Publicata in Monitorul Oficial

Decizie nr. 1004 din 27 noiembrie 2012

Referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Lazaroiu - judecator

Mircea Stefan Minea - judecator

Ion Predescu - judecator

Puskas Valentin Zoltan - judecator

Tudorel Toader - judecator

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor în Dosarul nr. 20.073/300/2011 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civila si care formeaza obiectul Dosarului nr. 855D/2012 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 888D/2012 si nr. 1.287D/2012, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identica, ridicata de acelasi autor - Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor - în Dosarul nr. 23.641/3/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, respectiv în Dosarul nr. 26.307/300/2011 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civila.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie problema conexarii lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor mentionate.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.287D/2012 si nr. 888D/2012 la Dosarul nr. 855D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arata ca asupra dispozitiilor de lege criticate s-a conturat o jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, de pilda deciziile nr. 452 din 8 mai 2012 si nr. 1.083 din 14 iulie 2011, solicitând, în consecinta, mentinerea solutiei de respingere, ca neîntemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, pentru considerentele retinute în deciziile mentionate.

 

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

 

Prin Încheierea din 5 aprilie 2012, Decizia civila nr. 1.589 din 6 aprilie 2012 si Sentinta civila nr. 3.036 din 2 martie 2012, pronuntate în dosarele nr. 20.073/300/2011, nr. 23.641/3/2011 si, respectiv, nr. 26.307/300/2011, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civila si Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor în cauze având ca obiect solutionarea unor cereri de amendare a conducatorului acestei institutii pentru neexecutarea unei hotarâri judecatoresti, cauze aflate în diferite stadii procedurale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca necomunicarea hotarârilor pronuntate de instante în solutionarea recursurilor creeaza o situatie defavorabila pentru partile care nu s-au putut prezenta la proces, în comparatie cu partile aflate în procedura de judecata a fondului sau a apelului. Ca urmare a faptului ca hotarârile instantei de recurs nu se comunica si nu se publica, se poate pierde termenul de introducere a cererii de contestatie în anulare sau de revizuire. În aceste conditii, sustine ca se încalca dispozitiile art. 31 alin. (2) si ale art. 124 din Constitutie, precum si ale art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevad interzicerea oricarei forme de discriminare, enumerând exemplificative, si nu limitative, cele mai frecvente forme de discriminare.

Autorul exceptiei semnaleaza o contradictie între prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 si cele ale art. 21 alin. (2) din aceeasi lege, care prevad ca revizuirea unei hotarâri ramase definitiva si irevocabila se introduce în termen de 15 zile de la comunicare; or, aceste hotarâri nu se comunica, potrivit textului de lege supus examinarii. Ca atare, invocând art. 148 din Constitutie, apreciaza ca dispozitiile art. 24 alin. (1) trebuie corijate în acord cu exigentele europene - astfel cum a fost corijat si art. 25 alin. (3) din aceeasi lege, ce prevedea exercitarea caii de recurs împotriva hotarârii instantei de executare în termen de 5 zile de la pronuntare, si nu de la comunicare.

Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civila si Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, exprimându-si opinia în dosarele nr. 855D/2012 si nr. 1.287D/2012, respectiv nr. 888D/2012, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

În acest sens, precizeaza ca partile unui proces au obligatia legala, conform art. 129 alin. (1) din Codul de procedura civila, de a urmari desfasurarea si finalizarea procesului, sa îndeplineasca actele de procedura în conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, precum si sa îsi exercite drepturile procedurale cu buna-credinta. Acestea au obligatia de a se interesa de proces, chiar si atunci când solicita judecata în lipsa. Faptul ca hotarârile irevocabile nu se comunica nu este de natura a îngreuna partilor accesul la solutia pronuntata sau la propriul dosar, acestea având la dispozitie atât mijloace informatice pentru a o afla (portalul instantelor de judecata de pe site-ul oficial al Ministerului Justitiei), cât si posibilitatea de a se adresa serviciului arhiva din cadrul instantelor. În plus, se arata ca nu se procedeaza la comunicarea hotarârilor instantei de recurs, dat fiind caracterul irevocabil al acestora, comunicarea fiind necesara doar pentru exercitarea în termen a apelului sau recursului. Având în vedere ca autoritatile publice pot fi întotdeauna reprezentate de un consilier juridic sau de un avocat, nimic nu le împiedica sa faca demersurile necesare pentru a lua cunostinta de solutia pronuntata în recurs si de a duce la îndeplinire dispozitivul hotarârii, astfel ca autorul exceptiei nu poate invoca propria culpa pentru a obtine protectia drepturilor prevazute de art. 31 alin. (2) si de art. 124 alin. (2) din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului precizeaza ca îsi mentine punctul de vedere exprimat anterior si consemnat prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.239 din 18 noiembrie 2008, nr. 914 din 23 iunie 2009, nr. 920 din 23 iunie 2009 sau nr. 739 din 1 iunie 2010, potrivit caruia dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În plus, se arata ca autoarea exceptiei nu formuleaza o veritabila exceptie de neconstitutionalitate, ci critica lipsa unui text de lege care sa prevada în mod expres obligatia comunicarii hotarârii pronuntate în recurs, aspect ce nu are însa legatura nici cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nici cu competenta Curtii Constitutionale, care nu poate sa remedieze omisiunea legislativa invocata fara a încalca prevederile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

 

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificata si completata prin Legea nr. 262/2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are urmatorul cuprins:

- Art. 24 alin. (1): "(1) Daca în urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa încheie, sa înlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotarârii definitive si irevocabile se face în termenul prevazut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data ramânerii irevocabile a hotarârii."

În opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine normelor constitutionale ale art. 31 alin. (2) care prevad obligatia autoritatilor publice de a asigura informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal si ale art. 124 alin. (2), potrivit carora "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti". De asemenea, sunt invocate prevederile art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - "Nediscriminarea", coroborate cu cele ale art. 148 din Constitutie - "Integrarea în Uniunea Europeana".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca, în jurisprudenta sa, s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauza.

Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.083 din 14 iulie 2011, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 29 august 2011, Curtea a statuat ca procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedurii civile, si da expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentala, oferind cadrul constitutional al protejarii cetatenilor în fata eventualelor abuzuri ale autoritatilor publice. În acest context, legiuitorul a stabilit ca executarea hotarârilor judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autoritatilor publice anumite obligatii de "a face" trebuie sa fie realizata într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotarârii, potrivit art. 18 alin. (6) din lege, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data ramânerii irevocabila a acesteia.

Curtea a mai constatat, cu acelasi prilej, ca textul de lege ce formeaza obiect al exceptiei nu aduce atingere nici principiului egalitatii cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice, nici dreptului la aparare, garantat la nivel constitutional. În acest sens, Curtea a retinut ca autoritatile publice pot fi întotdeauna reprezentate, în procesele în care sunt parte, fie de catre un consilier juridic, care are obligatia de serviciu de a depune toate diligentele posibile pentru apararea intereselor institutiei, fie de un avocat angajat în baza unui contract de asistenta juridica si reprezentare, fie chiar de un salariat al acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale de reprezentare în justitie. Asadar, prin intermediul unui astfel de reprezentant, autoritatea publica are posibilitatea plenara de a-si exercita toate prerogativele dreptului la aparare. În plus, nimic nu îl împiedica pe acesta sa faca demersurile necesare pentru a afla solutia pronuntata de instanta în recurs, astfel încât autoritatea publica sa poata duce la îndeplinire dispozitivul hotarârii, în respectul principiilor statului de drept, carora li se subsumeaza si conformarea la imperativele cuprinse în hotarârile judecatoresti.

Întrucât, fata de aspectele analizate de Curtea Constitutionala în jurisprudenta sa în materie, în cauza de fata nu au fost relevate elemente noi, de natura sa determine schimbarea solutiei adoptate în precedent, rezulta ca argumentele la care s-a facut referire îsi mentin valabilitatea si în acest dosar.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor în dosarele nr. 20.073/300/2011 si nr. 26.307/300/2011 ale Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civila, respectiv în Dosarul nr. 23.641/3/2011 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 27 noiembrie 2012.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
 
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf