Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1064 din 11 decembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Daniela-Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Nela Zoita Chirila, prin mandatar Cornel Mascas, si de Cristina Alieta Chirila în Dosarul nr. 1.213/111/2010 al Curtii de Apel Oradea - Sectia I civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.399D/2012.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 2 octombrie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 1.213/111/2010, Curtea de Apel Oradea - Sectia I civila a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila.

Exceptia a fost invocata de Nela Zoita Chirila, prin mandatar Cornel Mascas si de Cristina Alieta Chirila, într-o cauza având ca obiect solutionarea recursului introdus împotriva unei sentinte prin care a fost respinsa o actiune formulata în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarele acesteia sustin, în esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât i se refuza judecatorului national permisiunea de a face controlul conformitatii normei interne cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Daca judecatorul national nu se conformeaza interpretarii date de instanta suprema, el poate fi sanctionat disciplinar.

Curtea de Apel Oradea - Sectia I civila apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile dispozitiilor art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila, dispozitii ce au urmatoarea redactare: "Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În opinia autoarelor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementarilor internationale în materia drepturilor si libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra institutiei recursului în interesul legii, statuând prin Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011, ca interpretarea legilor este o operatiune rationala, utilizata de orice subiect de drept, în vederea aplicarii si respectarii legii, având ca scop clarificarea întelesului unei norme juridice sau a câmpului sau de aplicare. Instantele judecatoresti interpreteaza legea, în mod necesar, în procesul solutionarii cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabila procesului de aplicare a legii. "Oricât de clar ar fi textul unei dispozitii legale - se arata în Hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronuntata în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 - în orice sistem juridic exista, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciara [...]".

Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicari diferite ale legii în practica instantelor de judecata. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridica a unor situatii de fapt si pentru a se asigura aplicarea unitara a legii în practica tuturor instantelor de judecata, a fost creata de legiuitor institutia recursului în interesul legii. Având în vedere pozitia Înaltei Curti de Casatie si Justitie în sistemul instantelor judecatoresti, precum si rolul sau prevazut în art. 126 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul a instituit, prin dispozitiile art. 329 din Codul de procedura civila, obligativitatea interpretarii date de aceasta, în scopul aplicarii unitare de catre instantele judecatoresti a unui text de lege. Instituirea caracterului obligatoriu al dezlegarilor date problemelor de drept judecate pe calea recursului în interesul legii nu face decât sa dea eficienta rolului constitutional al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, contribuind la consolidarea statului de drept.

Curtea a retinut în acest sens ca divergentele profunde de jurisprudenta sunt susceptibile a crea un climat general de incertitudine si insecuritate juridica, aspect subliniat si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa. Astfel, de exemplu, în Hotarârea din 1 decembrie 2005, pronuntata în Cauza Paduraru împotriva României, paragraful 98, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, constatând ca "divergentele de jurisprudenta constituie, prin natura lor, consecinta inerenta oricarui sistem judiciar ce se sprijina pe un ansamblu de instante de fond cu autoritate asupra circumscriptiei lor teritoriale", a considerat ca, în lipsa unui mecanism care sa asigure coerenta practicii jurisdictiilor nationale, asemenea divergente profunde de jurisprudenta, care persista în timp si cu privire la un domeniu care prezinta un mare interes social, sunt de natura sa genereze o incertitudine permanenta si sa faca sa scada încrederea publicului în sistemul judiciar, care este una dintre componentele fundamentale ale statului de drept. În acest context, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mai aratat ca "rolul unei jurisdictii supreme era tocmai cel de a reglementa contradictiile de jurisprudenta" (Hotarârea din 28 octombrie 1999, pronuntata în Cauza Zielinski si Pradal & Gonzalez s.a. împotriva Frantei, paragraful 59).

Asa fiind, dispozitiile legale criticate din Codul de procedura civila, care îndrituiesc Înalta Curte de Casatie si Justitie sa unifice diferentele de interpretare si aplicare a aceluiasi text de lege de catre celelalte instante judecatoresti nationale, nu aduc atingere normelor constitutionale, ci, dimpotriva, contribuie, pentru motivele mai sus aratate, la asigurarea exigentelor statului de drept.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

Distinct de cele aratate mai sus, Curtea constata ca, în mod evident, competenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie de a solutiona recursurile în interesul legii formulate potrivit legii nu exclude, ci, dimpotriva, presupune transarea unor probleme de drept chiar si atunci când jurisprudenta neunitara a instantelor este data de modul propriu de interpretare a Conventiei europene a drepturilor omului de catre acestea; în caz contrar, în lipsa acestei competente, s-ar ajunge la situatia inadmisibila ca una si aceeasi dispozitie a Conventiei sa fie interpretata si aplicata în mod diferit de instantele judecatoresti, ceea ce ar echivala cu o insecuritate juridica în privinta justitiabililor.

De altfel, necesitatea asigurarii unei interpretari unitare a unor dispozitii legale, care sa fie conforme Constitutiei României, a mai fost constatata si cu ocazia pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 854 din 23 iunie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011. Cu aceasta ocazie, Curtea a statuat ca indiferent de interpretarile ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constitutionala a hotarât ca numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia, mentinându-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului în aceasta interpretare, atât instantele judecatoresti, cât si organele administrative trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare. În interpretarea legii, instantele judecatoresti, între care si Înalta Curte de Casatie si Justitie, trebuie sa respecte cadrul constitutional, iar sanctionarea depasirii/încalcarii acestuia revine în exclusivitate Curtii Constitutionale.

Din perspectiva raportarii la prevederile Constitutiei, Curtea Constitutionala verifica si constitutionalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrata prin recursurile în interesul legii. A admite o teza contrara contravine însesi ratiunii existentei Curtii Constitutionale, care si-ar nega rolul sau constitutional acceptând ca un text legal sa se aplice în limite ce ar putea intra în coliziune cu Legea fundamentala.

 

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Nela Zoita Chirila, prin mandatar Cornel Mascas, si de Cristina Alieta Chirila în Dosarul nr. 1.213/111/2010 al Curtii de Apel Oradea - Sectia I civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 11 decembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Daniela-Ramona Maritiu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf