Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1021 din 29 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 alin. 6 si art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala

Petre Lazaroiu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Oana Cristina Puica - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 alin. 6 si art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mariana Dumitrescu în Dosarul nr. 32/310/2012 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 934D/2012.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza este în stare de judecata.

Presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Decizia nr. 559 din 20 aprilie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 32/310/2012, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 alin. 6 si art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala.

Exceptia a fost ridicata de Mariana Dumitrescu cu ocazia solutionarii recursului împotriva unei sentinte penale prin care a fost respinsa ca nefondata o plângere formulata în temeiul art. 278^1 din Codul de procedura penala.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 193 alin. 6 din Codul de procedura penala aduc atingere libertatii de exprimare, accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, întrucât, în cazul respingerii unei plângeri întemeiate pe dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala, judecatorul poate obliga petentul la plata cheltuielilor de judecata avansate de intimat, ceea ce denota ca textul de lege criticat are caracter intimidant. Totodata, sustine ca dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala încalca egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la respectarea vietii private si de familie, inviolabilitatea domiciliului si dreptul de proprietate privata, deoarece solutia pronuntata de judecator în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecata, nu este supusa niciunei cai de atac.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece dispozitiile art. 193 alin. 6 si art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala nu aduc nicio atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, ci, dimpotriva, asigura accesul la justitie reglementat prin intermediul art. 21 si 129 din Constitutie. Astfel, în cazul respingerii unei plângeri întemeiate pe dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala, obligatia de a suporta cheltuielile judiciare revine petentului, întrucât se afla în culpa procesuala, chiar daca aceasta culpa nu presupune si existenta relei-credinte.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 193 alin. 6 si art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala sunt constitutionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentala invocate de autorul exceptiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curtii Constitutionale nr. 242/2011.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 193 alin. 6 si art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala, cele din urma fiind modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:

- Art. 193 alin. 6: "În celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de parti în cursul procesului penal, instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile.";

- Art. 278^1 alin. 10: "Hotarârea judecatorului pronuntata potrivit alin. 8 este definitiva."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii de lege, autorul exceptiei invoca încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 27 referitor la inviolabilitatea domiciliului, ale art. 30 privind libertatea de exprimare, ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata si ale art. 124 privind înfaptuirea justitiei, precum si ale art. 20 referitor la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 8 referitor la dreptul la respectarea vietii private si de familie, ale art. 10 privind libertatea de exprimare si ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 193 alin. 6 din Codul de procedura penala nu aduc nicio atingere accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, consacrate de prevederile art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, întrucât, în cazul respingerii unei plângeri întemeiate pe dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala, persoana care a formulat-o nu poate fi exonerata de obligatia de a suporta cheltuielile judiciare avansate de persoana vizata de plângere, aceasta obligatie fiind impusa de caracterul nejustificat al initiativei sale procesuale. Într-o asemenea situatie, culpa procesuala a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar daca aceasta nu a fost de rea-credinta. Într-adevar, pentru a exista culpa procesuala nu se cere rea-credinta în activitatea judiciara. Astfel, se afla în culpa procesuala partea care, desi de buna-credinta, a facut o cerere provocatoare de cheltuieli judiciare, iar aceasta a fost respinsa.

Prevederile art. 30 din Constitutie si ale art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de fata.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala, acestea au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate si în prezenta cauza, si fata de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 482 din 10 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 iulie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate, statuând ca între dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala, potrivit carora hotarârea pronuntata de judecator în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala este definitiva, si prevederile din Legea fundamentala si din actele normative internationale invocate de autorii exceptiei nu poate fi retinuta nicio contradictie. Stabilirea competentei instantelor judecatoresti si instituirea regulilor de desfasurare a procesului, deci si reglementarea cailor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a retinut, cu mai multe prilejuri, ca acesta este sensul art. 129 din Constitutie, text care face referire la "conditiile legii" atunci când reglementeaza exercitarea cailor de atac ("Împotriva hotarârilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, în conditiile legii"), ca de altfel si al art. 126 alin. (2) din Constitutie, care, referindu-se la competenta instantelor judecatoresti si la procedura de judecata, stabileste ca acestea "sunt prevazute numai de lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].

Dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala nu aduc atingere accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, întrucât nu înlatura posibilitatea de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale si a actelor normative internationale invocate de autorii exceptiei nu reglementeaza dreptul la exercitarea cailor de atac în orice cauza. Astfel, asa cum s-a aratat mai sus, art. 129 din Constitutie stipuleaza ca partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac numai în conditiile legii. Totodata, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala, în care nu se judeca infractiunea care a format obiectul cercetarii ori urmaririi penale, ci rezolutia sau ordonanta de netrimitere în judecata emisa de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala din Protocolul nr. 7 la Conventie nu sunt aplicabile. De asemenea, art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu are aplicabilitate în cauza de fata, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confunda cu dreptul la exercitarea unei cai de atac împotriva unei hotarâri judecatoresti.

Cu acelasi prilej, Curtea a statuat ca eliminarea cailor de atac în aceasta materie este justificata de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedura penala, legiuitorul urmarind sa asigure celeritatea procedurii si obtinerea în mod rapid a unei hotarâri definitive prin care sa fie exercitat controlul judiciar cu privire la solutia procurorului.

În acelasi sens sunt si Decizia nr. 571 din 29 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 25 iulie 2012, si Decizia nr. 711 din 5 iulie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntata de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

Referitor la invocarea, ca temei al exceptiei de neconstitutionalitate, a art. 16 din Constitutie, Curtea constata ca o atare încalcare nu poate fi retinuta, întrucât principiul egalitatii cetatenilor nu înseamna uniformitate, astfel ca, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

În fine, prevederile art. 27 si ale art. 44 din Legea fundamentala si ale art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu sunt incidente în cauza.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 alin. 6 si art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mariana Dumitrescu în Dosarul nr. 32/310/2012 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 29 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTE,
PETRE LAZAROIU
 
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puica
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf