Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1006 din 27 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Valentina Barbateanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, exceptie ridicata de Claudiu Bojidar Barbuli în Dosarul nr. 1.898/59/2011 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si fiscal, care formeaza obiectul Dosarului nr. 1.030D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.275D/2012, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de Sorin Lupulovici în Dosarul nr. 3.460/115/2011 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea, din oficiu, vazând identitatea de obiect al cauzelor mentionate, pune în discutie problema conexarii lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.275D/2012 la Dosarul nr. 1.030D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiata. Apreciaza ca nu se impune reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, invocând în acest sens si Decizia din 22 noiembrie 2011 pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în Cauza Tehanciuc împotriva României.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:

 

Prin încheierile din 17 mai 2012 si 17 iulie 2012, pronuntate în dosarele nr. 1.898/59/2011 si nr. 3.460/115/2011, Curtea de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, exceptie ridicata de Claudiu Bojidar Barbuli si, respectiv, Sorin Lupulovici în cauze având ca obiect solutionarea unor cereri de anulare a ordinelor emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Autoritatea Nationala a Vamilor privind suspendarea de drept a raportului de serviciu al autorilor exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca textul de lege criticat creeaza o discriminare, pe de o parte, între functionarii publici lucratori vamali si politisti, fata de acestia din urma fiind luata masura punerii la dispozitie si asigurându-li-se astfel o retributie minima pâna la solutionarea definitiva a cauzei penale, conform Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului, si, pe de alta parte, între functionarii publici lucratori vamali si parlamentari, care, desi trimisi în judecata, beneficiaza de plata indemnizatiei lunare, potrivit Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor. Invoca, în acelasi sens, si principiul echilibrului puterilor în stat, care presupune drepturi si responsabilitati echivalente pentru membrii celor 3 puteri. Se mai sustine totodata ca a fost nesocotita prezumtia de nevinovatie, care este aplicabila si în procedurile administrative, potrivit art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, întrucât, prin masura suspendarii raportului de serviciu în baza textului de lege criticat, Autoritatea Nationala a Vamilor si-a exprimat o îndoiala cu privire la nevinovatia persoanei care intra sub incidenta art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999, încalcând limitele impuse de prevederile conventionale mentionate si substituindu-se astfel instantei de judecata.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, amintind cele statuate de Curtea Constitutionala în jurisprudenta sa în materie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul cuprins: "Raportul de serviciu se suspenda de drept atunci când functionarul public se afla în una dintre urmatoarele situatii: (...) m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecata pentru savârsirea unei infractiuni de natura celor prevazute la art. 54 lit. h)."

Dispozitiile art. 54 lit. h), la care face referire art. 94 alin. (1) lit. m), prevad ca poate ocupa o functie publica persoana care îndeplineste si conditia de a nu fi fost condamnata pentru savârsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau în legatura cu serviciul, care împiedica înfaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savârsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei în care a intervenit reabilitarea.

În opinia autorilor exceptiei, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) care statueaza principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (1) care instituie principiul universalitatii drepturilor si obligatiilor ce revin cetatenilor, art. 16 alin. (1) si (2) referitor la egalitatea cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice, art. 23 alin. (11) potrivit caruia, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata si art. 47 alin. (1) care prevede ca statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent. Invoca, de asemenea, si prevederile art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra prezumtia de nevinovatie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca prevederile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, cu motivari asemanatoare si prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate si în prezenta cauza.

Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 1.154 din 28 septembrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 22 octombrie 2010, Decizia nr. 1.574 din 7 decembrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2011, Decizia nr. 1.597 din 9 decembrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011, sau Decizia nr. 539 din 28 aprilie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Curtea Constitutionala, reiterând considerente din jurisprudenta sa anterioara în materie, a retinut, în esenta, ca masura suspendarii din functie se aplica tuturor functionarilor publici aflati în situatia prevazuta în ipoteza normei legale, astfel ca a înlaturat critica de neconstitutionalitate privind încalcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitor la principiul egalitatii în drepturi a cetatenilor. În ceea ce priveste pretinsa nesocotire a principiului egalitatii invocata în cauza de fata prin comparatie cu situatia altor categorii de persoane, respectiv politistii si parlamentarii, Curtea constata ca nu poate retine o astfel de critica, din cauza statutului juridic diferit al acestora, care nu permite realizarea unei astfel de comparatii. În jurisprudenta sa, Curtea a stabilit în mod constant ca principiul egalitatii nu înseamna uniformitate, astfel ca, daca unor situatii egale trebuie sa le corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii are loc atunci când se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara a exista o motivare obiectiva si rezonabila, ipoteza ce nu corespunde situatiei prezentate în cauza.

Totodata, prin Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Decizia nr. 247 din 16 martie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 13 aprilie 2010, sau Decizia nr. 1.437 din 5 noiembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009, instanta de contencios constitutional a retinut ca sanctiunea administrativa a suspendarii functionarului public din functia publica pe care acesta o detine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecata, are ca finalitate protejarea autoritatii sau a institutiei publice fata de pericolul continuarii activitatii ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale faptei penale savârsite de catre functionarul public. De asemenea, prin aceleasi decizii, tinând cont de natura administrativa a acestei masuri, Curtea a observat ca nu se pune problema nerespectarii prevederilor constitutionale si conventionale care instituie prezumtia de nevinovatie, care va trebui însa sa fie respectata pe tot parcursul desfasurarii întregului proces penal pornit împotriva respectivului functionar public, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.

Curtea Constitutionala a mai constatat, de pilda prin Decizia nr. 1.597 din 9 decembrie 2010, ca textul de lege criticat nu aduce atingere nici dispozitiilor art. 47 din Constitutie, observând în acest sens ca, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, daca instanta judecatoreasca dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din functia publica înceteaza, iar functionarul public respectiv îsi va relua activitatea în functia publica detinuta anterior si îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

De altfel, jurisprudenta mentionata a Curtii Constitutionale a fost confirmata de Curtea de la Strasbourg prin Decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie 2011 pronuntata în Cauza Tehanciuc împotriva României, paragrafele 17 - 19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale, solutia pronuntata prin deciziile mentionate si motivele care au stat la baza acestora îsi pastreaza valabilitatea si în prezenta cauza.

Distinct de cele retinute în jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala retine si în prezenta cauza ca textul de lege criticat nu pune în discutie nerespectarea prezumtiei de nevinovatie. Aceasta constatare este în acord cu cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în sensul ca prezumtia de nevinovatie este relevanta nu doar în cadrul procedurilor penale, ci si în alte cazuri în care instantele nationale nu sunt chemate sa se pronunte asupra problemei vinovatiei (Hotarârea din 10 februarie 1995, pronuntata în Cauza Allenet de Ribemont împotriva Frantei, paragrafele 35 - 36). Aceasta, deoarece prevederile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 presupun, prin ipoteza, interventia instantelor judecatoresti competente care, în cadrul procesului penal declansat, vor respecta prezumtia de nevinovatie, precum si toate garantiile procedurale ce converg spre realizarea unui proces echitabil.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, exceptie ridicata de Claudiu Bojidar Barbuli în Dosarul nr. 1.898/59/2011 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si fiscal si de Sorin Lupulovici în Dosarul nr. 3.460/115/2011 al aceleiasi instante.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 27 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Valentina Barbateanu
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf