Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1019 din 29 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala

Petre Lazaroiu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Oana Cristina Puica - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Victor Furtuna si Aurica Furtuna în Dosarul nr. 1.089/2/2012 (numar în format vechi 432/2012) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 898D/2012.

La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei Victor Furtuna, personal asistat de avocatul Ion Dulgheru, iar pentru autorul exceptiei Aurica Furtuna raspunde acelasi aparator ales, cu împuternicire avocatiala la dosar. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza este în stare de judecata.

Presedintele acorda cuvântul avocatului autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, care solicita admiterea acesteia, aratând ca eliminarea cailor de atac în materia procedurii plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecata încalca principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, egalitatea în fata legii si a autoritatilor publice, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la aparare, dreptul de proprietate privata, conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, precum si dreptul la un recurs efectiv si dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 23 aprilie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 1.089/2/2012 (numar în format vechi 432/2012), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala.

Exceptia a fost ridicata de Victor Furtuna si Aurica Furtuna cu ocazia solutionarii unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedura penala.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile de lege criticate, potrivit carora solutia pronuntata de judecator, în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecata, nu este supusa niciunei cai de atac, încalca principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, egalitatea în fata legii si a autoritatilor publice, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la aparare, dreptul de proprietate privata, conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, precum si dreptul la un recurs efectiv si dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala nu aduc nicio atingere prevederilor din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate de autorii exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala sunt constitutionale, întrucât nu încalca prevederile din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curtii Constitutionale nr. 125/2011, nr. 242/2011 si nr. 753/2011.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala, modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, având urmatorul cuprins: "Hotarârea judecatorului pronuntata potrivit alin. 8 este definitiva."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii de lege, autorii exceptiei invoca încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fata legii si a autoritatilor publice, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la aparare, ale art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privata, ale art. 53 privind conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, ale art. 129 privind folosirea cailor de atac si ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeana, precum si ale art. 11 privind raportul dintre dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitor la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil si ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 2 paragraful 1 privind dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala din Protocolul nr. 7 la Conventie, respectiv raportate la prevederile art. 8 referitor la dreptul la un recurs efectiv si ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 14 paragrafele 1 si 5 privind dreptul la un proces echitabil si dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate si în prezenta cauza, si fata de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 482 din 10 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 iulie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate, statuând ca între dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala, potrivit carora hotarârea pronuntata de judecator în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala este definitiva, si prevederile din Legea fundamentala si din actele normative internationale invocate de autorii exceptiei nu poate fi retinuta nicio contradictie. Stabilirea competentei instantelor judecatoresti si instituirea regulilor de desfasurare a procesului, deci si reglementarea cailor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a retinut, cu mai multe prilejuri, ca acesta este sensul art. 129 din Constitutie, text care face referire la "conditiile legii" atunci când reglementeaza exercitarea cailor de atac ("Împotriva hotarârilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, în conditiile legii"), ca de altfel si al art. 126 alin. (2) din Constitutie, care, referindu-se la competenta instantelor judecatoresti si la procedura de judecata, stabileste ca acestea "sunt prevazute numai de lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].

Dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala nu aduc atingere dreptului la aparare prevazut de art. 24 din Legea fundamentala si nici accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constitutie, art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, întrucât nu înlatura posibilitatea de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale si a actelor normative internationale invocate de autorii exceptiei nu reglementeaza dreptul la exercitarea cailor de atac în orice cauza. Astfel, asa cum s-a aratat mai sus, art. 129 din Constitutie stipuleaza ca partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac numai în conditiile legii. Totodata, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala, în care nu se judeca infractiunea care a format obiectul cercetarii ori urmaririi penale, ci rezolutia sau ordonanta de netrimitere în judecata emisa de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala din Protocolul nr. 7 la Conventie nu sunt aplicabile. De asemenea, art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului nu au aplicabilitate în cauza de fata, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confunda cu dreptul la exercitarea unei cai de atac împotriva unei hotarâri judecatoresti.

Cu acelasi prilej, Curtea a statuat ca eliminarea cailor de atac în aceasta materie este justificata de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedura penala, legiuitorul urmarind sa asigure celeritatea procedurii si obtinerea în mod rapid a unei hotarâri definitive prin care sa fie exercitat controlul judiciar cu privire la solutia procurorului.

În ceea ce priveste pretinsa încalcare, prin textele de lege ce fac obiectul exceptiei, a art. 53 din Constitutie, aceasta nu poate fi retinuta, prevederile constitutionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care exista o restrângere a exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, restrângere care nu s-a constatat.

În acelasi sens sunt si Decizia nr. 571 din 29 mai 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 25 iulie 2012, si Decizia nr. 711 din 5 iulie 2012, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntata de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

Pentru motivele aratate, dispozitiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala nu aduc atingere nici prevederilor art. 1 alin. (4) si ale art. 124 alin. (2) din Legea fundamentala si nici prevederilor art. 14 paragrafele 1 si 5 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Referitor la invocarea ca temei al exceptiei de neconstitutionalitate a art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea constata ca o atare încalcare nu poate fi retinuta, întrucât principiul egalitatii cetatenilor nu înseamna uniformitate, astfel ca, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

În fine, prevederile constitutionale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privata si ale art. 148, care vizeaza competenta instantelor de judecata de a se pronunta asupra conformitatii legislatiei nationale cu cea europeana, nu au aplicabilitate în cauza de fata.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Victor Furtuna si Aurica Furtuna în Dosarul nr. 1.089/2/2012 (numar în format vechi 432/2012) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 29 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTE,
PETRE LAZAROIU
 
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puica
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf