Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1016 din 29 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala

Petre Lazaroiu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Oana Cristina Puica - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Stefan Riza în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 824D/2012.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Cauza este în stare de judecata.

Presedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 5 martie 2012, pronuntata în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala.

Exceptia a fost ridicata de Stefan Riza cu ocazia solutionarii unei cereri de recuzare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala, care reglementeaza procedura de solutionare a incidentului recuzarii fara participarea obligatorie a persoanei care a formulat cererea de recuzare, aceasta fiind ascultata doar atunci când se gaseste necesar, încalca egalitatea în fata legii legii si a autoritatilor publice, dreptul la un proces echitabil, unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece dispozitiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentala invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului precizeaza ca îsi mentine punctul de vedere retinut în deciziile Curtii Constitutionale nr. 241/2004, nr. 290/2005, nr. 565/2006, nr. 1.211/2007, nr. 145/2008 si nr. 1.044/2009, în sensul ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala, având urmatorul cuprins: "Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndata, ascultându-se procurorul când este prezent în instanta, iar daca se gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere."

În sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii de lege, autorul exceptiei invoca încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fata legii si a autoritatilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 si 21 din Legea fundamentala, invocate si în prezenta cauza, si cu motivari similare. Astfel, prin Decizia nr. 290 din 9 iunie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2005, a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, statuând ca, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2), art. 127 si 129, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze procedura de judecata si cazurile în care sedintele de judecata nu sunt publice, precum si caile de atac si conditiile exercitarii acestora. Astfel, procedura de solutionare a cererilor de recuzare facând parte integranta din procedura de judecata, reglementarea acesteia este în deplina concordanta cu prevederile constitutionale.

Tot cu acel prilej, Curtea a mai retinut ca reglementarea procedurii de solutionare a cererilor de recuzare reflecta preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritatii acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala, examinarea cererii de recuzare se face "de îndata", iar partile sunt ascultate numai "daca se gaseste necesar", în vederea împiedicarii tergiversarii solutionarii cererii de recuzare si, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulata.

În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala în raport cu art. 16 si 21 din Constitutie, Curtea a constatat ca acestea nu pot fi retinute, deoarece dispozitiile de lege criticate, referitoare la procedura recuzarii în materie penala, nu instituie privilegii sau discriminari pentru partile carora li se aplica, iar încheierea prin care se solutioneaza cererea de recuzare poate fi atacata cu recurs odata cu hotarârea prin care s-a solutionat fondul cauzei.

În acelasi sens sunt si Decizia nr. 565 din 11 iulie 2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9 august 2006, si Decizia nr. 145 din 21 februarie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 14 martie 2008.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntata de Curte prin deciziile mai sus mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

Pentru aceleasi motive, dispozitiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala nu aduc atingere nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Constitutie.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Stefan Riza în Dosarul nr. 30.275.01/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 29 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTE,
PETRE LAZAROIU
 
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puica
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf