Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1029 din 29 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

Petre Lazaroiu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Cristinel Marian Radu în Dosarul nr. 55.193/299/2011 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.129D/2012.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata si pastrarea jurisprudentei Curtii în materie.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 1 iunie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 55.193/299/2011, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia a fost ridicata de Cristinel Marian Radu într-o cauza având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii aplicate în temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arata ca scopul art. 21 din Constitutie este de a garanta tuturor cetatenilor dreptul de a se putea adresa justitiei. Or, stabilirea judecatoriei "în raza careia s-a produs fapta" ca instanta competenta sa solutioneze plângerea formulata împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei aduce atingere dreptului de acces liber la justitie al cetatenilor care nu locuiesc în respectiva localitate. Acestia sunt obligati sa suporte cheltuieli considerabile si sa aloce un timp îndelungat prin deplasarea la sediul instantei competente sa solutioneze plângerea contraventionala.

Dispozitiile legale criticate se abat de la principiul legislatiei contenciosului administrativ, care prevede posibilitatea alegerii competentei de catre persoana contestatoare între domiciliul/sediul acesteia si sediul institutiei intimate. Procesul-verbal de stabilire a unei fapte contraventionale este un act administrativ întocmit de un agent al unei institutii administrative, în exercitiul functiunii, astfel ca plângerea formulata împotriva acestuia are un caracter juridic contencios, fiind aplicabile în cauza dispozitiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care dau posibilitatea petentului sa opteze între instanta de la domiciliul/sediul acestuia si cea de la sediul pârâtului (institutia intimata).

Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata prin raportare la prevederile art. 21 din Constitutie, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie. Nu poate fi retinuta nici încalcarea dispozitiilor art. 16 din Legea fundamentala, deoarece toti contravenientii beneficiaza de acelasi tratament juridic. Cât priveste încalcarea dispozitiilor art. 26 din Constitutie, instanta arata ca "petentii nu au obligatia de a se deplasa în vederea sustinerii plângerii contraventionale, prezenta personala în fata instantei fiind doar un drept".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata prin raportare la prevederile art. 21 din Constitutie, facând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie. Totodata, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila prin raportare la prevederile art. 16 si 26 din Constitutie, autorul acesteia neindicând motivele pe care se întemeiaza critica sa.

Avocatul Poporului apreciaza ca textul de lege criticat este constitutional, facând referire la punctul de vedere retinut în deciziile Curtii Constitutionale nr. 94 din 4 februarie 2010, nr. 347 din 25 martie 2010 si nr. 1.219 din 29 septembrie 2009.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul cuprins:

- Art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: "Plângerea împreuna cu dosarul cauzei se trimit de îndata judecatoriei în a carei circumscriptie a fost savârsita contraventia.";

- Art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002: "Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecatoria în a carei raza de competenta a fost constatata fapta."

Autorul exceptiei apreciaza ca prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie si art. 26 referitor la viata intima, familiala si privata.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulata, Curtea retine urmatoarele:

În jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a mai examinat constitutionalitatea dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a celor ale art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, în raport cu prevederile art. 21 din Legea fundamentala si fata de critici similare.

În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 513 din 15 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 25 iulie 2012, prin care Curtea a statuat ca art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu îngradeste dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedura privind solutionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, si anume instanta competenta sa solutioneze plângerea. Aceasta modalitate de reglementare reprezinta însa optiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie privind competenta si procedura în fata instantelor judecatoresti. Prin reglementarea criticata legiuitorul nu a înteles sa limiteze controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, ci sa asigure un climat de ordine, indispensabil exercitarii, în conditii optime, a acestor drepturi constitutionale. De altfel, Curtea a constatat ca, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, hotarârea judecatoreasca prin care s-a solutionat plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii poate fi atacata cu recurs la sectia de contencios administrativ a tribunalului, daca prin lege nu se prevede altfel.

Totodata, Curtea a statuat ca art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, care instituie norme de procedura privind solutionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, nu îngradeste accesul liber la justitie al persoanelor interesate si nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotriva, reglementarea competentei teritoriale a instantelor judecatoresti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contraventie prin care se constata încalcari ale dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice este menita sa dea expresie garantiilor constitutionale invocate, prin asigurarea administrarii cu celeritate a probelor strânse de lucratorii politiei rutiere.

Neintervenind elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei, considerentele de principiu retinute de Curtea Constitutionala îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauza.

Referitor la problema existentei unei contradictii între dispozitiile art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, precum si ale art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 si normele care reglementeaza contenciosul administrativ, Curtea retine ca aceasta excedeaza controlului de constitutionalitate.

Totodata, Curtea observa ca autorul exceptiei nu motiveaza exceptia sub aspectul încalcarii prevederilor art. 16 si 26 din Constitutie, or, instanta de contencios constitutional nu se poate substitui acestuia în formularea criticilor de neconstitutionalitate.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Cristinel Marian Radu în Dosarul nr. 55.193/299/2011 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 29 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTE,
PETRE LAZAROIU
 
Magistrat-asistent,
Cristina Catalina Turcu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf