilor salariale prin Legea nr. 118/2010 a fost justificata de necesitatea apararii securitatii nationale, aceasta a fost realizata printr-o masura discriminatorie, în sensul ca numai salariatilor din sistemul bugetar li s-a aplicat diminuarea salariala de 25%. Or, sarcina stoparii crizei economice, ca fenomen care ar fi pus în pericol securitatea nationala, ar fi trebui sa revina tuturor cetatenilor tarii, adica si celor care sunt angajati în sectorul privat. În acelasi sens, precizeaza ca discriminarea rezulta si din aceea ca masura reducerii salariilor cu 25% a echivalat cu o crestere a impozitului pe venit stabilita doar pentru o parte a populatiei. Totodata, autorul exceptiei sustine ca se încalca principiul cuprins în art. 53 din Constitutie, potrivit caruia restrângerea exercitiului unui drept nu poate aduce atingere existentei acestuia, ca urmare a faptului ca diminuarea salariala s-a mentinut si dupa data de 31 decembrie 2010, când ar fi trebuit sa înceteze, conform art. 16 din Legea nr. 118/2010.

De asemenea, se sustine ca legea criticata, prin diminuarea drepturilor salariale, încalca dreptul de proprietate privata garantat de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Arata ca masura de reducere a drepturilor salariale dispusa prin Legea nr. 118/2010 nesocoteste nu numai principiile proportionalitatii, nediscriminarii, pastrarii si recunoasterii dreptului salarial, ci si dreptul la informare si libertatea în munca, prevazute de art. 17 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si art. 31 si art. 41 din Constitutie. Aceasta, deoarece impunerea de catre angajator a unui alt salariu decât cel initial stabilit prin acordul partilor si modificarea contractului de munca fara informarea si obtinerea acordului de vointa al salariatului reprezinta o încalcare a principiului libertatii în munca si a dreptului de informare asupra tuturor conditiilor de munca, inclusiv a nivelului de salarizare.

Tribunalul Satu Mare - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Arata ca nu se încalca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie privitoare la egalitate, întrucât salariatii din sectorul public nu se afla în aceeasi situatie cu cei din sectorul privat. Aceasta, deoarece salariile persoanelor din sectorul public se achita din bugetul consolidat al statului, pe când cele ale persoanelor din sectorul privat, din patrimoniul persoanelor juridice angajatoare. De asemenea, salariul persoanelor angajate în sectorul public se stabileste prin acte normative, în timp ce salariul celor din sectorul privat se fixeaza prin acordul de vointa dintre angajat si angajator. De asemenea, precizeaza ca, raportat la cuantumul diminuarii, nu s-a adus atingere substantei dreptului invocat de reclamant.

Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciaza ca legea criticata este constitutionala. În sustinerea acestui punct de vedere arata ca legiuitorul are dreptul, dar si obligatia, ca atunci când apare o situatie economica grava, de natura sa afecteze întregul sistem economic si financiar al statului, sa adopte în mod temporar masuri de reducere a salariilor întregului personal platit din fonduri publice, în anumite limite rezonabile. Considera ca masura legislativa criticata este aplicata în mod nediscriminatoriu, în sensul ca reducerea de 25% se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar în acelasi procent si în acelasi mod si are un caracter temporar, tocmai pentru a nu afecta substanta dreptului constitutional protejat.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare si a notelor scrise formulate de autorul exceptiei, Curtea constata ca, în realitate, critica vizeaza doar prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, asupra carora urmeaza sa exercite controlul de constitutionalitate. Aceste prevederi au urmatorul continut: "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi în lei sau în valuta, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri în domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%."

În opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat contravine urmatoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 alin. (1) care consacra principiul egalitatii cetatenilor în fata legii, fara privilegii si fara discriminari, art. 31 privind dreptul la informatie, art. 41 alin. (1) potrivit caruia dreptul la munca nu poate fi îngradit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera si art. 53 care reglementeaza conditiile în care poate avea loc restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. De asemenea, invoca si prevederile art. 1 privind protectia proprietatii din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine, în ceea ce priveste admisibilitatea acesteia, ca prevederile Legii nr. 118/2010 referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitata în timp, pâna la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 din aceasta. Cu toate acestea, prevederile legale criticate continua sa îsi produca efectele juridice în prezenta cauza, astfel încât, în conformitate cu cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmeaza a analiza constitutionalitatea prevederilor legale criticate.

Totodata, Curtea observa ca a mai examinat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, din perspectiva unor critici similare si prin raportare la aceleasi texte constitutionale si conventionale.

Astfel, prin Decizia nr. 132 din 16 februarie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 20 aprilie 2012, Curtea a constatat ca nu poate retine critica referitoare la pretinsa nesocotire a dispozitiilor art. 16 din Constitutie, întrucât angajatii din sistemul public si cei din mediul privat nu se afla în aceeasi situatie juridica. Cei care sunt angajati în raporturi de munca în mediul bugetar sunt legati, în mod esential, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizatiile sau soldele, de bugetul public national, de încasarile si de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinte în ceea ce priveste diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizatiile/soldele reprezinta astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat, raporturile de munca sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de munca încheiat între un angajat si un angajator.

Pe de alta parte, Curtea a retinut ca salariile viitoare pe care angajatorul trebuie sa le plateasca angajatului nu intra în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi platite în viitor de catre angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinta salariului vizeaza numai sumele certe, lichide si exigibile. Aceasta concluzie este confirmata si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, în Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronuntata în cauzele conexate Felicia Mihaies împotriva României si Adrian Gavril Sentes împotriva României, paragraful 21, a aratat ca reducerea drepturilor salariale cu 25% în temeiul Legii nr. 118/2010 nu poate fi analizata din perspectiva art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, întrucât cu dificultate s-ar putea retine ca este pus în discutie un "bun" în sensul articolului mentionat. De altfel, instanta de la Strasbourg a aratat ca, si în ipoteza în care ar aborda drepturile salariale afectate de Legea nr. 118/2010 ca fiind "bunuri", tot nu ar retine încalcarea prevederilor conventionale, masura reducerii drepturilor salariale necreând o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie. Prin urmare, Curtea a considerat ca statul român nu a depasit marja sa de apreciere si nu a rupt justul echilibru între cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.

În acelasi timp, Curtea a observat ca, prin Hotarârea din 31 mai 2011, pronuntata în Cauza Maggio si altii împotriva Italiei, paragraful 55, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reiterat jurisprudenta sa cu privire la faptul ca art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie nu implica un drept la dobândirea proprietatii (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011).

Prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 si Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a retinut, în esenta, ca dreptul la salariu este corolarul unui drept constitutional, si anume dreptul la munca, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabila restrângere a exercitiului dreptului la munca. Realizând o examinare a compatibilitatii dispozitiilor legale criticate cu fiecare dintre conditiile strict si limitativ prevazute de Legea fundamentala pentru restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, Curtea a constatat ca masura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercitiului dreptului constitutional la munca ce afecteaza dreptul la salariu, restrângere care respecta, însa, conditiile prevazute de dispozitiile art. 53 din Constitutie. Astfel, Curtea a statuat ca diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei este prevazuta prin Legea nr. 118/2010 si se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, solutia legislativa cuprinsa în art. 1 din lege a fost determinata de apararea "securitatii nationale", notiune înteleasa în sensul unor aspecte din viata statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însasi fiinta statului prin amploarea si gravitatea fenomenului.

În ceea ce priveste invocarea de catre autorul exceptiei a încalcarii prevederilor art. 31 din Constitutie referitor la dreptul persoanei la informatie, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 798 din 27 septembrie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 5 decembrie 2012, ca aceasta critica priveste exclusiv modalitatea de aplicare a legii de catre autoritatile publice si nu constituie o veritabila critica de neconstitutionalitate a legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa conduca la o reconsiderare a acestei jurisprudente, îsi mentin valabilitatea considerentele si solutia pronuntata prin deciziile citate.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, exceptie ridicata de Sindicatul Proautonomia din Satu Mare în Dosarul nr. 1.978/83/2011 al Tribunalului Satu Mare - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si în dosarele nr. 1.704/83/CA/2011, nr. 1.723/83/CA/2011, nr. 1.739/83/CA/2011 si nr. 2.143/83/CA/2011 ale Curtii de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 13 decembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Valentina Barbateanu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf