Modificarile au fost aduse de

Codul Fiscal - Titlul VII modificari din 22 Decembrie 2008

Accize si alte taxe speciale

  • Titlul VII
  • 22 Decembrie 2008
Art. 163
Definitii

Introduce norme metodologice:

1. La punctul 2, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), operaţiunea exclusivă de aditivare a produselor energetice în regim suspensiv poate fi realizată în antrepozite fiscale de depozitare.

Modifica norme metodologice:

2. La punctul 2^1, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(2) Prin autoritate fiscală centrală se înţelege Ministerul Economiei şi Finanţelor - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau Autoritatea Naţională a Vămilor.

(3) Prin autoritate fiscală teritorială se înţelege, după caz, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor cu atribuţii în domeniu, direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti.

Art. 175^4
Exceptii

Modifica norme metodologice:

3. Punctul 5^1.3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

5^1.3 (1) Achiziţionarea produselor energetice de natura celor prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Codul fiscal, se poate efectua în regim de exceptare de la plata accizelor numai de operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final.

(2) Autorizaţiile de utilizator final se eliberează de autoritatea fiscală teritorială, la cererea scrisă a operatorilor economici, modelul autorizaţiilor fiind prevăzut în anexa nr. 20.

(3) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 30 şi va fi însoţită de documentele prevăzute expres în aceasta.

(4) Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) au fost prezentate certificatul constatator, eliberat de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, punctele de lucru în care urmează a se realiza recepţia, producţia şi comercializarea produselor, precum şi o copie de pe certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, după caz;

b) solicitantul nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală;

c) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;

d) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;

e) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile în proprietate, în baza contractului de închiriere sau a contractului de leasing;

f) solicitantul depune copii ale licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor cu privire la desfăşurarea activităţii, după caz;

g) solicitantul fundamentează cantităţile de produse energetice ce urmează a fi achiziţionate, pentru fiecare produs, identificat prin codul NC, în funcţie de capacitatea de producţie, de depozitare şi de caracteristicile procesului de fabricaţie;

h) solicitantul a utilizat produsele energetice achiziţionate anterior în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(5) Obligaţia prevăzută în cererea de autorizare privind înscrierea produselor realizate de utilizatorul final pe coduri şi poziţii tarifare intervine începând cu data de 1 iulie 2009.

(6) Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal la utilizatorul final va fi însoţită de documentul administrativ de însoţire, potrivit procedurii prevăzute la pct. 14 şi 14^2.

(7) Atunci când produsele energetice sunt achiziţionate de utilizatorul final prin operaţiuni proprii de import, deplasarea acestor produse de la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar va fi însoţită de documentul administrativ unic, potrivit procedurii prevăzute la pct. 15.

(8) Operatorii economici care achiziţionează produse energetice, altele decât cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e), se înregistrează la autoritatea fiscală teritorială prin depunerea unei declaraţii pe propria răspundere, în care se menţionează: elementele de identificare ale operatorului economic, numele şi prenumele administratorului, cantităţile de produse energetice ce urmează a fi achiziţionate în intervalul de 12 luni consecutive de la data înregistrării declaraţiei, codul NC al produselor şi scopul în care acestea vor fi utilizate. Declaraţia pe proprie răspundere se întocmeşte în 3 exemplare, înregistrate la autoritatea fiscală teritorială, dintre care unul se păstrează de către beneficiar, altul de către furnizor, iar al treilea de către autoritatea fiscală.

(9) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi (8) şi operatorii economici care achiziţionează în vederea comercializării ca atare către utilizatorii finali produse energetice care în mod evident nu pot fi utilizate drept combustibil pentru motor sau drept combustibil pentru încălzire ori sunt achiziţionate în alte ambalaje decât cele aferente circulaţiei în vrac. În acest caz, obligaţia deţinerii autorizaţiei de utilizator final revine atât operatorului economic comerciant, cât şi utilizatorului final, iar depunerea declaraţiei pe proprie răspundere revine operatorului economic comerciant.

(10) Eliberarea autorizaţiei de utilizator final este condiţionată de prezentarea de către operatorul economic solicitant a dovezii privind constituirea unei garanţii, al cărei cuantum se va stabili după cum urmează:

a) pentru produsele energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumă echivalentă cu valoarea accizelor aferente cantităţii de produse aprobate;

b) pentru produsele energetice prevăzute la art. 175 alin. (2), altele decât cele de la alin. (3) al aceluiaşi articol, din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumă echivalentă cu valoarea accizelor aferente cantităţii de produse aprobate, valoare calculată la nivelul accizei datorate pentru benzină cu plumb.

(11) Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, cu respectarea prevederilor pct. 20 alin. (6) şi (7).

(12) Garanţia poate fi deblocată, total sau parţial, la solicitarea operatorului economic, cu viza autorităţii fiscale teritoriale, pe măsură ce operatorul economic face dovada utilizării produselor în scopul pentru care acestea au fost achiziţionate.

(13) Garanţia poate fi executată atunci când se constată că produsele achiziţionate în regim de exceptare de la plata accizelor au fost folosite în alt scop decât cel pentru care se acordă exceptarea şi acciza aferentă acestor produse nu a fost plătită.

(14) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(15) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii fiscale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse energetice achiziţionată, cantitatea utilizată/comercializată, stocul de produse energetice la sfârşitul lunii de raportare, cantitatea de produse finite realizate, cantitatea de produse finite expediate şi destinatarul produselor. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final.

(16) Autoritatea fiscală teritorială poate revoca autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:

a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de produse energetice achiziţionate;

c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(17) Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(18) Autoritatea fiscală teritorială poate anula autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final.

(19) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.

(20) Procedura prin care se execută garanţia şi cea de revocare sau de anulare a autorizaţiei se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice. Ordinul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(21) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(22) O nouă cerere de obţinere a autorizaţiei de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei şi cu condiţia plăţii obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizaţiei.

(23) Atât în cazul autorizaţiei de utilizator final, cât şi al declaraţiei pe propria răspundere, autoritatea fiscală teritorială atribuie şi înscrie pe aceste documente codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de accize.

(24) Atunci când operatorii economici efectuează achiziţii de produse energetice de la antrepozite fiscale din alte state membre, aceştia se vor autoriza ca operatori înregistraţi sau operatori neînregistraţi, cărora li se va atribui cod de accize.

(25) Autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1) şi (8) prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(26) În înţelesul prezentelor norme, prin costul unui produs se înţelege suma tuturor achiziţiilor de bunuri şi servicii la care se adaugă cheltuielile de personal şi consumul de capital fix la nivelul unei activităţi, aşa cum este definită la pct. 5^1.4. Acest cost este calculat ca un cost mediu pe unitate. În înţelesul prezentelor norme, prin costul energiei electrice se înţelege preţul efectiv de cumpărare al energiei electrice sau costul de producţie al energiei electrice, dacă este realizată în activitate.

(27) În înţelesul prezentelor norme, prin procese mineralogice se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN sub codul DI 26 "fabricarea altor produse din minerale nemetalice", în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3.037/90 din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană.

(28) În înţelesul prezentelor norme nu se consideră producţie de produse energetice operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute mici cantităţi de produse energetice.

Art. 177
Calculul accizei pentru tigarete

Modifica norme metodologice:

4. La punctul 6, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

6. (1) Preţurile maxime de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete se stabilesc de antrepozitarul autorizat pentru producţie, de antrepozitarul autorizat pentru depozitare care achiziţionează din teritoriul comunitar sau din import ţigarete în vederea livrării acestora pe piaţa internă, de operatorul înregistrat sau de importatorul de astfel de produse şi se notifică la Ministerul Economiei şi Finanţelor - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.

Art. 178
Reguli generale

Introduce norme metodologice:

5. La punctul 7, după alineatul (13) se introduc trei noi alineate, alineatele (14) - (16), cu următorul cuprins:

(14) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de produse energetice, inclusiv pentru producţia de bio-ETBE (bio etil terţ butil eter), bio-TAEE (bio terţ amil etil eter) şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol, pot primi în regim suspensiv bioetanol pentru prelucrare în vederea obţinerii de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol ori în vederea amestecului cu benzină.

(15) Bioetanolul reprezintă alcoolul etilic realizat în antrepozitele fiscale de producţie a alcoolului etilic, produs destinat utilizării în producţia de produse energetice.

(16) Pentru aplicarea prevederilor alin. (14) şi (15), la solicitarea antrepozitarului autorizat, autorizaţia de antrepozit fiscal se va completa în mod corespunzător, după cum urmează:

a) pentru producţia de alcool etilic, cu producţie de bioetanol;

b) pentru producţia de produse energetice, cu:

b1) producţie de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol; şi/sau

b2) depozitare de bioetanol denaturat sau nedenaturat în vederea prelucrării sau a amestecului cu benzină.

Art. 179
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal

Modifica norme metodologice:

6. La punctul 8, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3) Cererea privind acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal trebuie să fie întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6 şi să fie însoţită de documentele specificate în această anexă. În cazul activităţii de producţie, cererea va fi însoţită şi de manualul de procedură, care va cuprinde fluxurile operaţionale, precum şi randamentul utilajelor şi instalaţiilor.

Art. 180
Conditii de autorizare

Modifica norme metodologice:

7. La punctul 9^1, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(6) Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi distilate, ca materie primă, trebuie să fie dotate cu un sistem de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt amplasate contoarele şi rezervoarele de alcool şi distilate, precum şi a căilor de acces în antrepozitul fiscal. Stocarea imaginilor culese prin intermediul camerelor video se face pe casete video sau în memoria sistemului, durata de stocare a imaginilor înregistrate fiind de minimum 30 de zile. Sistemul de supraveghere trebuie să funcţioneze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncţionare a antrepozitului, chiar şi în condiţiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la reţeaua de distribuţie. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi micile distilerii.

Introduce norme metodologice:

8. La punctul 9^1, după alineatul (10) se introduce un nou alineat, alineatul (10^1), cu următorul cuprins:

(10^1) Obligativitatea calibrării rezervoarelor plutitoare pentru depozitarea produselor energetice intervine potrivit reglementărilor specifice ale Biroului Român de Metrologie Legală.

Modifica norme metodologice:

9. La punctul 9^1, alineatul (14) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(14) Un antrepozit vamal în care sunt plasate produse supuse accizelor armonizate, provenite din import, poate fi autorizat şi ca antrepozit fiscal, la cererea operatorului economic importator, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6 şi depusă la comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale. În această situaţie nivelul garanţiei va fi actualizat cu garanţia aferentă produselor accizabile, stabilită potrivit procedurii de la pct. 20.

Art. 181
Autorizarea ca antrepozit fiscal

Introduce norme metodologice:

10. La punctul 10, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:

(3^1) În cazul antrepozitelor fiscale de producţie, în baza documentaţiei depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizaţia aferentă antrepozitului fiscal vor fi înscrise atât materiile prime accizabile care pot fi achiziţionate în regim suspensiv, cât şi produsele finite ce se realizează în antrepozitul fiscal.

Art. 185
Anularea, revocarea si suspendarea autorizatiei

Introduce norme metodologice:

11. La punctul 12^1, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:

(5^1) Încetarea suspendării autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal - cu excepţia cazului prevăzut la alin. (4) - va fi dispusă de comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale, în baza referatului emis în acest sens de Direcţia tehnici de vămuire şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor.

Art. 185^2
Operatorul neinregistrat

Modifica norme metodologice:

12. La punctul 12^3, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(8) Autorizaţia de operator neînregistrat se emite pentru fiecare operaţiune de achiziţionare de produse accizabile în regim suspensiv, potrivit prevederilor alin. (1), inclusiv în situaţia în care operaţiunea de transport se realizează prin intermediul mai multor mijloace de transport. Autoritatea fiscală emitentă atribuie şi înscrie în această autorizaţie un cod similar codului de acciză.

Art. 192^1
Restituiri de accize

Modifica norme metodologice:

13. Punctul 18^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

18^1. (1) Pentru produsele supuse accizelor armonizate, returnate în antrepozitele fiscale de producţie în vederea reciclării, recondiţionării sau distrugerii, accizele plătite ca urmare a eliberării în consum a acestor produse pot fi restituite la cererea antrepozitarului autorizat care a eliberat pentru consum produsele respective.

(2) Antrepozitarul autorizat care solicită restituirea accizei va depune cererea de restituire la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate în antrepozitul fiscal de producţie.

(3) Cererea de restituire va fi însoţită de următoarele documente, vizate de autoritatea vamală teritorială:

a) o notă justificativă privind cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul returului în antrepozitul fiscal de producţie;

b) documentele care justifică faptul că produsele respective au fost realizate de antrepozitul fiscal de producţie;

c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de antrepozitul fiscal care solicită restituirea accizelor.

(4) Autoritatea fiscală teritorială va analiza cererea şi documentaţia depusă de antrepozitul fiscal şi va decide asupra restituirii accizelor.

(5) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum în România de un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat şi returnate antrepozitului fiscal din alt stat membru, de unde au fost achiziţionate, accizele pot fi restituite la cererea acestuia, cerere care se va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate.

(6) În situaţia prevăzută la alin. (5) cererea de restituire va fi însoţită de următoarele documente, vizate de autoritatea vamală teritorială:

a) o notă justificativă privind cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul returului;

b) documentele care justifică faptul că produsele respective au fost achiziţionate de la antrepozitul fiscal din statul membru în care urmează să fie returnate produsele;

c) documentul care atestă că accizele au fost plătite în România.

(7) Pentru produsele accizabile provenite din operaţiuni de import, ce urmează a fi returnate furnizorului extern, operatorul economic importator poate beneficia de restituirea accizelor, cu îndeplinirea următoarelor cerinţe:

a) să depună cererea de restituire la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate furnizorului extern;

b) cererea de restituire, vizată de autoritatea vamală teritorială, să fie însoţită de:

1. o notă justificativă privind cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul returului;

2. documentul care atestă că accizele au fost plătite de importator.

(8) În cazul produselor supuse marcării prin banderole sau timbre, operatorul economic care solicită restituirea accizelor este obligat să întocmească un registru care să conţină următoarele informaţii:

a) cantitatea produselor accizabile eliberate pentru consum care fac obiectul restituirii accizelor;

b) data la care produsele au fost eliberate în consum;

c) seria şi numărul de identificare ale banderolelor sau timbrelor;

d) valoarea accizelor plătite pentru produsele eliberate în consum;

e) metoda care urmează a fi aplicată produselor care fac obiectul restituirii accizelor (reciclare, recondiţionare, distrugere).

(9) Restituirea accizelor va fi efectuată potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(10) Produsele supuse accizelor, eliberate pentru consum sau importate în România, care fac obiectul returului către furnizorul extern, atunci când urmează a fi distruse, pot fi supuse operaţiunii de distrugere în România.

(11) Responsabilitatea distrugerii o are antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat sau operatorul economic importator care a eliberat produsele accizabile pentru consum în România.

(12) Distrugerea produselor accizabile poate fi efectuată la cererea operatorului economic, în baza aprobării date de direcţia de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor cu atribuţii în domeniu ori de direcţia judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti.

(13) Cererea va fi însoţită de următoarele documente:

a) un memoriu în care să se justifice cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul distrugerii;

b) documentele justificative care confirmă cauzele care determină distrugerea produselor;

c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de operatorul economic care solicită restituirea accizelor.

(14) Pentru produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole, returnate în antrepozitul fiscal de producţie din România, în vederea reciclării sau recondiţionării, dezlipirea marcajelor se va efectua sub supraveghere fiscală şi vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala antrepozitului fiscal.

(15) În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole, înainte de returnarea produselor în antrepozitul fiscal de producţie din alt stat membru ori producătorului dintr-o ţară terţă, se va efectua dezlipirea marcajelor sub supraveghere fiscală şi vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala"- S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala operatorului economic care returnează marcajele.

(16) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), (5) şi (7) produsele supuse accizelor care au fost eliberate pentru consum cu mai mult de 2 ani înainte de data depunerii cererii.

Art. 192^6
Restituirea accizelor pentru produsele cu accize platite

Modifica norme metodologice:

14. La punctul 18^4, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

18^4. (1) Comerciantul expeditor care doreşte să solicite restituirea accizelor pentru produsele ce urmează a fi expediate pentru consum într-un alt stat membru trebuie să depună la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte de expedierea produselor, o cerere de restituire, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 11, şi să facă dovada că pentru acele produse accizele au fost plătite.

(2) După recepţia produselor de către destinatar şi plata accizei în statul membru de destinaţie, comerciantul expeditor va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în vederea restituirii accizelor, documentele prevăzute la art. 192^6 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.

 

Art. 198
Garantii

Introduce norme metodologice:

15. La punctul 20, după alineatul (15) se introduce un nou alineat, alineatul (15^1), cu următorul cuprins:

(15^1) Garanţia poate fi executată atunci când se constată că antrepozitarul autorizat sau operatorul înregistrat nu şi-a respectat obligaţiile legale privind plata accizei. Executarea garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei până la momentul reîntregirii acesteia. Procedura prin care se execută garanţia şi cea de suspendare a autorizaţiei pentru neplata accizei se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice. Ordinul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

16. La punctul 20, după alineatul (18) se introduce un nou alineat, alineatul (18^1), cu următorul cuprins:

(18^1) Pentru actualizarea garanţiei prevăzute la alin. (18) se utilizează cursul de schimb leu/euro valabil pentru calculul accizelor la momentul efectuării actualizării.

Art. 199
Scutiri generale

Introduce norme metodologice:

17. La punctul 21, după subpunctul 21.4 se introduce un nou subpunct, subpunctul 21.5, cu următorul cuprins:

21.5. Scutirea de la plata accizelor prevăzută la art. 199 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, precum şi scutirea de la plata accizelor în cazul carburanţilor achiziţionaţi prin staţiile de distribuţie, pentru care solicitantul beneficiază şi de scutire de taxă pe valoarea adăugată, se acordă potrivit procedurii prevăzute pentru scutirea de taxă pe valoarea adăugată.

Art. 200
Scutiri pentru alcool etilic si alte produse alcoolice

Introduce norme metodologice:

18. La punctul 22, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins:

(4^1) Operatorii economici utilizatori de alcool parţial denaturat, care au primit avizul laboratorului vamal pentru utilizarea unei substanţe de denaturare a alcoolului etilic, alta decât cele prevăzute la alin. (3), pot efectua achiziţii de alcool etilic astfel denaturat şi de la antrepozite fiscale din alte state membre.

Modifica norme metodologice:

19. La punctul 22, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(6) Denaturarea alcoolului etilic se realizează numai în antrepozite fiscale, sub supravegherea autorităţii fiscale.

 

20. La punctul 22, alineatul (13) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(13) Scutirea se acordă direct:

a) în situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. d), f) şi g) din Codul fiscal;

b) în situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) din Codul fiscal, pentru antrepozitarii autorizaţi care funcţionează în sistem integrat. Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice de către antrepozitar, pentru realizarea de produse finite destinate a fi consumate ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări.

 

21. La punctul 22, alineatul (15) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(15) Autorizaţia de utilizator final se emite de către autoritatea fiscală teritorială în a cărei rază îşi are sediul solicitantul. Autoritatea fiscală atribuie şi înscrie în autorizaţie codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de acciză.

 

22. La punctul 22, alineatul (18) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(18) Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului. Cererea va fi întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 30.

 

23. La punctul 22, alineatul (24) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(24) În cazul scutirilor directe, dacă în termen de 45 de zile lucrătoare de la expedierea produsului antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului administrativ de însoţire certificat, va înştiinţa despre acest fapt autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei, în termen de 5 zile. Autoritatea fiscală emitentă va verifica în următoarele 3 zile realitatea informaţiei şi, în cazul în care aceasta se va dovedi reală, va analiza motivele care au generat acest fapt şi va decide asupra obligaţiei de plată a accizelor, după caz.

Introduce norme metodologice: 

24. La punctul 22, după alineatul (26) se introduce un nou alineat, alineatul (26^1), cu următorul cuprins:

(26^1) Autoritatea fiscală teritorială emitentă poate anula autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:

a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de alcool şi produse alcoolice achiziţionate;

c) operatorul economic a utilizat alcoolul sau produsul alcoolic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

Modifica norme metodologice:

25. La punctul 22, alineatul (28) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(28) Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (27) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.

Introduce norme metodologice:

26. La punctul 22, după alineatul 30 se introduc trei noi alineate, alineatele (30^1) - (30^3), cu următorul cuprins:

(30^1) Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(30^2) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(30^3) O nouă cerere de obţinere a autorizaţiei de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei şi cu condiţia plăţii obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizaţiei.

Modifica norme metodologice:

27. La punctul 22, alineatul (32) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(32) Autorizaţia de utilizator final are valabilitate 12 luni consecutive de la data emiterii.

38. La punctele 22 şi 23, expresia cerere de scutire de accize se înlocuieşte cu expresia cerere de restituire de accize.

Art. 201
Scutiri pentru produse energetice si energie electrica

Introduce norme metodologice:

28. La subpunctul 23.1, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:

(3^1) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) lit. b) şi livrările de produse energetice destinate a fi utilizate drept combustibil pentru motor de către aeronavele aflate sub pavilionul altor state membre, pentru altfel de zboruri decât cele turistice în scop privat, fără a fi necesară prezentarea de certificate eliberate de autorităţile aeronautice civile din statele respective.

 

29. La subpunctul 23.1, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:

(5^1) Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave, aflate pe alte aeroporturi decât cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigură alimentarea aeronavelor, trebuie să fie însoţită de documentul administrativ de însoţire. La rubrica "Primitor" se vor completa tot datele expeditorului. La destinaţie, documentul administrativ de însoţire va fi certificat în mod corespunzător de autoritatea fiscală în a cărei rază teritorială este situat aeroportul pe care se efectuează operaţiunea de alimentare a aeronavei.

 

30. La subpunctul 23.1, după alineatul (15) se introduc două noi alineate, alineatele (16) şi (17), cu următorul cuprins:

(16) Scutirea de la plata accizelor prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se acordă şi în cazul în care:

a) combustibilul pentru aviaţie este livrat de un antrepozit fiscal în scopul alimentării aeronavelor prin intermediul unui antrepozit fiscal autorizat pentru depozitare de produse energetice, care alimentează efectiv aeronavele. În această situaţie, deplasarea combustibilului pentru aviaţie de la antrepozitul fiscal de depozitare către aeronave va fi însoţită de avizul de însoţire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmeşte de antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei, un exemplar al acestui certificat urmând a fi transmis şi antrepozitului fiscal în numele căruia se întocmeşte factura către aeronave. Antrepozitul fiscal în numele căruia se emit facturile către aeronave va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 21. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 22, o copie a acestui jurnal fiind transmisă primului antrepozit fiscal;

b) combustibilul pentru aviaţie este facturat de un antrepozit fiscal de produse energetice către un intermediar care administrează contracte cu companii aeriene şi care emite, la rândul lui, facturi către acestea, după alimentarea aeronavelor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute la lit. a), fără a avea loc un transfer fizic al produsului de la antrepozitul fiscal către intermediar. Deplasarea combustibilului pentru aviaţie de la antrepozitul fiscal de depozitare către aeronave va fi însoţită de avizul de însoţire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmeşte de către antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei. Primul antrepozit fiscal va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 21. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 22.

(17) Potrivit prevederilor art. 23 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instalaţiile plutitoare de tipul macaralelor, cu sau fără propulsie, sunt considerate nave.

Modifica norme metodologice:

31. La subpunctul 23.2, alineatul (17) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(17) Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (16) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.

 

32. La subpunctul 23.3, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(6) Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală teritorială şi au o valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii. Modelul autorizaţiei este prevăzut în anexa nr. 20.

 

33. La subpunctul 23.3, alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(11) Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (10) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.

Introduce norme metodologice:

34. La subpunctul 23.7, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:

(2^1) Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală teritorială şi au o valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii. Modelul autorizaţiei este prevăzut în anexa nr. 20.

Modifica norme metodologice:

35. La subpunctul 23.7, alineatul (15) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(15) Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (14) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.

 

36. Subpunctul 23.8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

23.8. (1) În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocombustibili, scutirea este totală.

(2) În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru motor sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocarburanţi, scutirea este totală.

(3) Prin biomasă se înţelege fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor provenite din agricultură - inclusiv substanţe vegetale şi animale -, silvicultură şi industriile conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane.

(4) Atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire conţin un procent de minimum 5% în volum produse obţinute din biomasă, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru încălzire echivalent al amestecului, diminuat cu 5%.

(5) Pentru produsele energetice care conţin un procent de minimum 4% în volum produse obţinute din biomasă, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.844/2005 privind promovarea utilizării biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport, cu modificările şi completările ulterioare, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru motor echivalent al amestecului, diminuat cu 4%.

(6) Amestecul în vrac dintre biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali, în conformitate cu legislaţia specifică, se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.

(7) Amestecul în vrac dintre biocombustibili şi combustibilii tradiţionali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.

(8) Prin derogare de la prevederile pct. 2 alin. (1), operaţiunea exclusivă de amestec în vrac între biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali şi între biocombustibili şi combustibilii tradiţionali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale de depozitare, sub supraveghere fiscală.

(9) Atunci când staţiile de distribuţie comercializează produse energetice utilizate drept carburant, realizate în totalitate din biomasă, acestea trebuie să se asigure că sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 175^4 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal. Staţiile de distribuţie vor afişa în acest sens avertismente în atenţia clienţilor.

 

37. Punctul 23.11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

23.11. (1) În toate situaţiile de acordare a scutirii directe, autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 30.

(2) În toate situaţiile în care se acordă autorizaţie de utilizator final, autoritatea fiscală teritorială emitentă poate anula autorizaţia de utilizator final în următoarele cazuri:

a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de produse energetice achiziţionate;

c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(3) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând cu data emiterii autorizaţiei.

(4) În toate situaţiile în care se emite decizie de revocare, aceasta se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în decizie.

(5) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(6) O nouă cerere de obţinere a autorizaţiei de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei şi cu condiţia plăţii obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizaţiei.

(7) Autoritatea fiscală atribuie şi înscrie în autorizaţia de utilizator final codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de acciză.

(8) Autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă strictă a acestor operatori economici prin înscrierea în registrele speciale a autorizaţiilor de utilizator final eliberate în domeniul produselor energetice. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(9) Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final de produse energetice poate fi suplimentată în situaţii bine justificate în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.


38. La punctele 22 şi 23, expresia cerere de scutire de accize se înlocuieşte cu expresia cerere de restituire de accize.

Art. 204
Proceduri de marcare

Introduce norme metodologice:

39. La punctul 26, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (6^1), cu următorul cuprins:

(6^1) În situaţia în care dimensiunea sistemului de închidere a buteliilor, cutiilor tetra pak sau tetra brik nu permite aplicarea banderolelor în formă de "U", acestea se vor aplica în formă de "L", astfel încât prin deschiderea buteliilor sau a cutiilor să se asigure distrugerea banderolelor.

Art. 205
Eliberarea marcajelor

Modifica norme metodologice:

40. La punctul 28, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

28. (1) Pentru fiecare solicitare de marcaje, antrepozitarul autorizat pentru producţie sau depozitare, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat şi importatorul autorizat depun nota de comandă la direcţia de specialitate cu atribuţii în domeniu din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor sau la direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale ori a municipiului Bucureşti.

 

41. La punctul 28 alineatul (3), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

c) garanţia stabilită la autorizare, în cazul băuturilor alcoolice supuse marcării, care trebuie să acopere valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse pentru care s-au comandat banderole. Pentru antrepozitarul autorizat şi operatorul înregistrat, nivelul garanţiei stabilite la autorizare este cel determinat potrivit pct. 20 alin. (8), (11) şi (12), iar pentru importatorul autorizat, nivelul garanţiei stabilite la autorizare este cel determinat potrivit pct. 27 alin. (2^1). Valoarea accizelor care trebuie să fie acoperită de garanţie reprezintă valoarea accizelor care se fac venit la bugetul de stat, determinată potrivit prevederilor pct. 1 alin. (4). Atunci când valoarea acestor accize depăşeşte garanţia stabilită la autorizare, nota de comandă poate fi aprobată integral numai cu condiţia constituirii de către solicitantul banderolelor a unei garanţii suplimentare care să acopere diferenţa de accize. În cazul antrepozitarilor autorizaţi cărora li s-a acordat reducerea nivelului garanţiei potrivit pct. 20, aceeaşi cotă de reducere se va aplica şi asupra diferenţei de accize pentru care trebuie constituită garanţie suplimentară.

Introduce norme metodologice: 

42. La punctul 28, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (8^1), cu următorul cuprins:

(8^1) În sensul prevederilor alin. (8), prin utilizarea marcajelor se înţelege aplicarea efectivă a acestora pe ambalajul produsului accizabil. În cazul importatorilor de produse accizabile, dovada marcajelor utilizate este reprezentată de o scrisoare de confirmare din partea producătorului extern transmisă importatorului, care va fi anexată semestrial la situaţia privind evidenţa marcajelor achiziţionate, utilizate şi returnate, fără ca termenul de restituire a marcajelor neutilizate să depăşească 12 luni consecutive.

Art. 208
Nivelul si calculul accizei

Introduce norme metodologice:

43. După punctul 30^1 se introduce un nou punct, punctul 30^1.1, cu următorul cuprins:

Codul fiscal:

Nivelul şi calculul accizei

ART. 208

[...]

(7) În cazul produselor prevăzute la alin. (2), (3) şi (5), accizele preced taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintă:

a) pentru produsele provenite din producţia internă - preţul de livrare al producătorului, mai puţin acciza;

b) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar - preţurile de achiziţie;

c) pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar - valoarea în vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale, după caz.

 

Norme metodologice:

30^1.1. (1) Pentru produsele din producţia internă, baza de impozitare este reprezentată de preţul de livrare, respectiv preţul de vânzare al produselor practicat de producător, mai puţin acciza.

(2) În cazul produselor supuse accizelor nearmonizate pentru care acciza este stabilită în cotă procentuală, provenite din achiziţii intracomunitare, transformarea în lei a preţurilor de achiziţie exprimate în diverse valute - ca bază de impozitare pentru accize - se efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, utilizat la înregistrarea în contabilitate, şi anume cursul de schimb valabil la data recepţiei produselor achiziţionate.

Art. 209
Platitori de accize

Modifica norme metodologice:

44. La punctul 30^2, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

30^2. (1) Operatorul economic - persoană fizică sau juridică autorizată -, în exercitarea activităţii acestuia, poate achiziţiona din alte state membre ale Uniunii Europene produse supuse accizelor de natura celor prevăzute la art. 207 din Codul fiscal, cu condiţia deţinerii unei autorizaţii pentru achiziţii intracomunitare de astfel de produse emise de autoritatea fiscală teritorială.

Art. 210
Scutiri

Introduce norme metodologice:

45. La punctul 31, după alineatul (12) se introduc şapte noi alineate, alineatele (13) - (19), cu următorul cuprins:

(13) Produsele supuse accizelor nearmonizate prevăzute la art. 207 lit. d) - j) din Codul fiscal, provenite din producţie internă, livrate direct de către producător în alt stat membru, nu intră sub incidenţa accizelor.

(14) Operatorii economici care achiziţionează direct de la producător produse supuse accizelor nearmonizate prevăzute la art. 207 lit. d) - j) din Codul fiscal, provenite din producţie internă şi care sunt ulterior exportate sau livrate în alt stat membru, fără a suporta vreo modificare, pot beneficia la cerere de restituirea accizelor.

(15) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în intervalul de până la 3 luni de la data efectuării livrării către un alt stat membru sau a operaţiunii de export către o ţară terţă.

(16) Cererea prevăzută la alin. (15) va conţine obligatoriu informaţii privind cantitatea produselor expediate, statul membru de destinaţie sau ţara terţă, valoarea totală a facturii şi fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.

(17) În cazul exportului, odată cu cererea de restituire solicitantul trebuie să depună:

a) copia documentului care atestă achiziţia produsului de la producător;

b) unul dintre următoarele documente:

1. declaraţia vamală de export, certificată de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar, şi/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală;

2. documentul de însoţire de export (EAD), certificat de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar, şi/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală;

3. confirmarea electronică a părăsirii teritoriului comunitar, transmisă de biroul vamal de ieşire.

(18) În cazul livrării către alt stat membru, odată cu cererea de restituire solicitantul trebuie să depună:

a) copia documentului care atestă achiziţia de la producător;

b) copia facturii către cumpărătorul din statul membru de destinaţie.

(19) În toate situaţiile de restituire prevăzute la acest punct, nedepunerea cererii în termenul legal atrage pierderea dreptului de a beneficia de restituire.

Art. 219
Obligatiile platitorilor

Introduce norme metodologice:

46. La punctul 33, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

(1^1) Nu intră sub incidenţa obligaţiei prevăzute la art. 219 alin. (2) din Codul fiscal operatorii economici care importă sau care achiziţionează din alte state membre produse supuse accizelor, pentru care exigibilitatea accizelor a intervenit la momentul întocmirii formalităţilor vamale de import şi, respectiv, la momentul recepţiei produselor, iar accizele au fost plătite conform termenelor legale.

 

Art. 220
Decontarile intre operatorii economici

Abroga norme metodologice:

47. La punctul 36, alineatul (2) se abrogă.

Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf