Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1017 din 29 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 din Codul de procedura penala

Petre Lazaroiu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Oana Cristina Puica - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Viorel Gheorghita în Dosarul nr. 5.981/110/2011 al Tribunalului Bacau - Sectia penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 840D/2012.

La apelul nominal pentru autorul exceptiei raspunde aparatorul ales Mihai Cliveti, cu împuternicire avocatiala la dosar. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.160D/2012, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Adrian Popescu si Iancu Ovidiu Florea în Dosarul nr. 2.275/63/2012 al Tribunalului Dolj - Sectia penala.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Curtea, având în vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 840D/2012 si nr. 1.160D/2012 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

Aparatorul autorului exceptiei Viorel Gheorghita arata ca nu se opune conexarii dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca fiind întrunite conditiile pentru conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.160D/2012 la Dosarul nr. 840D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecata.

Presedintele acorda cuvântul avocatului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicita admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în fata Tribunalului Bacau - Sectia penala.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 10 aprilie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 5.981/110/2011, Tribunalul Bacau - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 din Codul de procedura penala.

Exceptia a fost ridicata de Viorel Gheorghita cu ocazia solutionarii unei cauze penale.

Prin Încheierea din 13 iunie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 2.275/63/2012, Tribunalul Dolj - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 din Codul de procedura penala.

Exceptia a fost ridicata de Adrian Popescu si Iancu Ovidiu Florea cu ocazia solutionarii unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 91^1 din Codul de procedura penala încalca dreptul la un proces echitabil, dreptul la integritate psihica, dreptul la respectarea vietii intime, familiale si private, secretul corespondentei, precum si conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, întrucât interceptarile si înregistrarile audio ori video se pot dispune si înainte de începerea urmaririi penale, respectiv înainte de declansarea procesului penal, si chiar înainte de savârsirea unei infractiuni. Considera ca obtinerea unor astfel de mijloace de proba anterior începerii urmaririi penale, în afara regulilor specifice procesului penal, este de natura a leza echitatea procesului si inviolabilitatea secretului corespondentei. Totodata, arata ca, în ipoteza dispunerii interceptarilor si înregistrarilor audio sau video atunci când exista doar date privind pregatirea ori savârsirea unei infractiuni, dispozitiile de lege criticate aduc atingere principiului proportionalitatii consacrat de art. 8 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia orice ingerinta în exercitiul dreptului la viata privata trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit.

Tribunalul Bacau - Sectia penala si Tribunalul Dolj - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, întrucât dispozitiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constitutie invocate de autorii exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului precizeaza ca îsi mentine punctul de vedere retinut în deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.137/2008, nr. 956/2009, nr. 962/2009, nr. 1.556/2009 si nr. 1.451/2011, în sensul ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei prezent, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 91^1 din Codul de procedura penala, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, dispozitii care au urmatorul cuprins:

"Interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, în conditiile prevazute de lege, daca sunt date ori indicii temeinice privind pregatirea sau savârsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si înregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziata.

Interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infractiunilor contra sigurantei nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, în cazul unor alte infractiuni grave ori al infractiunilor care se savârsesc prin mijloace de comunicare electronica. Dispozitiile alin. 1 se aplica în mod corespunzator.

Autorizatia se da pentru durata necesara interceptarii si înregistrarii, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia, în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. În lipsa presedintelui instantei autorizatia se da de catre judecatorul desemnat de acesta.

Autorizatia poate fi reînnoita, înainte sau dupa expirarea celei anterioare, în aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depasi 30 de zile.

Durata totala a interceptarilor si înregistrarilor autorizate, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi 120 de zile.

Înregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista în proces nu poate fi folosita ca mijloc de proba decât daca din cuprinsul acesteia rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savârsirea de catre avocat a unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. 1 si 2.

Procurorul dispune încetarea imediata a interceptarilor si înregistrarilor înainte de expirarea duratei autorizatiei daca nu mai exista motivele care le-au justificat, informând despre aceasta instanta care a emis autorizatia.

La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii si înregistrarii convorbirilor ori comunicarilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetarii.

Autorizarea interceptarii si a înregistrarii convorbirilor sau comunicarilor se face prin încheiere motivata, care va cuprinde: indiciile concrete si faptele care justifica masura; motivele pentru care stabilirea situatiei de fapt sau identificarea ori localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziata; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si înregistrarea."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii de lege, autorii exceptiei invoca încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului român, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la integritate psihica, ale art. 26 referitor la viata intima, familiala si privata, ale art. 28 privind secretul corespondentei si ale art. 53 referitor la conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, precum si a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil si ale art. 8 privind dreptul la respectarea vietii private si de familie din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 91^1 din Codul de procedura penala au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la prevederi din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate si în prezenta cauza si cu motivari similare. Astfel, prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate, retinând ca dispozitiile din Codul de procedura penala referitoare la interceptarile si înregistrarile audio sau video prevad suficiente garantii, prin reglementarea în detaliu a justificarii emiterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitatilor de efectuare a înregistrarilor, a instituirii unor limite cu privire la durata masurii, a consemnarii si certificarii autenticitatii convorbirilor înregistrate, a redarii integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptarii, iar eventuala nerespectare a acestor reglementari nu constituie o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însa excedeaza competentei Curtii Constitutionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata [...]".

De asemenea, Curtea a mai statuat ca nu poate fi primita nici sustinerea potrivit careia dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 28 si 53, deoarece însesi textele invocate ofera legiuitorului libertatea unei astfel de reglementari, secretul corespondentei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instructiei penale. Astfel, societatile democratice sunt amenintate de un fenomen infractional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie sa fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenintari si de a supraveghea elementele subversive ce actioneaza pe teritoriul lor. Asa fiind, asemenea dispozitii legislative devin necesare într-o societate democratica, în vederea asigurarii securitatii nationale, apararii ordinii publice ori prevenirii savârsirii de infractiuni.

Totodata, Curtea a aratat ca anumite aspecte invocate într-o cauza ori alta referitoare la modul de aplicare a dispozitiilor legale criticate nu constituie o problema de constitutionalitate, sens în care a retinut ca nu se poate admite însa ideea înfrângerii prezumtiei de constitutionalitate ca urmare a aplicarii unor dispozitii legale în contradictie cu legea ori cu principiile fundamentale.

În plus, însasi instanta europeana a validat prevederile legale contestate, prin Hotarârea din 26 aprilie 2007 pronuntata în Cauza Dumitru Popescu versus România. Astfel, dupa ce a retinut existenta unei încalcari a art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, motivat de împrejurarea ca la data comiterii faptelor legislatia în materie era alta, a afirmat ca în noul cadru legislativ [prin modificarile aduse de Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale si Legea nr. 356/2006] exista numeroase garantii în materie de interceptare si de transcriere a comunicatiilor, de arhivare a datelor pertinente si de distrugere a celor nepertinente. Asa fiind, dispozitiile legale criticate ofera protectie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viata privata al persoanei, legea folosind termeni cu un înteles univoc.

În acelasi sens sunt si Decizia nr. 102 din 4 februarie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 5 martie 2010, Decizia nr. 1.649 din 16 decembrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 9 februarie 2011, si Decizia nr. 1.451 din 3 noiembrie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 20 decembrie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntata de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Viorel Gheorghita în Dosarul nr. 5.981/110/2011 al Tribunalului Bacau - Sectia penala si de Adrian Popescu si Iancu Ovidiu Florea în Dosarul nr. 2.275/63/2012 al Tribunalului Dolj - Sectia penala.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 29 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTE,
PETRE LAZAROIU
 
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puica
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf