Modificarile au fost aduse de

Codul Fiscal - Titlul VII actualizat in 31 Decembrie 2009

Accize si alte taxe speciale

  • «
  • 31 Decembrie 2009
  • »

Capitolul I - Accize armonizate

Sectiunea 1 - Dispozitii generale

Art. 162 - Sfera de aplicare

Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producţia internă sau din import:

a) bere;

b) vinuri;

c) băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;

d) produse intermediare;

e) alcool etilic;

f) tutun prelucrat;

g) produse energetice;

h) energie electrică.

Norme Metodologice

1. (1) Sumele reprezentând accize se calculează în lei, pe baza cursului de schimb stabilit în conformitate cu prevederile art. 218 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

a) pentru bere:

A = C x K x R x Q

 unde:

A = cuantumul accizei

C = numărul de grade Plato

K = acciza unitară, în funcţie de capacitatea de producţie anuală, prevăzută la nr. crt. 1 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea în hectolitri

 Concentraţia zaharometrică exprimată în grade Plato, în funcţie de care se calculează şi se virează la bugetul de stat accizele, este cea înscrisă în specificaţia tehnică elaborată pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment, care trebuie să fie aceeaşi cu cea înscrisă pe etichetele de comercializare a sortimentelor de bere. Abaterea admisă este de 0,5 grade Plato;

b) pentru vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase şi produse intermediare:

 A = K x R x Q

 unde:

A = cuantumul accizei

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 2.2, 3.2 şi 4 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea în hectolitri

c) pentru alcool etilic:

A = C/100 x K x R x Q

unde:

A = cuantumul accizei

C = concentraţia alcoolică exprimată în procente de volum

K = acciza specifică, în funcţie de capacitatea de producţie anuală, prevăzută la nr. crt. 5 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea în hectolitri

d) pentru ţigarete:

Total acciza = A1 + A2

 în care:

A1 = acciza specifică

A2 = acciza ad valorem

A1 = K1 x R x Q1

A2 = K2 x PA x Q2

unde:

K1 = acciza specifică prevăzută la nr. crt. 6 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

K2 = acciza ad valorem prevăzută la nr. crt. 6 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

R = cursul de schimb leu/euro

PA = preţul maxim de vânzare cu amănuntul

Q1 = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigarete

Q2 = numărul de pachete de ţigarete aferente lui Q1

e) pentru ţigări şi ţigări de foi:

A = Q x K x R

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigări

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 7 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

R = cursul de schimb leu/euro

f) pentru tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete şi pentru alte tutunuri de fumat:

A = Q x K x R

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea în kg

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 8 şi 9 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

R = cursul de schimb leu/euro

g) pentru produse energetice:

A = Q x K x R

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea exprimată în tone, 1000 litri sau gigajouli

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 10 - 17 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

R = cursul de schimb leu/euro

Pentru gazul natural, determinarea conţinutului de energie furnizată se face în conformitate cu Regulamentul de măsurare a cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate angro, aprobat prin decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale.

h) pentru electricitate:

A = Q x K x R

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea de energie electrică activă exprimată în MWh

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 18 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

R = cursul de schimb leu/euro.

(2) Pentru băuturile alcoolice - altele decât bere; vinuri; băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri şi produse intermediare -, precum şi pentru produsele din grupa tutunului prelucrat, se calculează contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzută la art. 363 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pentru băuturile alcoolice, ţigaretele, ţigările şi ţigările de foi, se calculează cota de 1% datorată Agenţiei Naţionale pentru Sport, prevăzută în Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cotă care se aplică asupra valorii accizelor determinată potrivit prevederilor alin. (1), diminuată cu valoarea contribuţiei pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzută la alin. (2).

(4) Valoarea accizelor datorate bugetului de stat reprezintă diferenţa între valoarea accizelor determinată potrivit prevederilor alin. (1) din care se deduc: contribuţia prevăzută la alin. (2), cota de 1% prevăzută la alin. (3) şi după caz, contravaloarea marcajelor utilizate pentru marcarea produselor supuse acestui regim, conform procedurii prevăzute la pct. 29.

Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producţia internă sau din import:

a) bere;

b) vinuri;

c) băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;

d) produse intermediare;

e) alcool etilic;

f) tutun prelucrat;

g) produse energetice;

h) energie electrică.

Art. 163 - Definitii

În înţelesul prezentului titlu, se vor folosi următoarele definiţii:

a) produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 162;

b) producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;

Norme Metodologice

2. (1) Prin noţiunea activitate de producţie se înţelege orice operaţiune prin care produsele accizabile sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă, inclusiv operaţiunile de îmbuteliere şi ambalare a produselor accizabile în vederea eliberării pentru consum a acestora.

(2) În activitatea de producţie este inclusă şi operaţiunea de extracţie a produselor energetice, aşa cum sunt definite la art. 175 alin. (1) din Codul fiscal.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), operaţiunea exclusivă de aditivare a produselor energetice în regim suspensiv poate fi realizată în antrepozite fiscale de depozitare.

c) antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activităţii, în anumite condiţii prevăzute de prezentul titlu şi de norme;

Norme Metodologice

2^1. (1) În înţelesul prezentelor norme, autoritatea fiscală competentă poate fi autoritatea fiscală centrală sau autoritatea fiscală teritorială.

(2) Prin autoritate fiscală centrală se înţelege Ministerul Economiei şi Finanţelor - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau Autoritatea Naţională a Vămilor.

(3) Prin autoritate fiscală teritorială se înţelege, după caz, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor cu atribuţii în domeniu, direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti.

d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală potrivit legislaţiei vamale în vigoare;

e) antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal;

f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada producerii, transformării, deţinerii şi deplasării produselor;

g) documentul administrativ de însoţire a mărfii - DAI este documentul care trebuie folosit la mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv;

h) documentul de însoţire simplificat - DIS este documentul care trebuie folosit la mişcarea intracomunitară a produselor accizabile cu accize plătite;

i) codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul CE nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura tarifară şi statistică şi la tariful vamal comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului vamal comun, corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul titlu cu noile coduri NC se va realiza potrivit prevederilor din norme;

Norme Metodologice

2^1.1. (1) Pentru produsele supuse accizelor armonizate, poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar care stau la baza definirii acestor produse sunt cele prevăzute în Regulamentul CE nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura tarifară şi statistică şi la tariful vamal comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992.

(2) Pentru produsele energetice, poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar care stau la baza definirii acestor produse sunt cele prevăzute în Regulamentul CE nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura tarifară şi statistică şi la tariful vamal comun, amendat prin Regulamentul CE nr. 2031/2001.

(3) Actualizarea codurilor nomenclaturii combinate pentru produsele energetice se va face printr-o decizie de actualizare în conformitate cu prevederile art. 2 paragraful 5 şi art. 27 din Directiva 2003/96/CE, decizie adoptată de Comitetul privind accizele, stabilit prin art. 24 (1) al Directivei 12/92/CEE.

j) operatorul înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească în exercitarea activităţii economice produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deţine sau expedia produse în regim suspensiv;

k) operatorul neînregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească cu titlu ocazional, în exercitarea profesiei sale, produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deţine sau expedia produse în regim suspensiv.

În înţelesul prezentului titlu, se vor folosi următoarele definiţii:

a) produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 162;

b) producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;

c) antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activităţii, în anumite condiţii prevăzute de prezentul titlu şi de norme;

d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală potrivit legislaţiei vamale în vigoare;

e) antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal;

f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada producerii, transformării, deţinerii şi deplasării produselor;

g) documentul administrativ de însoţire a mărfii - DAI este documentul care trebuie folosit la mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv;

h) documentul de însoţire simplificat - DIS este documentul care trebuie folosit la mişcarea intracomunitară a produselor accizabile cu accize plătite;

i) codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul CE nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura tarifară şi statistică şi la tariful vamal comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului vamal comun, corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul titlu cu noile coduri NC se va realiza potrivit prevederilor din norme;

j) operatorul înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească în exercitarea activităţii economice produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deţine sau expedia produse în regim suspensiv;

k) operatorul neînregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească cu titlu ocazional, în exercitarea profesiei sale, produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deţine sau expedia produse în regim suspensiv.

Art. 163^1 - Teritoriul comunitar

(1) Prevederile cap. I din prezentul titlu se aplică pe teritoriul Comunităţii, aşa cum este definit pentru fiecare stat membru de Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Economice Europene şi în special la art. 227, cu excepţia următoarelor teritorii naţionale:

  • a) pentru Republica Federală Germania: Insula Heligoland şi teritoriul Busingen;
  • b) pentru Republica Italiană: Livigno, Campione dItalia şi apele italiene ale lacului Lugano;
  • c) pentru Regatul Spaniei: Ceuta, Melilla şi Insulele Canare;
  • d) pentru Republica Franceză: teritoriile de peste mări.

(2) Operaţiunile efectuate provenind din sau având ca destinaţie:

  • a) Principatul Monaco, vor fi tratate ca operaţiuni efectuate provenind din sau având ca destinaţie Republica Franceză;
  • b) Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal), vor fi tratate ca operaţiuni efectuate provenind din sau având ca destinaţie Republica Federală Germania;
  • c) Insula Man, vor fi tratate ca operaţiuni efectuate provenind din sau având ca destinaţie Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
  • d) San Marino, vor fi tratate ca operaţiuni efectuate provenind din sau având ca destinaţie Republica Italiană.
Art. 164 - Faptul generator
Produsele prevăzute la art. 162 sunt supuse accizelor în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în acest teritoriu.
Art. 165 - Exigibilitatea

Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

Art. 166 - Eliberarea pentru consum

(1) În înţelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintă:

  • a) orice ieşire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv;
  • b) orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului suspensiv;
  • c) orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepţia energiei electrice, gazului natural, cărbunelui şi cocsului -, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;
  • d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă;
  • e) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu;
  • f) recepţia, de către un operator înregistrat sau neînregistrat, de produse accizabile, deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.

(2) Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru şi pentru care acciza nu a fost plătită în România.

(3) Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condiţiile prevăzute la secţiunea a 5-a din prezentul capitol şi conform prevederilor din norme, către:

  • a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
  • b) un operator înregistrat în alt stat membru;

  • c) un operator neînregistrat în alt stat membru;

  • d) o ţară din afara teritoriului comunitar.

(4) Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit fiscal, datorată unor cazuri fortuite sau de forţă majoră ori neîndeplinirii condiţiilor legale de comercializare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 167 - Importul

(1) În înţelesul prezentului titlu, import reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia:

  • a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România;
  • b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;
  • c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare.

Norme Metodologice

2^2. (1) Noţiunea de "regim vamal suspensiv" are următoarele semnificaţii:

  • a) tranzit extern,
  • b) antrepozit vamal,
  • c) perfecţionare activă sub forma sistemului suspensiv,
  • d) transformare sub supraveghere vamală
  • e) admitere temporară.
(2) Acciza se consideră a fi suspendată atunci când produsele supuse accizelor sunt livrate între România şi alte state membre via ţări AELS - Asociaţia Europeană a Liberului Schimb -, sau între România şi o ţară AELS sub o procedură intracomunitară de tranzit sau via una sau mai multe ţări terţe nemembre AELS, în baza unui carnet TIR sau ATA.

(3) Acciza se consideră suspendată atunci când produsele supuse accizelor provin din sau sunt destinate unor terţe ţări sau unor teritorii menţionate la art. 163^1 din Codul fiscal.

(2) Se consideră, de asemenea, import:

  • a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;
  • b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;
  • c) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.

(1) În înţelesul prezentului titlu, import reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia:

  • a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România;
  • b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;
  • c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare.

(2) Se consideră, de asemenea, import:

  • a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;
  • b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;
  • c) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.
Art. 168 - Producerea si detinerea in regim suspensiv

(1) Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

(2) Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.

Norme Metodologice

3. În afara antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost plătită, iar prin circuitul economic, se poate face dovada că provin de la un antrepozitar autorizat, de la un operator înregistrat, de la un operator neînregistrat sau de la un importator.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu.

Norme Metodologice


 4. (1) Gospodăriile individuale care produc pentru consumul propriu bere, vinuri şi băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, au obligaţia să se înregistreze la administraţia finanţelor publice în raza căreia îşi au domiciliul. Înregistrarea se face pe baza declaraţiei prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Prin gospodăria individuală menţionată la alin. (1) se înţelege gospodăria care aparţine unei persoane fizice producătoare, a cărei producţie este consumată de către aceasta şi membrii familiei sale.

(4) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru energie electrică, gaz natural, cărbune şi cocs.

(1) Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

(2) Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu.

(4) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru energie electrică, gaz natural, cărbune şi cocs.

Sectiunea 2 - Produse accizabile

Art. 169 - Bere

(1) În înţelesul prezentului titlu, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care conţine un amestec de bere şi de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, şi într-un caz şi în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.

(2) Pentru berea produsă de micii producători independenţi, care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală care nu depăşeşte 200.000 hl/an, se aplică accize specifice reduse. Acelaşi regim se aplică şi pentru berea provenită de la micii producători independenţi din statele membre, care au o capacitate nominală de producţie ce nu depăşeşte 200.000 hl/an.

(2^1) Începând cu anul 2010, beneficiază de accize specifice reduse şi producătorii de bere care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală ce depăşeşte 200.000 hl/an, estimează o producţie anuală sub cantitatea de 200.000 hl/an şi care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alin. (4), cu condiţia înştiinţării autorităţii fiscale competente în termenul prevăzut la alin. (3), conform prevederilor din norme.

(2^2) Producătorii de bere prevăzuţi la alin. (2^1), care în cursul anului constată că producţia realizată depăşeşte cantitatea de 200.000 hl/an, datorează acciza specifică şi au obligaţia plăţii, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se constată depăşirea respectivei cantităţi, a diferenţei dintre acciza specifică şi acciza specifică redusă, precum şi a majorărilor de întârziere aferente diferenţei de plată, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În cadrul aceluiaşi termen, producătorii de bere au obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă declaraţii rectificative pentru fiecare dintre perioadele fiscale în care au declarat şi plătit acciza specifică redusă.

(2^3) Producătorii de bere prevăzuţi la alin. (2^1), care în cursul anului estimează că vor avea o producţie care va depăşi cantitatea de 200.000 hl/an, pot plăti acciza specifică şi vor înştiinţa despre acest fapt autoritatea fiscală competentă. Înştiinţarea autorităţii fiscale competente cu privire la aplicarea accizei specifice nu înlătură obligaţia plăţii diferenţei dintre acciza specifică şi acciza specifică redusă, precum şi a majorărilor de întârziere aferente diferenţei potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În vederea evidenţierii obligaţiilor fiscale datorate în plus faţă de cele achitate cu titlu de acciză specifică redusă, producătorii de bere au obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă declaraţii rectificative pentru fiecare dintre perioadele fiscale în care au declarat şi plătit acciza specifică redusă.

(3) Fiecare antrepozitar autorizat ca producător de bere are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de producţie pe care le deţine, conform prevederilor din norme.

(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor toţi operatorii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt operatori economici producători de bere care, din punct de vedere juridic şi economic, sunt independenţi faţă de orice alt operator economic producător de bere; utilizează instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de bere şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic producător de bere.

(5) În situaţia în care antrepozitarul autorizat pentru producţia de bere, care beneficiază de nivelul redus al accizelor, îşi măreşte capacitatea de producţie prin achiziţionarea de noi capacităţi sau extinderea celor existente, acesta va înştiinţa în scris autoritatea fiscală competentă despre modificările produse, va calcula şi va vărsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacităţi de producţie, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia, potrivit prevederilor din norme.

Norme Metodologice

4^1. (1) Obligaţia depunerii declaraţiei pe propria răspundere privind capacităţile de producţie instalate, pe care le deţin, revine numai antrepozitarilor autorizaţi ca mici producători de bere.

(2) Mărirea capacităţii de producţie ca urmare a achiziţionării de noi capacităţi sau a extinderii celor existente, va fi notificată atât la autoritatea fiscală teritorială, cât şi la autoritatea fiscală centrală în termen de 5 zile de la producerea acesteia.

(3) În situaţia în care noua capacitate de producţie depăşeşte limita de 200.000 de hl pe an, antrepozitarul autorizat este obligat să calculeze şi să vireze la bugetul de stat accizele aferente capacităţii totale de producţie, calculate cu cota standard, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune.

(6) Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică şi consumată de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândută.

(1) În înţelesul prezentului titlu, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care conţine un amestec de bere şi de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, şi într-un caz şi în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.

(2) Pentru berea produsă de micii producători independenţi, care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală care nu depăşeşte 200.000 hl/an, se aplică accize specifice reduse. Acelaşi regim se aplică şi pentru berea provenită de la micii producători independenţi din statele membre, care au o capacitate nominală de producţie ce nu depăşeşte 200.000 hl/an.

(2^1) Începând cu anul 2010, beneficiază de accize specifice reduse şi producătorii de bere care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală ce depăşeşte 200.000 hl/an, estimează o producţie anuală sub cantitatea de 200.000 hl/an şi care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alin. (4), cu condiţia înştiinţării autorităţii fiscale competente în termenul prevăzut la alin. (3), conform prevederilor din norme.

(2^2) Producătorii de bere prevăzuţi la alin. (2^1), care în cursul anului constată că producţia realizată depăşeşte cantitatea de 200.000 hl/an, datorează acciza specifică şi au obligaţia plăţii, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se constată depăşirea respectivei cantităţi, a diferenţei dintre acciza specifică şi acciza specifică redusă, precum şi a majorărilor de întârziere aferente diferenţei de plată, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În cadrul aceluiaşi termen, producătorii de bere au obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă declaraţii rectificative pentru fiecare dintre perioadele fiscale în care au declarat şi plătit acciza specifică redusă.

(2^3) Producătorii de bere prevăzuţi la alin. (2^1), care în cursul anului estimează că vor avea o producţie care va depăşi cantitatea de 200.000 hl/an, pot plăti acciza specifică şi vor înştiinţa despre acest fapt autoritatea fiscală competentă. Înştiinţarea autorităţii fiscale competente cu privire la aplicarea accizei specifice nu înlătură obligaţia plăţii diferenţei dintre acciza specifică şi acciza specifică redusă, precum şi a majorărilor de întârziere aferente diferenţei potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În vederea evidenţierii obligaţiilor fiscale datorate în plus faţă de cele achitate cu titlu de acciză specifică redusă, producătorii de bere au obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă declaraţii rectificative pentru fiecare dintre perioadele fiscale în care au declarat şi plătit acciza specifică redusă.

(3) Fiecare antrepozitar autorizat ca producător de bere are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de producţie pe care le deţine, conform prevederilor din norme.

(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor toţi operatorii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt operatori economici producători de bere care, din punct de vedere juridic şi economic, sunt independenţi faţă de orice alt operator economic producător de bere; utilizează instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de bere şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic producător de bere.

(5) În situaţia în care antrepozitarul autorizat pentru producţia de bere, care beneficiază de nivelul redus al accizelor, îşi măreşte capacitatea de producţie prin achiziţionarea de noi capacităţi sau extinderea celor existente, acesta va înştiinţa în scris autoritatea fiscală competentă despre modificările produse, va calcula şi va vărsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacităţi de producţie, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia, potrivit prevederilor din norme.

(6) Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică şi consumată de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândută.

Art. 170 - Vinuri

(1) În înţelesul prezentului titlu, vinurile sunt:

  • a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum este definit la lit. b), şi care:
    • 1. au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau
    • 2. au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără nici o îmbogăţire, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
  • b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile: NC 2204 10; 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205, şi care:
    • 1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari; şi
    • 2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică şi consumat de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândut.

Art. 171 - Bauturi fermentate, altele decat bere si vinuri

(1) În înţelesul prezentului titlu, băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintă:

  • a) alte băuturi fermentate liniştite care se încadrează la codurile NC 2204 şi 2205 şi care nu sunt prevăzute la art. 170, ca şi toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu excepţia altor băuturi fermentate spumoase, aşa cum sunt definite la lit. b), şi a produsului prevăzut la art. 169, având:
    • 1. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10% în volum; sau
    • 2. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
  • b) alte băuturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile: NC 2206 00 31; 2206 00 39; 2204 10; 2204 21 10; 2204 29 10 şi 2205, care nu intră sub incidenţa art. 170 şi care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari, şi care:
    • 1. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 13% în volum; sau
    • 2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, fabricate de persoana fizică şi consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândute.

Art. 172 - Produse intermediare

(1) În înţelesul prezentului titlu, produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în volum, şi care se încadrează la codurile: NC 2204, 2205 şi 2206 00, dar care nu intră sub incidenţa art. 169 - 171.

(2) se consideră produse intermediare şi orice băutură fermentată liniştită prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. a), care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, şi orice băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. b), care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare.

Art. 173 - Alcool etilic

(1) În înţelesul prezentului titlu, alcool etilic reprezintă:

  • a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al Nomenclaturii combinate;
  • b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse la codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00;
  • c) ţuică şi rachiuri de fructe;
  • d) orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine băuturi spirtoase potabile.

(2) Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 250 litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se exceptează de la plata accizelor.

(3) Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror producţie nu depăşeşte 10 hectolitri alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse.

(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic de orice altă distilerie, nu funcţionează sub licenţa de produs a unei alte distilerii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de norme.

Norme Metodologice

4^2. (1) Gospodăria individuală care deţine în proprietate livezi de pomi fructiferi şi suprafeţe viticole poate să producă pentru consum propriu din propria recoltă ţuică şi rachiuri din fructe, rachiuri din vin sau rachiuri din subproduse de vinificaţie, denumite în continuare ţuică şi rachiuri, numai dacă deţine în proprietate instalaţii corespunzătoare condiţiilor tehnice minimale stabilite de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi avizate de Ministerul Sănătăţii Publice. Instalaţiile trebuie să fie de tip alambic.

(2) Gospodăria individuală este gospodăria care aparţine unei persoane fizice producătoare, a cărei producţie de ţuică şi rachiuri este consumată de către aceasta şi membrii familiei sale.

(3) Toate gospodăriile individuale care deţin în proprietate instalaţii de producţie de ţuică şi rachiuri au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală teritorială prin administraţia finanţelor publice în raza căreia îşi au domiciliul, iar cele care realizează astfel de produse pentru consumul propriu au obligaţia de a înscrie în declaraţie şi cantităţile estimate a fi obţinute la nivelul unui an, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1.

(4) Instalaţiile de producţie deţinute de către gospodăriile individuale înregistrate potrivit alin. (3), vor purta obligatoriu sigiliile aplicate de către administraţia finanţelor publice în raza căreia îşi au domiciliul, pe toată perioada de nefuncţionare.

(5) Administraţiile finanţelor publice vor înregistra într-un registru special, gospodăriile individuale prevăzute la alin. (3). Registrul special va cuprinde date cu privire la numele şi adresa gospodăriei individuale, instalaţiile de producţie deţinute şi capacitatea acestora, precum şi rubrici aferente operaţiunilor de desigilare şi resigilare a instalaţiilor.

(6) Atunci când gospodăria individuală intenţionează să producă ţuică şi rachiuri din recolta proprie, aceasta va solicita în scris administraţiei finanţelor publice în raza căreia îşi are domiciliul desigilarea instalaţiei, menţionând totodată cantitatea şi tipul de materie primă ce urmează a se prelucra, perioada în care instalaţia va funcţiona, precum şi cantitatea de produs estimată a se obţine. În acest caz producătorul trebuie să deţină şi mijloacele legale necesare pentru măsurarea cantităţii şi a concentraţiei alcoolice a produselor obţinute.

(7) În prima zi lucrătoare după expirarea perioadei de funcţionare a instalaţiei de producţie de ţuică şi rachiuri, administraţia finanţelor publice care a desigilat instalaţia, va proceda la resigilarea acesteia - dacă producătorul nu a solicitat modificarea perioadei de funcţionare a instalaţiei declarată iniţial -, precum şi la calculul accizei datorate. În acest caz acciza devine exigibilă la momentul resigilării instalaţiilor de producţie iar termenul de plată este până la 25 a lunii imediat următoare celei în care acciza a devenit exigibilă.

(8) Pentru cantitatea de 50 de litri de produs destinată consumului propriu al unei gospodării individuale, nivelul accizei datorate reprezintă 50% din cota standard a accizei aplicată alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur.

(9) Producţia de ţuică şi rachiuri pentru consumul propriu al unei gospodării individuale din recolta proprie, gospodărie care nu deţine în proprietate instalaţii de producţie, poate fi realizată în sistem de prestări de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţia de ţuică şi rachiuri.

(10) În cazul prevăzut la alin. (9), antrepozitele fiscale sunt obligate să ţină o evidenţă distinctă care să cuprindă următoarele informaţii: numele gospodăriei individuale, cantitatea de materii prime dată spre prelucrare, cantitatea de produs finit rezultat, cantitatea de produs finit preluat, din care pentru consum propriu, data preluării şi semnătura persoanei care a preluat.

(11) Pentru ţuica şi rachiurile destinate consumului propriu al gospodăriei individuale realizate în sistem de prestări de servicii într-un antrepozit fiscal de producţie, acciza datorată bugetului de stat va deveni exigibilă la momentul preluării produselor din antrepozitul fiscal de producţie. Beneficiarul prestaţiei, va plăti prestatorului pe lângă tariful de prestare şi acciza aferentă cantităţii de ţuică şi rachiuri preluată. Pentru cantitatea de 50 de litri de produs destinată consumului propriu al unei gospodării individuale, nivelul accizei datorate reprezintă 50% din cota standard a accizei aplicată alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur. Pentru cantitatea de produs care depăşeşte limita prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru consumul propriu, nivelul accizei datorate este nivelul standard al accizei pentru alcoolul etilic, respectiv 750 euro/hl alcool pur.

(12) Prin mică distilerie, în înţelesul prezentelor norme metodologice, se înţelege mică distilerie care aparţine unei persoane fizice sau juridice care realizează o producţie de alcool etilic şi/sau distilate, inclusiv ţuică şi rachiuri, de până la 10 hl alcool pur pe an - exclusiv cantităţile realizate în sistem de prestări de servicii pentru gospodăriile individuale - şi este autorizată ca antrepozit fiscal de producţie în condiţiile prevăzute la pct. 9^1.

(1) În înţelesul prezentului titlu, alcool etilic reprezintă:

  • a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al Nomenclaturii combinate;
  • b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse la codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00;
  • c) ţuică şi rachiuri de fructe;
  • d) orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine băuturi spirtoase potabile.

(2) Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 250 litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se exceptează de la plata accizelor.

(3) Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror producţie nu depăşeşte 10 hectolitri alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse.

(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic de orice altă distilerie, nu funcţionează sub licenţa de produs a unei alte distilerii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de norme.

Art. 174 - Tutun prelucrat

(1) În înţelesul prezentului titlu, tutun prelucrat reprezintă:

  • a) ţigarete;
  • b) ţigări şi ţigări de foi;
  • c) tutun de fumat:
    • 1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete;
    • 2. alte tutunuri de fumat.

(2) Se consideră ţigarete:

  • a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigări sau ţigări de foi, în sensul alin. (3);
  • b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
  • c) rulourile de tutun care se pot înfăşura în hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
  • d) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).

(3) Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă se pot fuma ca atare, după cum urmează:

  • a) rulourile de tutun care conţin tutun natural;
  • b) rulourile de tutun care au un înveliş exterior din tutun natural;
  • c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş exterior de culoarea normală a unei ţigări, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, şi un liant, cu condiţia ca:
    • 1. învelişul şi liantul să fie din tutun reconstituit;
    • 2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau muştiucul, să nu fie sub 1,2 grame; şi
    • 3. învelişul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascuţit de minimum 30 grade faţă de axa longitudinală a ţigării.
  • d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş exterior de culoare normală a unei ţigări, din tutun reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, cu condiţia ca:
    • 1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul şi muştiucul, să fie egală sau mai mare de 2,3 grame; şi
    • 2. circumferinţa ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea ţigării să nu fie sub 34 mm.
  • e) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) şi are învelişul din tutun natural, învelişul şi liantul din tutun reconstituit sau învelişul din tutun reconstituit.

(4) Se consideră tutun de fumat:

  • a) tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăţi, şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară;

  • b) deşeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu sunt prevăzute la alin. (2) şi (3);

  • c) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dacă produsul respectă criteriile de la lit. a) sau b).

Norme Metodologice

4^2.1. (1) Pentru asigurarea aplicării corecte şi perceperii accizelor la tutunurile prelucrate, se stabilesc următoarele reguli privind comercializarea şi transportul tutunului brut şi al tutunului parţial prelucrat:

1. Operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parţial prelucrat pot desfăşura această activitate numai în baza unei autorizaţii eliberate în acest scop de către autoritatea fiscală unde sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe/autoritatea vamală teritorială.

2. Tutunul brut sau tutunul parţial prelucrat nu pot fi comercializate decât către un alt operator economic comerciant deţinător al unei autorizaţii prevăzute la pct. 1 sau către un antrepozit fiscal din domeniul tutunului prelucrat.

3. Deplasarea tutunului brut sau a tutunului parţial prelucrat între operatorii economici comercianţi prevăzuţi la pct. 1 sau între un astfel de operator şi un antrepozit fiscal trebuie să fie însoţită de un document comercial, în care va fi înscris numărul autorizaţiei operatorului economic expeditor.

4. În cazul livrării produselor prevăzute la pct. 1 către alţi operatori economici decât cei prevăzuţi la pct. 2, intervine plata accizelor calculate la nivelul accizelor datorate pentru alte tutunuri de fumat.

(2) Procedura de eliberare a autorizaţiei prevăzute la alin. (1) pct. 1 se va stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în ţigarete:

  • a) tutunul de fumat, aşa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime sub 1 mm;
  • b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea ţigaretelor.

(6) *** Abrogat.

(7) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete - atunci când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 9 cm, fără să depăşească 18 cm; ca trei ţigarete - când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 18 cm, fără să depăşească 27 cm, şi aşa mai departe.

(1) În înţelesul prezentului titlu, tutun prelucrat reprezintă:

  • a) ţigarete;
  • b) ţigări şi ţigări de foi;
  • c) tutun de fumat:
    • 1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete;
    • 2. alte tutunuri de fumat.

(2) Se consideră ţigarete:

  • a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigări sau ţigări de foi, în sensul alin. (3);
  • b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
  • c) rulourile de tutun care se pot înfăşura în hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
  • d) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).

(3) Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă se pot fuma ca atare, după cum urmează:

  • a) rulourile de tutun care conţin tutun natural;
  • b) rulourile de tutun care au un înveliş exterior din tutun natural;
  • c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş exterior de culoarea normală a unei ţigări, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, şi un liant, cu condiţia ca:
    • 1. învelişul şi liantul să fie din tutun reconstituit;
    • 2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau muştiucul, să nu fie sub 1,2 grame; şi
    • 3. învelişul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascuţit de minimum 30 grade faţă de axa longitudinală a ţigării.
  • d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş exterior de culoare normală a unei ţigări, din tutun reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, cu condiţia ca:
    • 1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul şi muştiucul, să fie egală sau mai mare de 2,3 grame; şi
    • 2. circumferinţa ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea ţigării să nu fie sub 34 mm.
  • e) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) şi are învelişul din tutun natural, învelişul şi liantul din tutun reconstituit sau învelişul din tutun reconstituit.

(4) Se consideră tutun de fumat:

  • a) tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăţi, şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară;

  • b) deşeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu sunt prevăzute la alin. (2) şi (3);

  • c) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dacă produsul respectă criteriile de la lit. a) sau b).

(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în ţigarete:

  • a) tutunul de fumat, aşa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime sub 1 mm;
  • b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea ţigaretelor.

(6) *** Abrogat.

(7) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete - atunci când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 9 cm, fără să depăşească 18 cm; ca trei ţigarete - când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 18 cm, fără să depăşească 27 cm, şi aşa mai departe.

Art. 175 - Produse energetice

 (1) În înţelesul prezentului titlu, produsele energetice sunt:

  • a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • b) produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
  • c) produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
  • d) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, numai dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • e) produsele cu codul NC 3403;
  • f) produsele cu codul NC 3811;
  • g) produsele cu codul NC 3817;
  • h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

(2) Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 4-a şi a 5-a ale cap. I din prezentul titlu doar următoarele produse energetice:

  • a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • b) produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50;
  • c) produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile secţiunii a 5-a se vor aplica numai circulaţiei comerciale în vrac;

Norme Metodologice

4^3. În înţelesul prezentelor norme, prin circulaţie comercială în vrac se înţelege transportul produsului în stare vărsată fie prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantă din mijlocul de transport - camion-cisternă, vagon-cisternă, nave petroliere etc. -, fie prin tancuri ISO. De asemenea, circulaţia comercială în vrac include şi transportul produselor în stare vărsată efectuat prin alte containere mai mari de 210 litri în volum.

  • d) produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711 29;
  • e) produsele cu codul NC 2901 10;
  • f) produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
  • g) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

(3) Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:

  • a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
  • b) benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, NC 2710 11 41, 2710 11 45 şi 2710 11 49;
  • c) motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;
  • d) petrol lampant (kerosen) cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
  • e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;
  • f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
  • g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
  • h) cărbune şi cocs cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.

(4) Produsele energetice, altele decât cele de la alin. (3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.

(5) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.

(6) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice alt produs, cu excepţia turbei, destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat pentru încălzire, este accizat cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent.

Norme Metodologice

5. (1) Produsele energetice, altele decât cele de la alin. (3) al art. 175 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt supuse unei accize, atunci când:

a) produsele sunt realizate în scopul de a fi utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;

b) produsele sunt puse în vânzare drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;

c) produsele sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

(2) Orice operator economic aflat în una din situaţiile prevăzute la alin. (1), este obligat ca înainte de producţie, de vânzare sau de utilizare a produselor energetice, să adreseze o solicitare la Ministerul Finanţelor Publice - Comisia cu atribuţii în autorizarea antrepozitelor fiscale, pentru încadrarea produselor respective din punct de vedere al accizelor. Solicitarea va fi însoţită obligatoriu de buletinul de analiză al produsului respectiv, emis de un laborator agreat, de încadrarea tarifară a produsului efectuată de Autoritatea Naţională a Vămilor şi de avizul Ministerului Economiei şi Comerţului referitor la asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize.

(3) Principiile stabilite la alin. (2) se aplică şi în cazul produselor reglementate la alin. (5) şi (6) ale art. 175 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pentru produsele aflate într-una din situaţiile prevăzute la alineatele (4), (5) şi (6) ale art. 175 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care operatorul economic nu îndeplineşte obligaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), în cazul combustibilului pentru motor şi al aditivilor se datorează o acciză egală cu acciza prevăzută pentru benzina cu plumb, iar în cazul combustibilului pentru încălzire acciza datorată este cea prevăzută pentru motorină.

(7) Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse energetice nu reprezintă eliberare pentru consum atunci când se efectuează în scopuri de producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră eliberare pentru consum.

 (1) În înţelesul prezentului titlu, produsele energetice sunt:

  • a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • b) produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
  • c) produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
  • d) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, numai dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • e) produsele cu codul NC 3403;
  • f) produsele cu codul NC 3811;
  • g) produsele cu codul NC 3817;
  • h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

(2) Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 4-a şi a 5-a ale cap. I din prezentul titlu doar următoarele produse energetice:

  • a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • b) produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50;
  • c) produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile secţiunii a 5-a se vor aplica numai circulaţiei comerciale în vrac;
  • d) produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711 29;
  • e) produsele cu codul NC 2901 10;
  • f) produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
  • g) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

(3) Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:

  • a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
  • b) benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, NC 2710 11 41, 2710 11 45 şi 2710 11 49;
  • c) motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;
  • d) petrol lampant (kerosen) cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
  • e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;
  • f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
  • g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
  • h) cărbune şi cocs cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.

(4) Produsele energetice, altele decât cele de la alin. (3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.

(5) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.

(6) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice alt produs, cu excepţia turbei, destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat pentru încălzire, este accizat cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent.

(7) Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse energetice nu reprezintă eliberare pentru consum atunci când se efectuează în scopuri de producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră eliberare pentru consum.

Art. 175^1 - Gaz natural

(1) Gazul natural va fi supus accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestui produs de către furnizorii autorizaţi potrivit legii, direct către consumatorii finali.

(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul gazului natural au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

Norme Metodologice

5^1. (1) Înregistrarea operatorilor economici autorizaţi în domeniul gazelor naturale se face la autoritatea fiscală centrală. Această obligaţie revine operatorilor economici licenţiaţi de autoritatea competentă în domeniul să distribuie sau să furnizeze gaz natural direct consumatorilor finali. Înregistrarea se face pe baza cererii prezentate în anexa nr. 2.

(2) În cazul gazului natural provenit de la un distribuitor sau redistribuitor dintr-un stat membru şi destinat a fi eliberat în consum în România, acciza va deveni exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată în România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea, obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală centrală în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.

(1) Gazul natural va fi supus accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestui produs de către furnizorii autorizaţi potrivit legii, direct către consumatorii finali.

(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul gazului natural au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

Art. 175^2 - Carbune si cocs

(1) Cărbunele şi cocsul vor fi supuse accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestor produse de către companiile de extracţie şi, respectiv, de producţie.

(2) Companiile de extracţie a cărbunelui şi cele de producţie a cocsului, în calitate de operatori cu produse accizabile, au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

Norme Metodologice

5^1.1. (1) Operatorii economici autorizaţi pentru extracţia cărbunelui şi operatorii economici producători de cocs se vor înregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile, la autoritatea fiscală centrală. Înregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare sau importă astfel de produse, exigibilitatea accizelor luând naştere la momentul livrării produselor respective către beneficiari.

(1) Cărbunele şi cocsul vor fi supuse accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestor produse de către companiile de extracţie şi, respectiv, de producţie.

(2) Companiile de extracţie a cărbunelui şi cele de producţie a cocsului, în calitate de operatori cu produse accizabile, au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

Art. 175^3 - Energie electrica

(1) În înţelesul prezentului titlu, energia electrică este produsul cu codul NC 2716.

(2) Energia electrică va fi supusă accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul facturării energiei electrice furnizate către consumatorii finali.

(3) Nu sunt considerate ca fiind eliberare pentru consum consumul de electricitate destinat producţiei de energie electrică, producţiei combinate de energie electrică şi energie termică, precum şi consumul utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

(4) Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

Norme Metodologice

5^1.2. (1) Nu se consideră eliberare pentru consum - în cazul operatorilor economici autorizaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei - consumul de electricitate înregistrat pentru producţia de energie electrică, pentru producţia combinată de energie electrică şi termică, pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică, precum şi consumul înregistrat pentru operaţiuni de transport şi distribuţie de energie electrică, în limitele stabilite pentru aceste operaţiuni de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, se vor înregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile la autoritatea fiscală centrală. Această obligaţie revine operatorilor economici autorizaţi care furnizează energie electrică direct consumatorilor finali. Înregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 2.

(3) În cazul energiei electrice provenite de la un distribuitor sau redistribuitor dintr-un stat membru şi destinată a fi eliberată în consum în România, acciza va deveni exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată în România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea, obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală centrală în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.

(1) În înţelesul prezentului titlu, energia electrică este produsul cu codul NC 2716.

(2) Energia electrică va fi supusă accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul facturării energiei electrice furnizate către consumatorii finali.

(3) Nu sunt considerate ca fiind eliberare pentru consum consumul de electricitate destinat producţiei de energie electrică, producţiei combinate de energie electrică şi energie termică, precum şi consumul utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

(4) Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

Art. 175^4 - Exceptii

(1) Sunt exceptate de la plata accizelor:

  • 1. căldura rezultată şi produsele cu codurile NC 4401 şi 4402;
  • 2. următoarele utilizări de produse energetice şi energie electrică:
    • a) produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;
    • b) utilizarea duală a produselor energetice.
Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire, cât şi în alte scopuri decât pentru motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi în procesele electrolitic şi metalurgic se consideră a fi utilizare duală;
    • c) energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele electrolitice şi metalurgice;
    • d) energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din norme;
    • e) procesele mineralogice, potrivit prevederilor din norme.

(2) Nu se consideră producţie de produse energetice:

  • a) operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental mici cantităţi de produse energetice, potrivit prevederilor din norme;

Norme Metodologice

5^1.3 (1) Achiziţionarea produselor energetice de natura celor prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Codul fiscal, se poate efectua în regim de exceptare de la plata accizelor numai de operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final.

(2) Autorizaţiile de utilizator final se eliberează de autoritatea fiscală teritorială, la cererea scrisă a operatorilor economici, modelul autorizaţiilor fiind prevăzut în anexa nr. 20.

(3) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 30 şi va fi însoţită de documentele prevăzute expres în aceasta.

(4) Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) au fost prezentate certificatul constatator, eliberat de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, punctele de lucru în care urmează a se realiza recepţia, producţia şi comercializarea produselor, precum şi o copie de pe certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, după caz;
  • b) solicitantul nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală;
  • c) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
  • d) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
  • e) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile în proprietate, în baza contractului de închiriere sau a contractului de leasing;
  • f) solicitantul depune copii ale licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor cu privire la desfăşurarea activităţii, după caz;
  • g) solicitantul fundamentează cantităţile de produse energetice ce urmează a fi achiziţionate, pentru fiecare produs, identificat prin codul NC, în funcţie de capacitatea de producţie, de depozitare şi de caracteristicile procesului de fabricaţie;
  • h) solicitantul a utilizat produsele energetice achiziţionate anterior în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(5) Obligaţia prevăzută în cererea de autorizare privind înscrierea produselor realizate de utilizatorul final pe coduri şi poziţii tarifare intervine începând cu data de 1 iulie 2009.

(6) Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal la utilizatorul final va fi însoţită de documentul administrativ de însoţire, potrivit procedurii prevăzute la pct. 14 şi 14^2.

(7) Atunci când produsele energetice sunt achiziţionate de utilizatorul final prin operaţiuni proprii de import, deplasarea acestor produse de la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar va fi însoţită de documentul administrativ unic, potrivit procedurii prevăzute la pct. 15.

(8) Operatorii economici care achiziţionează produse energetice, altele decât cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e), se înregistrează la autoritatea fiscală teritorială prin depunerea unei declaraţii pe propria răspundere, în care se menţionează: elementele de identificare ale operatorului economic, numele şi prenumele administratorului, cantităţile de produse energetice ce urmează a fi achiziţionate în intervalul de 12 luni consecutive de la data înregistrării declaraţiei, codul NC al produselor şi scopul în care acestea vor fi utilizate. Declaraţia pe proprie răspundere se întocmeşte în 3 exemplare, înregistrate la autoritatea fiscală teritorială, dintre care unul se păstrează de către beneficiar, altul de către furnizor, iar al treilea de către autoritatea fiscală.

(9) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi (8) şi operatorii economici care achiziţionează în vederea comercializării ca atare către utilizatorii finali produse energetice care în mod evident nu pot fi utilizate drept combustibil pentru motor sau drept combustibil pentru încălzire ori sunt achiziţionate în alte ambalaje decât cele aferente circulaţiei în vrac. În acest caz, obligaţia deţinerii autorizaţiei de utilizator final revine atât operatorului economic comerciant, cât şi utilizatorului final, iar depunerea declaraţiei pe proprie răspundere revine operatorului economic comerciant.

(10) Eliberarea autorizaţiei de utilizator final este condiţionată de prezentarea de către operatorul economic solicitant a dovezii privind constituirea unei garanţii, al cărei cuantum se va stabili după cum urmează:

  • a) pentru produsele energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) şi, respectiv, în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumă echivalentă cu 50% din valoarea accizelor aferente cantităţii de produse aprobate;
  • b) pentru produsele energetice prevăzute la art. 175 alin. (2), altele decât cele de la alin. (3) al aceluiaşi articol, din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumă echivalentă cu 50% din valoarea calculată pe baza accizei aferente motorinei, aplicată asupra cantităţii de produse aprobate.

(10^1) Garanţia stabilită în conformitate cu prevederile alin. (10) se reduce după cum urmează:

  • a) cu 50%, în cazul în care operatorul economic îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice accizabile în ultimii 2 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 2 ani, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare;
  • b) cu 75%, în cazul în care operatorul economic îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice accizabile în ultimii 3 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 3 ani, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare;
  • c) cu 100%, în cazul marilor contribuabili care îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice accizabile în ultimul an, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi au respectat, în ultimul an, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţia de utilizator final anterioară.

(11) Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, cu respectarea prevederilor pct. 20 alin. (6) şi (7).

(12) Garanţia poate fi deblocată, total sau parţial, la solicitarea operatorului economic, cu viza autorităţii fiscale teritoriale, pe măsură ce operatorul economic face dovada utilizării produselor în scopul pentru care acestea au fost achiziţionate.

(13) Garanţia poate fi executată atunci când se constată că produsele achiziţionate în regim de exceptare de la plata accizelor au fost folosite în alt scop decât cel pentru care se acordă exceptarea şi acciza aferentă acestor produse nu a fost plătită.

(14) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(15) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii fiscale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse energetice achiziţionată, cantitatea utilizată/comercializată, stocul de produse energetice la sfârşitul lunii de raportare, cantitatea de produse finite realizate, cantitatea de produse finite expediate şi destinatarul produselor. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final.

(16) Autoritatea fiscală teritorială poate revoca autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:

  • a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de produse energetice achiziţionate;
  • c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(17) Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(18) Autoritatea fiscală teritorială poate anula autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final.

(19) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.

(20) Procedura prin care se execută garanţia şi cea de revocare sau de anulare a autorizaţiei se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice. Ordinul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(21) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(22) O nouă cerere de obţinere a autorizaţiei de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei şi cu condiţia plăţii obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizaţiei.

(23) Atât în cazul autorizaţiei de utilizator final, cât şi al declaraţiei pe propria răspundere, autoritatea fiscală teritorială atribuie şi înscrie pe aceste documente codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de accize.

(24) Atunci când operatorii economici efectuează achiziţii de produse energetice de la antrepozite fiscale din alte state membre, aceştia se vor autoriza ca operatori înregistraţi sau operatori neînregistraţi, cărora li se va atribui cod de accize.

(25) Autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1) şi (8) prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(26) În înţelesul prezentelor norme, prin costul unui produs se înţelege suma tuturor achiziţiilor de bunuri şi servicii la care se adaugă cheltuielile de personal şi consumul de capital fix la nivelul unei activităţi, aşa cum este definită la pct. 5^1.4. Acest cost este calculat ca un cost mediu pe unitate. În înţelesul prezentelor norme, prin costul energiei electrice se înţelege preţul efectiv de cumpărare al energiei electrice sau costul de producţie al energiei electrice, dacă este realizată în activitate.

(27) În înţelesul prezentelor norme, prin procese mineralogice se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN sub codul DI 26 "fabricarea altor produse din minerale nemetalice", în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3.037/90 din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană.

(28) În înţelesul prezentelor norme nu se consideră producţie de produse energetice operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute mici cantităţi de produse energetice.

  • b) operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu condiţia ca acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decât acciza care poate fi cuvenită, dacă produsul energetic refolosit va fi pasibil de impunere;
  • c) o operaţie constând din amestecul - în afara unui loc de producţie sau a unui antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
    • 1. accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior; şi
    • 2. suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.

(3) Condiţia prevăzută la alin. (2) lit. c) pct. 1 nu se va aplica dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare specifică.

(1) Sunt exceptate de la plata accizelor:

  • 1. căldura rezultată şi produsele cu codurile NC 4401 şi 4402;
  • 2. următoarele utilizări de produse energetice şi energie electrică:
    • a) produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;
    • b) utilizarea duală a produselor energetice.
Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire, cât şi în alte scopuri decât pentru motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi în procesele electrolitic şi metalurgic se consideră a fi utilizare duală;
    • c) energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele electrolitice şi metalurgice;
    • d) energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din norme;
    • e) procesele mineralogice, potrivit prevederilor din norme.

(2) Nu se consideră producţie de produse energetice:

  • a) operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental mici cantităţi de produse energetice, potrivit prevederilor din norme;
  • b) operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu condiţia ca acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decât acciza care poate fi cuvenită, dacă produsul energetic refolosit va fi pasibil de impunere;
  • c) o operaţie constând din amestecul - în afara unui loc de producţie sau a unui antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
    • 1. accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior; şi
    • 2. suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.

(3) Condiţia prevăzută la alin. (2) lit. c) pct. 1 nu se va aplica dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare specifică.

Sectiunea 3 - Nivelul accizelor

Art. 176 - Nivelul accizelor

(1) Nivelul accizelor armonizate în perioada 2007 - 2010 este cel prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu.

Norme Metodologice

5^1.4. (1) În cazul produselor energetice şi al electricităţii, utilizare în scop comercial reprezintă utilizarea de către un operator economic - consumator final, care, în mod independent, realizează, în orice loc, furnizarea de bunuri şi servicii, oricare ar fi scopul sau rezultatele unor astfel de activităţi economice.

(2) Activităţile economice cuprind toate activităţile producătorilor, comercianţilor şi persoanelor care furnizează servicii, inclusiv activităţile agricole şi de minerit şi activităţile profesiilor libere sau asimilate.

(3) Autorităţile guvernamentale şi locale şi alte instituţii publice nu vor fi considerate ca efectuând activităţi economice, în cazul activităţilor sau tranzacţiilor în care se angajează în calitate de autorităţi publice.

(4) În înţelesul prezentelor norme, nu se consideră a fi operator economic o parte a unei societăţi sau a unui organism juridic care din punct de vedere organizaţional constituie o organizaţie independentă, capabilă să funcţioneze prin mijloacele sale proprii.

(5) Utilizarea energiei electrice pentru iluminatul public se consideră utilizare în scop comercial.

(6) Când are loc o utilizare combinată între utilizarea în scop comercial şi utilizarea în scop necomercial, accizarea se va aplica proporţional cu fiecare tip de utilizare corespunzător.

(7) Pentru semestrul I al anului 2007, structura accizei la ţigarete este 16,28 euro/1000 ţigarete + 29% aplicat la preţul maxim de vânzare cu amănuntul declarat.

(2) Nivelul accizelor prevăzut la nr. crt. 5 - 9 din anexa nr. 1 cuprinde şi contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzute la titlul XI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Sumele aferente acestei contribuţii se virează în contul Ministerului Sănătăţii Publice.

(3) Pentru produsele energetice pentru care nivelul accizelor este stabilit la 1.000 litri, volumul va fi măsurat la o temperatură de 15 grade C.

(4) Pentru motorina destinată utilizării în agricultură se aplică o acciză redusă.

(5) Nivelul şi condiţiile privind aplicarea accizei reduse se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.

Art. 177 - Calculul accizei pentru tigarete

(1) Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem, dar nu mai puţin de 91% din acciza aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, care reprezintă acciza minimă. Când suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem este mai mică decât acciza minimă, se plăteşte acciza minimă.

(1^1) Semestrial, prin ordin al ministrului, Ministerul Finanţelor Publice va stabili nivelul accizei minime în funcţie de evoluţia accizei aferente ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută.

Norme Metodologice

5^2. (1) În vederea determinării accizei aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de astfel de produse sunt obligaţi să prezinte lunar, odată cu situaţia utilizării marcajelor, situaţia livrărilor de ţigarete efectuate în luna de raportare. Această situaţie va cuprinde informaţii referitoare la cantităţile livrate în luna de raportare, exprimate în 1000 de bucăţi ţigarete, aferente fiecărei categorii de preţ practicate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 3.

(2) Situaţia prevăzută la alin. (1) se întocmeşte în trei exemplare, cu următoarele destinaţii: un exemplar rămâne la operatorul economic, exemplarul al doilea se transmite autorităţii fiscale competente cu aprobarea notelor de comandă iar exemplarul al treilea se comunică autorităţii fiscale centrale - direcţiei cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.

(3) După determinarea accizei aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, prin ordin al ministrului finanţelor publice se va stabili valoarea în lei a accizei minime prin aplicarea cotei procentuale prevăzută la alin. (1) al art. 177 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

5^2. (1) În vederea determinării accizei aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi/destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de astfel de produse sunt obligaţi să prezinte lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei de raportare, situaţia livrărilor de ţigarete efectuate în luna de raportare. Această situaţie va cuprinde informaţii referitoare la cantităţile livrate în luna de raportare, exprimate în 1000 de bucăţi ţigarete, aferente fiecărei categorii de preţ practicate şi valoarea accizei corespunzătoare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 3.

(2) Situaţia prevăzută la alin. (1) se întocmeşte în 3 exemplare, cu următoarele destinaţii: primul exemplar rămâne operatorului economic, exemplarul al doilea se transmite autorităţii vamale teritoriale competente cu aprobarea notelor de comandă pentru timbre, iar exemplarul al treilea se transmite autorităţii fiscale centrale - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.

(2) Acciza specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de ţigarete.

(3) Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra preţului maxim de vânzare cu amănuntul.

(4) Preţul maxim de vânzare cu amănuntul este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţi şi care include toate taxele şi impozitele.

(5) Preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte de către persoana care produce ţigaretele în România sau care importă ţigaretele şi este adus la cunoştinţă publică în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.

Norme Metodologice

6. (1) Preţurile maxime de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete se stabilesc de antrepozitarul autorizat pentru producţie, de antrepozitarul autorizat pentru depozitare care achiziţionează din teritoriul comunitar sau din import ţigarete în vederea livrării acestora pe piaţa internă, de operatorul înregistrat sau de importatorul de astfel de produse şi se notifică la Ministerul Economiei şi Finanţelor - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.

(2) Înregistrarea de către autoritatea fiscală centrală a preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul se face pe baza declaraţiei scrise a antrepozitarului autorizat pentru producţie, a operatorului înregistrat sau a importatorului, modelul-tip al acesteia fiind prevăzut în anexa nr. 4.

(3) Declaraţia se va întocmi în trei exemplare, care se vor înregistra la autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor. După înregistrare, un exemplar rămâne la autoritatea fiscală centrală, exemplarul al doilea rămâne la persoana care a întocmit-o, iar exemplarul al treilea se va transmite autorităţii fiscale cu competenţă în aprobarea notelor de comandă.

(4) Declaraţia, care va cuprinde în mod expres data de la care se vor practica preţurile maxime, va fi depusă la autoritatea fiscală centrală cu minimum două zile înainte de data practicării acestor preţuri.

(5) Cu minimum 24 de ore înainte de data efectivă a intrării în vigoare, lista cuprinzând preţurile maxime de vânzare cu amănuntul, cu numărul de înregistrare atribuit de autoritatea fiscală centrală, va fi publicată, prin grija antrepozitarului autorizat pentru producţie, a operatorului înregistrat sau a importatorului, în două cotidiene de mare tiraj.

(6) Ori de câte ori se intenţionează modificări ale preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul, antrepozitarul autorizat pentru producţie, operatorul înregistrat sau importatorul are obligaţia să redeclare preţurile pentru toate sortimentele de ţigarete, indiferent dacă modificarea intervine la unul sau la mai multe sortimente. Redeclararea se face pe baza aceluiaşi model de declaraţie prevăzut la alin. (2) şi cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (4) şi (5).

(7) După primirea declaraţiilor privind preţurile maxime de vânzare cu amănuntul, şi după publicarea acestora în două cotidiene de mare tiraj, autoritatea fiscală centrală va publica aceste liste pe site-ul propriu.

(8) Antrepozitarul autorizat pentru producţia de ţigarete, operatorul înregistrat sau importatorul autorizat de astfel de produse, care renunţă la producţia, achiziţia sau importul unui anumit sortiment de ţigarete, are obligaţia de a comunica acest fapt autorităţii fiscale centrale şi de a înscrie în continuare preţurile aferente acestor sortimente, în declaraţia preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul, pe perioada de până la epuizare, dar nu mai puţin de 3 luni.

(9) În situaţia în care un operator neînregistrat achiziţionează ţigarete dintr-un alt stat membru, acesta va urma procedura prevăzută la alineatele (1) - (6).

(10) În situaţiile în care nu se pot identifica preţurile de vânzare cu amănuntul maxim declarate pentru ţigaretele provenite din confiscări sau pentru cele care nu au fost identificate ca fiind comercializate în regim duty-free, calculul accizelor se face pe baza accizei totale prevăzute în anexa nr. 1 de la titlul VII - Accize şi alte taxe speciale din Codul fiscal.

6. (1) Preţurile maxime de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete se stabilesc de antrepozitarul autorizat pentru producţie, de antrepozitarul autorizat pentru depozitare pentru ţigaretele achiziţionate, cu excepţia celor pentru care preţurile se declară de producătorul intern, de operatorul înregistrat/destinatarul înregistrat sau de importatorul de astfel de produse şi se notifică la autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.

(2) Înregistrarea de către autoritatea fiscală centrală a preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul se face pe baza declaraţiei scrise a antrepozitarului autorizat, a operatorului înregistrat/destinatarului înregistrat sau a importatorului, modelul-tip al acesteia fiind prevăzut în anexa nr. 4.

(3) Declaraţia se va întocmi în 3 exemplare, care se vor înregistra la autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor. După înregistrare, un exemplar rămâne la autoritatea fiscală centrală, exemplarul al doilea rămâne la persoana care a întocmit-o, iar exemplarul al treilea se va transmite autorităţii vamale teritoriale competente cu aprobarea notelor de comandă pentru timbre.

(4) Declaraţia, care va cuprinde în mod expres data de la care se vor practica preţurile maxime, va fi depusă la autoritatea fiscală centrală cu minimum două zile înainte de data practicării acestor preţuri.

(5) Cu minimum 24 de ore înainte de data efectivă a intrării în vigoare, lista cuprinzând preţurile maxime de vânzare cu amănuntul, cu numărul de înregistrare atribuit de autoritatea fiscală centrală, va fi publicată, prin grija antrepozitarului autorizat, a operatorului înregistrat/destinatarului înregistrat sau a importatorului, în două cotidiene de mare tiraj. Câte un exemplar din cele două cotidiene va fi depus la autoritatea fiscală centrală în ziua publicării.

(6) Ori de câte ori se intenţionează modificări ale preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul, antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat/destinatarul înregistrat sau importatorul are obligaţia să redeclare preţurile pentru toate sortimentele de ţigarete, indiferent dacă modificarea intervine la unul sau la mai multe sortimente. Redeclararea se face pe baza aceluiaşi model de declaraţie prevăzut la alin. (2) şi cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (4) şi (5).

(7) După primirea declaraţiilor privind preţurile maxime de vânzare cu amănuntul şi după publicarea acestora în două cotidiene de mare tiraj, autoritatea fiscală centrală va publica aceste liste pe site-ul propriu.

(8) Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat/destinatarul înregistrat sau importatorul autorizat de astfel de produse, care renunţă la comercializarea pe piaţa internă a unui anumit sortiment de ţigarete, are obligaţia de a comunica acest fapt autorităţii fiscale centrale şi de a înscrie în continuare preţurile aferente acestor sortimente în declaraţia preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul, pe perioada de până la epuizare, dar nu mai puţin de 3 luni.

(9) În situaţia destinatarului înregistrat care achiziţionează doar ocazional ţigarete dintr-un alt stat membru, acesta va urma procedura prevăzută la alin. (1) - (6).

(10) În situaţiile în care nu se pot identifica preţurile de vânzare cu amănuntul maxim declarate pentru ţigaretele provenite din confiscări sau pentru cele care nu au fost identificate ca fiind comercializate în regim duty-free, calculul accizelor se face pe baza accizei totale prevăzute în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal.

(11) Preţul de vânzare al ţigaretelor practicat de orice persoană nu poate depăşi preţul maxim de vânzare cu amănuntul declarat în vigoare la momentul vânzării.

(6) Este interzisă vânzarea, de către orice persoană, a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi declarat preţuri maxime de vânzare cu amănuntul.

(7) Este interzisă vânzarea de ţigarete, de către orice persoană, la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vânzare cu amănuntul, declarat.

(1) Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem, dar nu mai puţin de 91% din acciza aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, care reprezintă acciza minimă. Când suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem este mai mică decât acciza minimă, se plăteşte acciza minimă.

(1^1) Semestrial, prin ordin al ministrului, Ministerul Finanţelor Publice va stabili nivelul accizei minime în funcţie de evoluţia accizei aferente ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută.

Norme Metodologice

5^2. (1) În vederea determinării accizei aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi/destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de astfel de produse sunt obligaţi să prezinte lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei de raportare, situaţia livrărilor de ţigarete efectuate în luna de raportare. Această situaţie va cuprinde informaţii referitoare la cantităţile livrate în luna de raportare, exprimate în 1000 de bucăţi ţigarete, aferente fiecărei categorii de preţ practicate şi valoarea accizei corespunzătoare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 3.

(2) Situaţia prevăzută la alin. (1) se întocmeşte în 3 exemplare, cu următoarele destinaţii: primul exemplar rămâne operatorului economic, exemplarul al doilea se transmite autorităţii vamale teritoriale competente cu aprobarea notelor de comandă pentru timbre, iar exemplarul al treilea se transmite autorităţii fiscale centrale - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.

(2) Acciza specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de ţigarete.

(3) Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra preţului maxim de vânzare cu amănuntul.

(4) Preţul maxim de vânzare cu amănuntul este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţi şi care include toate taxele şi impozitele.

(5) Preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte de către persoana care produce ţigaretele în România sau care importă ţigaretele şi este adus la cunoştinţă publică în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.

Norme Metodologice

6. (1) Preţurile maxime de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete se stabilesc de antrepozitarul autorizat pentru producţie, de antrepozitarul autorizat pentru depozitare pentru ţigaretele achiziţionate, cu excepţia celor pentru care preţurile se declară de producătorul intern, de operatorul înregistrat/destinatarul înregistrat sau de importatorul de astfel de produse şi se notifică la autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.

(2) Înregistrarea de către autoritatea fiscală centrală a preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul se face pe baza declaraţiei scrise a antrepozitarului autorizat, a operatorului înregistrat/destinatarului înregistrat sau a importatorului, modelul-tip al acesteia fiind prevăzut în anexa nr. 4.

(3) Declaraţia se va întocmi în 3 exemplare, care se vor înregistra la autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor. După înregistrare, un exemplar rămâne la autoritatea fiscală centrală, exemplarul al doilea rămâne la persoana care a întocmit-o, iar exemplarul al treilea se va transmite autorităţii vamale teritoriale competente cu aprobarea notelor de comandă pentru timbre.

(4) Declaraţia, care va cuprinde în mod expres data de la care se vor practica preţurile maxime, va fi depusă la autoritatea fiscală centrală cu minimum două zile înainte de data practicării acestor preţuri.

(5) Cu minimum 24 de ore înainte de data efectivă a intrării în vigoare, lista cuprinzând preţurile maxime de vânzare cu amănuntul, cu numărul de înregistrare atribuit de autoritatea fiscală centrală, va fi publicată, prin grija antrepozitarului autorizat, a operatorului înregistrat/destinatarului înregistrat sau a importatorului, în două cotidiene de mare tiraj. Câte un exemplar din cele două cotidiene va fi depus la autoritatea fiscală centrală în ziua publicării.

(6) Ori de câte ori se intenţionează modificări ale preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul, antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat/destinatarul înregistrat sau importatorul are obligaţia să redeclare preţurile pentru toate sortimentele de ţigarete, indiferent dacă modificarea intervine la unul sau la mai multe sortimente. Redeclararea se face pe baza aceluiaşi model de declaraţie prevăzut la alin. (2) şi cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (4) şi (5).

(7) După primirea declaraţiilor privind preţurile maxime de vânzare cu amănuntul şi după publicarea acestora în două cotidiene de mare tiraj, autoritatea fiscală centrală va publica aceste liste pe site-ul propriu.

(8) Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat/destinatarul înregistrat sau importatorul autorizat de astfel de produse, care renunţă la comercializarea pe piaţa internă a unui anumit sortiment de ţigarete, are obligaţia de a comunica acest fapt autorităţii fiscale centrale şi de a înscrie în continuare preţurile aferente acestor sortimente în declaraţia preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul, pe perioada de până la epuizare, dar nu mai puţin de 3 luni.

(9) În situaţia destinatarului înregistrat care achiziţionează doar ocazional ţigarete dintr-un alt stat membru, acesta va urma procedura prevăzută la alin. (1) - (6).

(10) În situaţiile în care nu se pot identifica preţurile de vânzare cu amănuntul maxim declarate pentru ţigaretele provenite din confiscări sau pentru cele care nu au fost identificate ca fiind comercializate în regim duty-free, calculul accizelor se face pe baza accizei totale prevăzute în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal.

(11) Preţul de vânzare al ţigaretelor practicat de orice persoană nu poate depăşi preţul maxim de vânzare cu amănuntul declarat în vigoare la momentul vânzării.

(6) Este interzisă vânzarea, de către orice persoană, a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi declarat preţuri maxime de vânzare cu amănuntul.

(7) Este interzisă vânzarea de ţigarete, de către orice persoană, la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vânzare cu amănuntul, declarat.

Sectiunea 4 - Regimul de antrepozitare

Art. 178 - Reguli generale

(1) Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal.

(2) Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau depozitarea de produse accizabile.

(3) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.

(4) Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora.

(5) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către avioane şi nave sau furnizează produse accizabile din magazinele duty free, în condiţiile prevăzute în norme.

(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) micii producători de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 600 hl de vin pe an.

Norme Metodologice

7. (1) Într-un antrepozit fiscal de producţie şi depozitare se pot produce şi depozita numai produsele accizabile aparţinând uneia din următoarele grupe de produse:

  • a) alcool etilic şi băuturi alcoolice prevăzute la art. 162 lit. a) - e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
  • b) tutun prelucrat;
  • c) produse energetice

(1^1) Intră sub incidenţa regimului de antrepozitare producţia şi/sau depozitarea de arome alimentare; extracte şi concentrate alcoolice care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum.

(2) Nu intră sub incidenţa regimului de antrepozitare micii producători de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 200 hl de vin pe an, precum şi gospodăriile individuale prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care produc pentru consumul propriu.

(3) În înţelesul prezentelor norme, prin mici producători de vinuri liniştite se înţelege operatorii economici producători de vin liniştit, care din punct de vedere juridic şi economic sunt independenţi faţă de orice alt operator economic producător de vin, utilizează mijloace proprii pentru producerea vinului, folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de vin şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic producător de vin.

(4) În cazul în care prin circuitul economic nu se poate face dovada că produsele accizabile deţinute în scopuri comerciale provin de la un antrepozit fiscal, operator înregistrat, operator neînregistrat sau de la un importator, acciza se datorează de către persoana la care se întrerupe acest circuit, în termen de cinci zile de la data la care s-a făcut constatarea.

(5) Nu se consideră vânzare cu amănuntul:

  • a) livrările de produse energetice către avioane şi nave;
  • b) livrările de produse accizabile din magazinele duty free;
  • c) acele livrări care indiferent de tipul destinatarului - consumator final sau nu -, se efectuează prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrată din mijlocul de transport care efectuează livrarea.
  • d) livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la art. 175 4 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal.

(6) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate exclusiv pentru producţia de vinuri liniştite şi/sau spumoase, nu se consideră vânzare cu amănuntul vânzarea buteliilor de vin din cramele sau expoziţiile din interiorul antrepozitului.

(7) Magazinele autorizate potrivit legii să comercializeze produse în regim duty-free sunt asimilate antrepozitelor fiscale de depozitare în care pot fi depozitate atât băuturi alcoolice cât şi tutunuri prelucrate. Aceste magazine primesc produse accizabile în regim suspensiv în baza autorizaţiilor de duty-free şi pentru aceste produse nu se datorează accize atunci când sunt achiziţionate de persoane care se deplasează în afara spaţiului comunitar.

(8) Producătorii de vinuri liniştite care intenţionează să producă în vederea comercializării o cantitate medie anuală mai mică de 200 hl de vin, trebuie să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială prin administraţia finanţelor publice în raza căreia îşi au sediul/domiciliul şi să depună trimestrial o declaraţie privind cantitatea de vin liniştit produsă şi comercializată în luna de raportare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 5.

(9) În cazul în care în timpul anului, producătorul înregistrează o producţie mai mare de 200 hl de vin şi dacă doreşte să continue această activitate, este obligat ca în termen de 15 zile de la data înregistrării să depună cerere de autorizare ca antrepozitar autorizat. Până la obţinerea autorizaţiei, producătorul poate desfăşura numai activitate de producţie, dar nu şi de comercializare. După obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal, indiferent de producţia realizată în perioada următoare, producătorul nu mai poate reveni la statutul de mic producător de vinuri liniştite.

(10) În situaţia în care cererea de autorizare este respinsă, activitatea de producţie încetează iar valorificarea stocurilor se poate efectua numai cu aprobarea autorităţii fiscale teritoriale, sub supraveghere fiscală.

(11) În situaţia în care producătorul de vinuri liniştite nu respectă prevederile alin. (8) se consideră că producţia de vinuri se realizează în afara unui antrepozit fiscal, fapt ce atrage oprirea activităţii şi aplicarea pedepselor prevăzute de lege.

(12) Micii producători pot comercializa în vrac vinuri liniştite, în sistem angro, către magazine specializate în vânzarea vinurilor, către unităţi de alimentaţie publică sau către antrepozite fiscale.

(13) În situaţia în care micii producători de vinuri liniştite fac tranzacţii intracomunitare, acestora le revine obligaţia de a informa autoritatea fiscală centrală - în vederea atribuirii codului de acciză - şi se vor supune cerinţelor prevăzute la pct. 14.

(14) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de produse energetice, inclusiv pentru producţia de bio-ETBE (bio etil terţ butil eter), bio-TAEE (bio terţ amil etil eter) şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol, pot primi în regim suspensiv bioetanol pentru prelucrare în vederea obţinerii de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol ori în vederea amestecului cu benzină.

(15) Bioetanolul reprezintă alcoolul etilic realizat în antrepozitele fiscale de producţie a alcoolului etilic, produs destinat utilizării în producţia de produse energetice.

(16) Pentru aplicarea prevederilor alin. (14) şi (15), la solicitarea antrepozitarului autorizat, autorizaţia de antrepozit fiscal se va completa în mod corespunzător, după cum urmează:

  • a) pentru producţia de alcool etilic, cu producţie de bioetanol;
  • b) pentru producţia de produse energetice, cu:
    • b1) producţie de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol; şi/sau
    • b2) depozitare de bioetanol denaturat sau nedenaturat în vederea prelucrării sau a amestecului cu benzină.

(1) Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal.

(2) Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau depozitarea de produse accizabile.

(3) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.

(4) Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora.

(5) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către avioane şi nave sau furnizează produse accizabile din magazinele duty free, în condiţiile prevăzute în norme.

(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) micii producători de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 600 hl de vin pe an.

Art. 179 - Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal

(1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă, în modul şi sub forma prevăzute în norme.

(3) Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la:

  • a) amplasarea şi natura locului;
  • b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
  • c) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
  • d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 183.

(4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului de activitate ce urmează a se desfăşura în antrepozitul fiscal, conform precizărilor din norme.

(5) Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat.

(6) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscală competentă o singură cerere. Cererea va fi însoţită de documentele prevăzute de prezentul titlu, aferente fiecărei locaţii.

Norme Metodologice

8. (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona doar în baza unei autorizaţii emise de autoritatea fiscală centrală, prin comisia instituită în acest scop prin ordin al ministrului finanţelor publice, denumită în continuare Comisie.

(2) Pentru a obţine o autorizaţie de antrepozit fiscal, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală teritorială.

(3) Cererea privind acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal trebuie să fie întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6 şi să fie însoţită de documentele specificate în această anexă. În cazul activităţii de producţie, cererea va fi însoţită şi de manualul de procedură, care va cuprinde fluxurile operaţionale, precum şi randamentul utilajelor şi instalaţiilor.

(4) Persoanele, care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari pentru producţie sau depozitare de produse accizabile, trebuie să deţină în proprietate sau să aibă drept de folosinţă a clădirilor şi a terenurilor. Documentele care atestă deţinerea în proprietate sau în folosinţă a clădirilor şi a terenurilor sunt:

  • a) pentru clădiri, extrasul de carte funciară însoţit de copia titlului de proprietate sau, după caz, a procesului-verbal de recepţie, atunci când acestea au fost construite în regie proprie sau copia actului care atestă dreptul de folosinţă sub orice formă legală;
  • b) pentru terenuri, extrasul de carte funciară însoţit de copia titlului de proprietate sau copia actului care atestă dreptul de folosinţă sub orice formă legală.
(5) Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari de producţie de produse accizabile, trebuie să deţină în proprietate sau să deţină contracte de leasing pentru instalaţiile şi echipamentele care contribuie direct la producţia de produse accizabile pentru care urmează să fie autorizat.

(5^1) Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari de depozitare şi care efectuează operaţiuni exclusive de îmbuteliere băuturi spirtoase trebuie să deţină în proprietate sau să deţină contracte de leasing pentru instalaţiile de îmbuteliere.

(6) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (4) şi (5) unităţile de cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementărilor Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Siseşti", cu modificările şi completările ulterioare.

(6^1) În cazul producţiei de alcool etilic, de băuturi alcoolice, amestecuri de băuturi alcoolice şi amestecuri de băuturi alcoolice cu băuturi nealcoolice, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună documentaţia întocmită conform prevederilor prezentelor norme metodologice, care va cuprinde şi lista tipurilor de produse ce urmează a se realiza în antrepozitul fiscal, compoziţia detaliată a acestora care să permită încadrarea într-una din grupele de produse accizabile definite la art. 169 - 173 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(6^2) Antrepozitarii autorizaţi propuşi prevăzuţi la alin. (6^1) pot desfăşura activitate în regim de probe tehnologice, sub controlul autorităţii fiscale teritoriale, pe o perioadă de maximum 60 de zile de la întocmirea referatului favorabil de către această autoritate.

(6^3) În perioada de probe tehnologice, antrepozitarul autorizat propus are obligaţia să obţină încadrarea tarifară a produselor finite efectuată de către Autoritatea Naţională a Vămilor pe baza analizelor de laborator. Analizele de laborator se realizează de unităţile Autorităţii Naţionale a Vămilor în laboratoarele proprii sau, la cererea acestor unităţi, în laboratoarele altor instituţii autorizate. Rezultatele analizelor de laborator şi codul tarifar atribuit, împreună cu punctul de vedere al autorităţii vamale referitor la încadrarea într-una din grupele de produse accizabile, vor fi transmise autorităţii fiscale teritoriale pentru completarea documentaţiei care va fi transmisă ulterior autorităţii fiscale centrale în vederea obţinerii autorizaţiei.

(6^4) În perioada de probe tehnologice, produsele finite obţinute nu pot părăsi locul propus a fi autorizat ca antrepozit fiscal.

(7) În cazul producţiei de produse energetice, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună documentaţia conform prevederilor prezentelor norme metodologice, care va cuprinde şi lista cu semifabricatele şi produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricaţie, domeniul de utilizare al acestora şi acciza aferentă fiecărui produs. Procedura prevăzută la alin. (6^1) - (6^4) se va aplica şi antrepozitarilor autorizaţi propuşi pentru producţia de produse energetice.

(8) Prevederile alin. (7) vor fi aplicate oricărui nou produs intrat în nomenclatorul de fabricaţie.

(9) Autoritatea fiscală teritorială verifică realitatea şi exactitatea informaţiilor şi a documentelor depuse de antrepozitarul autorizat propus. Se au în vedere în special îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 180 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a îndeplini condiţiile prevăzute la art. 183 alin. (1) lit. b), c) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(10) Antrepozitarul autorizat propus este obligat ca pe durata acţiunii de verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.

(11) În acţiunea de verificare, autoritatea fiscală poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control şi, după caz, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de autorizare a fiecărui solicitant.

(12) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor, documentaţiile vor fi înaintate autorităţii fiscale centrale, însoţite de un referat care să cuprindă punctul de vedere asupra oportunităţii emiterii autorizaţiei de antrepozitar autorizat şi, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanţa cu datele şi informaţiile prezentate de antrepozitarul autorizat propus. Aceste referate vor purta semnătura şi ştampila autorităţii fiscale teritoriale.

(13) Autoritatea fiscală centrală poate să solicite antrepozitarului autorizat propus orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare, cu privire la:

  • a) amplasarea şi natura antrepozitului fiscal propus;
  • b) tipurile şi cantităţile de produse accizabile ce urmează a fi produse şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;
  • c) identitatea antrepozitarului autorizat propus;
  • d) capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garanţia.

(1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă, în modul şi sub forma prevăzute în norme.

(3) Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la:

  • a) amplasarea şi natura locului;
  • b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
  • c) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
  • d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 183.

(4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului de activitate ce urmează a se desfăşura în antrepozitul fiscal, conform precizărilor din norme.

(5) Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat.

(6) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscală competentă o singură cerere. Cererea va fi însoţită de documentele prevăzute de prezentul titlu, aferente fiecărei locaţii.

Art. 180 - Conditii de autorizare

(1) Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea prevăzută în norme, diferenţiată în funcţie de grupa de produse depozitate şi de accizele potenţiale aferente;

Norme Metodologice

9. (1) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare atunci când cantitatea depozitată în acesta corespunde unui volum mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile înregistrate în ultimul an calendaristic, care depăşeşte limitele prevăzute mai jos:

  • a) bere - 150.000 litri;
  • b) vin şi băuturi fermentate - 150.000 litri;
  • c) produse intermediare - 150.000 litri;
  • d) băuturi spirtoase - 25.000 litri de alcool pur;
  • e) alcool etilic - 400.000 litri de alcool pur;
  • f) băuturi alcoolice în general - 30.000 litri de alcool pur;
  • g) ţigarete - o cantitate a cărei valoare la preţul maxim de vânzare cu amănuntul să nu fie mai mică de 2.500.000 euro;
  • h) produse energetice - 2.500.000 kg. Această cantitate minimă nu este obligatorie în cazul antrepozitelor fiscale de depozitare destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor şi, respectiv, a navelor şi a ambarcaţiunilor;
  • i) arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice - 1.500 litri de alcool pur.

(2) În situaţia unui antrepozit fiscal nou autorizat pentru depozitare, cantitatea minimă prevăzută la alin. (1) va fi estimată.

(3) În situaţia unui antrepozitar autorizat de depozitare, care pe durata unei perioade continue de 6 luni nu respectă prevederile alin. (1), autorizaţia se revocă. Revocarea autorizaţiei se face de către autoritatea fiscală centrală.

(4) Limitele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligatorii pentru:

  • a) antrepozitele fiscale autorizate în exclusivitate pentru a efectua operaţiuni de distribuţie a băuturilor alcoolice şi de tutunuri prelucrate destinate consumului sau vânzării la bordul navelor şi aeronavelor;
  • b) antrepozitele fiscale de depozitare de băuturi alcoolice şi tutunuri prelucrate situate în porturi şi aeroporturi şi care funcţionează în exclusivitate în regim duty free;
  • c) rezerva de stat şi de mobilizare.

(5) Antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare vor înregistra în evidenţele proprii toate operaţiunile efectuate privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile şi vor depune lunar la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi au domiciliul fiscal câte o situaţie centralizatoare a acestor operaţiuni, până pe data de 15 a lunii următoare celei la care se referă situaţia. Modelul situaţiei centralizatoare este similar celui prevăzut în anexa nr. 14.

b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform prevederilor din norme;

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile;

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;

f) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerinţele prevăzute la art. 183.

(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizărilor din norme.

Norme Metodologice

9^1. (1) Locul trebuie să fie strict delimitat - acces propriu, împrejmuire -, iar activitatea ce se desfăşoară în acest loc să fie independentă de alte activităţi desfăşurate de societatea care solicită autorizarea ca antrepozit fiscal.

(1^1) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) privind delimitarea strictă şi împrejmuirea tancurile plutitoare destinate depozitării produselor energetice în perimetrul zonelor portuare, în vederea aprovizionării navelor.

(2) Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi de distilate ca materie primă şi locurile destinate producţiei de băuturi alcoolice obţinute exclusiv din prelucrarea alcoolului şi a distilatelor, trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare legală pentru determinarea concentraţiei alcoolice, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(3) În cazul antrepozitelor fiscale de producţie de alcool şi de distilate, coloanele de distilare, rafinare, trebuie să fie dotate cu contoare pentru determinarea cantităţii de produse obţinute, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(4) În cazul antrepozitelor fiscale - mici distilerii - care utilizează pentru realizarea producţiei instalaţii tip alambic, acestea trebuie să fie dotate cu vase litrate avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(5) În cazul antrepozitelor fiscale prevăzute la alin. (4), pe perioada de nefuncţionare se va aplica procedura de sigilare şi desigilare, prevăzută la pct. 4^2.

(6) Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi distilate, ca materie primă, trebuie să fie dotate cu un sistem de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt amplasate contoarele şi rezervoarele de alcool şi distilate, precum şi a căilor de acces în antrepozitul fiscal. Stocarea imaginilor culese prin intermediul camerelor video se face pe casete video sau în memoria sistemului, durata de stocare a imaginilor înregistrate fiind de minimum 30 de zile. Sistemul de supraveghere trebuie să funcţioneze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncţionare a antrepozitului, chiar şi în condiţiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la reţeaua de distribuţie. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi micile distilerii.

(7) Într-un antrepozit fiscal de depozitare se pot depozita produse din grupa băuturilor alcoolice, în stare îmbuteliată, în locuri compartimentate distinct, respectiv bere, vinuri, băuturi fermentate altele decât bere şi vinuri, produse intermediare, băuturi spirtoase.

(8) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare de alcool etilic şi de distilate în stare vărsată numai dacă deţine în proprietate rezervoare calibrate avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(9) În vederea înregistrării producţiei de bere obţinute, fiecare antrepozitar autorizat pentru producţie este obligat:

a) să înregistreze producţia de bere rezultată la sfârşitul procesului tehnologic, prin aparatura adecvată de măsurare a butoaielor, sticlelor, navetelor, paleţilor sau a berii filtrate la vasele de depozitare, şi să înscrie aceste date în rapoartele de producţie şi gestionare, cu specificarea capacităţii ambalajelor şi a cantităţii de bere exprimată în litri;

b) să determine concentraţia zaharometrică a berii, conform standardelor în vigoare privind determinarea concentraţiei exprimate în grade Plato a berii, elaborate de Asociaţia de Standardizare din România, şi să elibereze buletine de analize fizico-chimice. La verificarea realităţii concentraţiei zaharometrice a sortimentelor de bere se va avea în vedere concentraţia înscrisă în specificaţia tehnică internă, elaborată pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment.

(10) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare produse energetice numai dacă este echipat cu rezervoare standardizate distincte pentru fiecare tip de produs în parte, calibrate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(10^1) Obligativitatea calibrării rezervoarelor plutitoare pentru depozitarea produselor energetice intervine potrivit reglementărilor specifice ale Biroului Român de Metrologie Legală.

(11) Locurile destinate producţiei de produse energetice trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare a debitului volumic sau masic.

(12) Locurile destinate producerii de produse energetice pentru care se datorează accize numai în euro/tonă sau euro/1000 kg, locurile destinate producerii combustibililor al căror cod tarifar se încadrează la art. 175 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi locurile destinate îmbutelierii gazului petrolier lichefiat vor fi dotate cu mijloace de măsurare a masei.

(13) Orice ieşire în regim suspensiv a alcoolului şi distilatelor în stare vărsată, precum şi a produselor energetice din rezervoarele antrepozitului fiscal va fi comunicată înainte de producerea acesteia autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea antrepozitul respectiv, pe baza unei proceduri stabilită prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(14) Un antrepozit vamal în care sunt plasate produse supuse accizelor armonizate, provenite din import, poate fi autorizat şi ca antrepozit fiscal, la cererea operatorului economic importator, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6 şi depusă la comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale. În această situaţie nivelul garanţiei va fi actualizat cu garanţia aferentă produselor accizabile, stabilită potrivit procedurii de la pct. 20.

(3) Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din norme.

Norme Metodologice

9^2. (1) Rezerva de stat şi rezerva de mobilizare va fi autorizată ca un singur antrepozit fiscal de depozitare, indiferent de numărul locurilor de depozitare pe care le deţine.

(2) Pentru obţinerea autorizaţiei, instituţiile care gestionează rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor depune o cerere la autoritatea fiscală centrală, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6.

(1) Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea prevăzută în norme, diferenţiată în funcţie de grupa de produse depozitate şi de accizele potenţiale aferente;

b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform prevederilor din norme;

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile;

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;

f) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerinţele prevăzute la art. 183.

(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizărilor din norme.

(3) Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din norme.

Art. 181 - Autorizarea ca antrepozit fiscal
(1) Autoritatea fiscală competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.

Norme Metodologice

10. (1) Comisia instituită la nivelul Ministerului Finanţelor Publice emite decizii de aprobare sau de respingere a cererii antrepozitarului autorizat propus, după analizarea documentaţiilor complete depuse de solicitant.

(2) La lucrările comisiei va fi invitat, după caz, câte un reprezentant din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Economiei şi Comerţului şi a Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, precum şi câte un reprezentant al patronatelor producătorilor de produse accizabile sau al depozitarilor de astfel de produse, legal înfiinţate.

(3) Autorizaţia pentru un antrepozit fiscal are ca dată de emitere data de 1 a lunii următoare celei în care a fost aprobată de către comisie cererea de autorizare.

(3^1) În cazul antrepozitelor fiscale de producţie, în baza documentaţiei depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizaţia aferentă antrepozitului fiscal vor fi înscrise atât materiile prime accizabile care pot fi achiziţionate în regim suspensiv, cât şi produsele finite ce se realizează în antrepozitul fiscal.

(4) În cazul pierderii autorizaţiei de antrepozit fiscal, titularul autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

(5) În baza documentului care atestă că anunţul referitor la pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial, autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei va elibera la cerere un duplicat al acesteia.

(2) Autorizaţia va conţine următoarele:

  • a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
  • b) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
  • c) tipul produselor accizabile şi natura activităţii;
  • d) capacitatea maximă de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare;
  • e) nivelul garanţiei;
  • f) perioada de valabilitate a autorizaţiei;
  • g) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.

(3) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă, în conformitate cu precizările din norme. Odată determinată, aceasta nu va putea fi depăşită în condiţiile autorizării existente. Dacă această capacitate de depozitare depăşeşte maximul stabilit în autorizaţie, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacităţii de depozitare iniţiale, să se solicite o aprobare pentru circumstanţele schimbate.

(4) Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea fiscală competentă.

(5) Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea fiscală competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi asupra motivelor acesteia.

(6) Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii fiscale competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în norme.

Norme Metodologice

10^1.

(1) Perioada de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit fiscal de producţie este de 5 ani, iar cea pentru antrepozit fiscal de depozitare este de 3 ani.

(2) În cazul antrepozitarului propus care îndeplineşte condiţiile pentru autorizare ca antrepozit fiscal de depozitare şi se încadrează în limitele prevăzute la pct. 9, acesta va prezenta şi o declaraţie privind capacitatea maximă de depozitare.

(3) Antrepozitarii autorizaţi pot solicita autorităţii fiscale centrale modificarea autorizaţiei atunci când constată erori în redactarea autorizaţiei de antrepozit fiscal sau în alte situaţii în care se justifică acest fapt.

(7) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.

(1) Autoritatea fiscală competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.

(2) Autorizaţia va conţine următoarele:

  • a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
  • b) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
  • c) tipul produselor accizabile şi natura activităţii;
  • d) capacitatea maximă de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare;
  • e) nivelul garanţiei;
  • f) perioada de valabilitate a autorizaţiei;
  • g) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.

(3) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă, în conformitate cu precizările din norme. Odată determinată, aceasta nu va putea fi depăşită în condiţiile autorizării existente. Dacă această capacitate de depozitare depăşeşte maximul stabilit în autorizaţie, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacităţii de depozitare iniţiale, să se solicite o aprobare pentru circumstanţele schimbate.

(4) Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea fiscală competentă.

(5) Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea fiscală competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi asupra motivelor acesteia.

(6) Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii fiscale competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în norme.

(7) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.

Art. 182 - Respingerea cererii de autorizare

(1) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris, o dată cu motivele luării acestei decizii.

(2) În cazul în care autoritatea fiscală competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

Art. 183 - Obligatiile antrepozitarului autorizat

(1) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:

a) să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile, precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse, în condiţiile stabilite prin norme;

Norme Metodologice

11. (1) Garanţia pentru circulaţia produselor accizabile se constituie pentru produsele deplasate în regim suspensiv şi este valabilă pe întreg teritoriul Comunităţii Europene.

(2) Nu sunt supuse obligaţiei de a constitui garanţie produsele energetice supuse accizelor care sunt transportate în interiorul comunităţii exclusiv pe mare sau prin conducte.

b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;

c) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale competente;

d) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;

e) să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;

f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autorităţile fiscale competente, la cererea acestora;

g) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţilor fiscale competente;

h) să cerceteze şi să raporteze către autorităţile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;

i) să înştiinţeze autorităţile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanţiei constituite potrivit prevederilor lit. a);

j) să înştiinţeze autoritatea fiscală competentă despre orice modificare adusă datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării;

k) *** abrogat;

l) să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin norme.

Norme Metodologice

12. (1) Antrepozitarii autorizaţi trebuie să deţină un sistem computerizat de evidenţă a produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau ieşite, a celor pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum şi a accizelor aferente acestor categorii de produse. În cazul antrepozitelor fiscale de producţie pentru alcool etilic şi distilate ca materie primă, sistemul trebuie să asigure şi evidenţa materiilor prime introduse în fabricaţie, precum şi a semifabricatelor aflate pe linia de fabricaţie.

(2) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) antrepozitele fiscale - mici distilerii -, care utilizează pentru realizarea producţiei instalaţii tip alambic.

(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizărilor din norme.

(1) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:

a) să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile, precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse, în condiţiile stabilite prin norme;

b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;

c) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale competente;

d) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;

e) să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;

f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autorităţile fiscale competente, la cererea acestora;

g) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţilor fiscale competente;

h) să cerceteze şi să raporteze către autorităţile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;

i) să înştiinţeze autorităţile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanţiei constituite potrivit prevederilor lit. a);

j) să înştiinţeze autoritatea fiscală competentă despre orice modificare adusă datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării;

k) *** abrogat;

l) să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin norme.

(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizărilor din norme.

Art. 184 - Regimul de transfer al autorizatiei

(1) Autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.

(2) Atunci când are loc vânzarea locului, autorizaţia nu va fi transferată în mod automat noului proprietar. Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.

Art. 185 - Anularea, revocarea si suspendarea autorizatiei

(1) Autoritatea fiscală competentă poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.

(2) Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:

  • a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
    • 1. persoana a decedat;
    • 2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
    • 3. activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment sau lichidare;
  • b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:
    • 1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment ori de lichidare; sau
    • 2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
  • c) antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 183 sau la art. 195 - 198;
  • d) când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;
  • e) pentru situaţia prevăzută la alin. (9);
  • f) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse accizabile depozitată în antrepozitul fiscal este mai mică decât cantitatea prevăzută în norme, conform art. 180 alin. (1) lit. a).

(3) Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal şi în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel:

  • a) pe o perioadă de 1 - 6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag suspendarea autorizaţiei;
  • b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Decizia prin care autoritatea fiscală competentă a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal va fi comunicată şi antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.

(6) Antrepozitarul autorizat nemulţumit poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare.

(7) Decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta, după caz.

(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.

(9) În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligaţia să notifice acest fapt la autoritatea fiscală competentă cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.

(10) În cazul anulării autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o perioadă de cel puţin 5 ani de la data anulării.

(11) În cazul revocării autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o perioadă de cel puţin 6 luni de la data revocării.

(12) Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autorităţii fiscale competente, în condiţiile prevăzute de norme.

Norme Metodologice

12^1. (1) Măsura suspendării - cu excepţia cazului de la alin. (4) -, a revocării sau a anulării autorizaţiilor se va dispune de către Comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au consemnat încălcări ale prevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri.

(2) Actele de control prevăzute la alin. (1), temeinic justificate, vor fi înaintate, în termen de 2 zile lucrătoare de la finalizare, comisiei instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale, care va analiza propunerea organului de control şi va dispune în consecinţă.

(3) Decizia comisiei instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale va fi adusă la cunoştinţă antrepozitarului autorizat sancţionat şi organului fiscal teritorial.

(4) În situaţia neplăţii accizelor la termenele prevăzute de lege, măsura suspendării autorizaţiilor se va dispune la momentul constatării, de către autoritatea fiscală teritorială.

(5) Atunci când deficienţele care atrag măsura revocării nu au consecinţe fiscale şi sunt remediate în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării actului de control de către organele cu atribuţii în acest sens, acestea vor comunica operativ comisiei instituite în cadrul autorităţii fiscale centrale faptul că deficienţele au fost remediate, situaţie în care această comisie nu va mai dispune măsura de revocare.

(5^1) Încetarea suspendării autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal - cu excepţia cazului prevăzut la alin. (4) - va fi dispusă de comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale, în baza referatului emis în acest sens de Direcţia tehnici de vămuire şi tarif vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor.

(6) *** Abrogat.

(7) În toate situaţiile privind suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei, aceasta atrage suspendarea activităţii şi, după caz, aplicarea sigiliilor pe instalaţiile de producţie, operaţiune care va fi efectuată de autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea antrepozitarul autorizat.

(8) Antrepozitarii autorizaţi a căror autorizaţie a fost suspendată, revocată sau anulată pot să valorifice produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autorităţii fiscale teritoriale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a antrepozitarului autorizat, prin emiterea unei decizii în acest sens.

(9) În cazul suspendării sau în cazul revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal - până la data când aceasta îşi produce efecte -, valorificarea produselor înregistrate în stoc se efectuează sub supraveghere fiscală, astfel:

  • a) fie către alte antrepozite fiscale, în regim suspensiv de accize;
  • b) fie către alţi operatori economici, la preţuri cu accize.

(10) În cazul anulării sau revocării autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o perioadă de 5 ani, respectiv 6 luni de la data la care decizia de anulare sau revocare a autorizaţiei devine definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau de la data hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

(11) Cererea de renunţare la un antrepozit fiscal, în care se vor menţiona şi motivele acesteia, se depune la organul fiscal teritorial. Organul fiscal teritorial are obligaţia de a verifica dacă la data depunerii cererii antrepozitarul autorizat deţine stocuri de produse accizabile şi dacă au fost respectate prevederile legale în materie. După verificare, cererea de renunţare, însoţită de actul de verificare, va fi transmisă autorităţii fiscale centrale.

(12) Cererea de renunţare la autorizaţia emisă pentru un antrepozit fiscal, în cazul în care aceasta a fost revocată sau anulată, după caz, nu produce efecte juridice pe perioada în care decizia de revocare sau de anulare, după caz, se află în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

(1) Autoritatea fiscală competentă poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.

(2) Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:

  • a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
    • 1. persoana a decedat;
    • 2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
    • 3. activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment sau lichidare;
  • b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:
    • 1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment ori de lichidare; sau
    • 2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
  • c) antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 183 sau la art. 195 - 198;
  • d) când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;
  • e) pentru situaţia prevăzută la alin. (9);
  • f) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse accizabile depozitată în antrepozitul fiscal este mai mică decât cantitatea prevăzută în norme, conform art. 180 alin. (1) lit. a).

(3) Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal şi în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel:

  • a) pe o perioadă de 1 - 6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag suspendarea autorizaţiei;
  • b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Decizia prin care autoritatea fiscală competentă a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal va fi comunicată şi antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.

(6) Antrepozitarul autorizat nemulţumit poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare.

(7) Decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta, după caz.

(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.

(9) În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligaţia să notifice acest fapt la autoritatea fiscală competentă cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.

(10) În cazul anulării autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o perioadă de cel puţin 5 ani de la data anulării.

(11) În cazul revocării autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o perioadă de cel puţin 6 luni de la data revocării.

(12) Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autorităţii fiscale competente, în condiţiile prevăzute de norme.

Sectiunea 4^1 - Operatorul inregistrat si operatorul neinregistrat

Art. 185^1 - Operatorul inregistrat

(1) Operatorul înregistrat înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistrat la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

Norme Metodologice

12^2. (1) Operatorul înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată în exercitarea activităţii acesteia, să primească produse supuse accizelor în regim suspensiv provenite de la antrepozitari autorizaţi alţii decât cei de pe teritoriul României.

(2) Operatorul înregistrat poate funcţiona numai în baza autorizaţiei emise de autoritatea fiscală centrală prin Comisie.

(3) În vederea obţinerii autorizaţiei de operator înregistrat, persoana care intenţionează să fie operator înregistrat trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală teritorială.

(4) Cererea trebuie să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 7. Pentru a fi autorizat, fiecare operator înregistrat propus trebuie să aibă declarată cel puţin o locaţie în care urmează să realizeze recepţia de produse supuse accizelor provenite de la antrepozitari autorizaţi din alte state membre.

(5) În situaţia în care recepţia produselor supuse accizelor se realizează în mai multe locaţii, cererea va fi însoţită de o declaraţie privind locaţiile în care urmează a se realiza recepţia produselor accizabile.

(6) Cererea care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4) şi (5) se consideră a fi nulă.

(7) Autoritatea fiscală teritorială poate să solicite operatorului înregistrat propus orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare, după caz, cu privire la:

  • a) identitatea operatorului înregistrat propus;
  • b) amplasarea şi capacitatea maximă de depozitare a locurilor unde se recepţionează produsele accizabile;
  • c) tipurile de produse accizabile ce urmează a fi recepţionate în fiecare locaţie;
  • d) capacitatea operatorului înregistrat propus de a asigura garanţia conform prevederilor pct. 20.

(8) În acţiunea de verificare, autoritatea fiscală teritorială poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de autorizare a fiecărui solicitant.

(9) Atunci când în termen de 30 de zile de la depunerea documentaţiei, autoritatea fiscală teritorială, după verificarea realităţii datelor şi informaţiilor prezentate de operatorul înregistrat propus, constată că acesta nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi autorizat, va comunica în scris, operatorului înregistrat propus decizia de respingere a cererii, cu motivaţia corespunzătoare.

(10) Nu va fi autorizată ca operator înregistrat, persoana care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă în România sau într-un alt stat pentru o infracţiune dintre cele reglementate de legislaţia vamală sau fiscală.

(11) Operatorul înregistrat propus este obligat ca pe durata acţiunii de verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.

(12) Autoritatea fiscală teritorială, are obligaţia ca în termen de 30 de zile de la depunerea cererii şi a documentaţiei complete, să transmită Comisiei dosarul însoţit de un referat privind oportunitatea emiterii autorizaţiei de operator înregistrat.

(13) Comisia va comunica în scris solicitantului, decizia de autorizare ca operator înregistrat, sau, după caz, decizia de respingere a cererii. De asemenea, Comisia, va înştiinţa autoritatea fiscală teritorială despre modul de soluţionare a cererii.

(14) În cazul autorizării ca operator înregistrat, Comisia va emite autorizaţia care va conţine următoarele elemente: codul de accize, elementele de identificare ale operatorului înregistrat, tipul produselor supuse accizelor care urmează a fi recepţionate, nivelul şi forma garanţiei, precum şi perioada de valabilitate a autorizaţiei.

(15) Autorizaţia de operator înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care operatorul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea fiscală centrală.

(16) În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale menţionate în autorizaţie, operatorul înregistrat are obligaţia de a solicita Comisiei modificarea acesteia, după cum urmează:

  • a) pentru fiecare nouă locaţie în care urmează a se realiza recepţia de produse supuse accizelor, operatorul înregistrat va depune o cerere la autoritatea fiscală teritorială, însoţită de declaraţia prevăzută la alin. (5), cu cel puţin 15 zile înainte de recepţia produselor;
  • b) dacă se modifică datele de identificare ale operatorului înregistrat, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării;
  • c) dacă modificările intervenite se referă la tipul produselor supuse accizelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de recepţia produselor.

(17) Operatorul înregistrat nu poate realiza recepţia de produse supuse accizelor, într-o locaţie dacă nu face dovada înregistrării acesteia la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe şi nu are atribuit codul de accize. Autoritatea fiscală teritorială va transmite în termen de 5 zile lucrătoare o copie a declaraţiei pentru noua locaţie la Comisie în vederea atribuirii codului de accize.

(18) După atribuirea codului de accize, în termen de 3 zile lucrătoare, o copie a declaraţiei pe care este înscris acest cod se va transmite autorităţii fiscale a operatorului înregistrat în vederea aducerii atât la cunoştinţa acestuia cât şi la cunoştinţa autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia se află noua locaţie, după caz.

(19) Produsele supuse accizelor, primite în regim suspensiv de către operatorul înregistrat sunt însoţite de documentul administrativ de însoţire, conform procedurii prevăzute la pct. 14.

(20) Autorizaţia de operator înregistrat poate fi revocată atunci când titularul acesteia nu respectă una din condiţiile prevăzute la art. 185^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(21) Autorizaţia de operator înregistrat poate fi revocată şi în situaţia în care operatorul înregistrat autorizat săvârşeşte o infracţiune la reglementările vamale sau fiscale.

(22) Decizia de revocare se comunică operatorului înregistrat şi îşi produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţă acestuia.

(23) În cazuri excepţionale când interesele legitime ale operatorului înregistrat impun aceasta, Comisia poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare, la o dată ulterioară.

(24) Operatorul înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.

(25) Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de operator înregistrat, suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.

(26) În cazul în care operatorul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt Comisiei cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.

(2) Operatorul înregistrat trebuie să respecte următoarele condiţii:

  • a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea fiscală competentă;
  • b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
  • c) să prezinte produsele oricând i se cere aceasta de către organele de control;
  • d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.

(3) Pentru operatorii înregistraţi, acciza va deveni exigibilă la momentul recepţionării produselor.

(1) Operatorul înregistrat înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistrat la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

(2) Operatorul înregistrat trebuie să respecte următoarele condiţii:

  • a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea fiscală competentă;
  • b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
  • c) să prezinte produsele oricând i se cere aceasta de către organele de control;
  • d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.

(3) Pentru operatorii înregistraţi, acciza va deveni exigibilă la momentul recepţionării produselor.

Art. 185^2 - Operatorul neinregistrat

Operatorul neînregistrat are următoarele obligaţii:

  • a) să dea o declaraţie la autoritatea fiscală competentă, înainte de expedierea produselor de către antrepozitarul autorizat, şi să garanteze plata accizelor, în condiţiile prevăzute în norme;

Norme Metodologice

12^3. (1) Operatorul neînregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată în exercitarea profesiei sale, să primească cu titlu ocazional produse supuse accizelor în regim suspensiv provenite de la antrepozitari autorizaţi, alţii decât cei de pe teritoriul României.

(2) Operatorul neînregistrat nu poate deţine sau expedia produse supuse accizelor în regim suspensiv.

(3) Un operator neînregistrat poate efectua achiziţii intracomunitare de produse supuse accizelor numai în baza autorizaţiei emise de autoritatea fiscală teritorială la care acesta este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, prin compartimentul cu atribuţii în domeniul autorizării.

(4) În vederea obţinerii autorizaţiei de operator neînregistrat, persoana care intenţionează să fie un astfel de operator trebuie să depună o declaraţie la autoritatea fiscală teritorială.

(5) Declaraţia trebuie să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 8.

(6) Declaraţia care nu conţine toate informaţiile solicitate se consideră a fi nulă.

(7) Înainte de înregistrarea declaraţiei, operatorul neînregistrat trebuie să constituie o garanţie la nivelul cuantumului accizelor aferente produselor ce urmează a fi recepţionate, în contul Ministerului Finanţelor Publice şi să o aducă la cunoştinţa autorităţii fiscale teritoriale.

(8) Autorizaţia de operator neînregistrat se emite pentru fiecare operaţiune de achiziţionare de produse accizabile în regim suspensiv, potrivit prevederilor alin. (1), inclusiv în situaţia în care operaţiunea de transport se realizează prin intermediul mai multor mijloace de transport. Autoritatea fiscală emitentă atribuie şi înscrie în această autorizaţie un cod similar codului de acciză.

(9) În vederea emiterii autorizaţiei, autoritatea fiscală teritorială poate să solicite operatorului neînregistrat propus orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare, după caz, cu privire la:

a) identitatea operatorului neînregistrat propus;

b) locul unde se recepţionează produsele accizabile;

c) tipurile de produse accizabile ce urmează a fi recepţionate.

(10) Autorizaţia de operator neînregistrat va fi emisă în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la depunerea documentaţiei complete, în două exemplare.

(11) Un exemplar al autorizaţiei rămâne la autoritatea fiscală emitentă iar cel de-al doilea exemplar se eliberează operatorului neînregistrat. Pentru fiecare operaţiune în parte o copie a autorizaţiei se transmite antrepozitului fiscal expeditor şi va însoţi transportul până la destinaţie, fiind anexat documentului administrativ de însoţire.

(12) Nu va primi calitatea de operator neînregistrat, persoana care a comis o infracţiune gravă sau infracţiuni repetate la reglementările vamale sau fiscale.

(13) Operatorul neînregistrat are obligaţia să ţină evidenţe distincte privind cantităţile de produse recepţionate în regim suspensiv. Informaţiile privind produsele vor fi înregistrate într-un registru special în care se vor menţiona următoarele informaţii: ţara şi denumirea antrepozitului fiscal expeditor, denumirea produselor, unitatea de măsură, cantitatea recepţionată, numărul de înregistrare al autorizaţiei, numărul documentului administrativ de însoţire aferent, cuantumul accizelor plătite şi numărul documentului de plată.

(14) Produsele supuse accizelor, primite în regim suspensiv de către operatorul neînregistrat sunt însoţite de documentul administrativ de însoţire, conform procedurii prevăzute la pct. 14.

(15) Operatorul neînregistrat este obligat ca la primirea produselor accizabile să anunţe autoritatea fiscală în raza căreia au fost primite produsele şi să păstreze produsele accizabile în locul de recepţie cel puţin 48 de ore, în vederea verificării acestora şi a certificării documentului administrativ de însoţire de către reprezentantul acestei autorităţi.

(16) În cazul în care recepţia produselor accizabile se face într-un loc situat în raza teritorială a altei autorităţi fiscale decât cea care i-a eliberat autorizaţia, autoritatea fiscală de la locul primirii produselor va informa operativ autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei despre acest fapt.

  • b) să plătească acciza în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele;
  • c) să accepte orice control ce permite autorităţii fiscale competente să se asigure de primirea produselor şi de plata accizelor aferente.

Operatorul neînregistrat are următoarele obligaţii:

  • a) să dea o declaraţie la autoritatea fiscală competentă, înainte de expedierea produselor de către antrepozitarul autorizat, şi să garanteze plata accizelor, în condiţiile prevăzute în norme;
  • b) să plătească acciza în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele;
  • c) să accepte orice control ce permite autorităţii fiscale competente să se asigure de primirea produselor şi de plata accizelor aferente.

Sectiunea 5 - Deplasarea si primirea produselor accizabile aflate in regim suspensiv

Art. 186 - Deplasarea produselor accizabile aflate in regim suspensiv

(1) Antrepozitarii autorizaţi de către autorităţile fiscale competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile.

(2) Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:

  • a) deplasarea are loc între:
    • 1. două antrepozite fiscale;
    • 2. un antrepozit fiscal şi un operator înregistrat;
    • 3. un antrepozit fiscal şi un operator neînregistrat;
  • b) produsul este însoţit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însoţire, care satisface cerinţele prevăzute în norme;
  • c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
  • d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător, conform prevederilor din norme;

Norme Metodologice

 13. (1) Containerele în care sunt deplasate produsele accizabile în regim suspensiv trebuie să poarte sigiliile antrepozitului fiscal expeditor.

(2) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin container se înţelege orice recipient care serveşte la transportul în cantităţi angro al produselor accizabile sau în cazul circulaţiei comerciale în vrac, orice cisternă aferentă camioanelor, vagoanelor, navelor sau altor mijloace de transport, ori o cisternă ISO.

(3) În cazul deplasării în regim suspensiv a produselor accizabile dintr-un antrepozit fiscal din România către un stat membru, inclusiv în cazul deplasării către un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar, containerele în care se deplasează produsele respective trebuie să poarte şi sigiliile aplicate de reprezentantul desemnat de autoritatea fiscală teritorială din raza căreia pleacă produsul sau de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru, în situaţiile în care se impun desigilarea şi resigilarea containerelor. În situaţia în care vămuirea se efectuează la un birou vamal din teritoriul comunitar, sigiliile aplicate de reprezentantul autorităţii fiscale vor fi înlocuite, după caz, cu sigiliile vamale.

(4) În cazul deplasării produselor accizabile între un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, containerele în care se află produsele trebuie să poarte şi sigiliile biroului vamal sau ale autorităţii competente din statul membru, în situaţia în care se impune desigilarea şi resigilarea containerelor.

(5) Sigiliile prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt de unică folosinţă şi trebuie să poarte însemnele celor care le aplică.

(6) Prevederile alin. (2) al art. 186 din Codul fiscal se aplică şi circulaţiei intracomunitare a produselor supuse accizelor cu o cotă zero care nu au fost eliberate în consum.

  • e) autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata accizelor aferente produsului.

(1) Antrepozitarii autorizaţi de către autorităţile fiscale competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile.

(2) Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:

  • a) deplasarea are loc între:
    • 1. două antrepozite fiscale;
    • 2. un antrepozit fiscal şi un operator înregistrat;
    • 3. un antrepozit fiscal şi un operator neînregistrat;
  • b) produsul este însoţit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însoţire, care satisface cerinţele prevăzute în norme;
  • c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
  • d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător, conform prevederilor din norme;
  • e) autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata accizelor aferente produsului.
Art. 187 - Documentul administrativ de insotire

(1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci când este însoţită de documentul administrativ de însoţire. Modelul documentului administrativ de însoţire va fi prevăzut în norme.

(2) În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv, acest document se întocmeşte în 5 exemplare, utilizate după cum urmează:

  • a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;
  • b) exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile pe parcursul mişcării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat. La sosirea produselor la locul de destinaţie, acestea trebuie să fie completate de către primitor şi să fie certificate de către autoritatea fiscală competentă în raza căreia îşi desfăşoară activitatea primitorul, cu excepţiile prevăzute în norme. După certificare, exemplarul 2 al documentului administrativ de însoţire se păstrează de către acesta, exemplarul 3 se transmite expeditorului, iar exemplarul 4 se transmite şi rămâne la autoritatea fiscală competentă a primitorului;
  • c) exemplarul 5 se transmite de către expeditor, la momentul expedierii produselor, autorităţii fiscale competente în raza căreia acesta îşi desfăşoară activitatea.

(3) Antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat are obligaţia de a transmite antrepozitului fiscal expeditor exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire, în conformitate cu legislaţia statului membru al expeditorului.

Norme Metodologice

14. (1) Documentul administrativ de însoţire este un instrument de verificare a originii, a livrării, a transportului şi a admiterii produselor accizabile deplasate în regim suspensiv de la un antrepozit fiscal către un alt antrepozit fiscal sau către un operator înregistrat ori un operator neînregistrat.

(2) Modelul documentului administrativ de însoţire este în conformitate cu Regulamentul CE nr. 2719/1992 cu privire la documentul administrativ de însoţire aferent circulaţiei în regim suspensiv a produselor supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi este prevăzut în anexa nr. 9.

(3) Documentul administrativ de însoţire, potrivit legislaţiei comunitare, se întocmeşte de regulă în 4 exemplare, din care:

  • a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;
  • b) exemplarele 2, 3 şi 4 însoţesc obligatoriu produsul accizabil pe parcursul deplasării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat.

(4) În cazul României, documentul administrativ de însoţire se întocmeşte în 5 exemplare. Exemplarul 5 se transmite de către antrepozitul fiscal expeditor către autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, în format electronic la momentul expedierii produsului, iar pe suport de hârtie în ziua lucrătoare imediat următoare expedierii produselor.

(5) La sosirea produsului în antrepozitul fiscal primitor, la operatorul înregistrat sau la operatorul neînregistrat, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului. Înainte de desigilarea şi descărcarea produsului, primitorul va înştiinţa autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, în vederea asigurării unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore de la înştiinţare va verifica şi va certifica datele înscrise în documentul administrativ de însoţire.

(6) Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de antrepozitul fiscal primitor, de operatorul înregistrat sau de operatorul neînregistrat la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii fiscale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea primitorul. Exemplarul 2 rămâne la antrepozitul fiscal primitor, la operatorul înregistrat sau la operatorul neînregistrat, după caz.

(7) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţia de alcool etilic şi pentru prelucrarea acestuia, toate cele 5 exemplare ale documentului administrativ de însoţire vor fi vizate la rubrica aferentă autorităţii fiscale de expediere de către reprezentantul fiscal desemnat de această autoritate. În situaţia în care antrepozitele fiscale de producţie pentru alcool etilic şi de prelucrare a acestuia se află în localităţi diferite, trebuie să se procedeze ca la alin. (4), (5) şi (6).

(8) Prin excepţie, atunci când antrepozitele fiscale de producţie de alcool etilic şi de prelucrare a acestuia se află în acelaşi loc, documentul administrativ de însoţire se întocmeşte în 3 exemplare, din care primul exemplar se păstrează la antrepozitul fiscal de producţie, exemplarul 2 rămâne la antrepozitul fiscal de prelucrare, iar exemplarul 3 se transmite la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea. În această situaţie, exemplarele 2 şi 3 se completează de către antrepozitul fiscal de prelucrare ca antrepozit fiscal primitor, iar certificarea se face de către reprezentantul fiscal.

(9) În cadrul livrărilor intracomunitare în regim suspensiv, antrepozitarul autorizat expeditor, sau reprezentantul său, poate să modifice conţinutul căsuţelor 4, 7, 7a, 13, 14 şi/sau 17 din documentul administrativ de însoţire pentru a înscrie noul destinatar - antrepozitar autorizat sau operator înregistrat -, precum şi noul loc de destinaţie a livrării. În acest caz, autoritatea fiscală competentă a expeditorului va fi imediat informată iar noul destinatar sau locul de livrare vor fi înscrise pe versoul documentului administrativ de însoţire.

(10) La emiterea documentului de însoţire în cadrul circulaţiei intracomunitare a produselor energetice pe cale maritimă sau fluvială, antrepozitarul autorizat expeditor poate să nu completeze căsuţele 4, 7, 7a, 13, 14 şi/sau 17 ale acestuia, dacă la momentul expedierii produselor, nu cunoaşte destinatarul, dar numai cu condiţia ca:

a) autoritatea fiscală teritorială să autorizeze antrepozitului fiscal expeditor, ca înaintea livrării produselor să nu completeze căsuţele respective;

b) antrepozitul fiscal expeditor să comunice autorităţii fiscale teritoriale informaţiile corespunzătoare cu privire la denumirea şi adresa primitorului, codul de accize al acestuia şi statul membru de destinaţie, imediat ce acestea sunt cunoscute sau cel târziu atunci când produsele ajung la destinaţie.

(11) În cazul circulaţiei intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv, antrepozitul fiscal expeditor dintr-un stat membru poate utiliza în locul documentului administrativ de însoţire un document comercial prevăzut în legislaţia acelui stat membru, care să conţină aceleaşi informaţii cu cele din documentul administrativ de însoţire.

(12) Prevederile alin. (1) al art. 187 din Codul fiscal nu sunt aplicabile în cazul prevăzut la alin. (2) şi (3) ale pct. 2^2.

(13) Circulaţia intracomunitară a produselor accizabile supuse marcării potrivit prevederilor art. 202 din Codul fiscal, dintr-un alt stat membru către România, produse care sunt destinate vânzării în România, va fi însoţită de documentul administrativ de însoţire.

(14) În cazul în care primitorul produselor accizabile, după certificarea exemplarelor 2, 3 şi 4, constată pierderea exemplarului 3 al documentului administrativ de însoţire, acesta poate transmite expeditorului o copie a exemplarului 4 al documentului administrativ de însoţire.

(1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci când este însoţită de documentul administrativ de însoţire. Modelul documentului administrativ de însoţire va fi prevăzut în norme.

(2) În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv, acest document se întocmeşte în 5 exemplare, utilizate după cum urmează:

  • a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;
  • b) exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile pe parcursul mişcării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat. La sosirea produselor la locul de destinaţie, acestea trebuie să fie completate de către primitor şi să fie certificate de către autoritatea fiscală competentă în raza căreia îşi desfăşoară activitatea primitorul, cu excepţiile prevăzute în norme. După certificare, exemplarul 2 al documentului administrativ de însoţire se păstrează de către acesta, exemplarul 3 se transmite expeditorului, iar exemplarul 4 se transmite şi rămâne la autoritatea fiscală competentă a primitorului;
  • c) exemplarul 5 se transmite de către expeditor, la momentul expedierii produselor, autorităţii fiscale competente în raza căreia acesta îşi desfăşoară activitatea.

(3) Antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat are obligaţia de a transmite antrepozitului fiscal expeditor exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire, în conformitate cu legislaţia statului membru al expeditorului.

Art. 188 - Primirea produselor accizabile aflate in regim suspensiv

Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie suspendată la primirea produsului, dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:

a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscal, potrivit cerinţelor prevăzute la art. 186 alin. (2);

b) antrepozitul fiscal primitor înscrie pe fiecare exemplar al documentului administrativ de însoţire tipul şi cantitatea fiecărui produs accizabil primit, precum şi orice discrepanţă între produsul accizabil primit şi produsul accizabil înscris în documentele administrative de însoţire, semnând şi înscriind data pe fiecare exemplar al documentului;

c) antrepozitul fiscal primitor trebuie să obţină de la autoritatea fiscală competentă certificarea documentului administrativ de însoţire a produselor accizabile primite, cu excepţiile prevăzute în norme;

Norme Metodologice

14^1. Obligaţia certificării documentului administrativ de însoţire de către autoritatea fiscală competentă nu este aplicabilă în cazul produselor accizabile deplasate în regim suspensiv prin conducte fixe.

d) în termen de 15 zile următoare lunii de primire a produselor de către antrepozitul fiscal primitor, acesta returnează exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire antrepozitului fiscal expeditor.

Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie suspendată la primirea produsului, dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:

a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscal, potrivit cerinţelor prevăzute la art. 186 alin. (2);

b) antrepozitul fiscal primitor înscrie pe fiecare exemplar al documentului administrativ de însoţire tipul şi cantitatea fiecărui produs accizabil primit, precum şi orice discrepanţă între produsul accizabil primit şi produsul accizabil înscris în documentele administrative de însoţire, semnând şi înscriind data pe fiecare exemplar al documentului;

c) antrepozitul fiscal primitor trebuie să obţină de la autoritatea fiscală competentă certificarea documentului administrativ de însoţire a produselor accizabile primite, cu excepţiile prevăzute în norme;

d) în termen de 15 zile următoare lunii de primire a produselor de către antrepozitul fiscal primitor, acesta returnează exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire antrepozitului fiscal expeditor.
Art. 189 - Regimul accizelor pe durata deplasarii

(1) În cazul oricărei abateri de la cerinţele prevăzute la art. 186 - 188, acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul accizabil.

(2) Orice persoană care expediază un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exonerată de obligaţia de plată a accizelor pentru acel produs, dacă primeşte de la destinatarul produsului, respectiv antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat, primitor, exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire, certificat în mod corespunzător.

Art. 189^1 - Descarcarea documentului administrativ de insotire

Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil în regim suspensiv nu primeşte documentul administrativ de însoţire certificat, în termen de 45 de zile de la data expedierii produsului, are obligaţia ca în următoarele 5 zile să depună declaraţia de accize la autoritatea fiscală competentă şi să plătească accizele pentru produsul respectiv în termen de 7 zile de la data expirării termenului de primire a acelui document.

Norme Metodologice

14^2. (1) Termenul de primire a documentului administrativ de însoţire certificat, este de 45 de zile lucrătoare de la data expedierii produsului.

(1^1) Obligaţiile de a înştiinţa autoritatea fiscală competentă de neprimirea în termen de către antrepozitul fiscal expeditor a documentului administrativ de însoţire certificat, precum şi de a plăti accizele corespunzătoare revin antrepozitarului autorizat.

(2) În situaţia în care documentul administrativ de însoţire certificat este primit de către expeditor după expirarea termenului prevăzut la alin. (1), acesta poate solicita restituirea accizelor plătite, în termen de 12 luni de la certificarea documentului. În acest caz expeditorul va depune o cerere la autoritatea fiscală la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, cererea fiind însoţită de documentele justificative.

Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil în regim suspensiv nu primeşte documentul administrativ de însoţire certificat, în termen de 45 de zile de la data expedierii produsului, are obligaţia ca în următoarele 5 zile să depună declaraţia de accize la autoritatea fiscală competentă şi să plătească accizele pentru produsul respectiv în termen de 7 zile de la data expirării termenului de primire a acelui document.

Art. 190 - Deplasarea produselor energetice prin conducte fixe
În cazul produselor energetice deplasate în regim suspensiv prin conducte fixe, pe lângă respectarea prevederilor art. 188 şi 189, antrepozitul fiscal expeditor are obligaţia de a asigura autorităţilor fiscale competente, la cererea acestora, informaţii exacte şi actuale cu privire la deplasarea produselor energetice.
Art. 191 - Deplasarea unui produs accizabil intre un antrepozit fiscal si un birou vamal

(1) În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar sau între un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de norme. Aceste condiţii sunt în conformitate cu principiile prevăzute la art. 186 - 190.

Norme Metodologice

15. (1) Indiferent de formalităţile din legislaţia vamală, deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar în vederea exportului este însoţită de documentul administrativ de însoţire. Acest document se întocmeşte în 5 exemplare.

(2) Pe durata deplasării acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) produsul este însoţit de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire;

b) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică cu claritate tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;

c) containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;

d) produsul este însoţit de dovada constituirii unei garanţii de către antrepozitul fiscal pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.

(3) Primul exemplar al documentului administrativ de însoţire rămâne la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 5 se transmite la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia acesta îşi desfăşoară activitatea.

(4) După scoaterea definitivă a produselor de pe teritoriul comunitar şi întocmirea documentului administrativ unic prevăzut la alin. (5), exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire se confirmă de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar. Exemplarul 2 rămâne la biroul vamal iar exemplarele 3 şi 4 se transmit de către acesta antrepozitului fiscal expeditor şi, respectiv, autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea expeditorul.

(5) În situaţia deplasării unui produs accizabil între un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) produsul accizabil este însoţit de 3 exemplare ale documentului administrativ unic reglementat de legislaţia vamală, din care unul este o copie a exemplarului 2. Acest document înlocuieşte documentul administrativ de însoţire şi are acelaşi rol ca şi acesta;

b) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică cu claritate tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;

c) containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;

d) produsul este însoţit de dovada constituirii de către antrepozitul fiscal primitor a unei garanţii pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.

(6) Cele 3 exemplare ale documentului administrativ unic însoţesc produsele accizabile până la antrepozitul fiscal primitor.

(7) După certificarea celor 3 exemplare de către antrepozitul fiscal primitor, un exemplar se reţine de către acesta, al doilea exemplar este transmis înapoi la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar, iar cel de-al treilea exemplar se transmite autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal primitor.

(8) Dovada constituirii garanţiei de către antrepozitul fiscal pentru plata accizelor aferente produsului deplasat va fi reprezentată de confirmarea scrisă a autorităţii fiscale teritoriale privind garanţia depusă, în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(9) În cazurile în care se utilizează documentul administrativ unic, la completarea acestuia se vor avea în vedere următoarele reguli:

a) în căsuţa 33 a documentului administrativ unic, se va completa codul NC corespunzător;

b) în căsuţa 44 se va indica clar că este vorba despre o livrare de produse supuse accizelor;

c) o copie a exemplarului 1 al documentului va fi păstrată de către expeditor;

d) o copie a exemplarului 5 al documentului vizat va fi restituită expeditorului de către beneficiar.

(2) În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar, regimul suspensiv este descărcat prin dovada emisă de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar, care confirmă că produsele au părăsit efectiv acest teritoriu. Acel birou vamal trebuie să trimită înapoi expeditorului exemplarul certificat al documentului administrativ de însoţire care îi este destinat, în termen de 15 zile de la data realizării efective a exportului.

(1) În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar sau între un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de norme. Aceste condiţii sunt în conformitate cu principiile prevăzute la art. 186 - 190.

(2) În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar, regimul suspensiv este descărcat prin dovada emisă de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar, care confirmă că produsele au părăsit efectiv acest teritoriu. Acel birou vamal trebuie să trimită înapoi expeditorului exemplarul certificat al documentului administrativ de însoţire care îi este destinat, în termen de 15 zile de la data realizării efective a exportului.

Art. 191^1 - Deplasarea unui produs accizabil in regim suspensiv dupa ce a fost pus in libera circulatie in procedura vamala simplificata

(1) Deplasarea produselor accizabile puse în liberă circulaţie de către un importator care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea competentă din alt stat membru, iar produsele sunt eliberate pentru consum în România, se poate efectua în regim suspensiv, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) importatorul este autorizat de autoritatea competentă din statul său pentru efectuarea de operaţiuni cu produse accizabile în regim suspensiv;
  • b) importatorul deţine cod de accize în statul membru de autorizare;
  • c) deplasarea are loc între:
    • 1. un birou vamal de intrare din România şi un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat din România;
    • 2. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
    • 3. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat într-un stat membru neparticipant la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
  • d) produsele accizabile sunt însoţite de minimum 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire pentru situaţia prevăzută la lit. c) pct. 1 sau ale documentului administrativ unic pentru situaţiile prevăzute la lit. c) pct. 2 şi 3.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul importatorului înregistrat în România care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea vamală din România, iar produsele sunt eliberate pentru consum în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate.

(3) Destinaţiile celor 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire şi ale documentului administrativ unic sunt cele prevăzute în normele aferente art. 187 şi 191 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 192 - Momentul exigibilitatii accizelor

(1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România.

(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în condiţiile prevăzute la art. 166.

(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil.

(4) Prevederea alin. (3) nu se aplică şi plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv şi sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiţii:

  • a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră, dar numai în situaţia în care autorităţii fiscale competente i se prezintă dovezi satisfăcătoare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu informaţia privind cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România;
  • b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deţinerii sau deplasării produsului, dar numai în situaţia în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depăşeşte limitele prevăzute în norme.

Norme Metodologice

16. În cazul pierderilor sau lipsurilor de produse accizabile, acestea se admit ca neimpozabile atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) pot fi dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea pierderilor sau lipsurilor;
  • b) se încadrează în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor şi instalaţiilor; şi

  • c) sunt evidenţiate şi înregistrate în contabilitate.

(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.

(6) În cazul unui produs energetic, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre vânzare ori la care este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.

(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizaţia, acciza devine exigibilă la data comunicării revocării sau anulării autorizaţiei pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.

Norme Metodologice

17. (1) În toate situaţiile prevăzute la art. 192 alin. (3), (5), (6) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, acciza se plăteşte în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibilă.

(2) În cazul pierderilor înregistrate într-un antrepozit fiscal autorizat pentru producţia şi/sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize, acciza aferentă pierderilor, atunci când acestea nu se încadrează într-una din situaţiile prevăzute la art. 192 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se calculează cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal respectiv.

(3) În cazul unui produs energetic pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care, prin schimbarea destinaţiei iniţiale, este oferit spre vânzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre vânzare, obligaţia plăţii accizei revenind vânzătorului, sau la data la care este utilizat drept combustibil sau carburant, obligaţia plăţii accizei revenind utilizatorului.

(8) Accizele se calculează în cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă.

(9) Orice persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (3), (5), (6) şi (7) are obligaţia de a depune o declaraţie de accize la autoritatea fiscală competentă şi de a plăti acciza în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibilă.

Norme Metodologice

18. Rata de schimb pentru calcularea accizelor este cea stabilită potrivit prevederilor art. 218 din Codul fiscal.

(1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România.

(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în condiţiile prevăzute la art. 166.

(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil.

(4) Prevederea alin. (3) nu se aplică şi plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv şi sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiţii:

  • a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră, dar numai în situaţia în care autorităţii fiscale competente i se prezintă dovezi satisfăcătoare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu informaţia privind cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România;
  • b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deţinerii sau deplasării produsului, dar numai în situaţia în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depăşeşte limitele prevăzute în norme.

(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.

(6) În cazul unui produs energetic, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre vânzare ori la care este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.

(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizaţia, acciza devine exigibilă la data comunicării revocării sau anulării autorizaţiei pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.

(8) Accizele se calculează în cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă.

(9) Orice persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (3), (5), (6) şi (7) are obligaţia de a depune o declaraţie de accize la autoritatea fiscală competentă şi de a plăti acciza în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibilă.

Art. 192^1 - Restituiri de accize

(1) Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plătite vor putea fi restituite în condiţiile prevăzute în norme.

(2) Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele plătite pot fi restituite în condiţiile prevăzute în norme.

(3) Acciza restituită nu poate depăşi suma efectiv plătită.

Norme Metodologice

18^1. (1) Pentru produsele supuse accizelor armonizate, returnate în antrepozitele fiscale de producţie în vederea reciclării, recondiţionării sau distrugerii, accizele plătite ca urmare a eliberării în consum a acestor produse pot fi restituite la cererea antrepozitarului autorizat care a eliberat pentru consum produsele respective.

(2) Antrepozitarul autorizat care solicită restituirea accizei va depune cererea de restituire la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate în antrepozitul fiscal de producţie.

(3) Cererea de restituire va fi însoţită de următoarele documente, vizate de autoritatea vamală teritorială:

  • a) o notă justificativă privind cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul returului în antrepozitul fiscal de producţie;
  • b) documentele care justifică faptul că produsele respective au fost realizate de antrepozitul fiscal de producţie;
  • c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de antrepozitul fiscal care solicită restituirea accizelor.

(4) Autoritatea fiscală teritorială va analiza cererea şi documentaţia depusă de antrepozitul fiscal şi va decide asupra restituirii accizelor.

(5) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum în România de un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat şi returnate antrepozitului fiscal din alt stat membru, de unde au fost achiziţionate, accizele pot fi restituite la cererea acestuia, cerere care se va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate.

(6) În situaţia prevăzută la alin. (5) cererea de restituire va fi însoţită de următoarele documente, vizate de autoritatea vamală teritorială:

  • a) o notă justificativă privind cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul returului;
  • b) documentele care justifică faptul că produsele respective au fost achiziţionate de la antrepozitul fiscal din statul membru în care urmează să fie returnate produsele;
  • c) documentul care atestă că accizele au fost plătite în România.

(7) Pentru produsele accizabile provenite din operaţiuni de import, ce urmează a fi returnate furnizorului extern, operatorul economic importator poate beneficia de restituirea accizelor, cu îndeplinirea următoarelor cerinţe:

  • a) să depună cererea de restituire la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte ca produsele accizabile să fie returnate furnizorului extern;
  • b) cererea de restituire, vizată de autoritatea vamală teritorială, să fie însoţită de:
    • 1. o notă justificativă privind cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul returului;
    • 2. documentul care atestă că accizele au fost plătite de importator.

(8) În cazul produselor supuse marcării prin banderole sau timbre, operatorul economic care solicită restituirea accizelor este obligat să întocmească un registru care să conţină următoarele informaţii:

  • a) cantitatea produselor accizabile eliberate pentru consum care fac obiectul restituirii accizelor;
  • b) data la care produsele au fost eliberate în consum;
  • c) seria şi numărul de identificare ale banderolelor sau timbrelor;
  • d) valoarea accizelor plătite pentru produsele eliberate în consum;
  • e) metoda care urmează a fi aplicată produselor care fac obiectul restituirii accizelor (reciclare, recondiţionare, distrugere).

(9) Restituirea accizelor va fi efectuată potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(10) Produsele supuse accizelor, eliberate pentru consum sau importate în România, care fac obiectul returului către furnizorul extern, atunci când urmează a fi distruse, pot fi supuse operaţiunii de distrugere în România.

(11) Responsabilitatea distrugerii o are antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat sau operatorul economic importator care a eliberat produsele accizabile pentru consum în România.

(12) Distrugerea produselor accizabile poate fi efectuată la cererea operatorului economic, în baza aprobării date de direcţia de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor cu atribuţii în domeniu ori de direcţia judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti.

(13) Cererea va fi însoţită de următoarele documente:

  • a) un memoriu în care să se justifice cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul distrugerii;
  • b) documentele justificative care confirmă cauzele care determină distrugerea produselor;
  • c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de operatorul economic care solicită restituirea accizelor.

(14) Pentru produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole, returnate în antrepozitul fiscal de producţie din România, în vederea reciclării sau recondiţionării, dezlipirea marcajelor se va efectua sub supraveghere fiscală şi vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala antrepozitului fiscal.

(15) În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole, înainte de returnarea produselor în antrepozitul fiscal de producţie din alt stat membru ori producătorului dintr-o ţară terţă, se va efectua dezlipirea marcajelor sub supraveghere fiscală şi vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala"- S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala operatorului economic care returnează marcajele.

(16) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), (5) şi (7) produsele supuse accizelor care au fost eliberate pentru consum cu mai mult de 2 ani înainte de data depunerii cererii.

(1) Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plătite vor putea fi restituite în condiţiile prevăzute în norme.

(2) Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele plătite pot fi restituite în condiţiile prevăzute în norme.

(3) Acciza restituită nu poate depăşi suma efectiv plătită.

Sectiunea 5^1 - Lipsuri si nereguli pe parcursul circulatiei intracomunitare in regim suspensiv a produselor accizabile

Art. 192^2 - Lipsuri pe timpul suspendarii

(1) Antrepozitarii autorizaţi beneficiază de scutire pentru pierderile de natura celor prevăzute la art. 192 alin. (4), intervenite pe timpul transportului intracomunitar al produselor în regim suspensiv. În acest caz, pierderile trebuie dovedite, conform regulilor statului membru de destinaţie. Aceste scutiri se aplică, de asemenea, şi operatorilor înregistraţi şi neînregistraţi pe timpul transportului în regim suspensiv.

(2) Fără a contraveni dispoziţiilor art. 192^3, în cazul lipsurilor, altele decât pierderile la care se referă alin. (1), şi în cazul pierderilor pentru care nu sunt acordate scutirile prevăzute la alin. (1), acciza va fi stabilită pe baza cotelor aplicabile în statele membre respective, în momentul în care pierderile - corect stabilite de către autorităţile fiscale competente - s-au produs sau, dacă este necesar, la momentul când lipsa a fost înregistrată.

(3) Lipsurile la care se face referire la alin. (2) şi pierderile care nu sunt scutite conform prevederilor alin. (1) vor fi, în toate cazurile, indicate de autorităţile fiscale competente pe versoul exemplarului documentului administrativ de însoţire care va fi returnat expeditorului, potrivit procedurii stabilite prin norme.

Norme Metodologice

18^2. (1) În cazul pierderilor sau lipsurilor de produse intervenite pe parcursul transportului intracomunitar al produselor supuse accizelor în regim suspensiv, autoritatea competentă a statului membru în care s-au stabilit respectivele pierderi sau lipsuri, trebuie să menţioneze despre aceasta pe exemplarul de returnat al documentului de însoţire.

(2) La sosirea produselor în statul membru de destinaţie, autoritatea competentă a respectivului stat membru trebuie să indice dacă acordă scutire parţială sau nu acordă scutire pentru pierderile sau lipsurile stabilite.

(3) În cazurile menţionate la alin. (1) şi (2) autoritatea competentă a statului membru de destinaţie, trebuie să specifice baza de calcul a accizei.

(4) Autoritatea competentă a statului membru de destinaţie trebuie să trimită autorităţii competente a statului membru în care s-au constatat pierderile sau lipsurile, o copie a exemplarului de returnat al documentului de însoţire.

(5) Acciza datorată se calculează de către autoritatea competentă a statului membru în care s-au stabilit ori s-au constatat pierderile sau lipsurile, pe baza cotelor accizelor aplicabile în acest stat, la momentul în care pierderile s-au produs ori dacă este necesar, când lipsa a fost înregistrată.

18^2.1. (1) Pentru aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice, accizele plătite de către comerciantul din România ca urmare a achiziţiei de la un furnizor dintr-un alt stat membru pot fi restituite la cererea comerciantului care s-a conformat cerinţelor prevăzute la alin. (5) al art. 192^4 din Codul fiscal.

(2) Cererea de restituire va fi însoţită de:

  • a) documentul care să ateste că acciza a fost plătită; şi
  • b) copia documentelor care atestă că livrarea s-a efectuat către un antrepozit fiscal de producţie băuturi alcoolice la preţuri fără accize; sau
  • c) copia documentelor care atestă că livrarea s-a efectuat către un operator economic producător de băuturi nealcoolice ori produse alimentare, în care să fie înscrisă menţiunea <>.

(1) Antrepozitarii autorizaţi beneficiază de scutire pentru pierderile de natura celor prevăzute la art. 192 alin. (4), intervenite pe timpul transportului intracomunitar al produselor în regim suspensiv. În acest caz, pierderile trebuie dovedite, conform regulilor statului membru de destinaţie. Aceste scutiri se aplică, de asemenea, şi operatorilor înregistraţi şi neînregistraţi pe timpul transportului în regim suspensiv.

(2) Fără a contraveni dispoziţiilor art. 192^3, în cazul lipsurilor, altele decât pierderile la care se referă alin. (1), şi în cazul pierderilor pentru care nu sunt acordate scutirile prevăzute la alin. (1), acciza va fi stabilită pe baza cotelor aplicabile în statele membre respective, în momentul în care pierderile - corect stabilite de către autorităţile fiscale competente - s-au produs sau, dacă este necesar, la momentul când lipsa a fost înregistrată.

(3) Lipsurile la care se face referire la alin. (2) şi pierderile care nu sunt scutite conform prevederilor alin. (1) vor fi, în toate cazurile, indicate de autorităţile fiscale competente pe versoul exemplarului documentului administrativ de însoţire care va fi returnat expeditorului, potrivit procedurii stabilite prin norme.

Art. 192^3 - Nereguli si abateri

(1) Dacă o neregulă sau o abatere s-a comis în timpul circulaţiei, implicând şi exigibilitatea accizelor, aceasta se va datora, în statul membru unde a avut loc abaterea sau neregula, de către persoana fizică sau juridică din ţara de provenienţă care a garantat plata accizei pentru circulaţie, fără ca aceasta să impieteze asupra începerii procedurilor penale.

(2) Dacă acciza este plătită în alt stat membru decât cel de provenienţă a produselor, statul membru care a încasat accizele va informa autorităţile fiscale competente ale ţării de provenienţă.

(3) Dacă pe durata transportului o neregulă sau abatere a fost depistată, neputându-se stabili unde a avut loc, atunci se consideră că abaterea a avut loc pe teritoriul statului membru unde aceasta a fost depistată.

(4) Atunci când produsele supuse accizelor nu ajung la destinaţie şi nu este posibilă stabilirea locului în care s-a comis abaterea sau neregula, aceasta se va considera a fi fost comisă în statul membru de livrare a produselor, care va colecta acciza cu cota în vigoare la data la care produsele au fost livrate, în afară de situaţia în care, într-o perioadă de 4 luni de la data livrării produselor, se prezintă dovezi care să asigure autorităţile fiscale competente de corectitudinea tranzacţiei ori să aducă lămuriri asupra locului unde s-a produs efectiv abaterea sau neregula.

(5) Dacă, înainte de expirarea perioadei de 3 ani de la data la care documentul administrativ de însoţire a fost întocmit, statul membru unde a avut loc efectiv abaterea sau neregula este stabilit cu certitudine, acel stat membru va colecta acciza prin aplicarea cotei în vigoare la data la care bunurile au fost livrate. În acest caz, imediat ce dovada colectării taxei a fost prezentată, acciza plătită iniţial va fi rambursată.

Sectiunea 5^2 - Deplasarea intracomunitara a produselor cu accize platite

Art. 192^4 - Produse cu accize platite, utilizate in scopuri comerciale in Romania

(1) În cazul în care produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru, sunt deţinute în scopuri comerciale în România, acciza va fi percepută în România.

(2) Sunt considerate scopuri comerciale toate scopurile, altele decât nevoile proprii ale persoanelor fizice.

(3) Acciza este datorată, după caz, de către comerciantul din România sau de persoana care primeşte produsele pentru utilizare în România.

(4) Produsele prevăzute la alin. (1) circulă între statul membru în care au fost deja eliberate în consum şi România, însoţite de documentul de însoţire simplificat.

(5) Comerciantul sau persoana la care se face referire la alin. (3) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

  • a) înaintea expedierii produselor să dea o declaraţie autorităţilor fiscale competente în legătură cu locul unde urmează să fie primite acestea şi să garanteze plata accizelor;
  • b) să plătească accizele, potrivit prevederilor art. 193;
  • c) să se supună oricăror controale care să permită autorităţii fiscale competente confirmarea primirii efective a mărfurilor şi plata corespunzătoare a accizelor.

(6) În cazul produselor supuse accizelor, care au fost deja eliberate în consum în România şi care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia de restituirea accizelor plătite în România, conform art. 192^6.

Art. 192^5 - Documentul de insotire simplificat

(1) Documentul de însoţire simplificat se întocmeşte de către expeditor în 3 exemplare şi se utilizează după cum urmează:

  • a) primul exemplar rămâne la expeditor;
  • b) exemplarele 2 şi 3 ale documentului de însoţire simplificat însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până la primitor;
  • c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
  • d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit expeditorului cu certificarea recepţiei şi cu menţionarea tratamentului fiscal ulterior al mărfurilor în statul membru de destinaţie, dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în cadrul unei cereri de restituire de accize.

(2) Modelul documentului de însoţire simplificat va fi prevăzut în norme.

Norme Metodologice

18^3. (1) Documentul de însoţire simplificat se utilizează în cazul produselor supuse accizelor care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru şi care circulă între acest stat membru şi România pentru a fi utilizate în scop comercial.

(2) Documentul de însoţire simplificat este utilizat şi în cazul circulaţiei intracomunitare a alcoolului complet denaturat.

(3) Modelul documentului de însoţire simplificat este în conformitate cu legislaţia comunitară şi este prevăzut în anexa nr. 10.

(4) În cazurile menţionate la alin. (1) şi (2) pentru produsele accizabile deja eliberate în consum într-un stat membru şi care sunt destinate a fi utilizate în scop comercial în alt stat membru, statele membre pot utiliza un document comercial care să conţină aceleaşi informaţii ca şi cele din documentul de însoţire simplificat.

(1) Documentul de însoţire simplificat se întocmeşte de către expeditor în 3 exemplare şi se utilizează după cum urmează:

  • a) primul exemplar rămâne la expeditor;
  • b) exemplarele 2 şi 3 ale documentului de însoţire simplificat însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până la primitor;
  • c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
  • d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit expeditorului cu certificarea recepţiei şi cu menţionarea tratamentului fiscal ulterior al mărfurilor în statul membru de destinaţie, dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în cadrul unei cereri de restituire de accize.

(2) Modelul documentului de însoţire simplificat va fi prevăzut în norme.

Art. 192^6 - Restituirea accizelor pentru produsele cu accize platite

(1) Un comerciant în timpul activităţii sale poate să solicite restituirea accizelor aferente produselor accizabile care au fost eliberate în consum în România, atunci când aceste produse sunt destinate consumului în alt stat membru, cu respectarea următoarelor condiţii:

  • a) înainte de expedierea produselor, comerciantul expeditor trebuie să facă o cerere de restituire la autoritatea fiscală competentă şi să facă dovada că acciza a fost plătită;
  • b) livrarea produselor către statul membru de destinaţie se face în conformitate cu prevederile art. 192^4;
  • c) comerciantul expeditor trebuie să prezinte autorităţii fiscale competente copia returnată a documentului prevăzut la art. 192^5, certificată de către destinatar, care trebuie să fie însoţită de un document care să ateste că acciza a fost plătită în statul membru de destinaţie. De asemenea, comerciantul expeditor va prezenta adresa biroului autorităţii fiscale competente din statul membru de destinaţie şi data de acceptare a declaraţiei destinatarului de către autoritatea fiscală competentă a statului membru de destinaţie, împreună cu numărul de înregistrare a acestei declaraţii.

(2) Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate în consum în România, se pot restitui accizele de către autoritatea fiscală competentă, dacă această autoritate a stabilit că marcajele respective au fost distruse în condiţiile prevăzute în norme.

Norme Metodologice

18^4. (1) Comerciantul expeditor care doreşte să solicite restituirea accizelor pentru produsele ce urmează a fi expediate pentru consum într-un alt stat membru trebuie să depună la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, înainte de expedierea produselor, o cerere de restituire, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 11, şi să facă dovada că pentru acele produse accizele au fost plătite.

(2) După recepţia produselor de către destinatar şi plata accizei în statul membru de destinaţie, comerciantul expeditor va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în vederea restituirii accizelor, documentele prevăzute la art. 192^6 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.

(3) Acciza de restituit va fi aferentă cantităţilor expediate şi efectiv recepţionate.

(4) Restituirea accizelor se face potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(5) Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate în consum în România, şi care sunt destinate consumului în alt stat membru, accizele se pot restitui de către autoritatea fiscală teritorială numai în limita unei valori corespunzătoare valorii accizelor aferente cantităţii de produse expediate. Dezlipirea marcajelor se face sub supraveghere fiscală, la solicitarea comerciantului expeditor.

(6) În situaţia în care un comerciant din România urmează să primească produse supuse accizelor eliberate în consum în alt stat membru, înainte de expedierea produselor de către furnizor acesta va face o declaraţie cu privire la acest fapt la autoritatea fiscală teritorială. Pe baza acestei declaraţii, autoritatea fiscală teritorială va lua act de operaţiunea care urmează a se desfăşura şi pentru care exigibilitatea accizelor ia naştere la momentul recepţiei produselor, termenul de plată fiind prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au recepţionat produsele.

(3) În cazurile prevăzute la art. 192^3, autoritatea fiscală competentă va restitui acciza plătită doar atunci când accizele au fost plătite anterior în statul membru de destinaţie, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 192^3 alin. (5).

(4) În cazurile menţionate la art. 192^8 alin. (1), autoritatea fiscală competentă, la cererea vânzătorului, poate restitui acciza plătită atunci când vânzătorul a urmat procedurile prevăzute la art. 192^8 alin. (4).

(1) Un comerciant în timpul activităţii sale poate să solicite restituirea accizelor aferente produselor accizabile care au fost eliberate în consum în România, atunci când aceste produse sunt destinate consumului în alt stat membru, cu respectarea următoarelor condiţii:

  • a) înainte de expedierea produselor, comerciantul expeditor trebuie să facă o cerere de restituire la autoritatea fiscală competentă şi să facă dovada că acciza a fost plătită;
  • b) livrarea produselor către statul membru de destinaţie se face în conformitate cu prevederile art. 192^4;
  • c) comerciantul expeditor trebuie să prezinte autorităţii fiscale competente copia returnată a documentului prevăzut la art. 192^5, certificată de către destinatar, care trebuie să fie însoţită de un document care să ateste că acciza a fost plătită în statul membru de destinaţie. De asemenea, comerciantul expeditor va prezenta adresa biroului autorităţii fiscale competente din statul membru de destinaţie şi data de acceptare a declaraţiei destinatarului de către autoritatea fiscală competentă a statului membru de destinaţie, împreună cu numărul de înregistrare a acestei declaraţii.

(2) Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate în consum în România, se pot restitui accizele de către autoritatea fiscală competentă, dacă această autoritate a stabilit că marcajele respective au fost distruse în condiţiile prevăzute în norme.

(3) În cazurile prevăzute la art. 192^3, autoritatea fiscală competentă va restitui acciza plătită doar atunci când accizele au fost plătite anterior în statul membru de destinaţie, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 192^3 alin. (5).

(4) În cazurile menţionate la art. 192^8 alin. (1), autoritatea fiscală competentă, la cererea vânzătorului, poate restitui acciza plătită atunci când vânzătorul a urmat procedurile prevăzute la art. 192^8 alin. (4).

Art. 192^7 - Persoane fizice

(1) Pentru produsele supuse accizelor şi eliberate în consum în alt stat membru, achiziţionate de către persoane fizice pentru nevoile proprii şi transportate de ele însele, accizele se datorează în statul membru în care produsele au fost achiziţionate.

(2) Produsele achiziţionate de persoane fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi cantităţile prevăzute în norme.

Norme Metodologice

18^5. (1) Pentru stabilirea destinaţiei comerciale a produselor accizabile achiziţionate dintr-un alt stat membru, de persoanele fizice, se vor avea în vedere următoarele cerinţe:

  • a) statutul comercial al deţinătorului şi motivele deţinerii produselor;
  • b) locul în care se află produsele, sau, dacă este cazul, mijlocul de transport utilizat;
  • c) orice alt document cu privire la produsele respective;
  • d) natura produselor;
  • e) cantitatea de produse.

(2) Se consideră achiziţii pentru uz propriu produsele cumpărate şi transportate de persoane fizice până în următoarele limite cantitative:

  • A) Tutunuri prelucrate:
    • 1) ţigarete - 800 bucăţi;
    • 2) ţigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 bucăţi
    • 3) ţigări de foi - 200 bucăţi
    • 4) tutun de fumat - 1 kg
  • B) Băuturi alcoolice
    • 1) băuturi spirtoase - 10 litri
    • 2) produse intermediare - 20 litri
    • 3) vinuri şi băuturi fermentate - 90 litri
    • 4) bere - 110 litri.

(3) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor stabilite la alin. (2) se consideră, dacă nu se dovedeşte contrariul, a fi achiziţionate în scopuri comerciale, şi pentru acestea se vor respecta prevederile art. 192^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Autoritatea fiscală competentă poate stabili pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1) dacă produsele deţinute în cantităţi inferioare sau egale limitelor prevăzute la alin. (2) sunt destinate scopurilor comerciale.

(3) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute în norme şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datorează acciza în România.

(4) Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de produse energetice eliberate în consum într-un alt stat membru şi transportate de persoane fizice sau în numele acestora, folosind modalităţi de transport atipic. Se consideră modalităţi de transport atipic transportul carburantului altfel decât în rezervoarele autovehiculelor sau în canistre de rezervă adecvate, precum şi transportul de produse de încălzire lichide altfel decât în autocisterne utilizate în numele comercianţilor profesionişti.

(1) Pentru produsele supuse accizelor şi eliberate în consum în alt stat membru, achiziţionate de către persoane fizice pentru nevoile proprii şi transportate de ele însele, accizele se datorează în statul membru în care produsele au fost achiziţionate.

(2) Produsele achiziţionate de persoane fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi cantităţile prevăzute în norme.

(3) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute în norme şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datorează acciza în România.

(4) Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de produse energetice eliberate în consum într-un alt stat membru şi transportate de persoane fizice sau în numele acestora, folosind modalităţi de transport atipic. Se consideră modalităţi de transport atipic transportul carburantului altfel decât în rezervoarele autovehiculelor sau în canistre de rezervă adecvate, precum şi transportul de produse de încălzire lichide altfel decât în autocisterne utilizate în numele comercianţilor profesionişti.

Art. 192^8 - Vanzarea la distanta

(1) Produsele supuse accizelor, cumpărate de către persoane care nu au calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat ori neînregistrat şi care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în statul membru de destinaţie. În înţelesul prezentului articol, statul membru de destinaţie este statul membru în care soseşte trimiterea sau transportul de produse accizabile.

(2) Livrarea produselor supuse accizelor, eliberate deja în consum într-un stat membru şi care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia către o persoană prevăzută la alin. (1), stabilită într-un alt stat membru, face ca acciza să fie datorată pentru respectivele produse în statul membru de destinaţie. În această situaţie, accizele plătite în statul membru de provenienţă a bunurilor vor fi rambursate la cererea vânzătorului, în condiţiile stabilite prin norme.

(3) Acciza statului membru de destinaţie va fi datorată de vânzător în momentul efectuării livrării.

Norme Metodologice

18^6. (1) Persoana care nu are calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat sau neînregistrat şi care cumpără produse supuse accizelor pentru a le expedia sau transporta direct sau indirect într-un alt stat membru, în alt scop decât cel comercial, trebuie să se înregistreze în acest sens la autoritatea fiscală unde acesta îşi are sediul.

(2) Persoanele menţionate la alin. (1) trebuie să ţină o evidenţă strictă a tuturor livrărilor de produse în cazul vânzării la distanţă, în care trebuie să înregistreze pentru fiecare livrare:

  • a) numărul de ordine corespunzător livrării;
  • b) data livrării;
  • c) numărul facturii sau al altui document comercial care înlocuieşte factura;
  • d) ţara de destinaţie;
  • e) datele de identificare ale destinatarului: denumirea, adresa;
  • f) grupa de produse expediate, inclusiv codurile NC corespunzătoare;
  • g) cantitatea de produse expediată, exprimată în unităţi de măsură corespunzătoare regulilor de calcul al accizei;
  • h) nivelul garanţiei constituită în statul de destinaţie;
  • i) dovada primirii produselor de către destinatar;
  • j) dovada plăţii accizelor în statul membru de destinaţie;
  • k) cuantumul accizelor pentru care se solicită restituirea;
  • l) referire la trimestrul din anul în care se solicită restituirea.

(3) Vânzătorul va solicita autorităţii fiscale în raza căreia îşi are sediul, o cerere de rambursare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 12, menţionând livrările efectuate în cadrul vânzării la distanţă, pentru care s-au plătit accizele pe teritoriul statelor membre de destinaţie, pe parcursul unui trimestru.

(4) Cererea se va prezenta în primele 20 de zile ale lunii următoare încheierii trimestrului în care au fost plătite accizele în statele membre de destinaţie şi va cuprinde informaţii referitoare la cantităţile de produse accizabile şi numerele de ordine corespunzătoare livrărilor pentru care se solicită rambursarea, precum şi suma totală de rambursat.

(5) Operaţiunea care generează dreptul de rambursare o constituie momentul plăţii accizelor în statul membru de destinaţie.

(6) Vânzătorul are obligaţia să păstreze la dispoziţia autorităţii fiscale pe o perioadă de 5 ani, facturile şi toate documentele care atestă atât plata accizelor pe teritoriul naţional pentru produsele expediate cât şi plata accizelor în statele membre de destinaţie.

(7) Autoritatea fiscală analizează cererea şi documentele prezentate de vânzător şi dacă acestea se justifică, va rambursa accizele solicitate.

(8) Valoarea accizelor rambursate nu poate depăşi valoarea accizelor plătite prin preţul de achiziţie al produselor accizabile.

(9) Atunci când statul membru de destinaţie este România, acciza se datorează de către vânzător şi se achită în România de către vânzător, obligatoriu prin reprezentantul fiscal desemnat de acesta în România.

(10) Termenul de plată al accizelor îl constituie ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a avut loc recepţia mărfurilor de către destinatar.

(4) Statul membru în care vânzătorul este stabilit trebuie să se asigure că acesta este în măsură să îndeplinească următoarele cerinţe:

  • a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de statul membru de destinaţie înaintea expedierii produselor şi să asigure plata accizelor după sosirea produselor;
  • b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse.

(1) Produsele supuse accizelor, cumpărate de către persoane care nu au calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat ori neînregistrat şi care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în statul membru de destinaţie. În înţelesul prezentului articol, statul membru de destinaţie este statul membru în care soseşte trimiterea sau transportul de produse accizabile.

(2) Livrarea produselor supuse accizelor, eliberate deja în consum într-un stat membru şi care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia către o persoană prevăzută la alin. (1), stabilită într-un alt stat membru, face ca acciza să fie datorată pentru respectivele produse în statul membru de destinaţie. În această situaţie, accizele plătite în statul membru de provenienţă a bunurilor vor fi rambursate la cererea vânzătorului, în condiţiile stabilite prin norme.

(3) Acciza statului membru de destinaţie va fi datorată de vânzător în momentul efectuării livrării.

(4) Statul membru în care vânzătorul este stabilit trebuie să se asigure că acesta este în măsură să îndeplinească următoarele cerinţe:

  • a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de statul membru de destinaţie înaintea expedierii produselor şi să asigure plata accizelor după sosirea produselor;
  • b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse.
Art. 192^9 - Reprezentantul fiscal

(1) Pentru produsele supuse accizelor provenite dintr-un alt stat membru, antrepozitarul autorizat expeditor poate desemna un reprezentant fiscal.

(2) Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în România şi înregistrat la autoritatea fiscală competentă.

(3) Reprezentantul fiscal trebuie ca în locul şi în numele destinatarului, care nu are calitatea de antrepozitar autorizat, să respecte următoarele cerinţe:

  • a) să garanteze plata accizelor, în condiţiile stabilite de autorităţile fiscale competente din statul membru de destinaţie;
  • b) să plătească accizele la momentul recepţionării mărfurilor, conform procedurilor stabilite prin norme;
  • c) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
  • d) să indice autorităţii fiscale competente locul în care sunt livrate mărfurile.

(4) Pentru situaţiile reglementate la art. 192^8, vânzătorul poate desemna un reprezentant fiscal, în forma şi maniera prevăzute la alin. (2) şi (3).

Norme Metodologice

18^7. (1) Antrepozitarul autorizat expeditor dintr-un alt stat membru poate, înainte de efectuarea unei livrări către un operator înregistrat sau neînregistrat din România, să desemneze un reprezentant fiscal.

(2) Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în România şi să fie autorizat de către autoritatea fiscală centrală.

(3) În scopul obţinerii autorizaţiei, reprezentantul fiscal va depune la autoritatea fiscală centrală o cerere însoţită de următoarele documente:

  • a) actul constitutiv al reprezentantului fiscal, care îi permite desfăşurarea acestei activităţi;
  • b) contractul de reprezentare încheiat cu antrepozitarul autorizat expeditor.

(4) Modelul cererii de autorizare a reprezentantului fiscal este prevăzut în anexa nr. 13.

(5) Autorizarea ca reprezentant fiscal, nu poate fi acordată decât persoanelor care oferă garanţiile necesare pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor legale şi pentru care măsurile de urmărire şi control necesare pot fi asigurate fără a fi necesare cheltuieli administrative suplimentare.

(6) Cererea de autorizare nu poate fi aprobată în cazul persoanelor care au săvârşit o infracţiune gravă sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale sau fiscale.

(7) Decizia de neacordare a autorizaţiei va fi comunicată în scris, odată cu motivele ce au condus la acest fapt.

(8) Autorizaţia este revocată sau modificată atunci când una sau mai multe condiţii prevăzute pentru emiterea acesteia nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite.

(9) Autorizaţia poate fi revocată atunci când titularul acesteia nu se conformează unei obligaţii care îi revine, după caz, din deţinerea acestei autorizaţii.

(10) Autorizaţia se revocă în cazul în care după emiterea acesteia se săvârşeşte una din faptele prevăzute la alin. (6).

(11) Revocarea sau modificarea autorizaţiei se aduce la cunoştinţa titularului acesteia.

(12) Revocarea sau modificarea autorizaţiei produce efecte de la data la care ea a fost adusă la cunoştinţă. Totuşi, în cazuri excepţionale şi în măsura în care interesele legitime ale titularului autorizaţiei impun aceasta, autoritatea fiscală competentă poate stabili o dată ulterioară pentru producerea efectelor.

(13) Aceeaşi procedură se aplică şi în cazul reprezentantului fiscal desemnat de vânzătorul care efectuează vânzarea la distanţă.

(14) Reprezentantul fiscal plăteşte accizele pentru produsele recepţionate, potrivit informaţiilor primite de la operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat sau de la vânzătorul la distanţă.

(15) Momentul recepţionării mărfurilor îl reprezintă data documentului întocmit pentru recepţia mărfurilor.

(1) Pentru produsele supuse accizelor provenite dintr-un alt stat membru, antrepozitarul autorizat expeditor poate desemna un reprezentant fiscal.

(2) Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în România şi înregistrat la autoritatea fiscală competentă.

(3) Reprezentantul fiscal trebuie ca în locul şi în numele destinatarului, care nu are calitatea de antrepozitar autorizat, să respecte următoarele cerinţe:

  • a) să garanteze plata accizelor, în condiţiile stabilite de autorităţile fiscale competente din statul membru de destinaţie;
  • b) să plătească accizele la momentul recepţionării mărfurilor, conform procedurilor stabilite prin norme;
  • c) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
  • d) să indice autorităţii fiscale competente locul în care sunt livrate mărfurile.

(4) Pentru situaţiile reglementate la art. 192^8, vânzătorul poate desemna un reprezentant fiscal, în forma şi maniera prevăzute la alin. (2) şi (3).

Art. 192^10 - Declaratii privind achizitii si livrari intracomunitare

Operatorii înregistraţi şi neînregistraţi, precum şi reprezentanţii fiscali au obligaţia de a transmite autorităţii fiscale competente o situaţie lunară privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situaţia, în condiţiile stabilite prin norme.

Norme Metodologice

18^8. (1) Operatorii înregistraţi şi neînregistraţi, precum şi reprezentanţii fiscali vor înregistra în evidenţele proprii toate operaţiunile efectuate privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile.

(2) Operatorii înregistraţi şi neînregistraţi, precum şi reprezentanţii fiscali vor depune lunar la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi au sediul social, câte o situaţie centralizatoare a achiziţiilor şi livrărilor de produse accizabile, până pe data de 15 a lunii următoare celei la care se referă situaţia.

(3) Modelul situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (2) este prevăzut în anexa nr. 14.

Operatorii înregistraţi şi neînregistraţi, precum şi reprezentanţii fiscali au obligaţia de a transmite autorităţii fiscale competente o situaţie lunară privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situaţia, în condiţiile stabilite prin norme.

Sectiunea 5^3 - Inregistrarea operatorilor de produse accizabile

Art. 192^11 - Registrul electronic de date

(1) Autoritatea fiscală competentă va lua măsuri pentru întocmirea unei baze de date electronice care să conţină o listă a persoanelor autorizate ca antrepozitari şi operatori înregistraţi, precum şi o listă a locurilor autorizate ca antrepozite fiscale.

(2) Persoanelor autorizate ca antrepozitari şi operatori înregistraţi, precum şi locurilor autorizate ca antrepozite fiscale li se va atribui de către autoritatea fiscală competentă un cod de accize, a cărui configuraţie se va face conform prevederilor din norme.

Norme Metodologice

18^9. Antrepozitarilor şi operatorilor înregistraţi, precum şi locurilor autorizate ca antrepozite fiscale li se atribuie de către autoritatea fiscală competentă un cod de accize a cărui configuraţie este stabilită prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(3) Datele descrise la alin. (1) vor fi comunicate autorităţii fiscale competente din fiecare stat membru. Toate datele vor fi utilizate numai pentru a verifica dacă o persoană sau un loc sunt autorizate sau înregistrate.

(4) Autoritatea fiscală competentă va lua măsuri pentru ca persoanelor implicate în circulaţia intracomunitară a produselor supuse accizelor să li se permită să obţină confirmarea informaţiilor deţinute.

(5) Orice informaţie comunicată, indiferent în ce fel, este de natură confidenţială, este supusă obligaţiei secretului fiscal şi beneficiază de protecţia aplicată informaţiilor similare, conform legislaţiei naţionale a statului membru care o primeşte.

(1) Autoritatea fiscală competentă va lua măsuri pentru întocmirea unei baze de date electronice care să conţină o listă a persoanelor autorizate ca antrepozitari şi operatori înregistraţi, precum şi o listă a locurilor autorizate ca antrepozite fiscale.

(2) Persoanelor autorizate ca antrepozitari şi operatori înregistraţi, precum şi locurilor autorizate ca antrepozite fiscale li se va atribui de către autoritatea fiscală competentă un cod de accize, a cărui configuraţie se va face conform prevederilor din norme.

(3) Datele descrise la alin. (1) vor fi comunicate autorităţii fiscale competente din fiecare stat membru. Toate datele vor fi utilizate numai pentru a verifica dacă o persoană sau un loc sunt autorizate sau înregistrate.

(4) Autoritatea fiscală competentă va lua măsuri pentru ca persoanelor implicate în circulaţia intracomunitară a produselor supuse accizelor să li se permită să obţină confirmarea informaţiilor deţinute.

(5) Orice informaţie comunicată, indiferent în ce fel, este de natură confidenţială, este supusă obligaţiei secretului fiscal şi beneficiază de protecţia aplicată informaţiilor similare, conform legislaţiei naţionale a statului membru care o primeşte.

Sectiunea 6 - Obligatiile platitorilor de accize

Art. 193 - Plata accizelor la bugetul de stat

(1) Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul de plată a accizelor este:

  • a) în cazul operatorilor înregistraţi - ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele accizabile;
  • b) în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural - data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.

(3) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

Norme Metodologice

18^10. Pentru produsele accizabile pentru care se datorează contribuţia pentru sănătate în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, sumele reprezentând contribuţia se virează în contul Ministerului Sănătăţii Publice de către plătitorii de accize: antrepozitarii persoane juridice - autorizaţi pentru producţie ori antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare cărora le-au fost expediate produsele, precum şi importatorii autorizaţi, operatorii înregistraţi şi operatorii neînregistraţi.

(1) Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul de plată a accizelor este:

  • a) în cazul operatorilor înregistraţi - ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele accizabile;
  • b) în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural - data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.

(3) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

Art. 194 - Depunerea declaratiilor de accize

(1) Orice plătitor de accize prevăzut la prezentul capitol are obligaţia de a depune lunar la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), operatorul neînregistrat are obligaţia de a depune declaraţia de accize pentru fiecare operaţiune în parte.

(3) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 189^1 şi la art. 192 alin. (9).

(4) În situaţiile prevăzute la art. 166 alin. (1) lit. b) şi e), trebuie să se depună imediat o declaraţie de accize la autoritatea fiscală competentă şi, prin derogare de la prevederile art. 193, acciza se plăteşte în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a fost depusă declaraţia.

Art. 195 - Documente fiscale

(1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau deţinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 5 zile. Această prevedere nu este aplicabilă pentru produsele accizabile transportate sau deţinute de către alte persoane decât comercianţii, în măsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzării cu amănuntul.

(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însoţite de un document, astfel:

  • a) mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită de documentul administrativ de însoţire;
  • b) mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţită de factura ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;
  • c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este însoţit de factură sau aviz de însoţire, precum şi de documentul de însoţire simplificat, după caz.

Norme Metodologice

19. (1) Orice plătitor de acciză, care livrează produse accizabile către o altă persoană, are obligaţia de a emite către această persoană o factură. Această factură trebuie să conţină toate elementele prevăzute la art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pentru livrările de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale, cu excepţia livrărilor în regim suspensiv, factura trebuie să cuprindă distinct valoarea accizei pentru fiecare produs sau, dacă nu se datorează accize în urma unei scutiri, menţiunea "scutit de accize".

(3) Pentru livrările de ţigarete, factura va cuprinde şi o rubrică aferentă preţului maxim de vânzare cu amănuntul declarat de către producător, importator, operator înregistrat sau operator neînregistrat, după caz.

(4) Persoana care emite factura în care se înscrie acciza are obligaţia de a păstra un exemplar din fiecare factură şi de a prezenta acest exemplar la cererea autorităţilor fiscale.

(5) În cazul produselor accizabile marcate, cu excepţia situaţiei în care produsele circulă în regim suspensiv, transportul acestora de la antrepozitul fiscal de producţie către alte locuri proprii de depozitare ale antrepozitarului autorizat, sau transportul de la locaţia de recepţie a produselor de către operatorul înregistrat sau neînregistrat către alte locaţii proprii ale acestora, se va utiliza avizul de însoţire, în care se va înscrie şi valoarea accizei aferente cantităţilor de produse accizabile transferate.

(6) Avizul de însoţire în care acciza se evidenţiază distinct se utilizează şi în cazul altor produse accizabile pentru care acciza devine exigibilă la momentul ieşirii din regimul suspensiv, fără a interveni schimbul de proprietate.

(7) În situaţiile prevăzute la alin. (5) şi (6) nu este obligatorie înscrierea accizelor în facturile întocmite la livrarea produselor, dar se vor menţiona cuvintele "accize plătite".

(8) Mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită întotdeauna de documentul administrativ de însoţire. În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de la un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar către un antrepozit fiscal, acestea trebuie să fie însoţite de documentul administrativ unic emis de acel birou vamal.

(9) Pe parcursul circulaţiei intracomunitare a produselor achiziţionate în România, pentru care acciza a fost plătită în statul membru de expediţie, documentele care vor însoţi transportul sunt factura şi documentul de însoţire simplificat reglementat la pct. 18^3 sau un alt document comercial care să conţină aceleaşi informaţii conţinute în documentul de însoţire simplificat.

(10) Documentul administrativ de însoţire şi documentul de însoţire simplificat sunt documente cu regim special şi se tipăresc de Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.

(11) Documentele prevăzute la alin. (10) se achiziţionează contra cost de la autoritatea fiscală teritorială în baza notei de comandă prevăzută în anexa nr. 15. Nota de comandă va fi aprobată numai dacă solicitantul justifică necesitatea achiziţionării acestor documente.

(1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau deţinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 5 zile. Această prevedere nu este aplicabilă pentru produsele accizabile transportate sau deţinute de către alte persoane decât comercianţii, în măsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzării cu amănuntul.

(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însoţite de un document, astfel:

  • a) mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită de documentul administrativ de însoţire;
  • b) mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţită de factura ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;
  • c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este însoţit de factură sau aviz de însoţire, precum şi de documentul de însoţire simplificat, după caz.
Art. 196 - Evidente contabile
Orice plătitor de accize are obligaţia de a ţine registre contabile precise, conform legislaţiei în vigoare, care să conţină suficiente informaţii pentru ca autorităţile fiscale să poată verifica respectarea prevederilor din prezentul titlu.
Art. 197 - Responsabilitatile platitorilor de accize

(1) Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea fiscală competentă, conform prevederilor prezentului titlu şi celor ale legislaţiei vamale în vigoare.

(2) Lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt obligaţi să depună la autoritatea fiscală competentă o situaţie, care să conţină informaţii cu privire la stocul de materii prime şi produse finite la începutul lunii, achiziţiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul lunii, stocul de produse finite şi materii prime la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse livrate, conform modelului prezentat în norme.

Norme Metodologice

19^1. (1) În înţelesul prevederilor art. 197 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin noţiunea de materii prime se înţelege materia primă de bază necesară fabricării produsului accizabil iar produsele finite vor fi raportate pe grupe de produse.

(2) Modelul situaţiei prevăzut la art. 197 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este prevăzut în anexa nr. 16 şi va fi întocmit pe grupe de produse.

(1) Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea fiscală competentă, conform prevederilor prezentului titlu şi celor ale legislaţiei vamale în vigoare.

(2) Lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt obligaţi să depună la autoritatea fiscală competentă o situaţie, care să conţină informaţii cu privire la stocul de materii prime şi produse finite la începutul lunii, achiziţiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul lunii, stocul de produse finite şi materii prime la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse livrate, conform modelului prezentat în norme.

Art. 198 - Garantii

(1) Antrepozitarul autorizat - după acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal -, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat şi reprezentantul fiscal au obligaţia depunerii la autoritatea fiscală competentă a unei garanţii, conform prevederilor din norme, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.

(2) Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevăzute în norme.

(3) Valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat.

Norme Metodologice

20. (1) Orice antrepozitar autorizat trebuie să asigure o garanţie care să acopere riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile produse şi/sau depozitate în fiecare antrepozit fiscal.

(2) Orice antrepozitar autorizat trebuie să asigure o garanţie care să acopere riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile deplasate în regim suspensiv.

(3) Orice operator înregistrat şi operator neînregistrat trebuie să asigure o garanţie care să acopere riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile achiziţionate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru.

(4) Orice reprezentant fiscal desemnat în România trebuie să asigure o garanţie care să acopere riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile livrate de către un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru către un operator înregistrat ori un operator neînregistrat sau în cazul unei vânzări la distanţă.

(5) Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale.

(6) În cazul unui depozit în numerar se aplică următoarele reguli:

  • a) se consemnează mijloace băneşti la unitatea Trezoreriei Statului la care este arondat organul fiscal, la nivelul garanţiei;
  • b) orice dobândă plătită de trezorerie în legătură cu depozitul aparţine antrepozitarului autorizat.

(7) În cazul garanţiei personale se aplică următoarele reguli:

  • a) garantul trebuie să fie o societate bancară din teritoriul comunitar;
  • b) să existe o scrisoare de garanţie bancară în favoarea autorităţii fiscale la care operatorul economic este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi alte contribuţii.

(8) Un antrepozitar autorizat pentru producţie, transformare şi/sau depozitare de produse accizabile, are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 6% din suma accizelor aferente mediei ieşirilor anuale de produse accizabile din antrepozitul fiscal, în ultimii 3 ani calendaristici.

(8^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (8), un antrepozitar autorizat pentru producţie, transformare şi/sau depozitare de tutunuri prelucrate are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 8,33% din suma accizelor aferente mediei ieşirilor anuale de produse accizabile din antrepozitul fiscal, în ultimii 3 ani calendaristici.

(8^2) În toate situaţiile, inclusiv în cazul ţigaretelor, valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea garanţiei se determină prin aplicarea cotelor de acciză în vigoare la momentul constituirii garanţiei, prevăzute în anexa nr. 1 de la titlul VII - Accize şi alte taxe speciale din Codul fiscal.

(8^3) În situaţiile prevăzute la alin. (8) şi (8^1), nivelul garanţiei se reduce după cum urmează:

  • a) cu 50%, în cazul în care Comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale stabileşte că în ultimii 3 ani consecutivi de activitate în calitate de antrepozitar autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele;
  • b) cu 75%, în cazul în care Comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale stabileşte că în ultimii 5 ani consecutivi de activitate în calitate de antrepozitar autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele.

(9) Orice antrepozitar autorizat prevăzut la alin. (8) şi (8^1) are obligaţia constituirii unei garanţii corespunzătoare unei cote de 2,5% din suma accizelor aferente cantităţilor de produse accizabile deplasate în regim suspensiv către un alt stat membru în anul anterior constituirii garanţiei.

(10) În situaţia în care suma garanţiei constituite potrivit prevederilor alin. (8) şi (8^1) este mai mare decât suma garanţiei constituite potrivit prevederilor alin. (9), aceasta din urmă se va considera deja constituită.

(11) Orice operator înregistrat are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 6% sau de 8,33% în cazul tutunului prelucrat, din suma totală a accizelor aferente produselor achiziţionate în anul anterior.

(12) În situaţia unui nou antrepozitar autorizat sau a unui nou operator înregistrat, garanţia va reprezenta 6% sau 8,33% în cazul tutunului prelucrat, din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a fi realizate ori achiziţionate pe parcursul unui an.

(13) *** Abrogat.

(14) Orice operator neînregistrat şi reprezentant fiscal, are obligaţia de a depune o garanţie echivalentă cu valoarea accizelor aferente fiecărei operaţiuni privind achiziţia de produse accizabile. Garanţia va fi constituită înainte de livrarea produselor de către expeditor.

(14^1) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de bioetanol, destinat utilizării în producţia de produse energetice, nivelul garanţiei ce trebuie constituită corespunde unei cote de 0,6% din suma accizelor aferente ieşirilor de astfel de produs din antrepozitul fiscal, estimate la nivelul unui an.

(15) Garanţiile constituite la momentul autorizării sunt valabile atât timp cât nu sunt executate de organul fiscal la care este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi alte contribuţii, antrepozitarul autorizat şi operatorul înregistrat.

(15^1) Garanţia poate fi executată atunci când se constată că antrepozitarul autorizat sau operatorul înregistrat nu şi-a respectat obligaţiile legale privind plata accizei. Executarea garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei până la momentul reîntregirii acesteia. Procedura prin care se execută garanţia şi cea de suspendare a autorizaţiei pentru neplata accizei se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice. Ordinul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(16) În cazul garanţiilor executate, neconstituirea unei noi garanţii în termen de 30 zile la nivelul prevăzut în prezentele norme, atrage după sine interzicerea derulării operaţiunilor cu produse accizabile în regim suspensiv.

(17) Garanţiile constituite de către antrepozitarii autorizaţi se depun la autoritatea fiscală teritorială în termen de 15 zile de la data când devine valabilă autorizaţia. Autoritatea fiscală teritorială, în termen de 5 zile lucrătoare, va transmite originalul documentului care atestă constituirea garanţiei la organul fiscal la care este înregistrat antrepozitarul autorizat ca plătitor de impozite, taxe şi alte contribuţii, iar o copie a documentului va fi transmisă la autoritatea fiscală care a emis autorizaţia.

(18) Nivelul garanţiei se analizează semestrial de către autoritatea fiscală teritorială, în vederea actualizării în funcţie de schimbările intervenite în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarului/operatorului înregistrat sau în nivelul accizei datorate. În acest sens, antrepozitarul autorizat/operatorul înregistrat trebuie să depună semestrial, până la data de 15 a lunii următoare încheierii semestrului, la autoritatea fiscală teritorială, o declaraţie privind informaţiile necesare analizei. Cuantumul garanţiei stabilite prin actualizare se va comunica antrepozitarului autorizat/operatorului înregistrat prin decizie emisă de autoritatea fiscală teritorială, care va face parte integrantă din autorizaţia de antrepozit fiscal. O copie a deciziei se transmite şi autorităţii fiscale centrale. Termenul de constituire a garanţiei astfel stabilită va fi de cel mult 30 de zile de la data comunicării.

(18^1) Pentru actualizarea garanţiei prevăzute la alin. (18) se utilizează cursul de schimb leu/euro valabil pentru calculul accizelor la momentul efectuării actualizării.

(19) Orice antrepozitar autorizat sau operator înregistrat, poate să asigure, la cerere, o singură garanţie care să acopere toate antrepozitele fiscale ale acelui antrepozitar autorizat, sau toate locurile desemnate de operatorul înregistrat pentru recepţia produselor accizabile, precum şi garanţia aferentă deplasării produselor accizabile. Valoarea garanţiei totale va fi egală cu suma garanţiilor aferente fiecărui antrepozit fiscal deţinut de către antrepozitarul autorizat, inclusiv garanţia aferentă deplasării în regim suspensiv a produselor accizabile, sau suma garanţiilor aferente fiecărui loc de recepţie desemnat de operatorul înregistrat.

(20) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate în baza autorizaţiei de antrepozit vamal nu intervine obligaţia constituirii garanţiei atunci când garanţia aferentă antrepozitului vamal include şi valoarea accizelor.

(1) Antrepozitarul autorizat - după acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal -, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat şi reprezentantul fiscal au obligaţia depunerii la autoritatea fiscală competentă a unei garanţii, conform prevederilor din norme, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.

(2) Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevăzute în norme.

(3) Valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat.

Sectiunea 7 - Scutiri la plata accizelor

Art. 199 - Scutiri generale

(1) Produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor atunci când sunt destinate pentru:

  • a) livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;
  • b) organizaţiile internaţionale, recunoscute ca atare de către autorităţile publice ale României, şi membrii acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, ori prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;
  • c) forţele armate aparţinând oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), cu excepţia Forţelor Armate ale României, precum şi pentru personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor acestora;
  • d) rezerva de stat şi rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim, precum şi operaţiunile de împrospătare şi preschimbare sortimentală a stocurilor rezerve de stat, realizate pe bază de contracte de schimb cu producătorii interni.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

Norme Metodologice

21.

21.1.
(1) Scutirile de la plata accizelor prevăzute la art. 199 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă direct atunci când beneficiarul achiziţionează produsele accizabile de la un antrepozit fiscal, denumit în continuare furnizor, cu excepţia situaţiilor prevăzute la pct. 21.2, 21.3 şi 21.4.

(2) Beneficiază de scutire şi contractanţii forţelor armate aparţinând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, aşa cum sunt definiţi în acordurile speciale (NATO/SOFA), precum şi Ministerul Apărării Naţionale când achiziţionează produse accizabile pentru/sau în numele forţelor NATO.

(3) Pentru aplicarea scutirilor prevăzute la art. 199 alin. (1) lit. a), b) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiarul scutirii - persoana juridică, se va adresa Ministerului Afacerilor Externe, în vederea stabilirii cantităţilor de produse accizabile care pot fi achiziţionate în regim de scutire, pe grupe de produse, aşa cum sunt prevăzute la art. 162 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) În cazul scutirii prevăzută la art. 199 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiarul scutirii - persoană juridică, se va adresa Ministerului Apărării Naţionale, în vederea determinării cantităţilor de produse, aşa cum sunt prevăzute la art. 162 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Cantităţile solicitate potrivit prevederilor de la alin. (3) şi (4) vor reprezenta necesarul estimat la nivelul unui an, sau, după caz, necesarul aferent perioadei de staţionare pe teritoriul României atunci când această perioadă este mai mică de un an.

(6) După stabilirea cantităţilor de produse accizabile, Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul Apărării Naţionale, după caz, vor transmite autorităţilor fiscale teritoriale care deservesc beneficiarul - persoana juridică, o situaţie centralizatoare cuprinzând cantităţile stabilite pentru fiecare beneficiar.

(7) Pentru fiecare operaţiune de achiziţie de pe teritoriul României de produse accizabile în regim de scutire, beneficiarul va utiliza certificatul de scutire al cărui model este prevăzut în anexa nr. 17.

(8) Pentru fiecare operaţiune de achiziţie intracomunitară de produse accizabile în regim de scutire, beneficiarul va utiliza certificatul de scutire reglementat de Regulamentul Comisiei nr. 31/1996, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 18.

(9) În situaţiile prevăzute la alin. (7) şi (8) certificatul de scutire reprezintă actul doveditor pentru antrepozitarul autorizat pentru scutirea de la plata accizelor a bunurilor destinate instituţiilor, conform art. 199 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(10) Certificatul de scutire se întocmeşte de către destinatar şi se certifică de autoritatea competentă a statului membru gazdă al acestuia înainte de expedierea produselor accizabile. În cazul României, autoritatea competentă pentru ştampilarea certificatelor de scutire, este autoritatea fiscală care deserveşte beneficiarul.

(11) În situaţia în care beneficiarul scutirii se află pe teritoriul României, certificatul de scutire se întocmeşte în 2 exemplare:

  • a) un exemplar se păstrează de către expeditor, ca parte a documentaţiei sale;
  • b) exemplarul al doilea însoţeşte transportul de la furnizor la beneficiar şi se păstrează de către beneficiarul scutirii.

(12) Antrepozitarul autorizat expeditor are obligaţia de a înregistra în evidenţele sale certificatele de scutire de accize, aferente fiecărei operaţiuni în parte.

(13) Transportul produselor accizabile de la furnizor la beneficiar este însoţit, pe lângă certificatul de scutire de accize şi de documentul administrativ de însoţire prevăzut la pct. 14.

(14) La sosirea produsului la beneficiar, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilarea şi descărcarea produsului, să solicite autorităţii fiscale care îl deserveşte, desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore trebuie să efectueze verificarea şi certificarea datelor înscrise în cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire.

(15) Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale care deserveşte beneficiarul, exemplarul 3 se transmite de către beneficiar antrepozitului fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii fiscale care deserveşte beneficiarul. Exemplarul 2 rămâne la beneficiar.

21.2.
(1) În cazul carburanţilor auto achiziţionaţi prin staţiile de distribuţie, scutirea de la plata accizelor se va acorda prin restituire.

(2) Beneficiarii scutirilor de la plata accizelor prevăzuţi la art. 199 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se vor adresa Ministerului Afacerilor Externe sau, după caz, Ministerului Apărării Naţionale, pentru determinarea cantităţilor anuale de carburanţi, defalcate pe luni, ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de accize, pentru fiecare autoturism şi persoană în parte.

(3) Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Apărării Naţionale vor transmite autorităţii fiscale ce deserveşte beneficiarul, lista cuprinzând cantităţile de carburanţi determinate potrivit alin. (2).

(4) Cu ocazia fiecărei aprovizionări cu carburanţi auto de la staţiile de distribuţie, beneficiarul scutirii va solicita bonul fiscal emis prin aparatul de marcat electronic fiscal. Bonul fiscal va fi ştampilat de vânzător, care va înscrie pe verso numărul de înmatriculare al autoturismului şi denumirea/numele cumpărătorului.

(5) În vederea restituirii sumelor reprezentând accize, beneficiarii scutirilor - instituţii, organizaţii - vor depune inclusiv pentru personalul angajat, până la finele lunii următoare celei pentru care se solicită restituirea, la autoritatea fiscală ce deserveşte beneficiarul, următoarele documente:

  • a) cererea de restituire, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 19;
  • b) un centralizator în care vor fi enumerate bonurile fiscale şi cantităţile de carburanţi achiziţionate în luna pentru care se face solicitarea, la care se vor ataşa bonurile fiscale certificate în mod corespunzător de vânzător, în copie şi în original.

(6) În cazul în care solicitantul scutirii de accize beneficiază şi de scutire de taxa pe valoarea adăugată pentru carburanţi auto, cererea de restituire de accize se va depune odată cu cererea de restituire a taxei pe valoarea adăugată.

(7) Compartimentul de specialitate din cadrul autorităţii fiscale care deserveşte beneficiarul, va verifica informaţiile înscrise în cererea de restituire, confruntându-le cu datele din bonurile fiscale, după care va determina suma accizelor de restituit pentru fiecare solicitant în parte.

(8) Restituirea accizelor se efectuează în termen de 45 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

(9) După soluţionarea cererii, documentele originale vor fi restituite beneficiarului.

21.3.
(1) În cazul importului de produse accizabile dintr-o ţară terţă, regimul de scutire de accize se acordă direct în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 17.

(2) Certificatul de scutire se întocmeşte de beneficiar în două exemplare vizate de autoritatea fiscală care deserveşte beneficiarul, pentru fiecare operaţiune în parte.

(3) Un exemplar al certificatului de scutire de accize, împreună cu documentul vamal, însoţesc transportul produselor accizabile de la biroul vamal de intrare în România până la beneficiar şi se păstrează de către acesta.

(4) Al doilea exemplar se păstrează de biroul vamal.

(5) În cazul în care importul se realizează printr-un alt birou vamal de intrare în teritoriul comunitar decât cel prevăzut la alineatul (3), transportul produselor accizabile va fi însoţit de documentul vamal şi de exemplarul certificatului de scutire al beneficiarului.

(6) Scutirea de la plata accizelor se acordă direct beneficiarilor scutirilor în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 17 şi în cazul produselor accizabile achiziţionate de la un importator pentru care accizele au fost plătite de acesta în vamă.

(7) Certificatul de scutire se întocmeşte de beneficiar în două exemplare vizate de autoritatea fiscală care deserveşte beneficiarul, pentru fiecare operaţiune în parte.

(8) Un exemplar al certificatului de scutire de accize însoţeşte transportul produselor accizabile de la importator către beneficiar şi se păstrează de către acesta, iar al doilea exemplar se păstrează de către importator.

(9) Importatorul livrează beneficiarului scutirii produsele accizabile la preţuri fără accize şi va solicita compensarea/restituirea accizelor aferente cantităţilor astfel livrate, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(10) În vederea restituirii sumelor reprezentând accizele, importatorul va depune până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, următoarele documente:

  • a) cererea de restituire de accize;
  • b) copia facturilor de livrare către beneficiarul scutirii, în care este înscrisă menţiunea "scutit de accize";
  • c) dovada plăţii accizelor în vamă;
  • d) copia certificatului de scutire, aferent fiecărei operaţiuni.

(11) Modelul cererii de restituire a accizei este cel din anexa nr. 19.

21.4.
(1) În cazul electricităţii şi gazului natural, regimul de scutire se acordă în baza certificatului de scutire al cărui model este prevăzut în anexa nr. 17, întocmit de beneficiar şi vizat de autoritatea fiscală care deserveşte beneficiarul.

(2) Certificatul de scutire de accize va avea valabilitate 12 luni consecutive.

(3) Certificatul de scutire de accize se întocmeşte în două exemplare. Un exemplar rămâne la beneficiar iar al doilea se va prezenta operatorului economic de gaz natural şi de electricitate ce realizează furnizarea direct către beneficiar şi va rămâne la acesta.

(4) În baza certificatului de scutire de accize furnizorul de gaz natural şi furnizorul de electricitate vor emite beneficiarului facturi la preţuri fără accize.

21.5. Scutirea de la plata accizelor prevăzută la art. 199 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, precum şi scutirea de la plata accizelor în cazul carburanţilor achiziţionaţi prin staţiile de distribuţie, pentru care solicitantul beneficiază şi de scutire de taxă pe valoarea adăugată, se acordă potrivit procedurii prevăzute pentru scutirea de taxă pe valoarea adăugată.

(3) Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor şi al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în străinătate, în limitele şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.

Norme Metodologice


21^1. (1) Sunt scutite de la plata accizelor la import, produsele accizabile aflate în bagajul personal al călătorilor, provenind din ţări terţe, cu condiţia ca importul să nu aibă caracter comercial.

(2) Procedura şi condiţiile pentru acordarea scutirii prevăzută la alin. (1) sunt stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(3) Sunt asimilate produselor accizabile aflate în bagajul personal al călătorilor şi loturile mici cu caracter necomercial expediate de către persoane fizice dintr-o ţară terţă unor persoane fizice din România.

(1) Produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor atunci când sunt destinate pentru:

  • a) livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;
  • b) organizaţiile internaţionale, recunoscute ca atare de către autorităţile publice ale României, şi membrii acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, ori prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;
  • c) forţele armate aparţinând oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), cu excepţia Forţelor Armate ale României, precum şi pentru personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor acestora;
  • d) rezerva de stat şi rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim, precum şi operaţiunile de împrospătare şi preschimbare sortimentală a stocurilor rezerve de stat, realizate pe bază de contracte de schimb cu producătorii interni.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

(3) Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor şi al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în străinătate, în limitele şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.
Art. 200 - Scutiri pentru alcool etilic si alte produse alcoolice

(1) Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 162, atunci când sunt:

  • a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale;
  • b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
  • c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
  • d) utilizate pentru producerea de medicamente;
  • e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
  • f) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
  • g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse;
  • h) *** Abrogat;
  • i) *** Abrogat;
  • j) *** Abrogat;
  • k) *** Abrogat.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin norme.

Norme Metodologice

22. (1) Alcoolul etilic se consideră a fi complet denaturat atunci când denaturarea se face cu denaturanţii notificaţi de către fiecare stat membru la Comisia Europeană şi acceptaţi de către aceasta şi celelalte state membre.

(2) În cazul României, produsele admise a fi utilizate pentru denaturarea completă a alcoolului, la un hectolitru de alcool pur, sunt:

  • a) 1 gram de benzoat de denatoniu,
  • b) 2 litri de metiletilcetonă (butanonă) şi
  • c) 0,2 grame de albastru de metilen.

(3) În cazul alcoolului etilic destinat a fi utilizat pe teritoriul României pentru fabricarea de produse ce nu sunt destinate consumului uman, substanţele admise pentru denaturarea acestuia sunt cel puţin una din următoarele:

  • a) pentru industria cosmetică
    • 1. Dietilftalat 0,1% în vol.
    • 2. Ulei de mentă 0,15% în vol.
    • 3. Ulei de lavandă 0,15% în vol.
    • 4. Benzoat de benzil 5,00% în vol.
    • 5. Izopropanol 2,00% în vol.
    • 6. 1,2 propandiol 2,00% în vol.
  • b) pentru alte industrii
    • 1. Alcooli superiori 0,4 kg/1000 l
    • 2. Violet de metil 1,0 g/1000 l
    • 3. Benzină extracţie 0,6 kg/1000 l
    • 4. Monoetilen glicol 3,5 kg/1000 l
    • 5. Salicilat de etil/metil 0,6 kg/1000 l
    • 6. Fenolftaleină 12 g/1000 l
    • 7. Albastru de metilen 3,5 g/1000 l
(4) Operatorii economici utilizatori de alcool complet denaturat sau parţial denaturat, care, din motive sanitare, tehnice sau comerciale, nu pot folosi alcoolul denaturat cu substanţele prevăzute la alin. (2) şi (3), pot solicita avizul laboratorului vamal pentru utilizarea de către antrepozitele fiscale din România a substanţelor pe care ei le propun. Solicitarea va trebui să cuprindă motivele pentru care este necesară aprobarea acelui denaturant specific şi descrierea componentelor de bază ale denaturantului propus, precum şi declaraţia pe propria răspundere a faptului că celelalte componente ale produsului în care se va utiliza alcoolul denaturat nu intră în reacţie cu substanţele propuse ca denaturanţi, astfel încât să anuleze denaturarea. Acest aviz este eliberat numai pe baza analizelor de laborator efectuate mostrelor de alcool etilic denaturat cu substanţele respective prezentate de producătorii în cauză. Avizul va sta la baza documentaţiei necesare eliberării autorizaţiei de utilizator final.

(4^1) Operatorii economici utilizatori de alcool parţial denaturat, care au primit avizul laboratorului vamal pentru utilizarea unei substanţe de denaturare a alcoolului etilic, alta decât cele prevăzute la alin. (3), pot efectua achiziţii de alcool etilic astfel denaturat şi de la antrepozite fiscale din alte state membre.

(5) În cazul scutirii prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin consum uman se înţelege consum uman alimentar.

(6) Denaturarea alcoolului etilic se realizează numai în antrepozite fiscale, sub supravegherea autorităţii fiscale.

(7) Operaţiunea de denaturare a alcoolului se poate realiza astfel:

  • a) fie prin adăugarea succesivă a substanţelor denaturante admise în cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată;
  • b) fie prin adăugarea în cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată a unui amestec realizat în prealabil din substanţele denaturante admise.

(8) Denaturarea alcoolului se realizează potrivit următoarei proceduri:

  • a) cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de a efectua operaţiunea de denaturare, antrepozitul fiscal solicită, în scris, pentru aceasta, acordul autorităţii fiscale teritoriale;
  • b) în cererea de solicitare a acordului, antrepozitarul autorizat trebuie să menţioneze cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată, denaturantul ce urmează a fi utilizat, procedura de denaturare, data şi ora operaţiunii de denaturare, destinaţia alcoolului denaturat justificată prin comenzile primite din partea utilizatorilor şi copiile autorizaţiilor de utilizatori finali;
  • c) în funcţie de rezultatele verificării datelor cuprinse în documentaţia depusă, autoritatea fiscală teritorială decide asupra acceptării operaţiunii de denaturare şi desemnează reprezentantul său care va supraveghea efectuarea acestei operaţiuni. În situaţia în care datele cuprinse în documentaţia prezentată nu corespunde realităţii, autoritatea fiscală teritorială respinge solicitarea de efectuare a operaţiunii de denaturare;
  • d) operaţiunea de denaturare se consemnează într-un registru special, care se păstrează în antrepozitul fiscal, în care se vor înscrie: data efectuării operaţiunii, cantitatea denaturată, substanţele şi cantităţile utilizate pentru denaturare, precum şi numele şi semnătura reprezentantului autorităţii fiscale.

(8^1) Antrepozitarul autorizat poate livra alcool etilic denaturat către operatori economici, alţii decât utilizatorii finali, numai dacă alcoolul este îmbuteliat în butelii destinate comercializării cu amănuntul.

(8^2) Deplasarea intracomunitară a alcoolului complet denaturat va fi însoţită de documentul de însoţire simplificat.

(9) În cazul scutirii prevăzută la art. 200 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, este scutit numai alcoolul etilic utilizat pentru producţia de medicamente aşa cum sunt definite în Directivele 2001/82/CEE şi 2001/83/CEE.

(10) În toate situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea de la plata accizelor se acordă numai utilizatorului, cu condiţia ca aprovizionarea să fie efectuată direct de la un antrepozit fiscal.

(11) Atunci când utilizatorul face achiziţii intracomunitare de alcool etilic în vederea utilizării în scopurile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. b) - g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să deţină şi calitatea de operator înregistrat sau de operator neînregistrat.

(12) În cazul alcoolului etilic importat dintr-o ţară terţă în vederea utilizării în scopurile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. b) - g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, importatorul trebuie să fie şi utilizatorul materiei prime.

(13) Scutirea se acordă direct:

  • a) în situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. d), f) şi g) din Codul fiscal;
  • b) în situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) din Codul fiscal, pentru antrepozitarii autorizaţi care funcţionează în sistem integrat. Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice de către antrepozitar, pentru realizarea de produse finite destinate a fi consumate ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări.

(14) În toate situaţiile de scutire directă, scutirea se acordă pe baza autorizaţiei de utilizator final. Această autorizaţie se eliberează tuturor utilizatorilor care achiziţionează produse în regim de scutire de la plata accizelor.

(15) Autorizaţia de utilizator final se emite de către autoritatea fiscală teritorială în a cărei rază îşi are sediul solicitantul. Autoritatea fiscală atribuie şi înscrie în autorizaţie codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de acciză.

(16) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 20.

(17) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către antrepozitul fiscal furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală teritorială emitentă.

(18) Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului. Cererea va fi întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 30.

(19) *** Abrogat.

(20) După eliberarea autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă strictă a acestora prin înscrierea în registrele speciale ale autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în domeniul alcoolului etilic şi produselor alcoolice. De asemenea, vor asigura publicarea pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(21) În toate situaţiile de scutire directă, livrarea produselor se face la preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu însoţită de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire, prevăzut la pct. 14.

(22) La sosirea produsului la operatorul economic utilizator, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilarea şi descărcarea produsului, să solicite autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore trebuie să efectueze verificarea şi certificarea datelor înscrise în documentul administrativ de însoţire.

(23) Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de operatorul economic utilizator la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia primitorul îşi desfăşoară activitatea. Exemplarul 2 rămâne la operatorul economic utilizator.

(24) În cazul scutirilor directe, dacă în termen de 45 de zile lucrătoare de la expedierea produsului antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului administrativ de însoţire certificat, va înştiinţa despre acest fapt autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei, în termen de 5 zile. Autoritatea fiscală emitentă va verifica în următoarele 3 zile realitatea informaţiei şi, în cazul în care aceasta se va dovedi reală, va analiza motivele care au generat acest fapt şi va decide asupra obligaţiei de plată a accizelor, după caz.

(25) În situaţia în care antrepozitul fiscal expeditor nu comunică neîndeplinirea prevederii de la alin. (24), operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.

(26) Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final de alcool etilic şi de alte produse alcoolice, poate fi suplimentată în situaţii bine justificate în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(26^1) Autoritatea fiscală teritorială emitentă poate anula autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:

  • a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de alcool şi produse alcoolice achiziţionate;
  • c) operatorul economic a utilizat alcoolul sau produsul alcoolic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(27) Operatorii economici care deţin autorizaţie de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii fiscale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţiile de alcool etilic în regim de scutire directă, care va cuprinde: cantitatea de alcool etilic achiziţionată, cantitatea de alcool etilic utilizată în scopul pentru care a fost acordată scutirea, stocul de alcool etilic la sfârşitul lunii cantitatea de produs finit rezultată.

(28) Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (27) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.

(29) Autorizaţia de utilizator final se anulează dacă ea a fost emisă pe baza unor date inexacte sau incomplete şi:

a) dacă solicitantul cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască caracterul inexact sau incomplet; şi

b) dacă autorizaţia nu a fost emisă pe baza unor elemente exacte şi complete.

(30) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând cu data emiterii autorizaţiei.

(30^1) Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(30^2) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(30^3) O nouă cerere de obţinere a autorizaţiei de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei şi cu condiţia plăţii obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizaţiei.

(31) Nu se eliberează autorizaţie de utilizator final atunci când persoana a comis o infracţiune gravă sau infracţiuni repetate la reglementările vamale sau fiscale.

(32) Autorizaţia de utilizator final are valabilitate 12 luni consecutive de la data emiterii.

(33) În situaţiile de scutire indirectă, livrarea produselor se face la preţuri cu accize, urmând ca operatorii economici utilizatori să solicite compensarea/restituirea accizelor, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(34) Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune la autoritatea fiscală teritorială, cererea de restituire de accize, însoţită de:

a) copia facturii de achiziţie a alcoolului etilic, în care acciza să fie evidenţiată distinct;

b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;

c) dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea, constând într-o situaţie centralizatoare a cantităţilor efectiv utilizate şi a documentelor aferente.

(35) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(36) Depozitele farmaceutice achiziţionează alcoolul etilic la preţuri cu accize şi îl livrează către spitale şi farmacii la preţuri fără accize. În aceste condiţii, preţul de vânzare al alcoolului etilic va fi stabilit de către depozitul farmaceutic pe baza preţului de achiziţie al acestui produs care nu are inclusă acciza, astfel încât spitalele şi farmaciile să beneficieze de facilitatea prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(37) Pentru cantităţile de alcool etilic livrate la preţuri fără accize spitalelor şi farmaciilor, depozitele farmaceutice pot solicita compensarea/restituirea accizelor. În acest sens, depozitele farmaceutice vor depune la autoritatea fiscală teritorială, cererea de restituire de accize, însoţită de:

a) copia facturii de achiziţie a alcoolului etilic, în care acciza să fie evidenţiată distinct;

b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;

c) dovada cantităţii de alcool etilic livrată spitalelor şi farmaciilor la preţuri fără accize, constând într-o situaţie centralizatoare a documentelor aferente cantităţilor efectiv livrate.

(1) Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 162, atunci când sunt:

  • a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale;
  • b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
  • c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
  • d) utilizate pentru producerea de medicamente;
  • e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
  • f) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
  • g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse;
  • h) *** Abrogat;
  • i) *** Abrogat;
  • j) *** Abrogat;
  • k) *** Abrogat.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin norme.

Art. 200^1 - Scutiri pentru tutun prelucrat

(1) Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

Norme Metodologice

22^1. (1) Tutunul prelucrat reprezentând ţigarete, este scutit de plata accizelor atunci când este destinat unor teste ştiinţifice sau unor teste de piaţă, cu condiţia ca testarea să nu se realizeze prin comercializarea acestor produse, ci prin mijloace specifice cercetării ştiinţifice sau cercetării de piaţă.

(2) Loturile destinate scopului prevăzut la alin. (1) nu pot depăşi cantitatea de 200.000 de bucăţi ţigarete pe semestru.

(1) Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

Art. 201 - Scutiri pentru produse energetice si energie electrica

(1) Sunt scutite de la plata accizelor:

  • a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop privat. Prin aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave de către proprietarul său sau de către persoana fizică ori juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;
  • b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor private de agrement. De asemenea, este scutită de la plata accizelor şi electricitatea produsă la bordul ambarcaţiunilor. Prin ambarcaţiune privată de agrement se înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către proprietarul său sau de către persoana fizică ori juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice;
  • c) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică;
  • d) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică;
  • e) produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi -, folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate;
  • f) combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;
  • g) combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi;
  • h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
  • i) produsele energetice care intră în România dintr-o ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor destinat utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;
  • j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
  • k) orice produs energetic achiziţionat direct de la operatori economici producători, importatori sau distribuitori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilurilor de bătrâni, orfelinatelor şi altor instituţii de asistenţă socială, instituţiilor de învăţământ şi lăcaşurilor de cult;
  • l) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre următoarele produse:

    - produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518;

    - produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99, pentru componentele lor produse din biomase;

    - produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;

    - produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;

  • m) energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
  • n) energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 KW;
  • o) produsele cuprinse la codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

(3) Produsele energetice care conţin unul sau mai multe dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiază de un nivel redus al accizelor, potrivit prevederilor din norme.

(4) Prevederile alin. (1) şi (3) vor înceta să se aplice în cazul în care legea comunitară va impune conformarea cu obligaţiile de a plasa pe piaţă o proporţie minimă din produsele energetice la care se face referire la alin. (1) lit. l), dar nu mai devreme de intrarea în vigoare a prezentei legi.

Norme Metodologice

23.1. 

(1) În situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă direct cu condiţia ca aprovizionarea să se efectueze numai de la un antrepozit fiscal.

(2) Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave la preţuri de livrare fără accize:

  • a) operatorii economici care deţin certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile şi/sau de contracte de prestări de servicii cu societăţi deţinătoare de certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile;
  • b) persoana care deţine certificat de autorizare ca operator aerian.
(3) Certificatele prevăzute la alin. (2) se eliberează de Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română".

(3^1) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) lit. b) şi livrările de produse energetice destinate a fi utilizate drept combustibil pentru motor de către aeronavele aflate sub pavilionul altor state membre, pentru altfel de zboruri decât cele turistice în scop privat, fără a fi necesară prezentarea de certificate eliberate de autorităţile aeronautice civile din statele respective.

(4) Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizării drept combustibil pentru motor pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare la preţuri de livrare fără accize:

  • a) operatorii economici care deţin autorizaţii ca distribuitori de combustibil pentru motor pentru navigaţie;
  • b) persoana care deţine certificat de autorizare pentru navigaţie.
(5) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) lit. a) şi alin. (4) lit. a) trebuie să se autorizeze ca antrepozite fiscale de depozitare. Această obligaţie revine operatorilor economici care dispun de spaţii de depozitare corespunzătoare şi efectuează operaţiuni de alimentare cu combustibil pentru motor a aeronavelor, precum şi a navelor şi ambarcaţiunilor.

(5^1) Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave, aflate pe alte aeroporturi decât cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigură alimentarea aeronavelor, trebuie să fie însoţită de documentul administrativ de însoţire. La rubrica "Primitor" se vor completa tot datele expeditorului. La destinaţie, documentul administrativ de însoţire va fi certificat în mod corespunzător de autoritatea fiscală în a cărei rază teritorială este situat aeroportul pe care se efectuează operaţiunea de alimentare a aeronavei.

(6) Zilnic antrepozitele fiscale de producţie vor înscrie toate cantităţile de combustibil pentru motor livrate cu destinaţia utilizării exclusive pentru aeronave, respectiv nave, în jurnale speciale întocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 21.

(7) Jurnalele menţionate la alin. (6) se vor întocmi pentru fiecare lună calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi prezentate în termen de 5 zile de la expirarea lunii, autorităţii fiscale teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal, în vederea înregistrării şi vizării de către aceasta.

(8) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (5) vor înregistra zilnic toate cantităţile intrate şi ieşite în jurnalele privind intrările şi ieşirile de combustibil pentru motor destinate utilizării exclusive pentru aeronave şi nave, întocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 22.

(9) Jurnalele menţionate la alin. (8) se vor întocmi pentru fiecare lună calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi prezentate în termen de 15 zile de la expirarea lunii autorităţii fiscale teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea operatorul economic, în vederea înregistrării şi vizării de către aceasta.

(10) Lunar, până la 25 a lunii următoare celei de raportare, autorităţile fiscale teritoriale au obligaţia să transmită Direcţiei generale de tehnologie a informaţiei din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, datele din jurnalele prevăzute la alin. (7) şi (9) în vederea centralizării acestora la nivel naţional.

(11) Direcţia generală de tehnologie a informaţiei va transmite lunar, până la sfârşitul lunii următoare, situaţia centralizatoare pe ţară privind cantităţile de combustibil pentru motor utilizate exclusiv pentru aeronave, precum şi situaţia centralizatoare pe ţară privind cantităţile de combustibil pentru motor utilizate exclusiv pentru nave Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - direcţiilor cu atribuţii de control.

(12) Situaţiile centralizatoare prevăzute la alin. (11) vor fi verificate lunar de către autorităţile fiscale teritoriale cu atribuţii de control.

(13) Verificarea va avea în vedere cantităţile livrate şi respectiv aprovizionate, după caz, precum şi utilizarea efectivă a acestora în scopul declarat.

(14) Deplasarea combustibilului pentru motor între antrepozite fiscale va fi însoţită obligatoriu de documentul administrativ de însoţire potrivit procedurii prevăzută la pct. 14.

(15) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi instituţiile de stat care implică apărarea, ordinea publică, sănătatea publică, siguranţa şi securitatea naţională, care, datorită specificului activităţii lor, nu deţin certificate eliberate de Autoritatea Aeronautică Civilă Română şi, respectiv, de Autoritatea Navală Română pentru aeronavele şi navele din dotare.

(16) Scutirea de la plata accizelor prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se acordă şi în cazul în care:

  • a) combustibilul pentru aviaţie este livrat de un antrepozit fiscal în scopul alimentării aeronavelor prin intermediul unui antrepozit fiscal autorizat pentru depozitare de produse energetice, care alimentează efectiv aeronavele. În această situaţie, deplasarea combustibilului pentru aviaţie de la antrepozitul fiscal de depozitare către aeronave va fi însoţită de avizul de însoţire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmeşte de antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei, un exemplar al acestui certificat urmând a fi transmis şi antrepozitului fiscal în numele căruia se întocmeşte factura către aeronave. Antrepozitul fiscal în numele căruia se emit facturile către aeronave va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 21. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 22, o copie a acestui jurnal fiind transmisă primului antrepozit fiscal;
  • b) combustibilul pentru aviaţie este facturat de un antrepozit fiscal de produse energetice către un intermediar care administrează contracte cu companii aeriene şi care emite, la rândul lui, facturi către acestea, după alimentarea aeronavelor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute la lit. a), fără a avea loc un transfer fizic al produsului de la antrepozitul fiscal către intermediar. Deplasarea combustibilului pentru aviaţie de la antrepozitul fiscal de depozitare către aeronave va fi însoţită de avizul de însoţire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmeşte de către antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei. Primul antrepozit fiscal va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 21. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 22.

(17) Potrivit prevederilor art. 23 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instalaţiile plutitoare de tipul macaralelor, cu sau fără propulsie, sunt considerate nave.

23.2

(1) În situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. c), d) şi h) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca energia electrică să provină de la operatori economici autorizaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), iar produsele energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un operator înregistrat, de la un importator, din operaţiuni proprii de import, de la companii de extracţie a cărbunelui sau alţi operatori economici care comercializează acest produs ori de la un distribuitor autorizat, în cazul gazului natural.

(2) Pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producţie de energie electrică, ai centralelor combinate de energie electrică şi termică, precum şi operatorii economici utilizatori ai produselor energetice prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal vor solicita autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi au sediul autorizaţii de utilizator final pentru produse energetice.

(3) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) energia electrică şi gazul natural.

(4) Autorizaţiile de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, însoţită de:

a) actul de constituire - în copie şi original - din care să rezulte că societatea desfăşoară o activitate de producţie de energie electrică sau producţie combinată de energie electrică şi termică;

b) fundamentarea cantităţilor ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de plata accizelor.

(5) Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală teritorială, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 20, şi au o valabilitate de 3 ani.

(6) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală teritorială emitentă.

(7) Cantităţile de produse scutite de plata accizelor, înscrise într-o autorizaţie pentru fiecare an de valabilitate a acesteia, vor reprezenta media anuală a cantităţilor utilizate în ultimii 3 ani. Pentru operatorii economici care nu au activitate de minimum 3 ani, cantităţile vor fi estimate pe baza normelor de consum şi a producţiei preconizate a se realiza.

(8) După eliberarea autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă strictă a acestora prin înscrierea în registrele speciale ale autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în domeniul produselor energetice.

(9) Beneficiarii scutirilor vor ţine evidenţe contabile privind intrările şi consumurile efective de produse achiziţionate în regim de scutire.

(10) Livrarea produselor energetice şi a electricităţii se face la preţuri fără accize.

(11) Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal către operatorul economic utilizator este obligatoriu însoţită de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire, prevăzut la pct. 14.

(12) La sosirea produsului la operatorul economic utilizator, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilarea şi descărcarea produsului, să solicite autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore trebuie să efectueze verificarea şi certificarea datelor înscrise în documentul administrativ de însoţire.

(13) Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de operatorul economic utilizator la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia primitorul îşi desfăşoară activitatea. Exemplarul 2 rămâne la operatorul economic utilizator.

(14) Dacă în termen de 45 de zile lucrătoare de la expedierea produsului antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului administrativ de însoţire certificat, va înştiinţa despre acest fapt autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei în termen de 5 zile. Autoritatea fiscală emitentă va verifica în următoarele 3 zile realitatea informaţiei şi în cazul în care aceasta se va dovedi reală, va analiza motivele care au generat acest fapt şi va dispune încasarea accizelor aferente cantităţilor înscrise în document.

(15) În situaţia în care antrepozitul fiscal expeditor nu comunică neîndeplinirea prevederii de la alin. (14), operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.

(16) Trimestrial, până la data de 15 a lunii imediat următoare trimestrului, deţinătorii de autorizaţii de utilizator final sunt obligaţi să prezinte autorităţii fiscale emitente a autorizaţiei, o situaţie centralizatoare privind cantităţile de produse energetice achiziţionate în decursul unui trimestru, cantităţile utilizate în scopul desfăşurării activităţilor pentru care se acordă scutirea şi stocul de produse energetice rămas neutilizat.

(17) Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (16) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.

(18) Operatorii înregistraţi, importatorii sau operatorii economici care achiziţionează produse energetice în vederea livrării în regim de scutire directă către centralele de producţie de energie electrică sau producţie combinată de energie electrică şi termică vor livra produsele către aceste centrale la preţuri fără accize şi vor solicita autorităţii fiscale competente restituirea accizelor aferente cantităţilor livrate cu această destinaţie, care au fost plătite la momentul recepţiei, importului sau al achiziţiei. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi beneficiarii scutirilor care utilizează produse energetice provenite din operaţiuni proprii de import, pentru care scutirea se acordă direct.

(19) În vederea restituirii accizelor în situaţia prevăzută la alin. (18), operatorul înregistrat, importatorul sau operatorul economic va depune la autoritatea fiscală competentă la care a efectuat plata o cerere de restituire de accize al cărei model va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice. Cererea va fi însoţită de copia autorizaţiei de utilizator final a centralei beneficiare a scutirii şi de documentul care atestă plata accizelor de către operatorul înregistrat, importator sau operatorul economic.

(20) Autorizaţia de utilizator final se anulează dacă ea a fost emisă pe baza unor date inexacte sau incomplete şi:

  • a) dacă solicitantul cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască caracterul inexact sau incomplet; şi
  • b) dacă autorizaţia nu a fost emisă pe baza unor elemente exacte şi complete.

(21) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând cu data emiterii autorizaţiei.

(22) *** Abrogat.

(23) Atunci când în situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, centralele de producţie de energie electrică sau centralele de producţie combinată de energie electrică şi termică, preiau produse energetice cu titlu de împrumut de la rezerva de stat în baza unor acte normative speciale, preluarea se face în baza autorizaţiei de utilizator final. Atât achiziţionarea de produse energetice de la un antrepozit fiscal autorizat, în vederea stingerii obligaţiei, cât şi restituirea efectivă a cantităţilor astfel preluate se efectuează în regim de scutire de la plata accizelor, în baza autorizaţiei de utilizator final.

23.3
(1) În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca produsele să fie achiziţionate direct de la operatorii economici înregistraţi la autoritatea fiscală centrală în calitate de furnizori de produse energetice, ori - în cazul gazului natural provenit dintr-un stat membru - direct de la un distribuitor/furnizor autorizat/licenţiat de autoritatea competentă din acel stat membru.

(2) Produsele energetice - respectiv gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi -, sunt scutite de la plata accizelor, atunci când sunt furnizate consumatorilor casnici, precum şi organizaţiilor de caritate.

(3) În înţelesul prezentelor norme metodologice organizaţiile de caritate sunt organizaţiile care au înscrise în obiectul de activitate şi care desfăşoară efectiv activităţi caritabile cu titlu gratuit în domeniul sănătăţii, al protecţiei mamei şi copilului, al protecţiei bătrânilor, al persoanelor cu handicap, al persoanelor care trăiesc în sărăcie sau în cazuri de calamităţi naturale.

(4) În cazul organizaţiilor de caritate, scutirea se acordă în baza autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe beneficiarul scutirii, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.

(5) Autorizaţiile de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a organizaţiei de caritate, însoţită de:

  • a) actul de constituire - în copie şi original - din care să rezulte că societatea desfăşoară una din activităţile prevăzute la alin. (3);
  • b) fundamentarea cantităţilor ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de la plata accizelor, la nivelul unui an calendaristic;
  • c) orice informaţie şi documente pe care autoritatea fiscală teritorială le consideră necesare pentru eliberarea autorizaţiilor.

(6) Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală teritorială şi au o valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii. Modelul autorizaţiei este prevăzut în anexa nr. 20.

(7) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală teritorială emitentă.

(8) După eliberarea autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă strictă a acestora prin înscrierea în registrele speciale a autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în domeniul produselor energetice.

(9) Beneficiarii scutirilor vor ţine evidenţe contabile privind intrările şi consumurile efective de produse achiziţionate în regim de scutire.

(10) Anual, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, pentru anul precedent, fiecare organizaţie de caritate care deţine autorizaţie de utilizator final este obligată să prezinte autorităţii fiscale emitente a autorizaţiei, o situaţie centralizatoare privind cantităţile de produse energetice achiziţionate în decursul unui an calendaristic, cantităţile utilizate în scopul desfăşurării activităţilor caritabile şi stocul de produse energetice rămas neutilizat.

(11) Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (10) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.

(12) Autorizaţia de utilizator final se anulează dacă ea a fost emisă pe baza unor date inexacte sau incomplete şi:

  • a) dacă solicitantul cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască caracterul inexact sau incomplet; şi
  • b) dacă autorizaţia nu a fost emisă pe baza unor elemente exacte şi complete.

(13) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând cu data emiterii autorizaţiei.

(14) Nu se eliberează autorizaţie de utilizator final atunci când persoana a comis o infracţiune gravă sau infracţiuni repetate la reglementările vamale sau fiscale.

23.4.
(1) În situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. f) şi g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă indirect, cu condiţia ca aprovizionarea să se efectueze de la un antrepozit fiscal.

(2) Înainte de fiecare achiziţie de combustibil pentru motor în regim de scutire, utilizatorul va face o cerere la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea. Cererea va fi însoţită de un memoriu în care va fi descrisă operaţiunea pentru care este necesar consumul de combustibil pentru motor şi se vor menţiona: perioada de desfăşurare a operaţiunii, numărul orelor de funcţionare ale motoarelor şi ale instalaţiilor de dragare şi consumul normat de combustibil pentru motor.

(3) Trimestrial, operatorii economici pot solicita compensarea/restituirea accizelor potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(4) Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune la autoritatea fiscală teritorială, cererea de scutire de accize, însoţită de:

  • a) copia facturii de achiziţie a combustibilului pentru motor, în care acciza să fie evidenţiată distinct;
  • b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
  • c) dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea, constând în copia documentului care atestă realizarea operaţiunilor de dragare - certificată de autoritatea competentă în acest sens.

(5) Modelul cererii de scutire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(6) În înţelesul prezentelor norme, combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor înseamnă inclusiv combustibili pentru motor utilizaţi în domeniul testării şi mentenanţei motoarelor ce echipează aeronavele şi vapoarele.

23.5.
În cazul scutirii de la art. 201 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în înţelesul prezentelor norme metodologice:

  • a) "rezervor standard" înseamnă:
    • - rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate autovehiculele de acelaşi tip ca şi vehiculul în cauză şi a căror montare definitivă permite carburantului să fie utilizat direct, atât pentru propulsie cât şi pentru funcţionarea în timpul transportului, dacă este cazul, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme. De asemenea, sunt considerate rezervoare standard rezervoarele de gaz montate pe autovehicule destinate utilizării directe a gazului ca şi carburant, precum şi rezervoarele adaptate altor sisteme cu care poate fi echipat vehiculul;
    • - rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate containerele de acelaşi tip ca şi containerul în cauză şi a cărui montare definitivă permite carburantului să fie utilizat direct pentru funcţionarea, în timpul transportului, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme cu care pot fi echipate containerele speciale;
  • b) "containere speciale" înseamnă orice container echipat cu dispozitive special destinate sistemelor frigorifice, de oxigenare, de izolare termică sau altor sisteme.

23.6.
În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă direct, în baza actelor normative emise pentru gratuităţi în scop de ajutor umanitar.

23.7.
(1) În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă direct atunci când aprovizionarea se efectuează de la un antrepozit fiscal. Scutirea se acordă direct şi în cazul furnizării gazului natural.

(2) Scutirea se acordă în baza autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe beneficiarul scutirii, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.

(2^1) Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală teritorială şi au o valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii. Modelul autorizaţiei este prevăzut în anexa nr. 20.

(3) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală teritorială emitentă.

(4) Cantităţile de produse scutite de plata accizelor, înscrise în autorizaţii, vor reprezenta media anuală a cantităţilor utilizate în ultimii 3 ani. Pentru operatorii economici care nu au activitate de minimum 3 ani, cantităţile vor fi estimate pe baza datelor determinate în funcţie de perioada de utilizare a combustibilului pentru încălzire şi de parametrii tehnici ai instalaţiilor.

(5) După eliberarea autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă strictă a acestora prin înscrierea în registrele speciale ale autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în domeniul produselor energetice.

(6) Beneficiarii scutirilor vor ţine evidente contabile privind intrările şi consumurile efective de produse achiziţionate în regim de scutire.

(7) Livrarea produselor energetice se face la preţuri fără accize.

(8) Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal către operatorul economic utilizator este obligatoriu însoţită de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire, prevăzut la pct. 14.

(9) La sosirea produsului la utilizator, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilarea şi descărcarea produsului, să solicite autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore trebuie să efectueze verificarea şi certificarea datelor înscrise în documentul administrativ de însoţire.

(10) Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de operatorul economic utilizator la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia primitorul îşi desfăşoară activitatea. Exemplarul 2 rămâne la operatorul economic utilizator.

(11) Dacă în termen de 45 de zile lucrătoare de la expedierea produsului, antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului administrativ de însoţire certificat, va înştiinţa despre acest fapt autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei în termen de 5 zile. Autoritatea fiscală emitentă va verifica în următoarele 3 zile realitatea informaţiei şi în cazul în care aceasta se va dovedi reală, va analiza motivele care au generat acest fapt şi va stabili obligaţia de plată a accizelor în sarcina utilizatorului.

(12) În situaţia în care antrepozitul fiscal expeditor nu comunică neîndeplinirea prevederii de la alin. (11), operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.

(13) În înţelesul prezentelor norme metodologice prin lăcaşuri de cult se înţeleg lăcaşurile aşa cum sunt definite potrivit legislaţiei în domeniul cultelor.

(14) Trimestrial, până la data de 15 a lunii imediat următoare trimestrului, deţinătorii de autorizaţii de utilizator final sunt obligaţi să prezinte autorităţii fiscale emitente a autorizaţiei, o situaţie centralizatoare privind cantităţile de produse energetice achiziţionate în decursul unui trimestru, cantităţile utilizate în scopul desfăşurării activităţilor pentru care se acordă scutirea şi stocul de produse energetice rămas neutilizat.

(15) Neprezentarea în termen a situaţiei prevăzute la alin. (14) atrage revocarea autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata accizelor aferente atât cantităţilor achiziţionate şi/sau utilizate în perioada de raportare, cât şi cantităţilor aflate în stoc la data la care decizia de revocare produce efecte.

(16) Autorizaţia de utilizator final se anulează dacă ea a fost emisă pe baza unor date inexacte sau incomplete şi:

  • a) dacă solicitantul cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască caracterul inexact sau incomplet; şi
  • b) dacă autorizaţia nu a fost emisă pe baza unor elemente exacte şi complete.

(17) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând cu data emiterii autorizaţiei.

(18) Nu se eliberează autorizaţie de utilizator final atunci când persoana a comis o infracţiune gravă sau infracţiuni repetate la reglementările vamale sau fiscale.

(19) În cazul produselor energetice achiziţionate de la importatori sau de la alţi operatori economici, scutirea de la plata accizelor se acordă indirect, prin restituire.

(20) Pentru restituirea accizelor, beneficiarul scutirii va depune la autoritatea fiscală teritorială cererea de scutire de accize, însoţită de:

  • a) copia facturii de achiziţie a produselor energetice;
  • b) dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea.

(21) Modelul cererii de scutire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.

23.8. (1) În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocombustibili, scutirea este totală.

(2) În situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru motor sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocarburanţi, scutirea este totală.

(3) Prin biomasă se înţelege fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor provenite din agricultură - inclusiv substanţe vegetale şi animale -, silvicultură şi industriile conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane.

(4) Atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire conţin un procent de minimum 5% în volum produse obţinute din biomasă, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru încălzire echivalent al amestecului, diminuat cu 5%.

(5) Pentru produsele energetice care conţin un procent de minimum 4% în volum produse obţinute din biomasă, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.844/2005 privind promovarea utilizării biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport, cu modificările şi completările ulterioare, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru motor echivalent al amestecului, diminuat cu 4%.

(6) Amestecul în vrac dintre biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali, în conformitate cu legislaţia specifică, se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.

(7) Amestecul în vrac dintre biocombustibili şi combustibilii tradiţionali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.

(8) Prin derogare de la prevederile pct. 2 alin. (1), operaţiunea exclusivă de amestec în vrac între biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali şi între biocombustibili şi combustibilii tradiţionali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale de depozitare, sub supraveghere fiscală.

(9) Atunci când staţiile de distribuţie comercializează produse energetice utilizate drept carburant, realizate în totalitate din biomasă, acestea trebuie să se asigure că sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 175^4 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal. Staţiile de distribuţie vor afişa în acest sens avertismente în atenţia clienţilor.

23.9.
În cazul scutirii de la plata accizelor a energiei electrice prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în înţelesul prezentelor norme metodologice "surse regenerabile de energie" sunt: eoliană, solară, geotermală, a valurilor, a mareelor, energia hidro-, biomasă, gaz de fermentare a deşeurilor, gaz de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi biogaz.

23.10.
(1) Scutirile de la plata accizelor pentru motorina şi kerosenul utilizate drept combustibil pentru motor în situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă cu condiţia ca aceste produse să fie marcate potrivit prevederilor Directivei nr. 95/60/CE privind marcarea fiscală a motorinei şi kerosenului, precum şi celor din legislaţia naţională specifică în domeniu.

(2) Marcarea motorinei şi a kerosenului se face numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

23.11. (1) În toate situaţiile de acordare a scutirii directe, autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 30.

(2) În toate situaţiile în care se acordă autorizaţie de utilizator final, autoritatea fiscală teritorială emitentă poate anula autorizaţia de utilizator final în următoarele cazuri:

  • a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de produse energetice achiziţionate;
  • c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(3) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând cu data emiterii autorizaţiei.

(4) În toate situaţiile în care se emite decizie de revocare, aceasta se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în decizie.

(5) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(6) O nouă cerere de obţinere a autorizaţiei de utilizator final va putea fi depusă după 6 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei şi cu condiţia plăţii obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea măsurii de revocare sau de anulare a autorizaţiei.

(7) Autoritatea fiscală atribuie şi înscrie în autorizaţia de utilizator final codul operatorului economic utilizator, cod similar codului de acciză.

(8) Autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă strictă a acestor operatori economici prin înscrierea în registrele speciale a autorizaţiilor de utilizator final eliberate în domeniul produselor energetice. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(9) Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final de produse energetice poate fi suplimentată în situaţii bine justificate în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(1) Sunt scutite de la plata accizelor:

  • a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop privat. Prin aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave de către proprietarul său sau de către persoana fizică ori juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;
  • b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor private de agrement. De asemenea, este scutită de la plata accizelor şi electricitatea produsă la bordul ambarcaţiunilor. Prin ambarcaţiune privată de agrement se înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către proprietarul său sau de către persoana fizică ori juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice;
  • c) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică;
  • d) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică;
  • e) produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi -, folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate;
  • f) combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;
  • g) combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi;
  • h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
  • i) produsele energetice care intră în România dintr-o ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor destinat utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;
  • j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
  • k) orice produs energetic achiziţionat direct de la operatori economici producători, importatori sau distribuitori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilurilor de bătrâni, orfelinatelor şi altor instituţii de asistenţă socială, instituţiilor de învăţământ şi lăcaşurilor de cult;
  • l) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre următoarele produse:

    - produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518;

    - produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99, pentru componentele lor produse din biomase;

    - produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;

    - produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;

  • m) energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
  • n) energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 KW;
  • o) produsele cuprinse la codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

(3) Produsele energetice care conţin unul sau mai multe dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiază de un nivel redus al accizelor, potrivit prevederilor din norme.

(4) Prevederile alin. (1) şi (3) vor înceta să se aplice în cazul în care legea comunitară va impune conformarea cu obligaţiile de a plasa pe piaţă o proporţie minimă din produsele energetice la care se face referire la alin. (1) lit. l), dar nu mai devreme de intrarea în vigoare a prezentei legi.

Sectiunea 8 - Marcarea produselor alcoolice si tutunului prelucrat

Art. 202 - Reguli generale

(1) Prevederile prezentei secţiuni se aplică următoarelor produse accizabile:

  • a) produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute prin norme;
  • b) tutun prelucrat.

Norme Metodologice

24. (1) Nu intră sub incidenţa sistemului de marcare:

  • a) alcoolul etilic denaturat cu substanţe specifice destinaţiei, alta decât consumul uman, astfel încât să nu poată fi utilizat la obţinerea de băuturi alcoolice;
  • b) alcoolul etilic tehnic rezultat exclusiv ca produs secundar din procesul de obţinere a alcoolului etilic rafinat şi care datorită compoziţiei sale nu poate fi utilizat în industria alimentară;
  • c) băuturile slab alcoolizate, cu o concentraţie alcoolică ce nu depăşeşte 6% în volum;

  • c) băuturile slab alcoolizate, cu o concentraţie alcoolică de până la 10% în volum inclusiv;

  • d) produsele din producţia internă destinate exportului;
  • e) produsele de natura celor supuse marcării, provenite din import, aflate în regim de tranzit sau de import temporar.
  • f) aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice.

(2) *** Abrogat.

(2) Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.

(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secţiuni.

(1) Prevederile prezentei secţiuni se aplică următoarelor produse accizabile:

  • a) produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute prin norme;
  • b) tutun prelucrat.

(2) Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.

(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secţiuni.

Art. 203 - Responsabilitatea marcarii
Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, operatorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi, potrivit precizărilor din norme.

Norme Metodologice

25. (1) Autorizaţia de antrepozit fiscal şi de operator înregistrat atestă şi dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim.

(2) Dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim revine importatorului de astfel de produse din ţări terţe, precum şi operatorului neînregistrat care achiziţionează produse supuse marcării din alte state membre, în baza autorizaţiilor emise de autoritatea fiscală competentă în vederea realizării acestor achiziţii.

(3) Autorizaţia de importator se acordă de către autoritatea fiscală centrală în conformitate cu prevederile pct. 27, modelul cererii de acordare a acestei autorizaţii fiind prevăzut în anexa nr. 23.

(4) În vederea realizării achiziţiilor de produse din tutun prelucrat din alte state membre, timbrele procurate de operatorii înregistraţi sau de operatorii neînregistraţi, se expediază pe adresa antrepozitului fiscal de producţie care urmează să le aplice pe produse.

(5) În vederea realizării achiziţiilor de băuturi alcoolice supuse marcării din alte state membre, banderolele procurate de operatorii înregistraţi sau de operatorii neînregistraţi, se expediază pe adresa antrepozitului fiscal de producţie sau a unui antrepozit fiscal desemnat de către acesta, care urmează să le aplice pe produse.

(6) În vederea realizării importurilor de produse supuse marcării, timbrele sau banderolele, după caz, procurate de importatori se expediază pe adresa producătorului extern care urmează să le aplice pe produse.

(7) În situaţiile prevăzute la alin. (4), (5) şi (6) expedierea marcajelor se face în maximum 15 zile de la executarea comenzii de către unitatea autorizată cu tipărirea.

(8) După expirarea termenului de 15 zile, operatorii înregistraţi, operatorii neînregistraţi sau importatorii autorizaţi sunt obligaţi să returneze unităţii specializate autorizate cu tipărirea, în vederea distrugerii, marcajele neexpediate în termen.

(9) În cazul importurilor de produse accizabile supuse marcării, expedierea marcajelor către producătorii externi se face numai ca bagaj neînsoţit, cu depunerea în vamă a documentului vamal de export temporar. Documentul vamal de export temporar trebuie să fie însoţit de:

  • a) documentul de transport internaţional, din care să rezulte că destinatarul este producătorul mărfurilor ce urmează a fi importate;
  • b) o copie de pe contractul încheiat între importator şi producătorul extern sau reprezentantul acestuia;
  • c) o copie de pe autorizaţia de importator.

(10) Cu ocazia importului, odată cu documentul vamal de import, se depune un document vamal de reimport, pentru marcajele aplicate, în vederea încheierii regimului acordat la scoaterea temporară din ţară a acestora.

(11) În cazul antrepozitelor fiscale de depozitare de produse supuse marcării, acestea solicită marcajele, atât în situaţia în care marcajele se aplică de către producător, cât şi în situaţia în care marcarea se realizează în antrepozitul fiscal de depozitare, dacă a fost autorizat în acest sens.

Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, operatorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi, potrivit precizărilor din norme.
Art. 204 - Proceduri de marcare

(1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole.

Norme Metodologice

26. (1) Dimensiunile marcajelor sunt prezentate în anexa nr. 24.

(2) Marcajele sunt hârtii de valoare cu regim special şi se tipăresc de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.

(3) Timbrele pentru marcarea produselor din tutun prelucrat sunt inscripţionate cu următoarele elemente:

  • a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
  • b) denumirea generică a produsului, respectiv: ţigarete, ţigări, ţigări de foi, tutun de fumat;
  • c) seria şi numărul care identifică în mod unic timbrul.

(4) Banderolele pentru marcarea produselor intermediare şi a alcoolului etilic vor avea inscripţionate următoarele elemente:

  • a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
  • b) denumirea generică a produsului, respectiv: alcool, băuturi slab alcoolizate - după caz, băuturi spirtoase, ţuică, rachiuri din fructe, produse intermediare;
  • c) seria şi numărul care identifică în mod unic banderola;
  • d) indicele de aplicare în formă de "U" sau "L";
  • e) cantitatea nominală exprimată în litri de produs conţinut;
  • f) concentraţia alcoolică.

(4) Banderolele pentru marcarea produselor intermediare şi a alcoolului etilic vor avea inscripţionate următoarele elemente:

  • a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
  • b) denumirea generică a produsului, respectiv: alcool, băuturi slab alcoolizate - după caz, băuturi spirtoase, ţuică, rachiuri din fructe, produse intermediare;
  • c) seria şi numărul care identifică în mod unic banderola;
  • d) cantitatea nominală exprimată în litri de produs conţinut;
  • e) concentraţia alcoolică.

(5) Inscripţionarea pe marcaje a elementelor prevăzute la alin. (3) şi (4) se poate face codificat, modalitatea de citire a codului fiind pusă la dispoziţia organelor în drept de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" S.A., la solicitarea acestora.

(6) Banderolele se aplică pe sistemul de închidere a buteliilor sau cutiilor de tetra pak, tetra brik şi altele asemenea, în formă de "U" sau "L". Sunt supuse marcării prin banderole inclusiv buteliile şi cutiile ce depăşesc capacitatea de 1 litru, dar nu mai mult de 3 litri.

(6) Banderolele se aplică pe sistemul de închidere a buteliilor, cutiilor de tetra pak/tetra brik sau a oricărui alt tip de ambalaj individual, astfel încât prin deschiderea acestora să se asigure distrugerea banderolelor. Sunt supuse marcării prin banderole inclusiv ambalajele individuale ce depăşesc capacitatea de 1 litru, dar nu mai mult de 3 litri.

(6^1) În situaţia în care dimensiunea sistemului de închidere a buteliilor, cutiilor tetra pak sau tetra brik nu permite aplicarea banderolelor în formă de "U", acestea se vor aplica în formă de "L", astfel încât prin deschiderea buteliilor sau a cutiilor să se asigure distrugerea banderolelor.

(7) În accepţia prezentelor norme metodologice, comercializarea alcoolului etilic şi a băuturilor alcoolice de natura celor supuse marcării, în butelii sau în cutii ce depăşesc capacitatea de 3 litri, se consideră comercializare în vrac.

(8) În situaţia în care dimensiunile marcajelor nu permit includerea în întregime a denumirilor operatorilor economici cu drept de marcare, se vor inscripţiona prescurtările sau iniţialele stabilite de fiecare operator economic în parte, de comun acord cu Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.

(9) Fiecărui operator economic cu drept de marcare i se atribuie un cod de marcare de 13 caractere. În cazul antrepozitarilor autorizaţi şi al operatorilor înregistraţi, codul de marcare este codul de acciză. În cazul importatorilor autorizaţi şi al operatorilor neînregistraţi, codul de marcare este format din două caractere alfanumerice aferente codului de ţară, conform standardului ISO 3166, din care se face importul sau achiziţia intracomunitară, după caz, urmate de codul de identificare fiscală format din 11 caractere alfanumerice. Atunci când codul de identificare fiscală nu conţine 11 caractere alfanumerice, acesta va fi precedat de cifra <>, astfel încât numărul total de caractere să fie de 11. Codul de marcare se va regăsi inscripţionat pe marcajele tipărite ce vor fi aplicate pe produsele destinate comercializării pe teritoriul României.

(10) În cazul operatorilor economici importatori autorizaţi care nu au contracte încheiate direct cu producătorul extern, ci cu un reprezentant al acestuia, marcajele vor fi expediate producătorului extern, iar codul atribuit va conţine indicativul ţării din care se face efectiv importul.

(2) Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.

(3) Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

(4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole deteriorate sau altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) vor fi considerate ca nemarcate.

(1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole.

(2) Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.

(3) Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

(4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole deteriorate sau altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) vor fi considerate ca nemarcate.

Art. 205 - Eliberarea marcajelor

(1) Autoritatea fiscală competentă aprobă eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în norme.

(2) Eliberarea marcajelor se face către:

  • a) antrepozitarii autorizaţi pentru produsele accizabile prevăzute la art. 202;
  • b) operatorii înregistraţi care achiziţionează produsele accizabile prevăzute la art. 202;
  • c) persoanele care importă produsele accizabile prevăzute la art. 202, pe baza autorizaţiei de importator. Autorizaţia de importator se acordă de către autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri şi a unei garanţii la autoritatea fiscală competentă, sub forma şi în maniera prevăzute în norme.

(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată pentru tipărirea acestora, desemnată de autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor din norme.

(5) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării, conform prevederilor din norme.

Norme Metodologice

27. (1) Persoana care intenţionează să obţină autorizaţie de importator depune la autoritatea fiscală centrală o cerere conform modelului prezentat în anexa nr. 17, însoţită de următoarele documente prezentate în fotocopii certificate de autoritatea fiscală teritorială pentru conformitate cu originalul:

a) documentele legale de constituire ale persoanei, cu toate modificările intervenite până la data solicitării autorizaţiei;

b) cazierele judiciare ale administratorilor şi directorilor executivi, eliberate de instituţiile abilitate din România;

c) contractele încheiate direct între importator şi producătorul extern sau reprezentantul acestuia. În cazul în care contractul este încheiat cu un reprezentant al producătorului extern, se va prezenta o declaraţie a producătorului extern care să ateste relaţia contractuală dintre acesta şi furnizorul extern al deţinătorului de autorizaţie de importator;

d) scrisoare de bonitate bancară;

e) declaraţia solicitantului privind sediul social şi orice alte locuri în care urmează să-şi desfăşoare activitatea de import, precum şi adresele acestora;

f) situaţia întocmită de autoritatea fiscală teritorială din care să rezulte modul de îndeplinire a obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat.

(2) În vederea eliberării autorizaţiilor de importator, autoritatea fiscală centrală solicită avizul autorităţii vamale centrale.

(2^1) Orice importator are obligaţia de a constitui o garanţie corespunzătoare unei cote de 6% sau de 8,33%, în cazul tutunului prelucrat, din suma totală a accizelor aferente produselor importate în anul anterior. În situaţia unui nou importator autorizat, garanţia va reprezenta 6% sau 8,33%, în cazul tutunului prelucrat, din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a fi importate pe parcursul unui an. Forma şi modul de constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la alin. (5), (6) şi (7) de la pct. 20.

(3) Autorizaţia de importator se eliberează de către autoritatea fiscală centrală în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

28. (1) Pentru fiecare solicitare de marcaje, antrepozitarul autorizat pentru producţie sau depozitare, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat şi importatorul autorizat depun nota de comandă la direcţia de specialitate cu atribuţii în domeniu din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor sau la direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale ori a municipiului Bucureşti.

(2) Modelul notei de comandă este prevăzut în anexa nr. 25.

(3) În cazul antrepozitarului autorizat, operatorului înregistrat şi al importatorului autorizat, fiecare notă de comandă se aprobă - total sau parţial - de către autoritatea fiscală competentă prevăzută la alin. (1), în funcţie de:

  • a) datele din situaţia lunară privind evidenţa achiziţionării, utilizării şi returnării marcajelor, prezentată de solicitant la autoritatea fiscală, potrivit alin. (9);
  • b) livrările de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 60 de zile faţă de data solicitării unei noi note de comandă;
  • c) garanţia stabilită la autorizare, în cazul băuturilor alcoolice supuse marcării, care trebuie să acopere valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse pentru care s-au comandat banderole. Pentru antrepozitarul autorizat şi operatorul înregistrat, nivelul garanţiei stabilite la autorizare este cel determinat potrivit pct. 20 alin. (8), (11) şi (12), iar pentru importatorul autorizat, nivelul garanţiei stabilite la autorizare este cel determinat potrivit pct. 27 alin. (2^1). Valoarea accizelor care trebuie să fie acoperită de garanţie reprezintă valoarea accizelor care se fac venit la bugetul de stat, determinată potrivit prevederilor pct. 1 alin. (4). Atunci când valoarea acestor accize depăşeşte garanţia stabilită la autorizare, nota de comandă poate fi aprobată integral numai cu condiţia constituirii de către solicitantul banderolelor a unei garanţii suplimentare care să acopere diferenţa de accize. În cazul antrepozitarilor autorizaţi cărora li s-a acordat reducerea nivelului garanţiei potrivit pct. 20, aceeaşi cotă de reducere se va aplica şi asupra diferenţei de accize pentru care trebuie constituită garanţie suplimentară.

(3) În cazul antrepozitarului autorizat, operatorului înregistrat şi al importatorului autorizat, fiecare notă de comandă se aprobă - total sau parţial - de autoritatea vamală prevăzută la alin. (1), în funcţie de:

  • a) datele din situaţia lunară privind evidenţa achiziţionării, utilizării şi returnării marcajelor, prezentată de solicitant la autoritatea vamală competentă cu aprobarea notelor de comandă de marcaje, potrivit alin. (9);
  • b) livrările de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 6 luni faţă de data solicitării unei noi note de comandă.

(4) În situaţia în care se solicită o cantitate de marcaje mai mare decât media lunară a livrărilor din ultimele 60 de zile, se va depune un memoriu justificativ în care vor fi explicate motivele care au generat necesităţile suplimentare.

(4) În situaţia în care în decursul unei luni se solicită o cantitate de marcaje mai mare decât media lunară a livrărilor din ultimele 6 luni, se va depune un memoriu justificativ în care vor fi explicate motivele care au generat necesităţile suplimentare.

(5) În cazul operatorului neînregistrat nota de comandă de marcaje se aprobă de către autoritatea fiscală competentă în baza garanţiei constituite la un nivel egal cu valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse pentru care s-au comandat marcaje.

(6) Notele de comandă se întocmesc de către solicitant în 3 exemplare.

(7) Notele de comandă se aprobă în termen de 7 zile lucrătoare de la data înregistrării la autoritatea fiscală competentă. După aprobare, cele 3 exemplare ale notelor de comandă au următoarele destinaţii: primul exemplar se păstrează de către solicitant, al doilea exemplar se transmite Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" -S.A. şi al treilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală competentă care aprobă notele de comandă.

(8) Operatorii economici cu drept de marcare au obligaţia utilizării marcajelor aprobate prin notele de comandă în termen de 6 luni consecutive de la eliberarea acestora de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" S.A. După expirarea acestui termen marcajele neutilizate vor fi restituite Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" S.A., în vederea distrugerii, operaţiune care se va desfăşura sub supraveghere fiscală, pe cheltuiala operatorului economic cu drept de marcare.

(8^1) În sensul prevederilor alin. (8), prin utilizarea marcajelor se înţelege aplicarea efectivă a acestora pe ambalajul produsului accizabil. În cazul importatorilor de produse accizabile, dovada marcajelor utilizate este reprezentată de o scrisoare de confirmare din partea producătorului extern transmisă importatorului, care va fi anexată semestrial la situaţia privind evidenţa marcajelor achiziţionate, utilizate şi returnate, fără ca termenul de restituire a marcajelor neutilizate să depăşească 12 luni consecutive.

(9) Antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcării sunt obligaţi să prezinte lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, autorităţii fiscale competente cu aprobarea notelor de comandă de marcaje, situaţia privind marcajele utilizate în luna anterioară celei în care se face raportarea, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 26. În cazul banderolelor, această situaţie se va întocmi pe fiecare tip de banderolă, potrivit dimensiunilor şi caracteristicilor inscripţionate pe acestea. În vederea confirmării realităţii datelor înscrise în documentele justificative privind utilizarea marcajelor pentru import, aceste documente vor fi certificate de către Autoritatea Naţională a Vămilor.

(10) Procentul maxim admis de marcaje distruse în procesul de producţie şi care nu pot fi recuperate pentru a fi evidenţiate este de 0,5% din numărul marcajelor utilizate.

(11) Pentru cantitatea de marcaje distruse în procesul de producţie peste limita maximă admisă prevăzută la alin. (10), se datorează accizele aferente cantităţilor de produse care ar fi putut fi marcate.

(12) În situaţia prevăzută la alin. (11) acciza devine exigibilă în ultima zi a lunii în care s-a înregistrat distrugerea, iar termenul de plată al acesteia este până la data de 25 a lunii imediat următoare.

(13) Antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcării vor ţine o evidenţă distinctă a marcajelor distruse, precum şi a celor deteriorate, conform modelului prevăzut în anexa nr. 27.

(14) Toate marcajele deteriorate vor fi lipite la sfârşitul fiecărei zile pe un formular special, destinat pentru aceasta, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 28.

(15) Semestrial, până la data de 15 a lunii următoare semestrului, marcajele deteriorate evidenţiate în anexa nr. 28, vor fi distruse de către antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau importatorul autorizat, pe cheltuială acestora, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, obligatoriu sub supraveghere fiscală.

(16) În cazul marcajelor pierdute sau sustrase, antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi, operatorii neînregistraţi şi importatorii autorizaţi au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la înregistrarea declaraţiei, procesului-verbal de constatare sau a sesizării scrise a persoanei care a constatat dispariţia marcajelor, să anunţe autoritatea fiscală competentă cu aprobarea notelor de comandă de marcaje în vederea stabilirii obligaţiei de plată privind accizele.

(17) În situaţia depăşirii termenului prevăzut la alin. (16), acciza devine exigibilă în ziua imediat următoare depăşirii termenului şi se va plăti în 3 zile lucrătoare de la data depăşirii termenului respectiv.

29. (1) După aprobarea notelor de comandă de marcaje de către autoritatea fiscală competentă, exemplarul 2 al notei de comandă se va transmite de către operatorul economic cu drept de marcare către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. şi va fi însoţit de dovada achitării contravalorii marcajelor comandate în contul acestei companii.

(2) Eliberarea marcajelor se face de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.

(3) În cazul importatorilor autorizaţi, eliberarea marcajelor se face sub supraveghere vamală.

(4) Marcajele se realizează de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. prin emisiuni identificate printr-un cod şi o serie de emisiune aprobate de către direcţia specializată cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(5) Termenul de executare a comenzilor de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. este de 15 zile lucrătoare de la data primirii şi înregistrării notelor de comandă aprobate de autoritatea fiscală competentă.

(6) Până la eliberarea marcajelor către beneficiari, acestea se depozitează la Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. în condiţii de deplină securitate.

(7) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării, astfel:

  • a) antrepozitarii autorizaţi, lunar, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivit prevederilor alin. (4) al pct. 1, vor deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv eliberate în consum. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără T.V.A.;
  • b) operatorul înregistrat şi neînregistrat, cu ocazia fiecărei operaţiuni, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivit prevederilor alin. (4) al pct. 1, vor deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv recepţionate. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără T.V.A.;
  • c) importatorul autorizat, cu ocazia fiecărei operaţiuni de import de produse marcate, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivit prevederilor alin. (4) al pct. 1, vor deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv importate. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără T.V.A.

(1) Autoritatea fiscală competentă aprobă eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în norme.

(2) Eliberarea marcajelor se face către:

  • a) antrepozitarii autorizaţi pentru produsele accizabile prevăzute la art. 202;
  • b) operatorii înregistraţi care achiziţionează produsele accizabile prevăzute la art. 202;
  • c) persoanele care importă produsele accizabile prevăzute la art. 202, pe baza autorizaţiei de importator. Autorizaţia de importator se acordă de către autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri şi a unei garanţii la autoritatea fiscală competentă, sub forma şi în maniera prevăzute în norme.

(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată pentru tipărirea acestora, desemnată de autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor din norme.

(5) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării, conform prevederilor din norme.

Art. 206 - Confiscarea tutunului prelucrat

(1) Prin derogare de la prevederile în vigoare care reglementează modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de tutun prelucrat, operatorilor înregistraţi sau importatorilor de astfel de produse, după cum urmează:

  • a) sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de fabricaţie al antrepozitarilor autorizaţi, în nomenclatorul de achiziţii al operatorilor înregistraţi sau al importatorilor se predau în totalitate acestora;
  • b) sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit. a) se predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare, antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de tutun prelucrat, a căror cotă de piaţă reprezintă peste 5%.

(2) Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea acestuia de către antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi şi importatori, precum şi procedura de distrugere se efectuează conform normelor.

Norme Metodologice

30. (1) Repartizarea fiecărui lot de produse de tutun prelucrat confiscat - altele decât cele din nomenclatoarele operatorilor economici cu drept de marcare -, către antrepozitarii autorizaţi se face proporţional cu cota de piaţă deţinută.

(2) Trimestrial, situaţia privind cotele de piaţă se comunică de către autoritatea fiscală centrală - prin direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor -, autorităţilor fiscale teritoriale, direcţiilor cu atribuţii de control din subordinea Ministerului Finanţelor Publice, Autorităţii Naţionale a Vămilor şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(3) În toate situaţiile prevăzute la art. 206 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, predarea cantităţilor de produse din tutun prelucrat confiscate se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, ce va fi semnat atât de reprezentanţii organului care a procedat la confiscarea produselor, cât şi de reprezentanţii operatorilor economici cu drept de marcare, care le preiau.

(4) Distrugerea produselor din tutun prelucrat se va efectua prin metode specifice, care să asigure denaturarea acestora, dincolo de orice posibilitate de reconstituire, sortare, pliere sau orice altă modalitate de recuperare a materiilor prime ce intră în componenţa acestor produse. Distrugerea va avea loc, în baza aprobării date de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - prin direcţia de specialitate cu atribuţii de control, la cererea operatorului economic cu drept de marcare, în prezenţa unei comisii de distrugere constituite special în acest scop. Din această comisie vor face parte un reprezentant al organelor de poliţie şi un reprezentant al direcţiei cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(5) Nepreluarea cantităţilor de produse din tutun prelucrat de către operatorii economici cu drept de marcare potrivit prevederilor alin. (3), în termen de 30 de zile de la data înştiinţării, atrage suspendarea autorizaţiei care asigură dreptul de marcare până la încadrarea în prevederile legale.

(3) Fiecare antrepozitar autorizat, operator înregistrat şi importator are obligaţia să asigure pe cheltuială proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.

(1) Prin derogare de la prevederile în vigoare care reglementează modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de tutun prelucrat, operatorilor înregistraţi sau importatorilor de astfel de produse, după cum urmează:

  • a) sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de fabricaţie al antrepozitarilor autorizaţi, în nomenclatorul de achiziţii al operatorilor înregistraţi sau al importatorilor se predau în totalitate acestora;
  • b) sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit. a) se predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare, antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de tutun prelucrat, a căror cotă de piaţă reprezintă peste 5%.

(2) Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea acestuia de către antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi şi importatori, precum şi procedura de distrugere se efectuează conform normelor.

(3) Fiecare antrepozitar autorizat, operator înregistrat şi importator are obligaţia să asigure pe cheltuială proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.

Sectiunea 8^1 - Inregistrarea operatorilor de produse accizabile

Art. 206^1 - Registrul electronic de date
*** Abrogat.

Capitolul I^1 - Regimul accizelor armonizate

Sectiunea 1 - Dispozitii generale

Art. 206^2 - Sfera de aplicare

Accizele armonizate, denumite în continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse:

  • a) alcool şi băuturi alcoolice;
  • b) tutun prelucrat;
  • c) produse energetice şi electricitate.

Norme Metodologice

71. (1) Accizele armonizate sunt aferente produselor supuse obligatoriu accizelor la nivel comunitar, regimul general al accizelor reglementat prin Directiva 2008/118/CE aplicabilă teritoriului Comunităţii, fiind transpus în legislaţia naţională la titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Cod fiscal.

(2) Sumele datorate reprezentând accize se calculează în lei, pe baza cursului de schimb stabilit în conformitate cu prevederile art. 218 din Codul fiscal, după cum urmează:

a) pentru bere:

 

A = C x K x R x Q,

 

unde:

A = cuantumul accizei

C = numărul de grade Plato

K = acciza unitară, în funcţie de capacitatea de producţie anuală, prevăzută la nr. crt. 1 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea în hectolitri

 

Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, conţinută în 100 g de soluţie măsurată la origine, la temperatura de 20 grade/4 grade C.

Concentraţia zaharometrică exprimată în grade Plato, în funcţie de care se calculează şi se virează la bugetul de stat accizele, este cea înscrisă în specificaţia tehnică elaborată pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment, care trebuie să fie aceeaşi cu cea înscrisă pe etichetele de comercializare a sortimentelor de bere. Abaterea admisă este de 0,5 grade Plato;

b) pentru vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase şi produse intermediare:

 

A = K x R x Q,

 

unde:

A = cuantumul accizei

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 2.2, 3.2 şi 4 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea în hectolitri

 

c) pentru alcool etilic:

 

A = C x K x R x Q / 100,

 

unde:

A = cuantumul accizei

C = concentraţia alcoolică exprimată în procente de volum

K = acciza specifică, în funcţie de capacitatea de producţie anuală, prevăzută la nr. crt. 5 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea în hectolitri

 

d) pentru ţigarete:

 

Total acciza = A1 + A2,

 

în care:

A1 = acciza specifică

A2 = acciza ad valorem

 

A1 = K1 x R x Q1

 

A2 = K2 x PA x Q2,

 

unde:

K1 = acciza specifică prevăzută la nr. crt. 6 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

K2 = acciza ad valorem prevăzută la nr. crt. 6 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

PA = preţul maxim de vânzare cu amănuntul

Q1 = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigarete

Q2 = numărul de pachete de ţigarete aferente lui Q1

 

e) pentru ţigări, şi ţigări de foi:

 

A = Q x K x R,

 

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigări

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 7 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

 

f) pentru tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete şi pentru alte tutunuri de fumat:

 

A = Q x K x R,

 

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea în kg

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 8 şi 9 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

 

g) pentru produse energetice:

 

A = Q x K x R,

 

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea exprimată în tone, 1.000 litri sau gigajouli

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 10 - 17 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

 

Pentru gazul natural, determinarea conţinutului de energie furnizată se face în conformitate cu Regulamentul de măsurare a cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate angro, aprobat prin decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale.

 

h) pentru electricitate:

 

A = Q x K x R,

 

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea de energie electrică activă exprimată în MWh

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 18 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

 

(3) Pentru băuturile alcoolice - altele decât bere; vinuri; băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri şi produse intermediare -, precum şi pentru produsele din grupa tutunului prelucrat, se calculează contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzută la art. 363 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pentru băuturile alcoolice, ţigaretele, ţigările şi ţigările de foi, se calculează cota de 1% datorată Agenţiei Naţionale pentru Sport, prevăzută în Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cotă care se aplică asupra valorii accizelor determinate potrivit prevederilor alin. (2), diminuată cu valoarea contribuţiei pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzute la alin. (3).

(5) Valoarea accizelor datorate bugetului de stat reprezintă diferenţa dintre valoarea accizelor determinată potrivit prevederilor alin. (2) din care se deduc: contribuţia prevăzută la alin. (3), cota de 1% prevăzută la alin. (4) şi, după caz, contravaloarea marcajelor utilizate pentru marcarea produselor supuse acestui regim, conform procedurii prevăzute la pct. 117.3.

Accizele armonizate, denumite în continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse:

  • a) alcool şi băuturi alcoolice;
  • b) tutun prelucrat;
  • c) produse energetice şi electricitate.

Norme Metodologice

71. (1) Accizele armonizate sunt aferente produselor supuse obligatoriu accizelor la nivel comunitar, regimul general al accizelor reglementat prin Directiva 2008/118/CE aplicabilă teritoriului Comunităţii, fiind transpus în legislaţia naţională la titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Cod fiscal.

(2) Sumele datorate reprezentând accize se calculează în lei, pe baza cursului de schimb stabilit în conformitate cu prevederile art. 218 din Codul fiscal, după cum urmează:

a) pentru bere:

 

A = C x K x R x Q,

 

unde:

A = cuantumul accizei

C = numărul de grade Plato

K = acciza unitară, în funcţie de capacitatea de producţie anuală, prevăzută la nr. crt. 1 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea în hectolitri

 

Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, conţinută în 100 g de soluţie măsurată la origine, la temperatura de 20 grade/4 grade C.

Concentraţia zaharometrică exprimată în grade Plato, în funcţie de care se calculează şi se virează la bugetul de stat accizele, este cea înscrisă în specificaţia tehnică elaborată pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment, care trebuie să fie aceeaşi cu cea înscrisă pe etichetele de comercializare a sortimentelor de bere. Abaterea admisă este de 0,5 grade Plato;

b) pentru vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase şi produse intermediare:

 

A = K x R x Q,

 

unde:

A = cuantumul accizei

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 2.2, 3.2 şi 4 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea în hectolitri

 

c) pentru alcool etilic:

 

A = C x K x R x Q / 100,

 

unde:

A = cuantumul accizei

C = concentraţia alcoolică exprimată în procente de volum

K = acciza specifică, în funcţie de capacitatea de producţie anuală, prevăzută la nr. crt. 5 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

Q = cantitatea în hectolitri

 

d) pentru ţigarete:

 

Total acciza = A1 + A2,

 

în care:

A1 = acciza specifică

A2 = acciza ad valorem

 

A1 = K1 x R x Q1

 

A2 = K2 x PA x Q2,

 

unde:

K1 = acciza specifică prevăzută la nr. crt. 6 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

K2 = acciza ad valorem prevăzută la nr. crt. 6 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

PA = preţul maxim de vânzare cu amănuntul

Q1 = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigarete

Q2 = numărul de pachete de ţigarete aferente lui Q1

 

e) pentru ţigări, şi ţigări de foi:

 

A = Q x K x R,

 

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigări

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 7 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

 

f) pentru tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete şi pentru alte tutunuri de fumat:

 

A = Q x K x R,

 

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea în kg

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 8 şi 9 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

 

g) pentru produse energetice:

 

A = Q x K x R,

 

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea exprimată în tone, 1.000 litri sau gigajouli

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 10 - 17 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

 

Pentru gazul natural, determinarea conţinutului de energie furnizată se face în conformitate cu Regulamentul de măsurare a cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate angro, aprobat prin decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale.

 

h) pentru electricitate:

 

A = Q x K x R,

 

unde:

A = cuantumul accizei

Q = cantitatea de energie electrică activă exprimată în MWh

K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 18 din anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal

R = cursul de schimb leu/euro

 

(3) Pentru băuturile alcoolice - altele decât bere; vinuri; băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri şi produse intermediare -, precum şi pentru produsele din grupa tutunului prelucrat, se calculează contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzută la art. 363 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pentru băuturile alcoolice, ţigaretele, ţigările şi ţigările de foi, se calculează cota de 1% datorată Agenţiei Naţionale pentru Sport, prevăzută în Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cotă care se aplică asupra valorii accizelor determinate potrivit prevederilor alin. (2), diminuată cu valoarea contribuţiei pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzute la alin. (3).

(5) Valoarea accizelor datorate bugetului de stat reprezintă diferenţa dintre valoarea accizelor determinată potrivit prevederilor alin. (2) din care se deduc: contribuţia prevăzută la alin. (3), cota de 1% prevăzută la alin. (4) şi, după caz, contravaloarea marcajelor utilizate pentru marcarea produselor supuse acestui regim, conform procedurii prevăzute la pct. 117.3.

Art. 206^3 - Definitii

În înţelesul prezentului capitol, se vor folosi următoarele definiţii:

1. produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 206^2, supuse reglementărilor privind accizele potrivit prezentului capitol;

2. producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă;

3. antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale, să producă, să transforme, să deţină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal;

4. antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activităţii sale, în condiţiile prevăzute de prezentul capitol şi de normele metodologice;

5. Tratat înseamnă Tratatul de instituire a Comunităţii Europene;

6. stat membru şi teritoriul unui stat membru înseamnă teritoriul fiecărui stat membru al Comunităţii căruia i se aplică conformitate cu art. 299 din Tratat, cu excepţia teritoriilor terţe;

7. Comunitate şi teritoriul Comunităţii înseamnă teritoriile statelor membre, astfel cum sunt definite la pct. 6;

8. teritorii terţe înseamnă teritoriile prevăzute la art. 206^4 alin. (2) şi (3);

9. ţară terţă înseamnă orice stat sau teritoriu căruia nu i se aplică Tratatul;

10. procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv înseamnă oricare dintre procedurile speciale prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, al căror obiect îl constituie mărfurile necomunitare în momentul intrării pe teritoriul vamal al Comunităţii, depozitarea temporară, zonele libere sau antrepozitele libere, precum şi oricare dintre procedurile prevăzute la art. 84 alin. (1) lit. a) din acest regulament;

11. regim suspensiv de accize înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deţinerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri ori al unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate;

12. import de produse accizabile înseamnă intrarea pe teritoriul Comunităţii de produse accizabile, cu excepţia cazului în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul Comunităţii, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamală suspensivă, precum şi ieşirea lor dintr-un regim ori o procedură vamală suspensivă;

13. destinatar înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale şi în condiţiile prevăzute în normele metodologice, să primească produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru;

14. expeditor înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică care importă produse accizabile şi este autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale şi în condiţiile prevăzute în normele metodologice, exclusiv să expedieze produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize în urma punerii în liberă circulaţie a acestora în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92;

15. codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul CE nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului vamal comun, corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul capitol şi noile coduri NC se va realiza potrivit prevederilor din normele metodologice;

Norme Metodologice

72. (1) Prin noţiunea activitate de producţie se înţelege orice operaţiune prin care produsele accizabile sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă, inclusiv operaţiunile de îmbuteliere şi ambalare a produselor accizabile în vederea eliberării pentru consum a acestora.

(2) În activitatea de producţie este inclusă şi operaţiunea de extracţie a produselor energetice, aşa cum sunt definite la art. 206^16 alin. (1) din Codul fiscal.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), operaţiunea exclusivă de aditivare a produselor energetice în regim suspensiv de accize poate fi realizată în antrepozite fiscale de depozitare.

(4) În înţelesul prezentelor norme metodologice, autoritatea competentă poate fi:

  • a) Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, instituită prin ordin al ministrului finanţelor publice, denumită în continuare Comisie;
  • b) Ministerul Finanţelor Publice - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei privind regimul accizelor, denumită în continuare autoritate fiscală centrală;
  • c) direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor denumite în continuare autoritate vamală centrală;
  • d) direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, denumite în continuare autoritate fiscală teritorială;
  • e) direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti şi Direcţia de autorizări din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor în cazul operatorilor economici mari contribuabili, denumite în continuare autoritate vamală teritorială.

(5) Pentru produsele supuse accizelor armonizate, poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar care stau la baza definirii acestor produse sunt cele prevăzute în Regulamentul CEE nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992.

(6) Pentru produsele energetice, poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar care stau la baza definirii acestor produse sunt cele prevăzute în Regulamentul CEE nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987, amendat prin Regulamentul CE nr. 2.031/2001 în vigoare de la 1 ianuarie 2002.

(7) Actualizarea codurilor nomenclaturii combinate pentru produsele energetice se va face printr-o decizie de actualizare în conformitate cu prevederile art. 2 paragraful 5 şi art. 27 din Directiva 2003/96/CE, decizie adoptată de Comitetul privind accizele, stabilit prin art. 43 alin. (1) al Directivei 2008/118/CE.

16. supraveghere fiscală reprezintă orice acţiune sau procedură de intervenţie a autorităţii competente pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea fraudei fiscale.

În înţelesul prezentului capitol, se vor folosi următoarele definiţii:

1. produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 206^2, supuse reglementărilor privind accizele potrivit prezentului capitol;

2. producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă;

3. antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale, să producă, să transforme, să deţină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal;

4. antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activităţii sale, în condiţiile prevăzute de prezentul capitol şi de normele metodologice;

5. Tratat înseamnă Tratatul de instituire a Comunităţii Europene;

6. stat membru şi teritoriul unui stat membru înseamnă teritoriul fiecărui stat membru al Comunităţii căruia i se aplică conformitate cu art. 299 din Tratat, cu excepţia teritoriilor terţe;

7. Comunitate şi teritoriul Comunităţii înseamnă teritoriile statelor membre, astfel cum sunt definite la pct. 6;

8. teritorii terţe înseamnă teritoriile prevăzute la art. 206^4 alin. (2) şi (3);

9. ţară terţă înseamnă orice stat sau teritoriu căruia nu i se aplică Tratatul;

10. procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv înseamnă oricare dintre procedurile speciale prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, al căror obiect îl constituie mărfurile necomunitare în momentul intrării pe teritoriul vamal al Comunităţii, depozitarea temporară, zonele libere sau antrepozitele libere, precum şi oricare dintre procedurile prevăzute la art. 84 alin. (1) lit. a) din acest regulament;

11. regim suspensiv de accize înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deţinerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri ori al unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate;

12. import de produse accizabile înseamnă intrarea pe teritoriul Comunităţii de produse accizabile, cu excepţia cazului în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul Comunităţii, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamală suspensivă, precum şi ieşirea lor dintr-un regim ori o procedură vamală suspensivă;

13. destinatar înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale şi în condiţiile prevăzute în normele metodologice, să primească produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru;

14. expeditor înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică care importă produse accizabile şi este autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale şi în condiţiile prevăzute în normele metodologice, exclusiv să expedieze produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize în urma punerii în liberă circulaţie a acestora în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92;

15. codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul CE nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului vamal comun, corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul capitol şi noile coduri NC se va realiza potrivit prevederilor din normele metodologice;

Norme Metodologice

72. (1) Prin noţiunea activitate de producţie se înţelege orice operaţiune prin care produsele accizabile sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă, inclusiv operaţiunile de îmbuteliere şi ambalare a produselor accizabile în vederea eliberării pentru consum a acestora.

(2) În activitatea de producţie este inclusă şi operaţiunea de extracţie a produselor energetice, aşa cum sunt definite la art. 206^16 alin. (1) din Codul fiscal.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), operaţiunea exclusivă de aditivare a produselor energetice în regim suspensiv de accize poate fi realizată în antrepozite fiscale de depozitare.

(4) În înţelesul prezentelor norme metodologice, autoritatea competentă poate fi:

  • a) Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, instituită prin ordin al ministrului finanţelor publice, denumită în continuare Comisie;
  • b) Ministerul Finanţelor Publice - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei privind regimul accizelor, denumită în continuare autoritate fiscală centrală;
  • c) direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor denumite în continuare autoritate vamală centrală;
  • d) direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, denumite în continuare autoritate fiscală teritorială;
  • e) direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale sau a municipiului Bucureşti şi Direcţia de autorizări din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor în cazul operatorilor economici mari contribuabili, denumite în continuare autoritate vamală teritorială.

(5) Pentru produsele supuse accizelor armonizate, poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar care stau la baza definirii acestor produse sunt cele prevăzute în Regulamentul CEE nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992.

(6) Pentru produsele energetice, poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar care stau la baza definirii acestor produse sunt cele prevăzute în Regulamentul CEE nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987, amendat prin Regulamentul CE nr. 2.031/2001 în vigoare de la 1 ianuarie 2002.

(7) Actualizarea codurilor nomenclaturii combinate pentru produsele energetice se va face printr-o decizie de actualizare în conformitate cu prevederile art. 2 paragraful 5 şi art. 27 din Directiva 2003/96/CE, decizie adoptată de Comitetul privind accizele, stabilit prin art. 43 alin. (1) al Directivei 2008/118/CE.

16. supraveghere fiscală reprezintă orice acţiune sau procedură de intervenţie a autorităţii competente pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea fraudei fiscale.

Art. 206^4 - Alte teritorii de aplicare

(1) Sunt considerate teritorii terţe următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:

  • a) insulele Canare;
  • b) departamentele franceze de peste mări;
  • c) insulele Aland;
  • d) insulele Anglo-Normande (Channel Islands).

(2) Sunt considerate teritorii terţe şi teritoriile care intră sub incidenţa art. 299 alin. (4) din Tratat, precum şi următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:

  • a) insula Helgoland;
  • b) teritoriul Busingen;
  • c) Ceuta;
  • d) Melilla;
  • e) Livigno;
  • f) Campione dItalia;
  • g) apele italiene ale lacului Lugano.

(3) Operaţiunile cu produse accizabile efectuate provenind din sau având ca destinaţie:

  • a) Principatul Monaco sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Franţa;
  • b) San Marino sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Italia;
  • c) zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Cipru;
  • d) insula Man sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Regatul Unit;
  • e) Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal) sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Germania.

(4) Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale comunitare cu privire la intrarea produselor pe teritoriul vamal al Comunităţii se aplică mutatis mutandis intrării pe teritoriul Comunităţii a produselor accizabile care provin din unul dintre teritoriile menţionate la alin. (1).

(5) Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale comunitare cu privire la ieşirea produselor din teritoriul vamal al Comunităţii se aplică mutatis mutandis ieşirii produselor accizabile de pe teritoriul Comunităţii care au ca destinaţie unul dintre teritoriile menţionate la alin. (1).

(6) Secţiunile a 7-a şi a 9-a din prezentul capitol nu se aplică produselor accizabile care fac obiectul unei proceduri sau al unui regim vamal suspensiv.

Art. 206^5 - Faptul generator

Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul:

  • a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei acestora, pe teritoriul Comunităţii;
  • b) importului acestora pe teritoriul Comunităţii.
Art. 206^6 - Exigibilitatea

(1) Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.

(2) Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.

Art. 206^7 - Eliberarea pentru consum

(1) În înţelesul prezentului capitol, eliberarea pentru consum reprezintă:

  • a) ieşirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize;
  • b) deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol;
  • c) producerea de produse accizabile, inclusiv neregulamentară, în afara unui regim suspensiv de accize;
  • d) importul de produse accizabile, chiar şi neregulamentar, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize;
  • e) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă.

(2) Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru şi pentru care accizele nu au fost percepute în România.

(3) Momentul eliberării pentru consum este:

  • a) în situaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 2, momentul primirii produselor accizabile de către destinatarul înregistrat;
  • b) în situaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 4, momentul primirii produselor accizabile de către beneficiarul scutirii de la art. 206^56;
  • c) în situaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (3), momentul primirii produselor accizabile la locul de livrare directă.

(4) Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condiţiile prevăzute în secţiunea a 9-a din prezentul capitol şi conform prevederilor din normele metodologice, către:

  • a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
  • b) un destinatar înregistrat din alt stat membru;
  • c) un teritoriu din afara teritoriului comunitar.

(5) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile aflate sub regim suspensiv de accize, dintr-o cauză ce ţine de natura produselor, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării de către autoritatea competentă, nu este considerată eliberare pentru consum.

(6) În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile. Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile trebuie dovedită autorităţii competente, potrivit precizărilor din normele metodologice.

(7) În cazul unui produs accizabil care are dreptul de a fi scutit de accize, utilizarea în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea este considerată eliberare pentru consum.

(8) În cazul unui produs energetic, pentru care accizele nu au fost anterior exigibile, eliberare pentru consum se consideră atunci când produsul energetic este oferit spre vânzare ori este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.

(9) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efectele ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.

Norme Metodologice

73. (1) Nu se consideră eliberare pentru consum deplasarea produselor energetice în vederea alimentării navelor sau aeronavelor care au ca destinaţie un teritoriu din afara teritoriului comunitar, fiind asimilată unei operaţiuni de export.

(2) Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea totală sau pierderea iremediabilă de produse accizabile, dacă acestea intervin în timpul în care se află într-un regim suspensiv de accize şi dacă:

  • a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră;
  • b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deţinerii sau deplasării produsului;
  • c) este ca urmare a autorizării de către autoritatea vamală teritorială.

(3) Pentru produsele accizabile aflate în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) nu se datorează accize, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) se prezintă imediat autorităţii vamale teritoriale dovezi suficiente despre evenimentul produs, precum şi informaţii precise cu privire la cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România, în cazul prevăzut la alin. (2) lit. a);
  • b) pot fi dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea distrugerii totale sau a pierderii iremediabile;
  • c) se încadrează, în cazul de la alin. (2) lit. b), în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor şi instalaţiilor sau în coeficienţii maximi de pierderi specifice activităţilor de depozitare, manipulare, distribuţie şi transport prevăzuţi în studiile realizate de persoane juridice abilitate la solicitarea antrepozitarului interesat; şi
  • d) sunt evidenţiate şi înregistrate în contabilitate.

(4) În situaţia prevăzută la alin. (3) lit. c) responsabilitatea faţă de corectitudinea coeficienţilor maximi de pierderi revine persoanei juridice abilitate să efectueze studiile respective.

(5) Antrepozitarii autorizaţi au obligaţia ca o copie a studiilor prevăzute la alin. (3) lit. c) să fie depusă la autoritatea vamală teritorială în vederea înregistrării şi păstrării de către această autoritate, iar în cazul produselor energetice studiile vor purta şi viza Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

(6) Condiţiile privind autorizarea distrugerii într-un antrepozit fiscal a produselor accizabile care nu au fost eliberate în consum, atunci când se datorează unor cauze fortuite sau de forţă majoră ori atunci când produsele nu mai îndeplinesc condiţiile de comercializare, se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(7) În cazul pierderilor înregistrate într-un antrepozit fiscal autorizat pentru producţia şi/sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize, acciza aferentă pierderilor, atunci când acestea nu se încadrează în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) şi când pierderile respective nu pot fi individualizate pe categorii de produse accizabile, se calculează cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal respectiv.

(8) În cazul unui produs energetic pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care, prin schimbarea destinaţiei iniţiale, este oferit spre vânzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre vânzare, obligaţia plăţii accizei revenind vânzătorului, sau la data la care este utilizat drept combustibil sau carburant, obligaţia plăţii accizei revenind utilizatorului.

(9) În cazul pierderilor de produse intervenite pe parcursul transportului intracomunitar al produselor accizabile în regim suspensiv de accize, la sosirea produselor în România, pe baza documentelor justificative prezentate de primitor, autoritatea vamală teritorială va stabili natura pierderilor şi regimul de admitere al acestora.

(10) Pentru pierderile neadmise ca neimpozabile se datorează accizele aferente acestora în România, calculate pe baza cotelor de accize în vigoare la momentul constatării de primitorul produselor accizabile, obligaţia de plată a accizelor la bugetul statului revenind în sarcina acestuia.

(11) În toate situaţiile în care distrugerea sau pierderea produselor accizabile nu se admite ca neimpozabilă, acciza devine exigibilă la data la care autoritatea vamală teritorială a stabilit regimul pierderilor şi se plăteşte în termen de 5 zile de la această dată.

(1) În înţelesul prezentului capitol, eliberarea pentru consum reprezintă:

  • a) ieşirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize;
  • b) deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol;
  • c) producerea de produse accizabile, inclusiv neregulamentară, în afara unui regim suspensiv de accize;
  • d) importul de produse accizabile, chiar şi neregulamentar, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize;
  • e) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă.

(2) Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru şi pentru care accizele nu au fost percepute în România.

(3) Momentul eliberării pentru consum este:

  • a) în situaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 2, momentul primirii produselor accizabile de către destinatarul înregistrat;
  • b) în situaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 4, momentul primirii produselor accizabile de către beneficiarul scutirii de la art. 206^56;
  • c) în situaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (3), momentul primirii produselor accizabile la locul de livrare directă.

(4) Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condiţiile prevăzute în secţiunea a 9-a din prezentul capitol şi conform prevederilor din normele metodologice, către:

  • a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
  • b) un destinatar înregistrat din alt stat membru;
  • c) un teritoriu din afara teritoriului comunitar.

(5) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile aflate sub regim suspensiv de accize, dintr-o cauză ce ţine de natura produselor, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării de către autoritatea competentă, nu este considerată eliberare pentru consum.

(6) În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile. Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile trebuie dovedită autorităţii competente, potrivit precizărilor din normele metodologice.

(7) În cazul unui produs accizabil care are dreptul de a fi scutit de accize, utilizarea în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea este considerată eliberare pentru consum.

(8) În cazul unui produs energetic, pentru care accizele nu au fost anterior exigibile, eliberare pentru consum se consideră atunci când produsul energetic este oferit spre vânzare ori este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.

(9) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efectele ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.

Norme Metodologice

73. (1) Nu se consideră eliberare pentru consum deplasarea produselor energetice în vederea alimentării navelor sau aeronavelor care au ca destinaţie un teritoriu din afara teritoriului comunitar, fiind asimilată unei operaţiuni de export.

(2) Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea totală sau pierderea iremediabilă de produse accizabile, dacă acestea intervin în timpul în care se află într-un regim suspensiv de accize şi dacă:

  • a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră;
  • b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deţinerii sau deplasării produsului;
  • c) este ca urmare a autorizării de către autoritatea vamală teritorială.

(3) Pentru produsele accizabile aflate în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) nu se datorează accize, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) se prezintă imediat autorităţii vamale teritoriale dovezi suficiente despre evenimentul produs, precum şi informaţii precise cu privire la cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România, în cazul prevăzut la alin. (2) lit. a);
  • b) pot fi dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea distrugerii totale sau a pierderii iremediabile;
  • c) se încadrează, în cazul de la alin. (2) lit. b), în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor şi instalaţiilor sau în coeficienţii maximi de pierderi specifice activităţilor de depozitare, manipulare, distribuţie şi transport prevăzuţi în studiile realizate de persoane juridice abilitate la solicitarea antrepozitarului interesat; şi
  • d) sunt evidenţiate şi înregistrate în contabilitate.

(4) În situaţia prevăzută la alin. (3) lit. c) responsabilitatea faţă de corectitudinea coeficienţilor maximi de pierderi revine persoanei juridice abilitate să efectueze studiile respective.

(5) Antrepozitarii autorizaţi au obligaţia ca o copie a studiilor prevăzute la alin. (3) lit. c) să fie depusă la autoritatea vamală teritorială în vederea înregistrării şi păstrării de către această autoritate, iar în cazul produselor energetice studiile vor purta şi viza Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

(6) Condiţiile privind autorizarea distrugerii într-un antrepozit fiscal a produselor accizabile care nu au fost eliberate în consum, atunci când se datorează unor cauze fortuite sau de forţă majoră ori atunci când produsele nu mai îndeplinesc condiţiile de comercializare, se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(7) În cazul pierderilor înregistrate într-un antrepozit fiscal autorizat pentru producţia şi/sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize, acciza aferentă pierderilor, atunci când acestea nu se încadrează în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) şi când pierderile respective nu pot fi individualizate pe categorii de produse accizabile, se calculează cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal respectiv.

(8) În cazul unui produs energetic pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care, prin schimbarea destinaţiei iniţiale, este oferit spre vânzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre vânzare, obligaţia plăţii accizei revenind vânzătorului, sau la data la care este utilizat drept combustibil sau carburant, obligaţia plăţii accizei revenind utilizatorului.

(9) În cazul pierderilor de produse intervenite pe parcursul transportului intracomunitar al produselor accizabile în regim suspensiv de accize, la sosirea produselor în România, pe baza documentelor justificative prezentate de primitor, autoritatea vamală teritorială va stabili natura pierderilor şi regimul de admitere al acestora.

(10) Pentru pierderile neadmise ca neimpozabile se datorează accizele aferente acestora în România, calculate pe baza cotelor de accize în vigoare la momentul constatării de primitorul produselor accizabile, obligaţia de plată a accizelor la bugetul statului revenind în sarcina acestuia.

(11) În toate situaţiile în care distrugerea sau pierderea produselor accizabile nu se admite ca neimpozabilă, acciza devine exigibilă la data la care autoritatea vamală teritorială a stabilit regimul pierderilor şi se plăteşte în termen de 5 zile de la această dată.

Art. 206^8 - Importul

(1) În înţelesul prezentului titlu, import reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia:

  • a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România;
  • b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;
  • c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare.

(2) Se consideră de asemenea import:

  • a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;
  • b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;
  • c) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.

Norme Metodologice

74. (1) Acciza se consideră a fi suspendată atunci când produsele supuse accizelor sunt livrate între România şi alte state membre via ţări AELS - Asociaţia Europeană a Liberului Schimb -, sau între România şi o ţară AELS sub o procedură intracomunitară de tranzit sau via una sau mai multe ţări terţe nemembre AELS, în baza unui carnet TIR sau ATA.

(2) Acciza se consideră suspendată atunci când produsele supuse accizelor provin din sau sunt destinate unor ţări terţe ori unor teritorii terţe din cele menţionate la art. 206^4 din Codul fiscal.

(1) În înţelesul prezentului titlu, import reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia:

  • a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România;
  • b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;
  • c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare.

(2) Se consideră de asemenea import:

  • a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;
  • b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;
  • c) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.

Norme Metodologice

74. (1) Acciza se consideră a fi suspendată atunci când produsele supuse accizelor sunt livrate între România şi alte state membre via ţări AELS - Asociaţia Europeană a Liberului Schimb -, sau între România şi o ţară AELS sub o procedură intracomunitară de tranzit sau via una sau mai multe ţări terţe nemembre AELS, în baza unui carnet TIR sau ATA.

(2) Acciza se consideră suspendată atunci când produsele supuse accizelor provin din sau sunt destinate unor ţări terţe ori unor teritorii terţe din cele menţionate la art. 206^4 din Codul fiscal.

Art. 206^9 - Platitori de accize

(1) Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:

  • a) în ceea ce priveşte ieşirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum se menţionează la art. 206^7 alin. (1) lit. a):
    • 1. antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize ori în numele căreia se efectuează această eliberare şi, în cazul ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a participat la această ieşire;
    • 2. în cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, astfel cum este definită la art. 206^41 alin. (1), (2) şi (4): antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor în conformitate cu art. 206^54 alin. (1) şi (2), precum şi orice persoană care a participat la ieşirea neregulamentară şi care avea cunoştinţă sau care ar fi trebuit să aibă cunoştinţă în mod normal de caracterul neregulamentar al acestei ieşiri;
  • b) în ceea ce priveşte deţinerea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la art. 206^7 alin. (1) lit. b): persoana care deţine produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deţinerea acestora;
  • c) în ceea ce priveşte producerea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la art. 206^7 alin. (1) lit. c): persoana care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;
  • d) în ceea ce priveşte importul unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la art. 206^7 alin. (1) lit. d): persoana care declară produsele accizabile sau în numele căreia produsele sunt declarate în momentul importului ori, în cazul unui import neregulamentar, orice altă persoană implicată în importul acestora.

(2) Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi datorie privind accizele, acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie.

Norme Metodologice

75. Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească în solidar aceeaşi datorie privind accizele, fiecare dintre aceste persoane poate fi urmărită pentru întreaga datorie.

(1) Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:

  • a) în ceea ce priveşte ieşirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum se menţionează la art. 206^7 alin. (1) lit. a):
    • 1. antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize ori în numele căreia se efectuează această eliberare şi, în cazul ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a participat la această ieşire;
    • 2. în cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, astfel cum este definită la art. 206^41 alin. (1), (2) şi (4): antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor în conformitate cu art. 206^54 alin. (1) şi (2), precum şi orice persoană care a participat la ieşirea neregulamentară şi care avea cunoştinţă sau care ar fi trebuit să aibă cunoştinţă în mod normal de caracterul neregulamentar al acestei ieşiri;
  • b) în ceea ce priveşte deţinerea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la art. 206^7 alin. (1) lit. b): persoana care deţine produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deţinerea acestora;
  • c) în ceea ce priveşte producerea unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la art. 206^7 alin. (1) lit. c): persoana care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;
  • d) în ceea ce priveşte importul unor produse accizabile, astfel cum se menţionează la art. 206^7 alin. (1) lit. d): persoana care declară produsele accizabile sau în numele căreia produsele sunt declarate în momentul importului ori, în cazul unui import neregulamentar, orice altă persoană implicată în importul acestora.

(2) Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi datorie privind accizele, acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie.

Norme Metodologice

75. Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească în solidar aceeaşi datorie privind accizele, fiecare dintre aceste persoane poate fi urmărită pentru întreaga datorie.

Sectiunea 2 - Alcool si bauturi alcoolice

Art. 206^10 - Bere

(1) În înţelesul prezentului capitol, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care conţine un amestec de bere şi de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, şi într-un caz, şi în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.

(2) Pentru berea produsă de micii producători independenţi, care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală care nu depăşeşte 200.000 hl/an, se aplică accize specifice reduse. Acelaşi regim se aplică şi pentru berea provenită de la micii producători independenţi din alte state membre, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(3) Prin mici producători de bere independenţi se înţelege toţi operatorii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt operatori economici producători de bere care, din punct de vedere juridic şi economic, sunt independenţi faţă de orice alt operator economic producător de bere; utilizează instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de bere şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic producător de bere.

(4) Fiecare antrepozitar autorizat mic producător de bere are obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de producţie pe care le deţine, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(5) Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică şi consumată de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândută.

Norme Metodologice

76. (1) Pentru a beneficia de acciză redusă în România, micul producător de bere independent înregistrat în alt stat membru trebuie să îşi dovedească acest statut printr-un document certificat de autoritatea competentă din acel stat membru.

(2) În situaţia în care antrepozitarul autorizat ca mic producător de bere îşi măreşte capacitatea de producţie prin achiziţionarea de noi capacităţi sau extinderea celor existente, acesta va înştiinţa în scris autoritatea vamală teritorială despre modificările produse, va calcula şi va vărsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacităţi totale de producţie, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia.

(3) Mărirea capacităţii de producţie ca urmare a achiziţionării de noi capacităţi sau a extinderii celor existente va fi notificată la autoritatea vamală teritorială în termen de 5 zile de la producerea acesteia.

(4) În situaţia în care antrepozitarul autorizat ca producător de bere îşi diminuează capacitatea de producţie sub 200.000 hl/an prin dezafectarea sau vânzarea unei părţi din capacitatea totală de producţie, acesta va înştiinţa în scris autoritatea vamală teritorială despre modificările produse. Acest antrepozitar autorizat poate beneficia de nivelul redus de acciză numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute pentru micul producător de bere.

(5) În cazul prevăzut la alin. (4) nivelul redus de acciză se va aplica începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc constatarea faptică de către autoritatea vamală teritorială a veridicităţii informaţiilor aferente modificărilor aduse.

(6) În cazul în care diminuarea capacităţii de producţie se realizează prin dezafectarea instalaţiilor de producţie, acestea vor fi sigilate de către autoritatea vamală teritorială.

(1) În înţelesul prezentului capitol, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care conţine un amestec de bere şi de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, şi într-un caz, şi în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.

(2) Pentru berea produsă de micii producători independenţi, care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală care nu depăşeşte 200.000 hl/an, se aplică accize specifice reduse. Acelaşi regim se aplică şi pentru berea provenită de la micii producători independenţi din alte state membre, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(3) Prin mici producători de bere independenţi se înţelege toţi operatorii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt operatori economici producători de bere care, din punct de vedere juridic şi economic, sunt independenţi faţă de orice alt operator economic producător de bere; utilizează instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de bere şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic producător de bere.

(4) Fiecare antrepozitar autorizat mic producător de bere are obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de producţie pe care le deţine, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(5) Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică şi consumată de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândută.

Norme Metodologice

76. (1) Pentru a beneficia de acciză redusă în România, micul producător de bere independent înregistrat în alt stat membru trebuie să îşi dovedească acest statut printr-un document certificat de autoritatea competentă din acel stat membru.

(2) În situaţia în care antrepozitarul autorizat ca mic producător de bere îşi măreşte capacitatea de producţie prin achiziţionarea de noi capacităţi sau extinderea celor existente, acesta va înştiinţa în scris autoritatea vamală teritorială despre modificările produse, va calcula şi va vărsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacităţi totale de producţie, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia.

(3) Mărirea capacităţii de producţie ca urmare a achiziţionării de noi capacităţi sau a extinderii celor existente va fi notificată la autoritatea vamală teritorială în termen de 5 zile de la producerea acesteia.

(4) În situaţia în care antrepozitarul autorizat ca producător de bere îşi diminuează capacitatea de producţie sub 200.000 hl/an prin dezafectarea sau vânzarea unei părţi din capacitatea totală de producţie, acesta va înştiinţa în scris autoritatea vamală teritorială despre modificările produse. Acest antrepozitar autorizat poate beneficia de nivelul redus de acciză numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute pentru micul producător de bere.

(5) În cazul prevăzut la alin. (4) nivelul redus de acciză se va aplica începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc constatarea faptică de către autoritatea vamală teritorială a veridicităţii informaţiilor aferente modificărilor aduse.

(6) În cazul în care diminuarea capacităţii de producţie se realizează prin dezafectarea instalaţiilor de producţie, acestea vor fi sigilate de către autoritatea vamală teritorială.

Art. 206^11 - Vinuri

(1) În înţelesul prezentului capitol, vinurile sunt:

  • a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum este definit la lit. b), şi care:
    • 1. au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau
    • 2. au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără nicio îmbogăţire şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;
  • b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205 şi care:
    • 1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip <<ciupercă>>, fixat cu ajutorul legăturilor, sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari; şi
    • 2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică şi consumat de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândut.

Art. 206^12 - Bauturi fermentate, altele decat bere si vinuri

(1) În înţelesul prezentului capitol, băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintă:

  • a) băuturi fermentate liniştite, care se încadrează la codurile NC 2204 şi 2205 şi care nu sunt prevăzute la art. 206^11, precum şi toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu excepţia altor băuturi fermentate spumoase, aşa cum sunt definite la lit. b), şi a produsului prevăzut la art. 206^10, având:
    • 1. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10% în volum; sau
    • 2. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;
  • b) băuturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile NC 2206 00 31, 2206 00 39, 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205, care nu intră sub incidenţa art. 206^11 şi care sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip <<ciupercă>>, fixat cu ajutorul legăturilor, sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari şi care:
    • 1. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 13% în volum; sau
    • 2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, fabricate de persoana fizică şi consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândute.

Art. 206^13 - Produse intermediare

(1) În înţelesul prezentului capitol, produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în volum, şi care se încadrează la codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00, dar care nu intră sub incidenţa art. 206^10 - 206^12.

(2) Se consideră produs intermediar şi orice băutură fermentată liniştită prevăzută la art. 206^12 alin. (1) lit. a), care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, iar ponderea de alcool absolut (100%) este în proporţie de peste 50% provenită din baza fermentată liniştită, inclusiv vin şi bere.

(3) Se consideră produs intermediar şi orice băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 206^12 alin. (1) lit. b), care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, iar ponderea de alcool absolut (100%) este în proporţie de peste 50% provenită din baza fermentată liniştită, inclusiv vin.

Art. 206^14 - Alcool etilic

(1) În înţelesul prezentului capitol, alcool etilic reprezintă:

  • a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate;
  • b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse în codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00;
  • c) ţuică şi rachiuri de fructe;
  • d) băuturi spirtoase potabile care conţin produse, în soluţie sau nu.

(2) Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 de litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, cu condiţia să nu fie vândute, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(3) Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror producţie nu depăşeşte 10 hectolitri alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse.

(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic de orice altă distilerie, nu funcţionează sub licenţa de produs a unei alte distilerii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de normele metodologice.

Norme Metodologice

77. (1) Gospodăria individuală care deţine în proprietate livezi de pomi fructiferi şi suprafeţe viticole poate să producă pentru consum propriu din propria recoltă ţuică şi rachiuri din fructe, rachiuri din vin sau rachiuri din subproduse de vinificaţie, denumite în continuare ţuică şi rachiuri, numai dacă deţine în proprietate instalaţii corespunzătoare condiţiilor tehnice minimale stabilite de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi avizate de Ministerul Sănătăţii. Instalaţiile trebuie să fie de tip alambic.

(2) Gospodăria individuală este gospodăria care aparţine unei persoane fizice producătoare, a cărei producţie de ţuică şi rachiuri este consumată de către aceasta şi membrii familiei sale.

(3) Toate gospodăriile individuale care deţin în proprietate instalaţii de producţie de ţuică şi rachiuri au obligaţia de a se înregistra la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au domiciliul.

(4) Instalaţiile de producţie deţinute de către gospodăriile individuale înregistrate potrivit alin. (3) vor purta obligatoriu sigiliile aplicate de către autoritatea vamală teritorială, pe toată perioada de nefuncţionare.

(5) Gospodăriile individuale care produc pentru consumul propriu ţuică şi rachiuri au obligaţia de a depune în acest sens, până la data de 15 ianuarie a anului următor celui în care se produc, o declaraţie la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au domiciliul. Declaraţia se întocmeşte potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 31.

(6) Autoritatea vamală teritorială va ţine o evidenţă a gospodăriilor individuale menţionate la alin. (3) şi (5), în care vor fi înscrise datele de identificare ale acestora, precum şi informaţii privind instalaţiile de producţie deţinute, operaţiunile de desigilare/resigilare şi cantităţile de produse declarate.

(7) Atunci când gospodăria individuală intenţionează să producă ţuică şi rachiuri din recolta proprie, aceasta va solicita în scris autorităţii vamale teritoriale în raza căreia îşi are domiciliul desigilarea instalaţiei, menţionând totodată cantitatea şi tipul de materie primă ce urmează a se prelucra, perioada în care instalaţia va funcţiona, precum şi cantitatea de produs estimată a se obţine. În acest caz producătorul trebuie să deţină şi mijloacele legale necesare pentru măsurarea cantităţii şi a concentraţiei alcoolice a produselor obţinute.

(8) În prima zi lucrătoare după expirarea perioadei de funcţionare a instalaţiei de producţie de ţuică şi rachiuri, autoritatea vamală teritorială care a desigilat instalaţia va proceda la resigilarea acesteia - dacă producătorul nu a solicitat modificarea perioadei de funcţionare a instalaţiei declarată iniţial -, precum şi la calculul accizei datorate. În acest caz acciza devine exigibilă la momentul resigilării instalaţiilor de producţie, iar termenul de plată este până la 25 a lunii imediat următoare celei în care acciza a devenit exigibilă.

(9) Pentru ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al unei gospodării individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 de litri de produs/an cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, nivelul accizei datorate reprezintă 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur.

(10) Producţia de ţuică şi rachiuri pentru consumul propriu al unei gospodării individuale din recolta proprie, gospodărie care nu deţine în proprietate instalaţii de producţie, poate fi realizată în sistem de prestări de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţia de ţuică şi rachiuri.

(11) În cazul prevăzut la alin. (10), antrepozitele fiscale sunt obligate să ţină o evidenţă distinctă care să cuprindă următoarele informaţii: numele gospodăriei individuale, cantitatea de materii prime dată pentru prelucrare, cantitatea de produs finit rezultată, cantitatea de produs finit preluată, din care pentru consum propriu, data preluării, numele şi semnătura persoanei care a preluat.

(12) Pentru ţuica şi rachiurile destinate consumului propriu al gospodăriei individuale realizate în sistem de prestări de servicii într-un antrepozit fiscal de producţie, acciza datorată bugetului de stat va deveni exigibilă la momentul preluării produselor din antrepozitul fiscal de producţie. Beneficiarul prestaţiei va plăti prestatorului pe lângă tariful de prestare şi acciza aferentă cantităţii de ţuică şi rachiuri preluată. Pentru cantitatea de 50 de litri de produs destinată consumului propriu al unei gospodării individuale, nivelul accizei datorate reprezintă 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur. Pentru cantitatea de produs preluată de gospodăria individuală care depăşeşte această limită, inclusiv pentru consumul propriu al acesteia, nivelul accizei datorate este nivelul standard al accizei pentru alcoolul etilic, respectiv 750 euro/hl alcool pur.

(13) Cantităţile de ţuică şi rachiuri din fructe preluate de gospodăriile individuale vor fi însoţite de avizul de însoţire a mărfii emis de antrepozitul fiscal care a efectuat prestarea de servicii, în care va fi înscrisă menţiunea "cu accize plătite".

(14) Gospodăria individuală care intenţionează să vândă din cantităţile de ţuică şi rachiuri preluate de la antrepozitul fiscal de producţie unde au fost realizate în sistem de prestări de servicii, trebuie să respecte prevederile legale în vigoare privind comercializarea acestor produse.

(15) Gospodăria individuală care produce ea însăşi ţuică şi rachiuri în vederea vânzării are obligaţia de a se autoriza în calitate de antrepozitar, fiind tratată ca o mică distilerie, atunci când producţia anuală este mai mică de 10 hl alcool pur.

(16) Prin mică distilerie, în înţelesul prezentelor norme metodologice, se înţelege mică distilerie care aparţine unei persoane fizice sau juridice care realizează o producţie de alcool etilic şi/sau distilate, inclusiv ţuică şi rachiuri, de până la 10 hl alcool pur pe an - exclusiv cantităţile realizate în sistem de prestări de servicii pentru gospodăriile individuale - şi este autorizată ca antrepozit fiscal de producţie în condiţiile prevăzute la pct. 85.

(1) În înţelesul prezentului capitol, alcool etilic reprezintă:

  • a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate;
  • b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse în codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00;
  • c) ţuică şi rachiuri de fructe;
  • d) băuturi spirtoase potabile care conţin produse, în soluţie sau nu.

(2) Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 de litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, cu condiţia să nu fie vândute, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(3) Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror producţie nu depăşeşte 10 hectolitri alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse.

(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic de orice altă distilerie, nu funcţionează sub licenţa de produs a unei alte distilerii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de normele metodologice.

Norme Metodologice

77. (1) Gospodăria individuală care deţine în proprietate livezi de pomi fructiferi şi suprafeţe viticole poate să producă pentru consum propriu din propria recoltă ţuică şi rachiuri din fructe, rachiuri din vin sau rachiuri din subproduse de vinificaţie, denumite în continuare ţuică şi rachiuri, numai dacă deţine în proprietate instalaţii corespunzătoare condiţiilor tehnice minimale stabilite de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi avizate de Ministerul Sănătăţii. Instalaţiile trebuie să fie de tip alambic.

(2) Gospodăria individuală este gospodăria care aparţine unei persoane fizice producătoare, a cărei producţie de ţuică şi rachiuri este consumată de către aceasta şi membrii familiei sale.

(3) Toate gospodăriile individuale care deţin în proprietate instalaţii de producţie de ţuică şi rachiuri au obligaţia de a se înregistra la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au domiciliul.

(4) Instalaţiile de producţie deţinute de către gospodăriile individuale înregistrate potrivit alin. (3) vor purta obligatoriu sigiliile aplicate de către autoritatea vamală teritorială, pe toată perioada de nefuncţionare.

(5) Gospodăriile individuale care produc pentru consumul propriu ţuică şi rachiuri au obligaţia de a depune în acest sens, până la data de 15 ianuarie a anului următor celui în care se produc, o declaraţie la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au domiciliul. Declaraţia se întocmeşte potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 31.

(6) Autoritatea vamală teritorială va ţine o evidenţă a gospodăriilor individuale menţionate la alin. (3) şi (5), în care vor fi înscrise datele de identificare ale acestora, precum şi informaţii privind instalaţiile de producţie deţinute, operaţiunile de desigilare/resigilare şi cantităţile de produse declarate.

(7) Atunci când gospodăria individuală intenţionează să producă ţuică şi rachiuri din recolta proprie, aceasta va solicita în scris autorităţii vamale teritoriale în raza căreia îşi are domiciliul desigilarea instalaţiei, menţionând totodată cantitatea şi tipul de materie primă ce urmează a se prelucra, perioada în care instalaţia va funcţiona, precum şi cantitatea de produs estimată a se obţine. În acest caz producătorul trebuie să deţină şi mijloacele legale necesare pentru măsurarea cantităţii şi a concentraţiei alcoolice a produselor obţinute.

(8) În prima zi lucrătoare după expirarea perioadei de funcţionare a instalaţiei de producţie de ţuică şi rachiuri, autoritatea vamală teritorială care a desigilat instalaţia va proceda la resigilarea acesteia - dacă producătorul nu a solicitat modificarea perioadei de funcţionare a instalaţiei declarată iniţial -, precum şi la calculul accizei datorate. În acest caz acciza devine exigibilă la momentul resigilării instalaţiilor de producţie, iar termenul de plată este până la 25 a lunii imediat următoare celei în care acciza a devenit exigibilă.

(9) Pentru ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al unei gospodării individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 de litri de produs/an cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, nivelul accizei datorate reprezintă 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur.

(10) Producţia de ţuică şi rachiuri pentru consumul propriu al unei gospodării individuale din recolta proprie, gospodărie care nu deţine în proprietate instalaţii de producţie, poate fi realizată în sistem de prestări de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţia de ţuică şi rachiuri.

(11) În cazul prevăzut la alin. (10), antrepozitele fiscale sunt obligate să ţină o evidenţă distinctă care să cuprindă următoarele informaţii: numele gospodăriei individuale, cantitatea de materii prime dată pentru prelucrare, cantitatea de produs finit rezultată, cantitatea de produs finit preluată, din care pentru consum propriu, data preluării, numele şi semnătura persoanei care a preluat.

(12) Pentru ţuica şi rachiurile destinate consumului propriu al gospodăriei individuale realizate în sistem de prestări de servicii într-un antrepozit fiscal de producţie, acciza datorată bugetului de stat va deveni exigibilă la momentul preluării produselor din antrepozitul fiscal de producţie. Beneficiarul prestaţiei va plăti prestatorului pe lângă tariful de prestare şi acciza aferentă cantităţii de ţuică şi rachiuri preluată. Pentru cantitatea de 50 de litri de produs destinată consumului propriu al unei gospodării individuale, nivelul accizei datorate reprezintă 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur. Pentru cantitatea de produs preluată de gospodăria individuală care depăşeşte această limită, inclusiv pentru consumul propriu al acesteia, nivelul accizei datorate este nivelul standard al accizei pentru alcoolul etilic, respectiv 750 euro/hl alcool pur.

(13) Cantităţile de ţuică şi rachiuri din fructe preluate de gospodăriile individuale vor fi însoţite de avizul de însoţire a mărfii emis de antrepozitul fiscal care a efectuat prestarea de servicii, în care va fi înscrisă menţiunea "cu accize plătite".

(14) Gospodăria individuală care intenţionează să vândă din cantităţile de ţuică şi rachiuri preluate de la antrepozitul fiscal de producţie unde au fost realizate în sistem de prestări de servicii, trebuie să respecte prevederile legale în vigoare privind comercializarea acestor produse.

(15) Gospodăria individuală care produce ea însăşi ţuică şi rachiuri în vederea vânzării are obligaţia de a se autoriza în calitate de antrepozitar, fiind tratată ca o mică distilerie, atunci când producţia anuală este mai mică de 10 hl alcool pur.

(16) Prin mică distilerie, în înţelesul prezentelor norme metodologice, se înţelege mică distilerie care aparţine unei persoane fizice sau juridice care realizează o producţie de alcool etilic şi/sau distilate, inclusiv ţuică şi rachiuri, de până la 10 hl alcool pur pe an - exclusiv cantităţile realizate în sistem de prestări de servicii pentru gospodăriile individuale - şi este autorizată ca antrepozit fiscal de producţie în condiţiile prevăzute la pct. 85.

Sectiunea 3 - Tutun prelucrat

Art. 206^15 - Tutun prelucrat

(1) În înţelesul prezentului capitol, tutun prelucrat reprezintă:

  • a) ţigarete;
  • b) ţigări şi ţigări de foi;
  • c) tutun de fumat:
    • 1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete;
    • 2. alte tutunuri de fumat.

(2) Se consideră ţigarete:

  • a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigări sau ţigări de foi, în sensul alin. (3);
  • b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
  • c) rulourile de tutun care se pot înfăşura în hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
  • d) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).

(3) Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă se pot fuma ca atare, după cum urmează:

  • a) rulourile de tutun care conţin în totalitate tutun natural;
  • b) rulourile de tutun care au un înveliş exterior din tutun natural;
  • c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş exterior de culoarea normală a unei ţigări, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, şi un liant, cu condiţia ca:
    • 1. învelişul şi liantul să fie din tutun reconstituit;
    • 2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau muştiucul, să nu fie sub 1,2 grame; şi
    • 3. învelişul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascuţit de minimum 30 grade faţă de axa longitudinală a ţigării;
  • d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş exterior de culoare normală a unei ţigări, din tutun reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, cu condiţia ca:
    • 1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul şi muştiucul, să fie egală sau mai mare de 2,3 grame; şi
    • 2. circumferinţa ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea ţigării să nu fie sub 34 mm;
  • e) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) şi are învelişul din tutun natural, învelişul şi liantul din tutun reconstituit sau învelişul din tutun reconstituit.

(4) Se consideră tutun de fumat:

  • a) tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit ori presat în bucăţi şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară;
  • b) resturi de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu sunt prevăzute la alin. (2) şi (3) şi care pot fi fumate;
  • c) orice produs care constă total sau parţial din alte substanţe decât tutunul, dar care îndeplineşte, pe de altă parte, criteriile prevăzute la lit. a) sau b).

(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete:

  • a) tutunul de fumat, aşa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime sub 1 mm;
  • b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea ţigaretelor.

(6) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete, atunci când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 9 cm, fără să depăşească 18 cm, ca 3 ţigarete, când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 18 cm, fără să depăşească 27 cm, şi aşa mai departe.

Sectiunea 4 - Produse energetice

Art. 206^16 - Produse energetice

(1) În înţelesul prezentului capitol, produsele energetice sunt:

  • a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • b) produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
  • c) produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
  • d) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • e) produsele cu codul NC 3403;
  • f) produsele cu codul NC 3811;
  • g) produsele cu codul NC 3817;
  • h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

(2) Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 7-a şi a 9-a doar următoarele produse energetice:

  • a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • b) produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50;
  • c) produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile secţiunii a 9-a se vor aplica numai circulaţiei comerciale în vrac;
  • d) produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711 29;
  • e) produsele cu codul NC 2901 10;
  • f) produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
  • g) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau pentru motor.

(3) Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:

  • a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
  • b) benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 41, 2710 11 45 şi 2710 11 49;
  • c) motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;
  • d) kerosenul cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
  • e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;
  • f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
  • g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
  • h) cărbunele şi cocsul cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.

(4) Produsele energetice, altele decât cele prevăzute la alin. (3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.

(5) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.

(6) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice altă hidrocarbură, cu excepţia turbei, destinată a fi utilizată, pusă în vânzare sau utilizată pentru încălzire este accizată cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent.

(7) Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse energetice nu este considerat a fi un fapt generator de accize în cazul în care consumul constă în produse energetice produse în incinta acelui loc de producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră fapt generator de accize.

Norme Metodologice

78. (1) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin circulaţie comercială în vrac se înţelege transportul produsului în stare vărsată fie prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantă din mijlocul de transport - camion-cisternă, vagon-cisternă, nave petroliere etc. -, fie prin tancuri ISO. De asemenea, circulaţia comercială în vrac include şi transportul produselor în stare vărsată efectuat prin alte containere mai mari de 210 litri în volum.

(2) Orice produs, altul decât cele de la alin. (3) al art. 206^16 din Codul fiscal, este supus unei accize, atunci când:

  • a) produsul este realizat în scopul de a fi utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • b) produsul este pus în vânzare drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • c) produsul este utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

(3) Orice operator economic aflat în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) este obligat ca înainte de producţie, de vânzare sau de utilizarea produselor să adreseze o solicitare Comisiei, pentru încadrarea produselor respective din punctul de vedere al accizelor. Solicitarea va fi însoţită obligatoriu de buletinul de analiză al produsului respectiv, emis de un laborator agreat, de încadrarea tarifară a produsului efectuată de autoritatea vamală centrală şi de avizul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri referitor la asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize.

(4) Pentru produsele aflate în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (4), (5) şi (6) ale art. 206^16 din Codul fiscal, pentru care operatorul economic nu îndeplineşte obligaţiile prevăzute la alin. (3), în cazul combustibilului pentru motor şi al aditivilor se datorează o acciză egală cu acciza prevăzută pentru benzina fără plumb, iar în cazul combustibilului pentru încălzire acciza datorată este cea prevăzută pentru motorină.

(5) Nu intră sub incidenţa accizelor decât aditivii care intră în amestec cu combustibilii pentru motor sau combustibilii pentru încălzire.

(6) Uleiurile lubrifiante destinate amestecului cu carburanţi pentru motoare în doi timpi nu se accizează.

(1) În înţelesul prezentului capitol, produsele energetice sunt:

  • a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • b) produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
  • c) produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
  • d) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • e) produsele cu codul NC 3403;
  • f) produsele cu codul NC 3811;
  • g) produsele cu codul NC 3817;
  • h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

(2) Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 7-a şi a 9-a doar următoarele produse energetice:

  • a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • b) produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50;
  • c) produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile secţiunii a 9-a se vor aplica numai circulaţiei comerciale în vrac;
  • d) produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711 29;
  • e) produsele cu codul NC 2901 10;
  • f) produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
  • g) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau pentru motor.

(3) Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:

  • a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
  • b) benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 41, 2710 11 45 şi 2710 11 49;
  • c) motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;
  • d) kerosenul cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
  • e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;
  • f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
  • g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
  • h) cărbunele şi cocsul cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.

(4) Produsele energetice, altele decât cele prevăzute la alin. (3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.

(5) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.

(6) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice altă hidrocarbură, cu excepţia turbei, destinată a fi utilizată, pusă în vânzare sau utilizată pentru încălzire este accizată cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent.

(7) Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse energetice nu este considerat a fi un fapt generator de accize în cazul în care consumul constă în produse energetice produse în incinta acelui loc de producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră fapt generator de accize.

Norme Metodologice

78. (1) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin circulaţie comercială în vrac se înţelege transportul produsului în stare vărsată fie prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantă din mijlocul de transport - camion-cisternă, vagon-cisternă, nave petroliere etc. -, fie prin tancuri ISO. De asemenea, circulaţia comercială în vrac include şi transportul produselor în stare vărsată efectuat prin alte containere mai mari de 210 litri în volum.

(2) Orice produs, altul decât cele de la alin. (3) al art. 206^16 din Codul fiscal, este supus unei accize, atunci când:

  • a) produsul este realizat în scopul de a fi utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • b) produsul este pus în vânzare drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
  • c) produsul este utilizat drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

(3) Orice operator economic aflat în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) este obligat ca înainte de producţie, de vânzare sau de utilizarea produselor să adreseze o solicitare Comisiei, pentru încadrarea produselor respective din punctul de vedere al accizelor. Solicitarea va fi însoţită obligatoriu de buletinul de analiză al produsului respectiv, emis de un laborator agreat, de încadrarea tarifară a produsului efectuată de autoritatea vamală centrală şi de avizul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri referitor la asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize.

(4) Pentru produsele aflate în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (4), (5) şi (6) ale art. 206^16 din Codul fiscal, pentru care operatorul economic nu îndeplineşte obligaţiile prevăzute la alin. (3), în cazul combustibilului pentru motor şi al aditivilor se datorează o acciză egală cu acciza prevăzută pentru benzina fără plumb, iar în cazul combustibilului pentru încălzire acciza datorată este cea prevăzută pentru motorină.

(5) Nu intră sub incidenţa accizelor decât aditivii care intră în amestec cu combustibilii pentru motor sau combustibilii pentru încălzire.

(6) Uleiurile lubrifiante destinate amestecului cu carburanţi pentru motoare în doi timpi nu se accizează.

Art. 206^17 - Gaz natural

(1) Gazul natural va fi supus accizelor, iar accizele vor deveni exigibile la momentul furnizării de către distribuitorii sau redistribuitorii autorizaţi potrivit legii direct către consumatorii finali.

(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul gazului natural au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(3) Atunci când gazul natural este furnizat în România de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.

Norme Metodologice

79. (1) Înregistrarea operatorilor economici autorizaţi în domeniul gazelor naturale se face la autoritatea vamală centrală. Această obligaţie revine operatorilor economici licenţiaţi de autoritatea competentă în domeniu să distribuie sau să furnizeze gaz natural direct consumatorilor finali. Înregistrarea se face pe baza cererii prezentate în anexa nr. 32.

(2) În cazul gazului natural provenit de la un distribuitor sau redistribuitor dintr-un stat membru şi destinat a fi eliberat în consum în România, acciza va deveni exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată în România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea, obligaţia de a se înregistra la autoritatea vamală centrală în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.

(3) Societatea la care se face referire la alin. (2) are obligaţia de a fi înregistrată ca plătitor de accize.

(1) Gazul natural va fi supus accizelor, iar accizele vor deveni exigibile la momentul furnizării de către distribuitorii sau redistribuitorii autorizaţi potrivit legii direct către consumatorii finali.

(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul gazului natural au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(3) Atunci când gazul natural este furnizat în România de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.

Norme Metodologice

79. (1) Înregistrarea operatorilor economici autorizaţi în domeniul gazelor naturale se face la autoritatea vamală centrală. Această obligaţie revine operatorilor economici licenţiaţi de autoritatea competentă în domeniu să distribuie sau să furnizeze gaz natural direct consumatorilor finali. Înregistrarea se face pe baza cererii prezentate în anexa nr. 32.

(2) În cazul gazului natural provenit de la un distribuitor sau redistribuitor dintr-un stat membru şi destinat a fi eliberat în consum în România, acciza va deveni exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată în România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea, obligaţia de a se înregistra la autoritatea vamală centrală în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.

(3) Societatea la care se face referire la alin. (2) are obligaţia de a fi înregistrată ca plătitor de accize.

Art. 206^18 - Carbune, cocs si lignit

Cărbunele, cocsul şi lignitul vor fi supuse accizelor care vor deveni exigibile la momentul livrării de către operatorii economici producători sau de către operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare ori care importă astfel de produse. Aceşti operatori economici au obligaţia să se înregistreze la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

Norme Metodologice

80. (1) Operatorii economici autorizaţi pentru extracţia cărbunelui şi lignitului, operatorii economici producători de cocs, precum şi operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare sau importă astfel de produse se vor înregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile la autoritatea vamală centrală. Înregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 32.

(2) Obligaţia înregistrării în calitate de operatori economici cu produse accizabile revine în cazul produselor care se regăsesc la alin. (3) de la art. 206^16 din Codul fiscal.

Cărbunele, cocsul şi lignitul vor fi supuse accizelor care vor deveni exigibile la momentul livrării de către operatorii economici producători sau de către operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare ori care importă astfel de produse. Aceşti operatori economici au obligaţia să se înregistreze la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

Norme Metodologice

80. (1) Operatorii economici autorizaţi pentru extracţia cărbunelui şi lignitului, operatorii economici producători de cocs, precum şi operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare sau importă astfel de produse se vor înregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile la autoritatea vamală centrală. Înregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 32.

(2) Obligaţia înregistrării în calitate de operatori economici cu produse accizabile revine în cazul produselor care se regăsesc la alin. (3) de la art. 206^16 din Codul fiscal.

Sectiunea 5 - Energie electrica

Art. 206^19 - Energie electrica

(1) În înţelesul prezentului capitol, energia electrică este produsul cu codul NC 2716.

(2) Energia electrică va fi supusă accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul furnizării energiei electrice către consumatorii finali.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 206^5, nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de energie electrică utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

(4) Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(5) Atunci când energia electrică este furnizată în România de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.

Norme Metodologice

81. (1) Nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de energie electrică utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui energie electrică, în cazul operatorilor economici autorizaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei se vor înregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile la autoritatea vamală centrală. Această obligaţie revine operatorilor economici autorizaţi care furnizează energie electrică direct consumatorilor finali. Înregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 32.

(3) În cazul energiei electrice provenite de la un distribuitor sau redistribuitor dintr-un stat membru şi destinate a fi eliberată în consum în România, acciza va deveni exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată în România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea, obligaţia de a se înregistra la autoritatea vamală centrală în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.

(4) Societatea la care se face referire la alin. (3) are obligaţia de a se înregistra ca plătitor de accize.

(1) În înţelesul prezentului capitol, energia electrică este produsul cu codul NC 2716.

(2) Energia electrică va fi supusă accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul furnizării energiei electrice către consumatorii finali.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 206^5, nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de energie electrică utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

(4) Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(5) Atunci când energia electrică este furnizată în România de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.

Norme Metodologice

81. (1) Nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de energie electrică utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui energie electrică, în cazul operatorilor economici autorizaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei se vor înregistra în calitate de operatori economici cu produse accizabile la autoritatea vamală centrală. Această obligaţie revine operatorilor economici autorizaţi care furnizează energie electrică direct consumatorilor finali. Înregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 32.

(3) În cazul energiei electrice provenite de la un distribuitor sau redistribuitor dintr-un stat membru şi destinate a fi eliberată în consum în România, acciza va deveni exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată în România de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea, obligaţia de a se înregistra la autoritatea vamală centrală în calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.

(4) Societatea la care se face referire la alin. (3) are obligaţia de a se înregistra ca plătitor de accize.

Sectiunea 6 - Exceptii de la regimul de accizare pentru produse energetice si energie electrica

Art. 206^20 - Exceptii

(1) Nu se datorează accize pentru:

  • 1. căldura rezultată şi produsele cu codurile NC 4401 şi 4402;
  • 2. următoarele utilizări de produse energetice şi energie electrică:
    • a) produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;
    • b) utilizarea duală a produselor energetice. Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire, cât şi în alte scopuri decât pentru motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi în procesele electrolitic şi metalurgic se consideră a fi utilizare duală;
    • c) energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele electrolitice şi metalurgice;
    • d) energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din normele metodologice;
    • e) procesele mineralogice, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2) Nu se consideră producţie de produse energetice:

  • a) operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental mici cantităţi de produse energetice;
  • b) operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu condiţia ca acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decât acciza care poate fi cuvenită, dacă produsul energetic refolosit ar fi pasibil de impunere;
  • c) o operaţie constând din amestecul - în afara unui loc de producţie sau a unui antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
    • 1. accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior; şi
    • 2. suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.

(3) Condiţia prevăzută la alin. (2) lit. c) pct. 1 nu se va aplica dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare specifică.

(4) Modalitatea şi condiţiile de aplicare a alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

Norme Metodologice

82. (1) Pentru produsele energetice de natura celor prevăzute la art. 206^16 alin. (2) din Codul fiscal nu se datorează accize atunci când sunt livrate operatorilor economici care deţin autorizaţii de utilizator final pentru utilizarea produselor respective în unul dintre scopurile prevăzute la art. 206^20 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Codul fiscal.

(2) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. h) din Codul fiscal, respectiv cărbunele şi cocsul.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică numai produselor energetice care circulă în vrac.

(4) Pentru produsele energetice prevăzute la alin. (1) şi (2) livrate operatorilor economici care nu deţin autorizaţii de utilizatori finali se datorează accize calculate după cum urmează:

  • a) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) din Codul fiscal pe baza cotelor de accize prevăzute de Codul fiscal;
  • b) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (2) din Codul fiscal, altele decât cele prevăzute la art. 206^16 alin. (3) din Codul fiscal, pe baza cotei de acciză aferentă motorinei.

(5) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final beneficiază de regimul de exceptare de la plata accizelor atunci când produsele sunt achiziţionate de la un antrepozit fiscal, de la un destinatar înregistrat, provin din achiziţii intracomunitare proprii sau din operaţiuni proprii de import ori sunt achiziţionate de la un operator economic înregistrat potrivit prevederilor pct. 80.

(6) În cazul destinatarului înregistrat prevăzut la alin. (5), acesta trebuie ca înainte de efectuarea achiziţiei intracomunitare să deţină autorizaţie de utilizator final exclusiv pentru livrările către operatorii economici care deţin autorizaţie de utilizator final potrivit alin. (1). În acest caz se pot aplica prevederile pct. 90 cu privire la locul de livrare directă.

(7) Atunci când produsele energetice utilizate de operatorul economic care deţine autorizaţie de utilizator final provin din achiziţii intracomunitare proprii, acesta trebuie să deţină şi calitatea de destinatar înregistrat. Autorizarea ca destinatar înregistrat nu intervine în cazul produselor prevăzute la alin. (2).

(8) Autorizaţiile de utilizator final se eliberează de autoritatea vamală teritorială, la cererea scrisă a operatorilor economici.

(9) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţită de documentele prevăzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamală teritorială.

(10) În termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii autoritatea vamală teritorială eliberează autorizaţia de utilizator final, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;
  • b) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
  • c) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
  • d) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile sub orice formă legală;
  • e) solicitantul a utilizat produsele energetice achiziţionate anterior în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(11) Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator, modelul autorizaţiei fiind prevăzut în anexa nr. 34.

(12) Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal la utilizatorul final va fi însoţită de un exemplar pe suport de hârtie al documentului administrativ electronic, prevăzut la pct. 91.

(13) Atunci când produsele energetice sunt achiziţionate de utilizatorul final prin operaţiuni proprii de import, deplasarea acestor produse de la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar va fi însoţită de documentul administrativ unic.

(14) Deplasarea produselor energetice de la un destinatar înregistrat către utilizatorul final va fi însoţită de avizul de însoţire sau de factură.

(15) La primirea produselor energetice utilizatorul final autorizat trebuie să înştiinţeze autoritatea vamală teritorială şi să păstreze produsele în locul de recepţie maximum 48 de ore pentru o posibilă verificare din partea acestei autorităţi.

(16) Eliberarea autorizaţiei de utilizator final este condiţionată de prezentarea de către operatorul economic solicitant a dovezii privind constituirea unei garanţii în favoarea autorităţii fiscale teritoriale, al cărei cuantum se va stabili după cum urmează:

  • a) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) şi, respectiv, în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumă echivalentă cu 50% din valoarea accizelor aferente cantităţii de produse aprobate;
  • b) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (2), altele decât cele de la alin. (3) al aceluiaşi articol, din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumă echivalentă cu 50% din valoarea calculată pe baza accizei aferente motorinei, aplicată asupra cantităţii de produse aprobate.

(17) Garanţia stabilită în conformitate cu prevederile alin. (16) se reduce după cum urmează:

  • a) cu 50%, în cazul în care operatorul economic îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice în ultimii 2 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 2 ani, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare;
  • b) cu 75%, în cazul în care operatorul economic îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice în ultimii 3 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 3 ani, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare;
  • c) cu 100%, în cazul în care operatorul economic îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice în ultimii 4 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 4 ani, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare.

(18) Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, cu respectarea prevederilor pct. 108.

(19) Garanţia poate fi deblocată, total sau parţial, la solicitarea operatorului economic, cu viza autorităţii fiscale teritoriale, pe măsură ce operatorul economic face dovada utilizării produselor în scopul pentru care acestea au fost achiziţionate.

(20) Garanţia poate fi executată atunci când se constată că produsele achiziţionate în regim de exceptare de la plata accizelor au fost folosite în alt scop decât cel pentru care se acordă exceptarea şi acciza aferentă acestor produse nu a fost plătită.

(21) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse energetice înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(22) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse energetice achiziţionată, cantitatea utilizată/comercializată, stocul de produse energetice la sfârşitul lunii de raportare, cantitatea de produse finite realizate, cantitatea de produse finite expediate şi destinatarul produselor, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(23) Autoritatea vamală teritorială poate revoca autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:

  • a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului de procedură fiscală;
  • b) operatorul economic nu a justificat destinaţia cantităţii de produse energetice achiziţionate, în cazul destinatarului înregistrat care efectuează livrări de produse energetice către utilizatori finali;
  • c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(24) Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(25) Autoritatea vamală teritorială poate anula autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii false în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final.

(26) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.

(27) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(28) O nouă autorizaţie de utilizator final va putea fi obţinută după 12 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei.

(29) Stocurile de produse energetice înregistrate la data revocării sau anulării autorizaţiei de utilizator final pot fi valorificate sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.

(30) Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1) şi (2) prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(31) Pentru situaţia prevăzută la art. 206^20 alin. (1) pct. 2 lit. d) din Codul fiscal, în înţelesul prezentelor norme metodologice, prin costul unui produs se înţelege suma tuturor achiziţiilor de bunuri şi servicii la care se adaugă cheltuielile de personal şi consumul de capital fix la nivelul unei activităţi, aşa cum este definită la pct. 5^1.4 al cap. I. Acest cost este calculat ca un cost mediu pe unitate.

(32) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin costul energiei electrice se înţelege preţul efectiv de cumpărare al energiei electrice sau costul de producţie al energiei electrice, dacă este realizată în activitate.

(33) În sensul art. 206^20 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul fiscal, cu titlu de exemplu, se consideră utilizare duală a produselor energetice:

  • a) cărbunele, cocsul şi gazul natural utilizate ca reductant chimic în procesul de producţie a fierului, zincului şi a altor metale neferoase;
  • b) cocsul utilizat în furnalele cu arc electric pentru a regla activitatea oxigenului în procesul de topire a oţelului;
  • c) cărbunele şi cocsul utilizate în procesul de recarburare a fierului şi oţelului;
  • d) gazul utilizat pentru a menţine sau creşte conţinutul de carbon al metalelor în timpul tratamentelor termice;
  • e) gazul natural utilizat drept reductant în sistemele pentru controlul emisiilor;
  • f) cocsul utilizat ca o sursă de dioxid de carbon în procesul de producţie a carbonatului de sodiu;
  • g) acetilena utilizată prin ardere pentru tăierea/lipirea metalelor.

(34) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin procese metalurgice se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN sub codul DJ 27 "Produse ale industriei metalurgice", în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3.037/90 din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.

(35) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin procese mineralogice se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN sub codul DI 26 "Fabricarea altor produse din minerale nemetalice", în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3.037/90 din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.

(36) Pentru gazul natural sau energia electrică utilizate în scopurile exceptate de la plata accizelor, operatorii economici utilizatori notifică acest fapt la autoritatea vamală teritorială. După notificare, operatorul economic utilizator va transmite furnizorului de energie electrică o copie a notificării cu numărul de înregistrare la autoritatea vamală teritorială.

(37) Notificarea prevăzută la alin. (36) va cuprinde informaţii detaliate privind activitatea desfăşurată de operatorul economic utilizator şi costul produsului final, după caz.

(38) Nerespectarea prevederilor alin. (36) atrage plata accizelor calculate pe baza cotei accizei pentru gazul natural sau energia electrică utilizate în scop comercial.

(39) Procedura prin care se execută garanţia şi cea de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la propunerea Autorităţii Naţionale a Vămilor.

(1) Nu se datorează accize pentru:

  • 1. căldura rezultată şi produsele cu codurile NC 4401 şi 4402;
  • 2. următoarele utilizări de produse energetice şi energie electrică:
    • a) produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;
    • b) utilizarea duală a produselor energetice. Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire, cât şi în alte scopuri decât pentru motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi în procesele electrolitic şi metalurgic se consideră a fi utilizare duală;
    • c) energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele electrolitice şi metalurgice;
    • d) energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din normele metodologice;
    • e) procesele mineralogice, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2) Nu se consideră producţie de produse energetice:

  • a) operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental mici cantităţi de produse energetice;
  • b) operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu condiţia ca acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decât acciza care poate fi cuvenită, dacă produsul energetic refolosit ar fi pasibil de impunere;
  • c) o operaţie constând din amestecul - în afara unui loc de producţie sau a unui antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
    • 1. accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior; şi
    • 2. suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.

(3) Condiţia prevăzută la alin. (2) lit. c) pct. 1 nu se va aplica dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare specifică.

(4) Modalitatea şi condiţiile de aplicare a alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

Norme Metodologice

82. (1) Pentru produsele energetice de natura celor prevăzute la art. 206^16 alin. (2) din Codul fiscal nu se datorează accize atunci când sunt livrate operatorilor economici care deţin autorizaţii de utilizator final pentru utilizarea produselor respective în unul dintre scopurile prevăzute la art. 206^20 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Codul fiscal.

(2) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. h) din Codul fiscal, respectiv cărbunele şi cocsul.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică numai produselor energetice care circulă în vrac.

(4) Pentru produsele energetice prevăzute la alin. (1) şi (2) livrate operatorilor economici care nu deţin autorizaţii de utilizatori finali se datorează accize calculate după cum urmează:

  • a) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) din Codul fiscal pe baza cotelor de accize prevăzute de Codul fiscal;
  • b) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (2) din Codul fiscal, altele decât cele prevăzute la art. 206^16 alin. (3) din Codul fiscal, pe baza cotei de acciză aferentă motorinei.

(5) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final beneficiază de regimul de exceptare de la plata accizelor atunci când produsele sunt achiziţionate de la un antrepozit fiscal, de la un destinatar înregistrat, provin din achiziţii intracomunitare proprii sau din operaţiuni proprii de import ori sunt achiziţionate de la un operator economic înregistrat potrivit prevederilor pct. 80.

(6) În cazul destinatarului înregistrat prevăzut la alin. (5), acesta trebuie ca înainte de efectuarea achiziţiei intracomunitare să deţină autorizaţie de utilizator final exclusiv pentru livrările către operatorii economici care deţin autorizaţie de utilizator final potrivit alin. (1). În acest caz se pot aplica prevederile pct. 90 cu privire la locul de livrare directă.

(7) Atunci când produsele energetice utilizate de operatorul economic care deţine autorizaţie de utilizator final provin din achiziţii intracomunitare proprii, acesta trebuie să deţină şi calitatea de destinatar înregistrat. Autorizarea ca destinatar înregistrat nu intervine în cazul produselor prevăzute la alin. (2).

(8) Autorizaţiile de utilizator final se eliberează de autoritatea vamală teritorială, la cererea scrisă a operatorilor economici.

(9) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţită de documentele prevăzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamală teritorială.

(10) În termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii autoritatea vamală teritorială eliberează autorizaţia de utilizator final, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;
  • b) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
  • c) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
  • d) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile sub orice formă legală;
  • e) solicitantul a utilizat produsele energetice achiziţionate anterior în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(11) Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator, modelul autorizaţiei fiind prevăzut în anexa nr. 34.

(12) Deplasarea produselor energetice de la antrepozitul fiscal la utilizatorul final va fi însoţită de un exemplar pe suport de hârtie al documentului administrativ electronic, prevăzut la pct. 91.

(13) Atunci când produsele energetice sunt achiziţionate de utilizatorul final prin operaţiuni proprii de import, deplasarea acestor produse de la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar va fi însoţită de documentul administrativ unic.

(14) Deplasarea produselor energetice de la un destinatar înregistrat către utilizatorul final va fi însoţită de avizul de însoţire sau de factură.

(15) La primirea produselor energetice utilizatorul final autorizat trebuie să înştiinţeze autoritatea vamală teritorială şi să păstreze produsele în locul de recepţie maximum 48 de ore pentru o posibilă verificare din partea acestei autorităţi.

(16) Eliberarea autorizaţiei de utilizator final este condiţionată de prezentarea de către operatorul economic solicitant a dovezii privind constituirea unei garanţii în favoarea autorităţii fiscale teritoriale, al cărei cuantum se va stabili după cum urmează:

  • a) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) şi, respectiv, în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumă echivalentă cu 50% din valoarea accizelor aferente cantităţii de produse aprobate;
  • b) pentru produsele energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (2), altele decât cele de la alin. (3) al aceluiaşi articol, din Codul fiscal, garanţia va reprezenta o sumă echivalentă cu 50% din valoarea calculată pe baza accizei aferente motorinei, aplicată asupra cantităţii de produse aprobate.

(17) Garanţia stabilită în conformitate cu prevederile alin. (16) se reduce după cum urmează:

  • a) cu 50%, în cazul în care operatorul economic îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice în ultimii 2 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 2 ani, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare;
  • b) cu 75%, în cazul în care operatorul economic îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice în ultimii 3 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 3 ani, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare;
  • c) cu 100%, în cazul în care operatorul economic îşi desfăşoară activitatea cu produse energetice în ultimii 4 ani consecutivi, în calitate de utilizator final, fără încălcarea legislaţiei fiscale aplicabile acestora, şi a respectat, în ultimii 4 ani, destinaţia utilizării produselor energetice în scopurile înscrise în autorizaţiile de utilizator final anterioare.

(18) Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, cu respectarea prevederilor pct. 108.

(19) Garanţia poate fi deblocată, total sau parţial, la solicitarea operatorului economic, cu viza autorităţii fiscale teritoriale, pe măsură ce operatorul economic face dovada utilizării produselor în scopul pentru care acestea au fost achiziţionate.

(20) Garanţia poate fi executată atunci când se constată că produsele achiziţionate în regim de exceptare de la plata accizelor au fost folosite în alt scop decât cel pentru care se acordă exceptarea şi acciza aferentă acestor produse nu a fost plătită.

(21) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse energetice înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(22) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse energetice achiziţionată, cantitatea utilizată/comercializată, stocul de produse energetice la sfârşitul lunii de raportare, cantitatea de produse finite realizate, cantitatea de produse finite expediate şi destinatarul produselor, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(23) Autoritatea vamală teritorială poate revoca autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:

  • a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului de procedură fiscală;
  • b) operatorul economic nu a justificat destinaţia cantităţii de produse energetice achiziţionate, în cazul destinatarului înregistrat care efectuează livrări de produse energetice către utilizatori finali;
  • c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(24) Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(25) Autoritatea vamală teritorială poate anula autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii false în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final.

(26) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.

(27) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(28) O nouă autorizaţie de utilizator final va putea fi obţinută după 12 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei.

(29) Stocurile de produse energetice înregistrate la data revocării sau anulării autorizaţiei de utilizator final pot fi valorificate sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.

(30) Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1) şi (2) prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(31) Pentru situaţia prevăzută la art. 206^20 alin. (1) pct. 2 lit. d) din Codul fiscal, în înţelesul prezentelor norme metodologice, prin costul unui produs se înţelege suma tuturor achiziţiilor de bunuri şi servicii la care se adaugă cheltuielile de personal şi consumul de capital fix la nivelul unei activităţi, aşa cum este definită la pct. 5^1.4 al cap. I. Acest cost este calculat ca un cost mediu pe unitate.

(32) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin costul energiei electrice se înţelege preţul efectiv de cumpărare al energiei electrice sau costul de producţie al energiei electrice, dacă este realizată în activitate.

(33) În sensul art. 206^20 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul fiscal, cu titlu de exemplu, se consideră utilizare duală a produselor energetice:

  • a) cărbunele, cocsul şi gazul natural utilizate ca reductant chimic în procesul de producţie a fierului, zincului şi a altor metale neferoase;
  • b) cocsul utilizat în furnalele cu arc electric pentru a regla activitatea oxigenului în procesul de topire a oţelului;
  • c) cărbunele şi cocsul utilizate în procesul de recarburare a fierului şi oţelului;
  • d) gazul utilizat pentru a menţine sau creşte conţinutul de carbon al metalelor în timpul tratamentelor termice;
  • e) gazul natural utilizat drept reductant în sistemele pentru controlul emisiilor;
  • f) cocsul utilizat ca o sursă de dioxid de carbon în procesul de producţie a carbonatului de sodiu;
  • g) acetilena utilizată prin ardere pentru tăierea/lipirea metalelor.

(34) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin procese metalurgice se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN sub codul DJ 27 "Produse ale industriei metalurgice", în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3.037/90 din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.

(35) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin procese mineralogice se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN sub codul DI 26 "Fabricarea altor produse din minerale nemetalice", în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3.037/90 din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.

(36) Pentru gazul natural sau energia electrică utilizate în scopurile exceptate de la plata accizelor, operatorii economici utilizatori notifică acest fapt la autoritatea vamală teritorială. După notificare, operatorul economic utilizator va transmite furnizorului de energie electrică o copie a notificării cu numărul de înregistrare la autoritatea vamală teritorială.

(37) Notificarea prevăzută la alin. (36) va cuprinde informaţii detaliate privind activitatea desfăşurată de operatorul economic utilizator şi costul produsului final, după caz.

(38) Nerespectarea prevederilor alin. (36) atrage plata accizelor calculate pe baza cotei accizei pentru gazul natural sau energia electrică utilizate în scop comercial.

(39) Procedura prin care se execută garanţia şi cea de revocare sau de anulare a autorizaţiei de utilizator final se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală la propunerea Autorităţii Naţionale a Vămilor.

Sectiunea 7 - Regimul de antrepozitare

Art. 206^21 - Reguli generale

(1) Producţia şi transformarea produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal.

(2) Deţinerea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost plătite, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru:

  • a) berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu;
  • b) vinurile liniştite realizate de micii producători care obţin în medie mai puţin de 200 hl de vin pe an.
  • c) energia electrică, gazul natural, cărbunele şi cocsul.

(4) În cazul în care micii producători prevăzuţi la alin. (3) lit. b) realizează ei înşişi tranzacţii intracomunitare, aceştia informează autorităţile competente şi respectă cerinţele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 884/2001 al Comisiei din 24 aprilie 2001 de stabilire a normelor de aplicare privind documentele de însoţire a transporturilor de produse vitivinicole şi evidenţele obligatorii în sectorul vitivinicol, conform precizărilor din normele metodologice.

(5) Atunci când micii producători de vin dintr-un alt stat membru sunt scutiţi de la obligaţiile privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile, destinatarul din România informează autoritatea competentă teritorială cu privire la livrările de vin primite, prin intermediul documentului solicitat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 884/2001 sau printr-o trimitere la acesta, conform precizărilor din normele metodologice.

(6) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.

(7) Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage plata acestora.

(8) Fac excepţie de la prevederile alin. (6) antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către avioane şi nave sau care desfăşoară activitate în regim duty-free, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(9) Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

(10) Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.

Norme Metodologice

83. (1) Într-un antrepozit fiscal de producţie pot fi produse sau transformate în regim suspensiv de accize numai produsele accizabile aparţinând uneia din următoarele grupe de produse:

  • a) alcool şi băuturi alcoolice;
  • b) tutun prelucrat;
  • c) produse energetice.

(2) În antrepozitul fiscal de producţie este permisă depozitarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile achiziţionate în vederea utilizării ca materie primă în procesul de producţie de produse accizabile pentru care a fost autorizat antrepozitul fiscal.

(3) În antrepozitul fiscal de producţie este permisă depozitarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile rezultate din activitatea de producţie pentru care a fost autorizat antrepozitul fiscal.

(4) Într-un antrepozit fiscal de depozitare pot fi depozitate în regim suspensiv de accize numai produsele accizabile finite, aparţinând uneia din următoarele grupe de produse:

  • a) alcool şi băuturi alcoolice;
  • b) tutun prelucrat;
  • c) produse energetice.

(5) Intră sub incidenţa regimului de antrepozitare producţia şi/sau depozitarea de arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum.

(6) Nu intră sub incidenţa regimului de antrepozitare berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu.

(7) Prin gospodărie individuală se înţelege gospodăria care aparţine unei persoane fizice producătoare, a cărei producţie este consumată de către aceasta şi membrii familiei sale.

(8) Gospodăriile individuale care produc pentru consumul propriu bere, vinuri şi băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, au obligaţia de a depune în acest sens, până la data de 15 ianuarie inclusiv a anului următor celui în care se produc, o declaraţie la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au domiciliul. Declaraţia se întocmeşte potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 31.

(9) Autoritatea vamală teritorială va ţine o evidenţă a gospodăriilor individuale menţionate la alin. (8), în care vor fi înscrise datele de identificare ale acestora, precum şi informaţii privind cantităţile de produse declarate.

(10) În situaţia în care gospodăria individuală intenţionează să vândă bere, vinuri sau băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, aceasta are obligaţia de a se autoriza în calitate de antrepozitar.

(11) Producţia de vinuri pentru consumul propriu al unei gospodării individuale din recolta proprie, poate fi realizată în sistem de prestări de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţia de vinuri.

(12) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de vinuri vor primi pentru prelucrare, în sistem de prestări de servicii, strugurii aparţinând unei gospodării individuale numai dacă aceasta prezintă carnetul de viticultor, eliberat conform normelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi valabil pentru anul de producţie viticolă.

(13) Persoanele juridice care deţin în proprietate suprafeţe viticole pot realiza vin în sistem de prestări de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţie de vinuri.

(14) În cazurile prevăzute la alin. (11) şi (13), antrepozitele fiscale sunt obligate să ţină o evidenţă distinctă care să cuprindă informaţii cu privire la: numele gospodăriei individuale/persoanei juridice, cantitatea de struguri dată pentru prelucrare, cantitatea de vin rezultată, cantitatea de vin preluată, data preluării, numele şi semnătura persoanei care a preluat vinul. Se vor păstra copii ale carnetelor de viticultor prezentate de gospodăriile individuale.

(15) Cantităţile de vin preluate de gospodăriile individuale sau persoanele juridice vor fi însoţite de avizul de însoţire a mărfii emis de antrepozitul fiscal care a efectuat prestarea de servicii.

(16) Pentru cantităţile de vin preluate de gospodăriile individuale antrepozitele fiscale care au efectuat prestarea de servicii au obligaţia ca lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei de raportare, să comunice informaţiile prevăzute la alin. (14) autorităţii vamale teritoriale în raza căreia îşi au domiciliul membrii gospodăriilor individuale.

(17) Nu intră sub incidenţa regimului de antrepozitare micii producători de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 200 hl de vin pe an.

(18) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin mici producători de vinuri liniştite se înţelege operatorii economici producători de vin liniştit, care din punct de vedere juridic şi economic sunt independenţi faţă de orice alt operator economic producător de vin, utilizează mijloace proprii pentru producerea vinului, folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de vin şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic producător de vin.

(19) Micii producători de vinuri liniştite au obligaţia ca în fiecare an să depună semestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii imediat următoare semestrului, la autoritatea vamală teritorială, o declaraţie privind cantitatea de vinuri liniştite produsă, precum şi cantităţile de vinuri comercializate în perioada de raportare, potrivit situaţiei al cărei model este prevăzut în anexa nr. 36.

(20) În cazul în care în timpul anului micul producător de vinuri liniştite înregistrează o producţie mai mare de 200 hl de vin şi doreşte să continue această activitate, este obligat ca în termen de 15 zile de la data înregistrării acestui fapt să depună cerere de autorizare ca antrepozitar autorizat, potrivit prevederilor de la pct. 84. Până la obţinerea autorizaţiei, producătorul poate desfăşura numai activitate de producţie, dar nu şi de comercializare. După obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal, indiferent de producţia realizată în perioada următoare, producătorul nu mai poate reveni la statutul de mic producător de vinuri liniştite.

(21) În situaţia în care cererea de autorizare este respinsă, activitatea de producţie încetează, iar valorificarea stocurilor se poate efectua numai cu aprobarea şi sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.

(22) În situaţia în care producătorul de vinuri liniştite nu respectă prevederile alin. (19) şi (20) se consideră că producţia de vinuri se realizează în afara unui antrepozit fiscal, fapt ce atrage oprirea activităţii şi aplicarea pedepselor prevăzute de lege.

(23) Micii producători de vinuri liniştite pot comercializa aceste produse în vrac numai către magazine specializate în vânzarea vinurilor, către unităţi de alimentaţie publică sau către antrepozite fiscale.

(24) În cazul în care micii producători prevăzuţi la alin. (18) realizează ei înşişi tranzacţii intracomunitare, aceştia au obligaţia de a informa autoritatea vamală teritorială înainte de efectuarea tranzacţiei şi de a se conforma prevederilor Ordinului nr. 234/2004 al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale privind aprobarea documentelor de însoţire a transporturilor de produse vitivinicole şi evidenţelor obligatorii în sectorul vitivinicol.

(25) Atunci când un operator economic din România efectuează achiziţii de vin de la un mic producător de vinuri dintr-un alt stat membru care este scutit de la obligaţiile privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile, acest operator economic din România are obligaţia de a informa autoritatea vamală teritorială cu privire la livrările de vin prin intermediul documentului care a însoţit transportul, admis de statul membru de expediţie.

(26) Micul producător de vinuri aflat în cazul prevăzut la alin. (24), precum şi destinatarul din România prevăzut la alin. (25) au obligaţia ca semestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii imediat următoare semestrului, să prezinte autorităţii vamale teritoriale o situaţie centralizatoare după modelul prezentat în anexa nr. 37.

(27) Nerespectarea prevederilor alin. (24) - (26) atrage aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor din Codul de procedură fiscală.

(28) În sensul alin. (6) al art. 206^21 din Codul fiscal, nu se consideră vânzare cu amănuntul:

  • a) livrările de produse energetice către avioane şi nave;
  • b) livrările de produse accizabile din magazinele duty-free;
  • c) acele livrări care indiferent de tipul destinatarului - consumator final sau nu - se efectuează prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantă din mijlocul de transport care efectuează livrarea;
  • d) livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la art. 206^20 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal;
  • e) vânzarea buteliilor de vin din cramele sau expoziţiile din interiorul antrepozitului fiscal autorizat exclusiv pentru producţia de vinuri liniştite şi/sau spumoase.

(29) Magazinele autorizate potrivit legii să comercializeze produse în regim duty-free sunt asimilate antrepozitelor fiscale de depozitare în care pot fi deţinute produse accizabile în regim suspensiv de accize. Aceste magazine primesc produse accizabile în regim suspensiv de accize în baza autorizaţiilor de duty-free şi pentru aceste produse nu se datorează accize atunci când sunt achiziţionate de persoane care se deplasează în afara spaţiului comunitar.

(30) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de produse energetice, inclusiv pentru producţia de bio-ETBE (bio etil terţ butil eter), bio-TAEE (bio terţ amil etil eter) şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol, pot primi în regim suspensiv de accize bioetanol pentru prelucrare în vederea obţinerii de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol ori în vederea amestecului cu benzină.

(31) Bioetanolul reprezintă alcoolul etilic realizat în antrepozitele fiscale de producţie a alcoolului etilic, produs destinat utilizării în producţia de produse energetice.

(32) Pentru aplicarea prevederilor alin. (30) şi (31), la solicitarea antrepozitarului autorizat, autorizaţia de antrepozit fiscal se va completa în mod corespunzător, după cum urmează:

  • a) pentru producţia de alcool etilic, cu producţie de bioetanol;
  • b) pentru producţia de produse energetice, cu:
    • b1) producţie de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol; şi/sau
    • b2) depozitare de bioetanol denaturat sau nedenaturat în vederea prelucrării sau a amestecului cu benzină.

(33) În afara antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistrată ca obligaţie de plată, iar prin circuitul economic se poate stabili de către autorităţile competente cu atribuţii de control că produsele provin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator.

(34) Atunci când pentru produsele accizabile deţinute în afara antrepozitului fiscal nu se poate stabili că acciza a fost înregistrată ca obligaţie de plată intervine exigibilitatea accizei, obligaţia de plată revenind persoanei care nu poate justifica provenienţa legală a produselor.

(1) Producţia şi transformarea produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal.

(2) Deţinerea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost plătite, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru:

  • a) berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu;
  • b) vinurile liniştite realizate de micii producători care obţin în medie mai puţin de 200 hl de vin pe an.
  • c) energia electrică, gazul natural, cărbunele şi cocsul.

(4) În cazul în care micii producători prevăzuţi la alin. (3) lit. b) realizează ei înşişi tranzacţii intracomunitare, aceştia informează autorităţile competente şi respectă cerinţele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 884/2001 al Comisiei din 24 aprilie 2001 de stabilire a normelor de aplicare privind documentele de însoţire a transporturilor de produse vitivinicole şi evidenţele obligatorii în sectorul vitivinicol, conform precizărilor din normele metodologice.

(5) Atunci când micii producători de vin dintr-un alt stat membru sunt scutiţi de la obligaţiile privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile, destinatarul din România informează autoritatea competentă teritorială cu privire la livrările de vin primite, prin intermediul documentului solicitat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 884/2001 sau printr-o trimitere la acesta, conform precizărilor din normele metodologice.

(6) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.

(7) Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage plata acestora.

(8) Fac excepţie de la prevederile alin. (6) antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către avioane şi nave sau care desfăşoară activitate în regim duty-free, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(9) Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

(10) Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.

Norme Metodologice

83. (1) Într-un antrepozit fiscal de producţie pot fi produse sau transformate în regim suspensiv de accize numai produsele accizabile aparţinând uneia din următoarele grupe de produse:

  • a) alcool şi băuturi alcoolice;
  • b) tutun prelucrat;
  • c) produse energetice.

(2) În antrepozitul fiscal de producţie este permisă depozitarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile achiziţionate în vederea utilizării ca materie primă în procesul de producţie de produse accizabile pentru care a fost autorizat antrepozitul fiscal.

(3) În antrepozitul fiscal de producţie este permisă depozitarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile rezultate din activitatea de producţie pentru care a fost autorizat antrepozitul fiscal.

(4) Într-un antrepozit fiscal de depozitare pot fi depozitate în regim suspensiv de accize numai produsele accizabile finite, aparţinând uneia din următoarele grupe de produse:

  • a) alcool şi băuturi alcoolice;
  • b) tutun prelucrat;
  • c) produse energetice.

(5) Intră sub incidenţa regimului de antrepozitare producţia şi/sau depozitarea de arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum.

(6) Nu intră sub incidenţa regimului de antrepozitare berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu.

(7) Prin gospodărie individuală se înţelege gospodăria care aparţine unei persoane fizice producătoare, a cărei producţie este consumată de către aceasta şi membrii familiei sale.

(8) Gospodăriile individuale care produc pentru consumul propriu bere, vinuri şi băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, au obligaţia de a depune în acest sens, până la data de 15 ianuarie inclusiv a anului următor celui în care se produc, o declaraţie la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au domiciliul. Declaraţia se întocmeşte potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 31.

(9) Autoritatea vamală teritorială va ţine o evidenţă a gospodăriilor individuale menţionate la alin. (8), în care vor fi înscrise datele de identificare ale acestora, precum şi informaţii privind cantităţile de produse declarate.

(10) În situaţia în care gospodăria individuală intenţionează să vândă bere, vinuri sau băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, aceasta are obligaţia de a se autoriza în calitate de antrepozitar.

(11) Producţia de vinuri pentru consumul propriu al unei gospodării individuale din recolta proprie, poate fi realizată în sistem de prestări de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţia de vinuri.

(12) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de vinuri vor primi pentru prelucrare, în sistem de prestări de servicii, strugurii aparţinând unei gospodării individuale numai dacă aceasta prezintă carnetul de viticultor, eliberat conform normelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi valabil pentru anul de producţie viticolă.

(13) Persoanele juridice care deţin în proprietate suprafeţe viticole pot realiza vin în sistem de prestări de servicii numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producţie de vinuri.

(14) În cazurile prevăzute la alin. (11) şi (13), antrepozitele fiscale sunt obligate să ţină o evidenţă distinctă care să cuprindă informaţii cu privire la: numele gospodăriei individuale/persoanei juridice, cantitatea de struguri dată pentru prelucrare, cantitatea de vin rezultată, cantitatea de vin preluată, data preluării, numele şi semnătura persoanei care a preluat vinul. Se vor păstra copii ale carnetelor de viticultor prezentate de gospodăriile individuale.

(15) Cantităţile de vin preluate de gospodăriile individuale sau persoanele juridice vor fi însoţite de avizul de însoţire a mărfii emis de antrepozitul fiscal care a efectuat prestarea de servicii.

(16) Pentru cantităţile de vin preluate de gospodăriile individuale antrepozitele fiscale care au efectuat prestarea de servicii au obligaţia ca lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei de raportare, să comunice informaţiile prevăzute la alin. (14) autorităţii vamale teritoriale în raza căreia îşi au domiciliul membrii gospodăriilor individuale.

(17) Nu intră sub incidenţa regimului de antrepozitare micii producători de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 200 hl de vin pe an.

(18) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin mici producători de vinuri liniştite se înţelege operatorii economici producători de vin liniştit, care din punct de vedere juridic şi economic sunt independenţi faţă de orice alt operator economic producător de vin, utilizează mijloace proprii pentru producerea vinului, folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de vin şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic producător de vin.

(19) Micii producători de vinuri liniştite au obligaţia ca în fiecare an să depună semestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii imediat următoare semestrului, la autoritatea vamală teritorială, o declaraţie privind cantitatea de vinuri liniştite produsă, precum şi cantităţile de vinuri comercializate în perioada de raportare, potrivit situaţiei al cărei model este prevăzut în anexa nr. 36.

(20) În cazul în care în timpul anului micul producător de vinuri liniştite înregistrează o producţie mai mare de 200 hl de vin şi doreşte să continue această activitate, este obligat ca în termen de 15 zile de la data înregistrării acestui fapt să depună cerere de autorizare ca antrepozitar autorizat, potrivit prevederilor de la pct. 84. Până la obţinerea autorizaţiei, producătorul poate desfăşura numai activitate de producţie, dar nu şi de comercializare. După obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal, indiferent de producţia realizată în perioada următoare, producătorul nu mai poate reveni la statutul de mic producător de vinuri liniştite.

(21) În situaţia în care cererea de autorizare este respinsă, activitatea de producţie încetează, iar valorificarea stocurilor se poate efectua numai cu aprobarea şi sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.

(22) În situaţia în care producătorul de vinuri liniştite nu respectă prevederile alin. (19) şi (20) se consideră că producţia de vinuri se realizează în afara unui antrepozit fiscal, fapt ce atrage oprirea activităţii şi aplicarea pedepselor prevăzute de lege.

(23) Micii producători de vinuri liniştite pot comercializa aceste produse în vrac numai către magazine specializate în vânzarea vinurilor, către unităţi de alimentaţie publică sau către antrepozite fiscale.

(24) În cazul în care micii producători prevăzuţi la alin. (18) realizează ei înşişi tranzacţii intracomunitare, aceştia au obligaţia de a informa autoritatea vamală teritorială înainte de efectuarea tranzacţiei şi de a se conforma prevederilor Ordinului nr. 234/2004 al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale privind aprobarea documentelor de însoţire a transporturilor de produse vitivinicole şi evidenţelor obligatorii în sectorul vitivinicol.

(25) Atunci când un operator economic din România efectuează achiziţii de vin de la un mic producător de vinuri dintr-un alt stat membru care este scutit de la obligaţiile privind deplasarea şi monitorizarea produselor accizabile, acest operator economic din România are obligaţia de a informa autoritatea vamală teritorială cu privire la livrările de vin prin intermediul documentului care a însoţit transportul, admis de statul membru de expediţie.

(26) Micul producător de vinuri aflat în cazul prevăzut la alin. (24), precum şi destinatarul din România prevăzut la alin. (25) au obligaţia ca semestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii imediat următoare semestrului, să prezinte autorităţii vamale teritoriale o situaţie centralizatoare după modelul prezentat în anexa nr. 37.

(27) Nerespectarea prevederilor alin. (24) - (26) atrage aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor din Codul de procedură fiscală.

(28) În sensul alin. (6) al art. 206^21 din Codul fiscal, nu se consideră vânzare cu amănuntul:

  • a) livrările de produse energetice către avioane şi nave;
  • b) livrările de produse accizabile din magazinele duty-free;
  • c) acele livrări care indiferent de tipul destinatarului - consumator final sau nu - se efectuează prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantă din mijlocul de transport care efectuează livrarea;
  • d) livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la art. 206^20 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal;
  • e) vânzarea buteliilor de vin din cramele sau expoziţiile din interiorul antrepozitului fiscal autorizat exclusiv pentru producţia de vinuri liniştite şi/sau spumoase.

(29) Magazinele autorizate potrivit legii să comercializeze produse în regim duty-free sunt asimilate antrepozitelor fiscale de depozitare în care pot fi deţinute produse accizabile în regim suspensiv de accize. Aceste magazine primesc produse accizabile în regim suspensiv de accize în baza autorizaţiilor de duty-free şi pentru aceste produse nu se datorează accize atunci când sunt achiziţionate de persoane care se deplasează în afara spaţiului comunitar.

(30) Antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de produse energetice, inclusiv pentru producţia de bio-ETBE (bio etil terţ butil eter), bio-TAEE (bio terţ amil etil eter) şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol, pot primi în regim suspensiv de accize bioetanol pentru prelucrare în vederea obţinerii de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol ori în vederea amestecului cu benzină.

(31) Bioetanolul reprezintă alcoolul etilic realizat în antrepozitele fiscale de producţie a alcoolului etilic, produs destinat utilizării în producţia de produse energetice.

(32) Pentru aplicarea prevederilor alin. (30) şi (31), la solicitarea antrepozitarului autorizat, autorizaţia de antrepozit fiscal se va completa în mod corespunzător, după cum urmează:

  • a) pentru producţia de alcool etilic, cu producţie de bioetanol;
  • b) pentru producţia de produse energetice, cu:
    • b1) producţie de bio-ETBE, bio-TAEE şi/sau alte produse de aceeaşi natură realizate pe bază de bioetanol; şi/sau
    • b2) depozitare de bioetanol denaturat sau nedenaturat în vederea prelucrării sau a amestecului cu benzină.

(33) În afara antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistrată ca obligaţie de plată, iar prin circuitul economic se poate stabili de către autorităţile competente cu atribuţii de control că produsele provin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator.

(34) Atunci când pentru produsele accizabile deţinute în afara antrepozitului fiscal nu se poate stabili că acciza a fost înregistrată ca obligaţie de plată intervine exigibilitatea accizei, obligaţia de plată revenind persoanei care nu poate justifica provenienţa legală a produselor.

Art. 206^22 - Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal

(1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea competentă.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.

(3) Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la:

  • a) amplasarea şi natura locului;
  • b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
  • c) lista produselor accizabile care urmează a fi achiziţionate în regim suspensiv de accize în vederea utilizării ca materie primă în cadrul activităţii de producţie de produse accizabile;
  • d) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
  • e) organizarea administrativă, fluxurile operaţionale, randamentul utilajelor şi instalaţiilor şi alte date relevante pentru colectarea şi determinarea accizelor, prevăzute într-un manual de procedură;
  • f) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 206^26.

(4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului activităţii ce urmează a se desfăşura în antrepozitul fiscal, conform precizărilor din normele metodologice.

(5) Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate a sediului unde locul este amplasat.

(6) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea competentă o singură cerere. Cererea va fi însoţită de documentele prevăzute de prezentul capitol, aferente fiecărei locaţii.

Norme Metodologice

84. (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona doar în baza unei autorizaţii valabile emise de Comisie.

(2) Pentru a obţine o autorizaţie de antrepozit fiscal, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună o cerere la autoritatea vamală teritorială.

(3) Cererea privind acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal trebuie să fie întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 38 şi să fie însoţită de documentele specificate în această anexă. În cazul activităţii de producţie, cererea va fi însoţită şi de manualul de procedură.

(4) Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari pentru producţie sau pentru depozitare de produse accizabile trebuie să deţină în proprietate sau să aibă drept de folosinţă a clădirilor şi a terenurilor. Documentele care atestă deţinerea în proprietate sau în folosinţă a clădirilor şi a terenurilor sunt:

  • a) pentru clădiri, extrasul de carte funciară însoţit de copia titlului de proprietate sau, după caz, a procesului-verbal de recepţie, atunci când acestea au fost construite în regie proprie sau copia actului care atestă dreptul de folosinţă sub orice formă legală;
  • b) pentru terenuri, extrasul de carte funciară însoţit de copia titlului de proprietate sau copia actului care atestă dreptul de folosinţă sub orice formă legală.

(5) Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari de producţie de produse accizabile, trebuie să deţină în proprietate sau să deţină contracte de leasing pentru instalaţiile şi echipamentele care contribuie direct la producţia de produse accizabile pentru care urmează să fie autorizat.

(6) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (4) şi (5) unităţile de cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementărilor Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice <>, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) În cazul producţiei de alcool şi băuturi alcoolice, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună pe lângă documentaţia întocmită conform prevederilor prezentelor norme metodologice şi lista tipurilor de produse ce urmează a se realiza în antrepozitul fiscal.

(8) Antrepozitarii autorizaţi propuşi prevăzuţi la alin. (7) pot desfăşura activitate în regim de probe tehnologice, sub controlul autorităţii vamale teritoriale, pe o perioadă de maximum 60 de zile de la întocmirea referatului favorabil de către această autoritate.

(9) În perioada de probe tehnologice, antrepozitarul autorizat propus are obligaţia să obţină încadrarea tarifară a produselor finite efectuată de autoritatea vamală centrală, pentru care va prezenta acestei autorităţi:

  • a) documentul prevăzut la alin. (8);
  • b) documentaţia tehnică din care să rezulte toate informaţiile necesare stabilirii clasificării tarifare referitoare la caracteristicile produsului finit, natura, cantitatea şi compoziţia materiilor prime utilizate, procesul tehnologic de fabricaţie a produsului finit.

(10) După obţinerea încadrării tarifare a produselor finite, aceasta va fi transmisă de antrepozitarul autorizat propus la autoritatea vamală teritorială la care s-a depus documentaţia în vederea autorizării.

(11) În perioada de probe tehnologice, produsele accizabile finite obţinute nu pot părăsi locul propus a fi autorizat ca antrepozit fiscal.

(12) În cazul producţiei de produse energetice, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună pe lângă documentaţia întocmită conform prevederilor prezentelor norme metodologice şi lista cu semifabricatele şi produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricaţie, precum şi domeniul de utilizare al acestora şi acciza aferentă fiecărui produs, avizată de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Procedura prevăzută la alin. (8) - (11) se va aplica şi antrepozitarilor autorizaţi propuşi pentru producţia de produse energetice.

(13) În cazul antrepozitarilor autorizaţi propuşi prevăzuţi la alin. (7) şi (12), documentaţia va cuprinde şi lista produselor accizabile ce vor fi achiziţionate în vederea utilizării ca materie primă în procesul de producţie, precum şi încadrarea tarifară a acestora.

(14) Autoritatea vamală teritorială verifică realitatea şi exactitatea informaţiilor şi a documentelor depuse de antrepozitarul autorizat propus. Se au în vedere în special îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 206^23 şi art. 206^26 alin. (1) lit. b), c) şi d) din Codul fiscal.

(15) Antrepozitarul autorizat propus este obligat ca pe durata acţiunii de verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.

(16) În acţiunea de verificare, autoritatea vamală teritorială poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control şi, după caz, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de autorizare prevăzute la art. 206^23 din Codul fiscal.

(17) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor, autoritatea vamală teritorială va înainta documentaţiile autorităţii vamale centrale, însoţite de un referat întocmit de autoritatea vamală teritorială care să cuprindă punctul de vedere asupra oportunităţii emiterii autorizaţiei de antrepozitar autorizat şi, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanţa cu datele şi informaţiile prezentate de antrepozitarul autorizat propus. Aceste referate vor purta semnătura şi ştampila autorităţii vamale teritoriale.

(18) Autoritatea vamală centrală poate să solicite antrepozitarului autorizat propus orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare, cu privire la:

  • a) amplasarea şi natura antrepozitului fiscal propus;
  • b) tipurile, caracteristicile fizico-chimice şi cantităţile de produse accizabile ce urmează a fi produse şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;
  • c) identitatea antrepozitarului autorizat propus;
  • d) capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garanţia.

(19) În cazul oricărui nou produs intrat în nomenclatorul de fabricaţie vor fi aplicate procedurile prevăzute la alin. (9) şi alin. (12).

(1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea competentă.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.

(3) Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la:

  • a) amplasarea şi natura locului;
  • b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
  • c) lista produselor accizabile care urmează a fi achiziţionate în regim suspensiv de accize în vederea utilizării ca materie primă în cadrul activităţii de producţie de produse accizabile;
  • d) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
  • e) organizarea administrativă, fluxurile operaţionale, randamentul utilajelor şi instalaţiilor şi alte date relevante pentru colectarea şi determinarea accizelor, prevăzute într-un manual de procedură;
  • f) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 206^26.

(4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului activităţii ce urmează a se desfăşura în antrepozitul fiscal, conform precizărilor din normele metodologice.

(5) Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate a sediului unde locul este amplasat.

(6) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea competentă o singură cerere. Cererea va fi însoţită de documentele prevăzute de prezentul capitol, aferente fiecărei locaţii.

Norme Metodologice

84. (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona doar în baza unei autorizaţii valabile emise de Comisie.

(2) Pentru a obţine o autorizaţie de antrepozit fiscal, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună o cerere la autoritatea vamală teritorială.

(3) Cererea privind acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal trebuie să fie întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 38 şi să fie însoţită de documentele specificate în această anexă. În cazul activităţii de producţie, cererea va fi însoţită şi de manualul de procedură.

(4) Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari pentru producţie sau pentru depozitare de produse accizabile trebuie să deţină în proprietate sau să aibă drept de folosinţă a clădirilor şi a terenurilor. Documentele care atestă deţinerea în proprietate sau în folosinţă a clădirilor şi a terenurilor sunt:

  • a) pentru clădiri, extrasul de carte funciară însoţit de copia titlului de proprietate sau, după caz, a procesului-verbal de recepţie, atunci când acestea au fost construite în regie proprie sau copia actului care atestă dreptul de folosinţă sub orice formă legală;
  • b) pentru terenuri, extrasul de carte funciară însoţit de copia titlului de proprietate sau copia actului care atestă dreptul de folosinţă sub orice formă legală.

(5) Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari de producţie de produse accizabile, trebuie să deţină în proprietate sau să deţină contracte de leasing pentru instalaţiile şi echipamentele care contribuie direct la producţia de produse accizabile pentru care urmează să fie autorizat.

(6) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (4) şi (5) unităţile de cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementărilor Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice <>, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) În cazul producţiei de alcool şi băuturi alcoolice, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună pe lângă documentaţia întocmită conform prevederilor prezentelor norme metodologice şi lista tipurilor de produse ce urmează a se realiza în antrepozitul fiscal.

(8) Antrepozitarii autorizaţi propuşi prevăzuţi la alin. (7) pot desfăşura activitate în regim de probe tehnologice, sub controlul autorităţii vamale teritoriale, pe o perioadă de maximum 60 de zile de la întocmirea referatului favorabil de către această autoritate.

(9) În perioada de probe tehnologice, antrepozitarul autorizat propus are obligaţia să obţină încadrarea tarifară a produselor finite efectuată de autoritatea vamală centrală, pentru care va prezenta acestei autorităţi:

  • a) documentul prevăzut la alin. (8);
  • b) documentaţia tehnică din care să rezulte toate informaţiile necesare stabilirii clasificării tarifare referitoare la caracteristicile produsului finit, natura, cantitatea şi compoziţia materiilor prime utilizate, procesul tehnologic de fabricaţie a produsului finit.

(10) După obţinerea încadrării tarifare a produselor finite, aceasta va fi transmisă de antrepozitarul autorizat propus la autoritatea vamală teritorială la care s-a depus documentaţia în vederea autorizării.

(11) În perioada de probe tehnologice, produsele accizabile finite obţinute nu pot părăsi locul propus a fi autorizat ca antrepozit fiscal.

(12) În cazul producţiei de produse energetice, antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună pe lângă documentaţia întocmită conform prevederilor prezentelor norme metodologice şi lista cu semifabricatele şi produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricaţie, precum şi domeniul de utilizare al acestora şi acciza aferentă fiecărui produs, avizată de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Procedura prevăzută la alin. (8) - (11) se va aplica şi antrepozitarilor autorizaţi propuşi pentru producţia de produse energetice.

(13) În cazul antrepozitarilor autorizaţi propuşi prevăzuţi la alin. (7) şi (12), documentaţia va cuprinde şi lista produselor accizabile ce vor fi achiziţionate în vederea utilizării ca materie primă în procesul de producţie, precum şi încadrarea tarifară a acestora.

(14) Autoritatea vamală teritorială verifică realitatea şi exactitatea informaţiilor şi a documentelor depuse de antrepozitarul autorizat propus. Se au în vedere în special îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 206^23 şi art. 206^26 alin. (1) lit. b), c) şi d) din Codul fiscal.

(15) Antrepozitarul autorizat propus este obligat ca pe durata acţiunii de verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.

(16) În acţiunea de verificare, autoritatea vamală teritorială poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control şi, după caz, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de autorizare prevăzute la art. 206^23 din Codul fiscal.

(17) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor, autoritatea vamală teritorială va înainta documentaţiile autorităţii vamale centrale, însoţite de un referat întocmit de autoritatea vamală teritorială care să cuprindă punctul de vedere asupra oportunităţii emiterii autorizaţiei de antrepozitar autorizat şi, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanţa cu datele şi informaţiile prezentate de antrepozitarul autorizat propus. Aceste referate vor purta semnătura şi ştampila autorităţii vamale teritoriale.

(18) Autoritatea vamală centrală poate să solicite antrepozitarului autorizat propus orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare, cu privire la:

  • a) amplasarea şi natura antrepozitului fiscal propus;
  • b) tipurile, caracteristicile fizico-chimice şi cantităţile de produse accizabile ce urmează a fi produse şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;
  • c) identitatea antrepozitarului autorizat propus;
  • d) capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garanţia.

(19) În cazul oricărui nou produs intrat în nomenclatorul de fabricaţie vor fi aplicate procedurile prevăzute la alin. (9) şi alin. (12).

Art. 206^23 - Conditii de autorizare

(1) Autoritatea competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, transformarea, deţinerea, primirea şi/sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de accize. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile înregistrate în ultimul an calendaristic trebuie să fie mai mare decât limitele prevăzute în normele metodologice, diferenţiate în funcţie de grupa de produse depozitate şi de accizele potenţiale aferente;
  • b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să nu permită scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform prevederilor din normele metodologice;
  • c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile, cu excepţiile prevăzute la art. 206^21 alin. (8);
  • d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • f) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerinţele prevăzute la art. 206^26.

(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizărilor din normele metodologice.

(3) Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

85. (1) Un loc poate funcţiona ca antrepozit fiscal de depozitare atunci când volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile înregistrate în ultimul an calendaristic, depăşeşte limitele prevăzute mai jos:

  • a) bere - 150.000 litri;
  • b) vinuri şi băuturi fermentate - 150.000 litri;
  • c) produse intermediare - 150.000 litri;
  • d) băuturi spirtoase - 25.000 litri de alcool pur;
  • e) alcool etilic - 400.000 litri de alcool pur;
  • f) băuturi alcoolice în general - 30.000 litri de alcool pur;
  • g) ţigarete - o cantitate a cărei valoare la preţul maxim de vânzare cu amănuntul să nu fie mai mică de 2.500.000 euro;
  • h) produse energetice - 2.500.000 kg. Această cantitate minimă nu este obligatorie în cazul antrepozitelor fiscale de depozitare destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor şi, respectiv, a navelor şi a ambarcaţiunilor;
  • i) arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice - 1.500 litri de alcool pur.

(2) În situaţia unui antrepozit fiscal nou autorizat pentru depozitare, cantitatea minimă prevăzută la alin. (1) va fi estimată.

(3) În cazul antrepozitarului propus care îndeplineşte condiţiile pentru autorizare ca antrepozit fiscal de depozitare şi se încadrează în limitele prevăzute la alin. (1), acesta va prezenta şi o declaraţie privind capacitatea de depozitare. În cazul alcoolului etilic şi al produselor energetice capacitatea de depozitare va fi exprimată în litri şi va fi determinată în funcţie de capacitatea calibrată a recipienţilor şi/sau a rezervoarelor de depozitare.

(4) În situaţia unui antrepozitar autorizat de depozitare, care pe durata unei perioade continue de 6 luni nu respectă limitele prevăzute la alin. (1), autorizaţia poate fi revocată. Revocarea autorizaţiei se decide de către Comisie pe baza unui referat care să cuprindă punctul de vedere al autorităţii vamale centrale ca urmare a notei de constatare întocmite de autoritatea vamală teritorială.

(5) Limitele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligatorii pentru:

  • a) antrepozitele fiscale autorizate în exclusivitate pentru a efectua operaţiuni de distribuţie a băuturilor alcoolice şi de tutunuri prelucrate destinate consumului sau vânzării la bordul navelor şi aeronavelor;
  • b) antrepozitele fiscale de depozitare de produse accizabile situate în porturi şi aeroporturi şi care funcţionează în exclusivitate în regim duty-free;
  • c) rezerva de stat şi de mobilizare.

(6) Locul care urmează să fie autorizat ca antrepozit fiscal trebuie să fie strict delimitat - acces propriu, împrejmuire -, iar activitatea ce se desfăşoară în acest loc să fie independentă de alte activităţi desfăşurate de persoana care solicită autorizarea şi care nu au legătură cu producţia sau depozitarea de produse accizabile.

(7) Fac excepţie de la prevederile alin. (6) tancurile plutitoare aflate în perimetrul zonelor portuare şi barjele, destinate depozitării produselor energetice în vederea aprovizionării navelor.

(8) Locurile destinate producţiei de vinuri sau de băuturi fermentate, altele decât berea şi vinurile, trebuie să fie dotate cu vase litrate.

(9) Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi de distilate ca materie primă şi locurile destinate producţiei de băuturi alcoolice obţinute exclusiv din prelucrarea alcoolului şi a distilatelor, trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare legală pentru determinarea concentraţiei alcoolice, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(10) În cazul antrepozitelor fiscale de producţie de alcool şi de distilate, coloanele de distilare, rafinare, trebuie să fie dotate cu contoare pentru determinarea cantităţii de produse obţinute, avizate şi sigilate conform reglementărilor specifice stabilite de Biroul Român de Metrologie Legală.

(11) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic, contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare pentru alcoolul brut, la ieşirea din coloanele de rafinare pentru alcoolul etilic rafinat şi la ieşirea din coloanele aferente alcoolului tehnic, astfel încât să fie contorizate toate cantităţile de alcool rezultate.

(12) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate, contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare sau, după caz, la ieşirea din instalaţiile de distilare.

(13) Folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete, prin care se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate, sunt interzise.

(14) Antrepozitarii autorizaţi propuşi pentru producţia de alcool şi de distilate sunt obligaţi să deţină certificate eliberate de un laborator de metrologie agreat de Biroul Român de Metrologie Legală, pentru toate rezervoarele şi recipientele calibrate în care se depozitează alcoolul, distilatele şi materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor.

(15) În cazul antrepozitelor fiscale - mici distilerii - care utilizează pentru realizarea producţiei instalaţii tip alambic, acestea trebuie să fie dotate cu vase calibrate avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(16) În cazul antrepozitelor fiscale prevăzute la alin. (15), pe perioada de nefuncţionare se va aplica procedura de sigilare şi desigilare, prevăzută la pct. 77.

(17) Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi distilate, ca materie primă, trebuie să fie dotate cu un sistem de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt amplasate contoarele şi rezervoarele de alcool şi distilate, precum şi a căilor de acces în antrepozitul fiscal. Stocarea imaginilor culese prin intermediul camerelor video se face pe casete video sau în memoria sistemului, durata de stocare a imaginilor înregistrate fiind de minimum 30 de zile. Sistemul de supraveghere trebuie să funcţioneze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncţionare a antrepozitului, chiar şi în condiţiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la reţeaua de distribuţie.

(18) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (17) micile distilerii.

(19) Într-un antrepozit fiscal de depozitare se pot depozita produse din grupa băuturilor alcoolice, în stare îmbuteliată, în locuri compartimentate distinct, respectiv bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse intermediare, băuturi spirtoase.

(20) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare de alcool etilic şi de distilate în stare vărsată numai dacă deţine în proprietate rezervoare calibrate avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(21) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de producţie sau de depozitare de produse energetice numai dacă este echipat cu rezervoare standardizate distincte pentru fiecare tip de produs în parte, calibrate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(22) Obligativitatea calibrării rezervoarelor aferente tancurilor plutitoare pentru depozitarea produselor energetice intervine potrivit reglementărilor specifice ale Biroului Român de Metrologie Legală.

(23) Locurile destinate producţiei sau depozitării de produse energetice trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare a debitului volumic sau masic.

(24) Locurile destinate producerii de produse energetice pentru care accizele se calculează numai pe baza accizei exprimate în echivalent euro/tonă sau euro/1.000 kg, locurile destinate producerii combustibililor al căror cod tarifar se încadrează la art. 206^16 alin. (3) lit. g) din Codul fiscal, precum şi locurile destinate îmbutelierii gazului petrolier lichefiat vor fi dotate cu mijloace de măsurare a masei.

(25) Rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor fi autorizate ca un singur antrepozit fiscal de depozitare, indiferent de numărul locurilor de depozitare pe care le deţine.

(26) Pentru obţinerea autorizaţiei, instituţiile care gestionează rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor depune o cerere la autoritatea fiscală centrală, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 38.

(1) Autoritatea competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, transformarea, deţinerea, primirea şi/sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de accize. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile înregistrate în ultimul an calendaristic trebuie să fie mai mare decât limitele prevăzute în normele metodologice, diferenţiate în funcţie de grupa de produse depozitate şi de accizele potenţiale aferente;
  • b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să nu permită scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform prevederilor din normele metodologice;
  • c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile, cu excepţiile prevăzute la art. 206^21 alin. (8);
  • d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • f) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerinţele prevăzute la art. 206^26.

(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizărilor din normele metodologice.

(3) Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

85. (1) Un loc poate funcţiona ca antrepozit fiscal de depozitare atunci când volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile înregistrate în ultimul an calendaristic, depăşeşte limitele prevăzute mai jos:

  • a) bere - 150.000 litri;
  • b) vinuri şi băuturi fermentate - 150.000 litri;
  • c) produse intermediare - 150.000 litri;
  • d) băuturi spirtoase - 25.000 litri de alcool pur;
  • e) alcool etilic - 400.000 litri de alcool pur;
  • f) băuturi alcoolice în general - 30.000 litri de alcool pur;
  • g) ţigarete - o cantitate a cărei valoare la preţul maxim de vânzare cu amănuntul să nu fie mai mică de 2.500.000 euro;
  • h) produse energetice - 2.500.000 kg. Această cantitate minimă nu este obligatorie în cazul antrepozitelor fiscale de depozitare destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor şi, respectiv, a navelor şi a ambarcaţiunilor;
  • i) arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice - 1.500 litri de alcool pur.

(2) În situaţia unui antrepozit fiscal nou autorizat pentru depozitare, cantitatea minimă prevăzută la alin. (1) va fi estimată.

(3) În cazul antrepozitarului propus care îndeplineşte condiţiile pentru autorizare ca antrepozit fiscal de depozitare şi se încadrează în limitele prevăzute la alin. (1), acesta va prezenta şi o declaraţie privind capacitatea de depozitare. În cazul alcoolului etilic şi al produselor energetice capacitatea de depozitare va fi exprimată în litri şi va fi determinată în funcţie de capacitatea calibrată a recipienţilor şi/sau a rezervoarelor de depozitare.

(4) În situaţia unui antrepozitar autorizat de depozitare, care pe durata unei perioade continue de 6 luni nu respectă limitele prevăzute la alin. (1), autorizaţia poate fi revocată. Revocarea autorizaţiei se decide de către Comisie pe baza unui referat care să cuprindă punctul de vedere al autorităţii vamale centrale ca urmare a notei de constatare întocmite de autoritatea vamală teritorială.

(5) Limitele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligatorii pentru:

  • a) antrepozitele fiscale autorizate în exclusivitate pentru a efectua operaţiuni de distribuţie a băuturilor alcoolice şi de tutunuri prelucrate destinate consumului sau vânzării la bordul navelor şi aeronavelor;
  • b) antrepozitele fiscale de depozitare de produse accizabile situate în porturi şi aeroporturi şi care funcţionează în exclusivitate în regim duty-free;
  • c) rezerva de stat şi de mobilizare.

(6) Locul care urmează să fie autorizat ca antrepozit fiscal trebuie să fie strict delimitat - acces propriu, împrejmuire -, iar activitatea ce se desfăşoară în acest loc să fie independentă de alte activităţi desfăşurate de persoana care solicită autorizarea şi care nu au legătură cu producţia sau depozitarea de produse accizabile.

(7) Fac excepţie de la prevederile alin. (6) tancurile plutitoare aflate în perimetrul zonelor portuare şi barjele, destinate depozitării produselor energetice în vederea aprovizionării navelor.

(8) Locurile destinate producţiei de vinuri sau de băuturi fermentate, altele decât berea şi vinurile, trebuie să fie dotate cu vase litrate.

(9) Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi de distilate ca materie primă şi locurile destinate producţiei de băuturi alcoolice obţinute exclusiv din prelucrarea alcoolului şi a distilatelor, trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare legală pentru determinarea concentraţiei alcoolice, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(10) În cazul antrepozitelor fiscale de producţie de alcool şi de distilate, coloanele de distilare, rafinare, trebuie să fie dotate cu contoare pentru determinarea cantităţii de produse obţinute, avizate şi sigilate conform reglementărilor specifice stabilite de Biroul Român de Metrologie Legală.

(11) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic, contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare pentru alcoolul brut, la ieşirea din coloanele de rafinare pentru alcoolul etilic rafinat şi la ieşirea din coloanele aferente alcoolului tehnic, astfel încât să fie contorizate toate cantităţile de alcool rezultate.

(12) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate, contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare sau, după caz, la ieşirea din instalaţiile de distilare.

(13) Folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete, prin care se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate, sunt interzise.

(14) Antrepozitarii autorizaţi propuşi pentru producţia de alcool şi de distilate sunt obligaţi să deţină certificate eliberate de un laborator de metrologie agreat de Biroul Român de Metrologie Legală, pentru toate rezervoarele şi recipientele calibrate în care se depozitează alcoolul, distilatele şi materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor.

(15) În cazul antrepozitelor fiscale - mici distilerii - care utilizează pentru realizarea producţiei instalaţii tip alambic, acestea trebuie să fie dotate cu vase calibrate avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(16) În cazul antrepozitelor fiscale prevăzute la alin. (15), pe perioada de nefuncţionare se va aplica procedura de sigilare şi desigilare, prevăzută la pct. 77.

(17) Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi distilate, ca materie primă, trebuie să fie dotate cu un sistem de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt amplasate contoarele şi rezervoarele de alcool şi distilate, precum şi a căilor de acces în antrepozitul fiscal. Stocarea imaginilor culese prin intermediul camerelor video se face pe casete video sau în memoria sistemului, durata de stocare a imaginilor înregistrate fiind de minimum 30 de zile. Sistemul de supraveghere trebuie să funcţioneze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncţionare a antrepozitului, chiar şi în condiţiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la reţeaua de distribuţie.

(18) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (17) micile distilerii.

(19) Într-un antrepozit fiscal de depozitare se pot depozita produse din grupa băuturilor alcoolice, în stare îmbuteliată, în locuri compartimentate distinct, respectiv bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse intermediare, băuturi spirtoase.

(20) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare de alcool etilic şi de distilate în stare vărsată numai dacă deţine în proprietate rezervoare calibrate avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(21) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de producţie sau de depozitare de produse energetice numai dacă este echipat cu rezervoare standardizate distincte pentru fiecare tip de produs în parte, calibrate de Biroul Român de Metrologie Legală.

(22) Obligativitatea calibrării rezervoarelor aferente tancurilor plutitoare pentru depozitarea produselor energetice intervine potrivit reglementărilor specifice ale Biroului Român de Metrologie Legală.

(23) Locurile destinate producţiei sau depozitării de produse energetice trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare a debitului volumic sau masic.

(24) Locurile destinate producerii de produse energetice pentru care accizele se calculează numai pe baza accizei exprimate în echivalent euro/tonă sau euro/1.000 kg, locurile destinate producerii combustibililor al căror cod tarifar se încadrează la art. 206^16 alin. (3) lit. g) din Codul fiscal, precum şi locurile destinate îmbutelierii gazului petrolier lichefiat vor fi dotate cu mijloace de măsurare a masei.

(25) Rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor fi autorizate ca un singur antrepozit fiscal de depozitare, indiferent de numărul locurilor de depozitare pe care le deţine.

(26) Pentru obţinerea autorizaţiei, instituţiile care gestionează rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor depune o cerere la autoritatea fiscală centrală, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 38.

Art. 206^24 - Autorizarea ca antrepozit fiscal

(1) Autoritatea competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.

(2) Autorizaţia va conţine următoarele:

  • a) codul de accize atribuit antrepozitului fiscal;
  • b) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat, inclusiv codul de accize atribuit acestuia;
  • c) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
  • d) tipul produselor accizabile primite/expediate din antrepozitul fiscal şi natura activităţii;
  • e) capacitatea de depozitare a produselor accizabile în antrepozitul fiscal, în cazul antrepozitarului autorizat pentru depozitare;
  • f) nivelul garanţiei;
  • g) data de începere a valabilităţii autorizaţiei;
  • h) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.

(3) Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă.

(4) Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi asupra motivelor acesteia.

(5) Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(6) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.

Norme Metodologice

86. (1) Comisia emite decizii de aprobare sau de respingere a cererii antrepozitarului autorizat propus, după analizarea referatelor întocmite de autorităţile vamale teritoriale şi a documentaţiilor depuse de solicitant.

(2) La lucrările comisiei va fi invitat, după caz, câte un reprezentant din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi câte un reprezentant al patronatelor producătorilor de produse accizabile sau al depozitarilor de astfel de produse, legal înfiinţate.

(3) Autorizaţia pentru un antrepozit fiscal are ca dată de emitere data de 1 a lunii următoare celei în care a fost aprobată cererea de autorizare de către Comisie.

(4) În cazul antrepozitelor fiscale de producţie, în baza documentaţiei depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizaţia aferentă antrepozitului fiscal vor fi înscrise atât materiile prime accizabile care pot fi achiziţionate în regim suspensiv de accize, cât şi produsele finite ce se realizează în antrepozitul fiscal.

(5) În cazul antrepozitelor fiscale de depozitare produse energetice care efectuează operaţiuni de aditivare a produselor energetice, de amestec între biocarburanţi şi carburanţi tradiţionali sau între biocombustibili şi combustibili tradiţionali, în baza documentaţiei depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizaţia aferentă antrepozitului fiscal vor fi înscrise atât materiile prime accizabile care pot fi achiziţionate în regim suspensiv de accize, cât şi produsele finite ce se depozitează în antrepozitul fiscal.

(6) În cazul pierderii autorizaţiei de antrepozit fiscal, titularul autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

(7) În baza documentului care atestă că anunţul referitor la pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial, autoritatea emitentă a autorizaţiei va elibera la cerere un duplicat al acesteia.

(8) Antrepozitarii autorizaţi pot solicita autorităţii vamale centrale modificarea autorizaţiei atunci când constată erori în redactarea autorizaţiei de antrepozit fiscal sau în alte situaţii în care se justifică acest fapt.

(1) Autoritatea competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.

(2) Autorizaţia va conţine următoarele:

  • a) codul de accize atribuit antrepozitului fiscal;
  • b) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat, inclusiv codul de accize atribuit acestuia;
  • c) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
  • d) tipul produselor accizabile primite/expediate din antrepozitul fiscal şi natura activităţii;
  • e) capacitatea de depozitare a produselor accizabile în antrepozitul fiscal, în cazul antrepozitarului autorizat pentru depozitare;
  • f) nivelul garanţiei;
  • g) data de începere a valabilităţii autorizaţiei;
  • h) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.

(3) Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă.

(4) Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi asupra motivelor acesteia.

(5) Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(6) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.

Norme Metodologice

86. (1) Comisia emite decizii de aprobare sau de respingere a cererii antrepozitarului autorizat propus, după analizarea referatelor întocmite de autorităţile vamale teritoriale şi a documentaţiilor depuse de solicitant.

(2) La lucrările comisiei va fi invitat, după caz, câte un reprezentant din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi câte un reprezentant al patronatelor producătorilor de produse accizabile sau al depozitarilor de astfel de produse, legal înfiinţate.

(3) Autorizaţia pentru un antrepozit fiscal are ca dată de emitere data de 1 a lunii următoare celei în care a fost aprobată cererea de autorizare de către Comisie.

(4) În cazul antrepozitelor fiscale de producţie, în baza documentaţiei depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizaţia aferentă antrepozitului fiscal vor fi înscrise atât materiile prime accizabile care pot fi achiziţionate în regim suspensiv de accize, cât şi produsele finite ce se realizează în antrepozitul fiscal.

(5) În cazul antrepozitelor fiscale de depozitare produse energetice care efectuează operaţiuni de aditivare a produselor energetice, de amestec între biocarburanţi şi carburanţi tradiţionali sau între biocombustibili şi combustibili tradiţionali, în baza documentaţiei depuse de antrepozitarul autorizat, în autorizaţia aferentă antrepozitului fiscal vor fi înscrise atât materiile prime accizabile care pot fi achiziţionate în regim suspensiv de accize, cât şi produsele finite ce se depozitează în antrepozitul fiscal.

(6) În cazul pierderii autorizaţiei de antrepozit fiscal, titularul autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

(7) În baza documentului care atestă că anunţul referitor la pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial, autoritatea emitentă a autorizaţiei va elibera la cerere un duplicat al acesteia.

(8) Antrepozitarii autorizaţi pot solicita autorităţii vamale centrale modificarea autorizaţiei atunci când constată erori în redactarea autorizaţiei de antrepozit fiscal sau în alte situaţii în care se justifică acest fapt.

Art. 206^25 - Respingerea cererii de autorizare

(1) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris, odată cu motivele luării acestei decizii.

(2) În cazul în care autoritatea competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.

Art. 206^26 - Obligatiile antrepozitarului autorizat

(1) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:

  • a) să constituie în favoarea autorităţii competente, dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile în regim suspensiv de accize, precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse în regim suspensiv de accize, în conformitate cu prevederile art. 206^54 şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice;
  • b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
  • c) să asigure menţinerea sigiliilor aplicate sub supravegherea autorităţii competente sub forma şi procedura prevăzute în normele metodologice;
  • d) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor competente;
  • e) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;
  • f) să asigure accesul autorităţii competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
  • g) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatea competentă, la cererea acestora;
  • h) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţii competente;
  • i) să cerceteze şi să raporteze către autoritatea competentă orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
  • j) să înştiinţeze autorităţile competente despre orice modificare ce intenţionează să o aducă asupra datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de producerea modificării;
  • k) să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin normele metodologice.

(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi pe categorii de antrepozitari, conform precizărilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

87. (1) Pentru orice antrepozitar autorizat Comisia stabileşte, dacă consideră necesar, o garanţie care să acopere riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile produse şi/sau depozitate în fiecare antrepozit fiscal.

(2) Pentru orice antrepozitar autorizat Comisia stabileşte obligatoriu o garanţie care să acopere riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile deplasate în regim suspensiv de accize.

(3) Nu sunt supuse obligaţiei de a constitui garanţie produsele energetice supuse accizelor care sunt transportate în interiorul Comunităţii exclusiv pe cale maritimă sau prin conducte.

(4) Nivelul garanţiei ce urmează a se constitui se determină potrivit prevederilor pct. 108.

(5) În vederea înregistrării producţiei de bere obţinute, fiecare antrepozitar autorizat pentru producţie este obligat:

  • a) să înregistreze producţia de bere rezultată la sfârşitul procesului tehnologic, prin aparatura adecvată de măsurare a butoaielor, sticlelor, navetelor, paleţilor sau a berii filtrate la vasele de depozitare, şi să înscrie aceste date în rapoartele de producţie şi gestionare, cu specificarea capacităţii ambalajelor şi a cantităţii de bere exprimate în litri;
  • b) să determine concentraţia zaharometrică a berii, conform standardelor în vigoare privind determinarea concentraţiei exprimate în grade Plato a berii, elaborate de Asociaţia de Standardizare din România, şi să elibereze buletine de analize fizico-chimice. La verificarea realităţii concentraţiei zaharometrice a sortimentelor de bere se va avea în vedere concentraţia înscrisă în specificaţia tehnică internă, elaborată pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment.

(6) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de alcool şi distilate, după obţinerea autorizaţiei, îşi pot desfăşura activitatea numai după aplicarea sigiliilor pe instalaţiile şi utilajele de producţie alcool etilic de către reprezentantul autorităţii vamale teritoriale.

(7) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool, sigiliile se vor aplica pe întregul flux tehnologic de la ieşirea alcoolului brut, rafinat şi tehnic din coloanele de distilare, respectiv de rafinare, şi până la contoare, inclusiv la acestea.

(8) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate, sigiliile se vor aplica la ieşirea distilatelor din coloanele de distilare sau din instalaţiile de distilare.

(9) În situaţiile prevăzute la alin. (7) şi (8), sigiliile vor fi aplicate şi pe toate elementele de asamblare-racordare ale aparatelor de măsură şi control, pe orice orificii şi robineţi existenţi pe întregul flux tehnologic continuu sau discontinuu.

(10) În cazul producţiei de alcool, aparatele şi piesele de pe tot circuitul coloanelor de distilare, rafinare, precum şi de pe tot circuitul instalaţiilor de distilare trebuie îmbinate în aşa fel încât să poată fi sigilate.

(11) Sigiliile aparţin autorităţii vamale teritoriale, vor fi înseriate şi vor purta, în mod obligatoriu, însemnele acesteia. Operaţiunile de sigilare şi desigilare, atunci când se impun, se vor efectua de către reprezentantul desemnat de autoritatea vamală teritorială, astfel încât să nu se deterioreze aparatele şi piesele componente.

(12) Stabilirea tipului de sigilii, prevăzut la alin. (11), şi a caracteristicilor acestora, uniformizarea şi/sau personalizarea, precum şi coordonarea tuturor operaţiunilor ce se impun revin Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin Autoritatea Naţională a Vămilor.

(13) Amprentele sigiliilor aplicate de autoritatea vamală teritorială trebuie să fie menţinute intacte.

(14) Sigiliile prevăzute la alin. (11) sunt complementare sigiliilor metrologice aplicate contoarelor.

(15) Se interzice antrepozitarilor autorizaţi deteriorarea sau înlăturarea sigiliilor aplicate de către reprezentantul autorităţii vamale teritoriale. În cazul în care sigiliul este deteriorat accidental sau în caz de avarie, antrepozitarul autorizat este obligat să solicite prezenţa unui reprezentant al autorităţii vamale teritoriale pentru constatarea cauzelor deteriorării accidentale a sigiliului sau ale avariei.

(16) Atunci când intervine sigilarea şi desigilarea aparatelor şi pieselor de pe tot fluxul tehnologic se va proceda după cum urmează:

  • a) desigilarea se face numai în baza unei solicitări scrise, justificate, din partea antrepozitului fiscal de producţie de alcool şi de distilate sau în situaţii de avarie;
  • b) cererea de desigilare se transmite autorităţii vamale teritoriale cu cel puţin 3 zile înainte de termenul stabilit pentru efectuarea operaţiunii propriu-zise, solicitând şi desemnarea unui reprezentant al acestei autorităţi care va proceda la desigilare;
  • c) la desigilare, reprezentantul autorităţii vamale teritoriale întocmeşte un proces-verbal de desigilare, întocmit în două exemplare, în care va consemna data şi ora desigilării, cantitatea de alcool şi de distilate - în litri şi în grade Dall - înregistrată de contoare la momentul desigilării, precum şi stocul de alcool şi de distilate, pe sortimente, aflat în rezervoare şi în recipiente.

(17) Dacă antrepozitarul autorizat pentru producţie de alcool şi distilate constată un incident sau o disfuncţie în funcţionarea unui contor, acesta va proceda după cum urmează:

  • a) trebuie imediat să facă o declaraţie către autoritatea vamală teritorială, care va fi consemnată într-un registru special al antrepozitului fiscal destinat acestui scop şi va solicita prezenţa unui reprezentant al acestei autorităţi;
  • b) pentru remedierea defecţiunii va solicita prezenţa unui reprezentant autorizat de către Biroul Român de Metrologie Legală pentru activităţi de reparaţii ale mijloacelor de măsurare din categoria respectivă, în vederea desigilării mijloacelor de măsurare, a repunerii lor în stare de funcţionare şi a resigilării;
  • c) contoarele defecte pot fi reparate sau înlocuite, sub supravegherea reprezentantului autorităţii vamale teritoriale, cu alte contoare de rezervă, cu specificarea, într-un proces-verbal de înlocuire, întocmit de acest reprezentant, a indicilor de la care se reia activitatea;
  • d) dacă timpul de remediere a contoarelor depăşeşte 24 de ore, se întrerupe activitatea de producţie a alcoolului şi a distilatelor, instalaţiile respective fiind sigilate de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale.

(18) Atunci când în situaţiile de la alin. (15) şi (17) este necesară întreruperea activităţii, aceasta va fi consemnată într-un proces-verbal încheiat în două exemplare de către reprezentantul autorităţii vamale teritoriale, în prezenţa reprezentantului legal al antrepozitului fiscal. În procesul-verbal încheiat se vor menţiona cauzele accidentului sau ale avariei care au generat întreruperea activităţii, data şi ora întreruperii acesteia, stocul de alcool şi de distilate existent la acea dată şi indicii înregistraţi de contoare în momentul întreruperii activităţii.

(19) Originalul procesului-verbal de desigilare prevăzut la alin. (16) sau de întrerupere a activităţii prevăzut la alin. (18), după caz, se depune la autoritatea vamală teritorială, în termen de 24 de ore de la încheierea acestuia. Al doilea exemplar al procesului-verbal rămâne la antrepozitul fiscal.

(20) Reluarea activităţii în antrepozitul fiscal se va face în baza unei declaraţii de remediere a defecţiunii, întocmită de antrepozitarul autorizat şi vizată de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale, însoţită, după caz, de un aviz eliberat de specialistul autorizat de către Biroul Român de Metrologie Legală pentru activităţi de reparaţii ale mijloacelor de măsurare care a efectuat remedierea. Reprezentantul autorităţii vamale teritoriale va proceda la sigilarea întregului flux tehnologic.

(21) Toţi antrepozitarii autorizaţi trebuie să deţină un sistem computerizat de evidenţă a produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau ieşite, a celor pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum şi a accizelor aferente acestor categorii de produse.

(22) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru producţia de alcool etilic şi distilate, sistemul computerizat trebuie să asigure şi evidenţa materiilor prime introduse în fabricaţie, precum şi a semifabricatelor aflate pe linia de fabricaţie. Cantităţile de alcool şi de distilate obţinute vor fi evidenţiate atât în litri, cât şi în grade Dall.

(23) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (22) antrepozitele fiscale - mici distilerii -, care utilizează pentru realizarea producţiei instalaţii tip alambic.

(1) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:

  • a) să constituie în favoarea autorităţii competente, dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile în regim suspensiv de accize, precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse în regim suspensiv de accize, în conformitate cu prevederile art. 206^54 şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice;
  • b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
  • c) să asigure menţinerea sigiliilor aplicate sub supravegherea autorităţii competente sub forma şi procedura prevăzute în normele metodologice;
  • d) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor competente;
  • e) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;
  • f) să asigure accesul autorităţii competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
  • g) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatea competentă, la cererea acestora;
  • h) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţii competente;
  • i) să cerceteze şi să raporteze către autoritatea competentă orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
  • j) să înştiinţeze autorităţile competente despre orice modificare ce intenţionează să o aducă asupra datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de producerea modificării;
  • k) să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin normele metodologice.

(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi pe categorii de antrepozitari, conform precizărilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

87. (1) Pentru orice antrepozitar autorizat Comisia stabileşte, dacă consideră necesar, o garanţie care să acopere riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile produse şi/sau depozitate în fiecare antrepozit fiscal.

(2) Pentru orice antrepozitar autorizat Comisia stabileşte obligatoriu o garanţie care să acopere riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile deplasate în regim suspensiv de accize.

(3) Nu sunt supuse obligaţiei de a constitui garanţie produsele energetice supuse accizelor care sunt transportate în interiorul Comunităţii exclusiv pe cale maritimă sau prin conducte.

(4) Nivelul garanţiei ce urmează a se constitui se determină potrivit prevederilor pct. 108.

(5) În vederea înregistrării producţiei de bere obţinute, fiecare antrepozitar autorizat pentru producţie este obligat:

  • a) să înregistreze producţia de bere rezultată la sfârşitul procesului tehnologic, prin aparatura adecvată de măsurare a butoaielor, sticlelor, navetelor, paleţilor sau a berii filtrate la vasele de depozitare, şi să înscrie aceste date în rapoartele de producţie şi gestionare, cu specificarea capacităţii ambalajelor şi a cantităţii de bere exprimate în litri;
  • b) să determine concentraţia zaharometrică a berii, conform standardelor în vigoare privind determinarea concentraţiei exprimate în grade Plato a berii, elaborate de Asociaţia de Standardizare din România, şi să elibereze buletine de analize fizico-chimice. La verificarea realităţii concentraţiei zaharometrice a sortimentelor de bere se va avea în vedere concentraţia înscrisă în specificaţia tehnică internă, elaborată pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment.

(6) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de alcool şi distilate, după obţinerea autorizaţiei, îşi pot desfăşura activitatea numai după aplicarea sigiliilor pe instalaţiile şi utilajele de producţie alcool etilic de către reprezentantul autorităţii vamale teritoriale.

(7) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool, sigiliile se vor aplica pe întregul flux tehnologic de la ieşirea alcoolului brut, rafinat şi tehnic din coloanele de distilare, respectiv de rafinare, şi până la contoare, inclusiv la acestea.

(8) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate, sigiliile se vor aplica la ieşirea distilatelor din coloanele de distilare sau din instalaţiile de distilare.

(9) În situaţiile prevăzute la alin. (7) şi (8), sigiliile vor fi aplicate şi pe toate elementele de asamblare-racordare ale aparatelor de măsură şi control, pe orice orificii şi robineţi existenţi pe întregul flux tehnologic continuu sau discontinuu.

(10) În cazul producţiei de alcool, aparatele şi piesele de pe tot circuitul coloanelor de distilare, rafinare, precum şi de pe tot circuitul instalaţiilor de distilare trebuie îmbinate în aşa fel încât să poată fi sigilate.

(11) Sigiliile aparţin autorităţii vamale teritoriale, vor fi înseriate şi vor purta, în mod obligatoriu, însemnele acesteia. Operaţiunile de sigilare şi desigilare, atunci când se impun, se vor efectua de către reprezentantul desemnat de autoritatea vamală teritorială, astfel încât să nu se deterioreze aparatele şi piesele componente.

(12) Stabilirea tipului de sigilii, prevăzut la alin. (11), şi a caracteristicilor acestora, uniformizarea şi/sau personalizarea, precum şi coordonarea tuturor operaţiunilor ce se impun revin Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin Autoritatea Naţională a Vămilor.

(13) Amprentele sigiliilor aplicate de autoritatea vamală teritorială trebuie să fie menţinute intacte.

(14) Sigiliile prevăzute la alin. (11) sunt complementare sigiliilor metrologice aplicate contoarelor.

(15) Se interzice antrepozitarilor autorizaţi deteriorarea sau înlăturarea sigiliilor aplicate de către reprezentantul autorităţii vamale teritoriale. În cazul în care sigiliul este deteriorat accidental sau în caz de avarie, antrepozitarul autorizat este obligat să solicite prezenţa unui reprezentant al autorităţii vamale teritoriale pentru constatarea cauzelor deteriorării accidentale a sigiliului sau ale avariei.

(16) Atunci când intervine sigilarea şi desigilarea aparatelor şi pieselor de pe tot fluxul tehnologic se va proceda după cum urmează:

  • a) desigilarea se face numai în baza unei solicitări scrise, justificate, din partea antrepozitului fiscal de producţie de alcool şi de distilate sau în situaţii de avarie;
  • b) cererea de desigilare se transmite autorităţii vamale teritoriale cu cel puţin 3 zile înainte de termenul stabilit pentru efectuarea operaţiunii propriu-zise, solicitând şi desemnarea unui reprezentant al acestei autorităţi care va proceda la desigilare;
  • c) la desigilare, reprezentantul autorităţii vamale teritoriale întocmeşte un proces-verbal de desigilare, întocmit în două exemplare, în care va consemna data şi ora desigilării, cantitatea de alcool şi de distilate - în litri şi în grade Dall - înregistrată de contoare la momentul desigilării, precum şi stocul de alcool şi de distilate, pe sortimente, aflat în rezervoare şi în recipiente.

(17) Dacă antrepozitarul autorizat pentru producţie de alcool şi distilate constată un incident sau o disfuncţie în funcţionarea unui contor, acesta va proceda după cum urmează:

  • a) trebuie imediat să facă o declaraţie către autoritatea vamală teritorială, care va fi consemnată într-un registru special al antrepozitului fiscal destinat acestui scop şi va solicita prezenţa unui reprezentant al acestei autorităţi;
  • b) pentru remedierea defecţiunii va solicita prezenţa unui reprezentant autorizat de către Biroul Român de Metrologie Legală pentru activităţi de reparaţii ale mijloacelor de măsurare din categoria respectivă, în vederea desigilării mijloacelor de măsurare, a repunerii lor în stare de funcţionare şi a resigilării;
  • c) contoarele defecte pot fi reparate sau înlocuite, sub supravegherea reprezentantului autorităţii vamale teritoriale, cu alte contoare de rezervă, cu specificarea, într-un proces-verbal de înlocuire, întocmit de acest reprezentant, a indicilor de la care se reia activitatea;
  • d) dacă timpul de remediere a contoarelor depăşeşte 24 de ore, se întrerupe activitatea de producţie a alcoolului şi a distilatelor, instalaţiile respective fiind sigilate de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale.

(18) Atunci când în situaţiile de la alin. (15) şi (17) este necesară întreruperea activităţii, aceasta va fi consemnată într-un proces-verbal încheiat în două exemplare de către reprezentantul autorităţii vamale teritoriale, în prezenţa reprezentantului legal al antrepozitului fiscal. În procesul-verbal încheiat se vor menţiona cauzele accidentului sau ale avariei care au generat întreruperea activităţii, data şi ora întreruperii acesteia, stocul de alcool şi de distilate existent la acea dată şi indicii înregistraţi de contoare în momentul întreruperii activităţii.

(19) Originalul procesului-verbal de desigilare prevăzut la alin. (16) sau de întrerupere a activităţii prevăzut la alin. (18), după caz, se depune la autoritatea vamală teritorială, în termen de 24 de ore de la încheierea acestuia. Al doilea exemplar al procesului-verbal rămâne la antrepozitul fiscal.

(20) Reluarea activităţii în antrepozitul fiscal se va face în baza unei declaraţii de remediere a defecţiunii, întocmită de antrepozitarul autorizat şi vizată de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale, însoţită, după caz, de un aviz eliberat de specialistul autorizat de către Biroul Român de Metrologie Legală pentru activităţi de reparaţii ale mijloacelor de măsurare care a efectuat remedierea. Reprezentantul autorităţii vamale teritoriale va proceda la sigilarea întregului flux tehnologic.

(21) Toţi antrepozitarii autorizaţi trebuie să deţină un sistem computerizat de evidenţă a produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau ieşite, a celor pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum şi a accizelor aferente acestor categorii de produse.

(22) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru producţia de alcool etilic şi distilate, sistemul computerizat trebuie să asigure şi evidenţa materiilor prime introduse în fabricaţie, precum şi a semifabricatelor aflate pe linia de fabricaţie. Cantităţile de alcool şi de distilate obţinute vor fi evidenţiate atât în litri, cât şi în grade Dall.

(23) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (22) antrepozitele fiscale - mici distilerii -, care utilizează pentru realizarea producţiei instalaţii tip alambic.

Art. 206^27 - Regimul de transfer al autorizatiei

(1) Autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.

(2) Atunci când are loc vânzarea locului, autorizaţia nu va fi transferată în mod automat noului proprietar. Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.

Art. 206^28 - Anularea, revocarea si suspendarea autorizatiei

(1) Autoritatea competentă poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.

(2) Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:

  • a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
    • 1. persoana a decedat;
    • 2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    • 3. activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment sau de lichidare;
  • b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:
    • 1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment ori de lichidare; sau
    • 2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • c) antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 206^26 sau la art. 206^53 - 206^55;
  • d) când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;
  • e) pentru situaţia prevăzută la alin. (9);
  • f) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile din antrepozitul fiscal de depozitare este mai mic decât limita prevăzută în normele metodologice, conform art. 206^23 alin. (1) lit. a).

(3) Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal şi în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) La propunerea organelor de control, autoritatea competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel:

  • a) pe o perioadă de 1 - 6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag suspendarea autorizaţiei;
  • b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal va fi comunicată şi antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.

(6) Antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare.

(7) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta, după caz. Decizia de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.

(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.

(9) În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii competente cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.

(10) În cazul anulării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin 5 ani de la data anulării.

(11) În cazul revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin 6 luni de la data revocării.

(12) Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite -, în condiţiile prevăzute de normele metodologice.

Norme Metodologice

88. (1) Măsura suspendării - cu excepţia cazului de la alin. (4) -, a revocării sau a anulării autorizaţiilor se va dispune de către Comisie, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au consemnat încălcări ale prevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri, precum şi a referatului ce va cuprinde punctul de vedere al autorităţii vamale centrale.

(2) Actele de control prevăzute la alin. (1), temeinic justificate, în care faptele constatate generează consecinţe fiscale, vor fi aduse la cunoştinţa autorităţii vamale centrale, în termen de două zile lucrătoare de la finalizare, care le va înainta Comisiei în vederea analizării şi dispunerii măsurilor ce se impun.

(3) Decizia Comisiei va fi adusă la cunoştinţa antrepozitarului autorizat sancţionat. Totodată, decizia Comisiei va fi adusă şi la cunoştinţa autorităţii vamale teritoriale, care în maximum 48 de ore de la data la care decizia produce efecte va proceda la verificarea stocurilor de produse deţinute de operatorul economic la acea dată.

(4) În situaţia neplăţii accizelor la termenele prevăzute de lege, măsura suspendării autorizaţiilor se va dispune de către autorităţile vamale teritoriale în baza datelor furnizate de autorităţile fiscale teritoriale.

(5) Atunci când deficienţele care atrag măsura revocării sau a suspendării nu generează consecinţe fiscale şi sunt remediate în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării actului de control, după constatarea remedierii deficienţelor de către organul de control acesta nu va da curs propunerii de revocare sau de suspendare către Comisie.

(6) În cazul în care a intervenit suspendarea autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal - cu excepţia cazului prevăzut la alin. (4) -, încetarea suspendării autorizaţiei va fi dispusă de Comisie, în baza referatului emis în acest sens de autoritatea vamală teritorială cu privire la înlăturarea deficienţelor înscrise în decizia Comisiei.

(7) În toate situaţiile în care a intervenit suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei, aceasta atrage întreruperea sau încetarea activităţii şi, după caz, aplicarea sigiliilor pe instalaţiile de producţie, operaţiune care va fi efectuată de autoritatea vamală teritorială.

(8) Antrepozitarii autorizaţi a căror autorizaţie a fost suspendată, revocată sau anulată pot să valorifice produsele accizabile înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai după notificarea autorităţii vamale teritoriale cu privire la virarea accizelor datorate bugetului de stat.

(9) În cazul suspendării sau în cazul revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal - până la data când aceasta produce efecte -, deplasarea produselor accizabile înregistrate în stoc se efectuează sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale, astfel:

  • a) fie către alte antrepozite fiscale, în regim suspensiv de accize;
  • b) fie în afara regimului suspensiv de accize, cu accize plătite.

(10) În cazul anulării sau revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie pentru aceeaşi activitate poate fi emisă de Comisie numai după o perioadă de 5 ani, respectiv 6 luni, de la data la care decizia de anulare sau revocare a autorizaţiei devine definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau de la data hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

(11) Cererea de renunţare la un antrepozit fiscal, în care se vor menţiona şi motivele acesteia, se depune la autoritatea vamală teritorială. Această autoritate are obligaţia de a verifica dacă la data depunerii cererii antrepozitarul autorizat deţine stocuri de produse accizabile şi dacă au fost respectate prevederile legale în domeniul accizelor. După verificare, cererea de renunţare, însoţită de actul de verificare, va fi transmisă Comisiei care va proceda la revocarea autorizaţiei.

(12) Prevederile alin. (10) nu se aplică în cazul unui operator economic aflat în situaţia de la alin. (11) care doreşte o nouă autorizare cu condiţia să fi respectat prevederile legale în domeniul accizelor.

(13) Cererea de renunţare la autorizaţia emisă pentru un antrepozit fiscal, după ce Comisia a decis revocarea sau anularea autorizaţiei din alte motive, nu produce efecte juridice pe perioada în care decizia de revocare sau de anulare, după caz, se află în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

(14) Atunci când renunţarea la autorizaţia de antrepozit fiscal intervine ca urmare a unei operaţiuni de fuziune a antrepozitarului autorizat cu un alt operator economic sau de divizare totală ori parţială a activităţii, antrepozitarul autorizat va notifica acest fapt autorităţii vamale teritoriale cu cel puţin 60 de zile înainte de data efectuării operaţiunii şi va solicita revocarea autorizaţiei de antrepozitar deţinută de acesta.

(15) În cazul prevăzut la alin. (14), în situaţia în care se intenţionează continuarea aceleiaşi activităţi cu produse accizabile în regim suspensiv de accize şi în aceleaşi condiţii, antrepozitarul autorizat împreună cu antrepozitarul autorizat propus pot solicita ca revocarea autorizaţiei de antrepozitar să producă efecte concomitent cu data la care produce efecte noua autorizaţie.

(1) Autoritatea competentă poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.

(2) Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:

  • a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
    • 1. persoana a decedat;
    • 2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    • 3. activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment sau de lichidare;
  • b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:
    • 1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment ori de lichidare; sau
    • 2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • c) antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 206^26 sau la art. 206^53 - 206^55;
  • d) când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;
  • e) pentru situaţia prevăzută la alin. (9);
  • f) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile din antrepozitul fiscal de depozitare este mai mic decât limita prevăzută în normele metodologice, conform art. 206^23 alin. (1) lit. a).

(3) Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal şi în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) La propunerea organelor de control, autoritatea competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel:

  • a) pe o perioadă de 1 - 6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag suspendarea autorizaţiei;
  • b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal va fi comunicată şi antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.

(6) Antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare.

(7) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta, după caz. Decizia de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.

(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.

(9) În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii competente cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.

(10) În cazul anulării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin 5 ani de la data anulării.

(11) În cazul revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin 6 luni de la data revocării.

(12) Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite -, în condiţiile prevăzute de normele metodologice.

Norme Metodologice

88. (1) Măsura suspendării - cu excepţia cazului de la alin. (4) -, a revocării sau a anulării autorizaţiilor se va dispune de către Comisie, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au consemnat încălcări ale prevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri, precum şi a referatului ce va cuprinde punctul de vedere al autorităţii vamale centrale.

(2) Actele de control prevăzute la alin. (1), temeinic justificate, în care faptele constatate generează consecinţe fiscale, vor fi aduse la cunoştinţa autorităţii vamale centrale, în termen de două zile lucrătoare de la finalizare, care le va înainta Comisiei în vederea analizării şi dispunerii măsurilor ce se impun.

(3) Decizia Comisiei va fi adusă la cunoştinţa antrepozitarului autorizat sancţionat. Totodată, decizia Comisiei va fi adusă şi la cunoştinţa autorităţii vamale teritoriale, care în maximum 48 de ore de la data la care decizia produce efecte va proceda la verificarea stocurilor de produse deţinute de operatorul economic la acea dată.

(4) În situaţia neplăţii accizelor la termenele prevăzute de lege, măsura suspendării autorizaţiilor se va dispune de către autorităţile vamale teritoriale în baza datelor furnizate de autorităţile fiscale teritoriale.

(5) Atunci când deficienţele care atrag măsura revocării sau a suspendării nu generează consecinţe fiscale şi sunt remediate în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării actului de control, după constatarea remedierii deficienţelor de către organul de control acesta nu va da curs propunerii de revocare sau de suspendare către Comisie.

(6) În cazul în care a intervenit suspendarea autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal - cu excepţia cazului prevăzut la alin. (4) -, încetarea suspendării autorizaţiei va fi dispusă de Comisie, în baza referatului emis în acest sens de autoritatea vamală teritorială cu privire la înlăturarea deficienţelor înscrise în decizia Comisiei.

(7) În toate situaţiile în care a intervenit suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei, aceasta atrage întreruperea sau încetarea activităţii şi, după caz, aplicarea sigiliilor pe instalaţiile de producţie, operaţiune care va fi efectuată de autoritatea vamală teritorială.

(8) Antrepozitarii autorizaţi a căror autorizaţie a fost suspendată, revocată sau anulată pot să valorifice produsele accizabile înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai după notificarea autorităţii vamale teritoriale cu privire la virarea accizelor datorate bugetului de stat.

(9) În cazul suspendării sau în cazul revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal - până la data când aceasta produce efecte -, deplasarea produselor accizabile înregistrate în stoc se efectuează sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale, astfel:

  • a) fie către alte antrepozite fiscale, în regim suspensiv de accize;
  • b) fie în afara regimului suspensiv de accize, cu accize plătite.

(10) În cazul anulării sau revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie pentru aceeaşi activitate poate fi emisă de Comisie numai după o perioadă de 5 ani, respectiv 6 luni, de la data la care decizia de anulare sau revocare a autorizaţiei devine definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau de la data hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

(11) Cererea de renunţare la un antrepozit fiscal, în care se vor menţiona şi motivele acesteia, se depune la autoritatea vamală teritorială. Această autoritate are obligaţia de a verifica dacă la data depunerii cererii antrepozitarul autorizat deţine stocuri de produse accizabile şi dacă au fost respectate prevederile legale în domeniul accizelor. După verificare, cererea de renunţare, însoţită de actul de verificare, va fi transmisă Comisiei care va proceda la revocarea autorizaţiei.

(12) Prevederile alin. (10) nu se aplică în cazul unui operator economic aflat în situaţia de la alin. (11) care doreşte o nouă autorizare cu condiţia să fi respectat prevederile legale în domeniul accizelor.

(13) Cererea de renunţare la autorizaţia emisă pentru un antrepozit fiscal, după ce Comisia a decis revocarea sau anularea autorizaţiei din alte motive, nu produce efecte juridice pe perioada în care decizia de revocare sau de anulare, după caz, se află în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

(14) Atunci când renunţarea la autorizaţia de antrepozit fiscal intervine ca urmare a unei operaţiuni de fuziune a antrepozitarului autorizat cu un alt operator economic sau de divizare totală ori parţială a activităţii, antrepozitarul autorizat va notifica acest fapt autorităţii vamale teritoriale cu cel puţin 60 de zile înainte de data efectuării operaţiunii şi va solicita revocarea autorizaţiei de antrepozitar deţinută de acesta.

(15) În cazul prevăzut la alin. (14), în situaţia în care se intenţionează continuarea aceleiaşi activităţi cu produse accizabile în regim suspensiv de accize şi în aceleaşi condiţii, antrepozitarul autorizat împreună cu antrepozitarul autorizat propus pot solicita ca revocarea autorizaţiei de antrepozitar să producă efecte concomitent cu data la care produce efecte noua autorizaţie.

Sectiunea 8 - Destinatarul inregistrat

Art. 206^29 - Destinatarul inregistrat

(1) Destinatarul înregistrat poate să-şi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza autorizaţiei valabile emisă de autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice, în care va fi înscris şi codul de accize atribuit de această autoritate.

(2) Destinatarul înregistrat nu are dreptul de a deţine sau de a expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize.

(3) Un destinatar înregistrat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

  • a) să garanteze plata accizelor în condiţiile prevăzute în normele metodologice, înaintea expedierii de către antrepozitarul autorizat a produselor accizabile;
  • b) la încheierea deplasării, să înscrie în evidenţa contabilă produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize;
  • c) să accepte orice control al autorităţii competente, pentru a se asigura că produsele au fost primite.

(4) Destinatarul înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile trebuie să îndeplinească cerinţele de la alin. (3), iar autorizarea prevăzută la art. 206^3 pct. 13 se face pentru o cantitate-limită de produse accizabile, pentru un singur expeditor şi pentru o perioadă de timp limitată, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

89. (1) Destinatarul înregistrat poate funcţiona numai în baza autorizaţiei emise de Comisie.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, persoana care intenţionează să fie destinatar înregistrat trebuie să depună o cerere la autoritatea vamală teritorială.

(3) Cererea trebuie să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 39.

(4) Pentru a fi autorizat, fiecare destinatar înregistrat propus trebuie să aibă declarată cel puţin o locaţie în care urmează să realizeze recepţia de produse accizabile deplasate în regim suspensiv de accize din alte state membre.

(5) În situaţia în care recepţia produselor accizabile se realizează în mai multe locaţii, cererea va fi însoţită de o declaraţie privind locaţiile în care urmează a se realiza recepţia acestor produse.

(6) Cererea care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4) şi (5) se consideră a fi nulă.

(7) Autoritatea vamală teritorială poate să solicite destinatarului înregistrat propus orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare, după caz, cu privire la:

  • a) identitatea destinatarului înregistrat propus;
  • b) amplasarea şi capacitatea maximă de depozitare a locurilor unde se recepţionează produsele accizabile;
  • c) tipurile de produse accizabile ce urmează a fi recepţionate în fiecare locaţie;
  • d) capacitatea destinatarului înregistrat propus de a asigura garanţia conform prevederilor pct. 108.

(8) În acţiunea de verificare, autoritatea vamală teritorială poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de autorizare a fiecărui solicitant.

(9) Atunci când în termen de 30 de zile de la depunerea documentaţiei, autoritatea vamală teritorială, după verificarea realităţii datelor şi informaţiilor prezentate de destinatarul înregistrat propus, constată că acesta nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi autorizat, va comunica în scris, destinatarului înregistrat propus decizia de respingere a cererii, cu motivaţia corespunzătoare.

(10) Nu va fi autorizată ca destinatar înregistrat, persoana care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă în România sau într-un alt stat pentru o infracţiune dintre cele reglementate de legislaţia vamală sau fiscală.

(11) Destinatarul înregistrat propus este obligat ca pe durata acţiunii de verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.

(12) Autoritatea vamală teritorială are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii şi a documentaţiei complete, să transmită Comisiei dosarul însoţit de un referat privind oportunitatea emiterii autorizaţiei de destinatar înregistrat.

(13) Comisia va comunica în scris solicitantului decizia de autorizare ca destinatar înregistrat sau, după caz, decizia de respingere a cererii. De asemenea, Comisia va înştiinţa autoritatea vamală teritorială despre modul de soluţionare a cererii.

(14) În cazul autorizării ca destinatar înregistrat, Comisia va emite autorizaţia care va conţine următoarele elemente: codul de accize, elementele de identificare ale destinatarului înregistrat, tipul produselor accizabile care urmează a fi recepţionate, nivelul şi forma garanţiei, precum şi data de la care devine valabilă.

(15) Autorizaţia de destinatar înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care destinatarul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de Comisie potrivit pct. 108.

(16) În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale menţionate în autorizaţie, destinatarul înregistrat are obligaţia de a solicita la secretariatul Comisiei modificarea acesteia, după cum urmează:

  • a) pentru fiecare nouă locaţie în care urmează a se realiza recepţia de produse accizabile, destinatarul înregistrat va depune o cerere la autoritatea vamală teritorială, însoţită de declaraţia prevăzută la alin. (5), cu cel puţin 15 zile înainte de recepţia produselor;
  • b) dacă se modifică datele de identificare ale destinatarului înregistrat, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării.

(17) În situaţia în care modificările care intervin se referă la tipul produselor accizabile, destinatarul înregistrat are obligaţia de a solicita Comisiei modificarea autorizaţiei cu cel puţin 60 de zile înainte de recepţia produselor.

(18) Destinatarul înregistrat nu poate realiza recepţia de produse accizabile într-o nouă locaţie dacă această locaţie nu a fost declarată la autoritatea vamală teritorială.

(19) Autoritatea vamală teritorială, după verificarea informaţiilor din declaraţie, va transmite în termen de 5 zile lucrătoare o copie a acesteia la secretariatul Comisiei în vederea actualizării datelor din autorizaţie.

(20) Produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize de către destinatarul înregistrat sunt însoţite de documentul administrativ electronic pe suport hârtie, conform procedurii prevăzute la pct. 91.

(21) Autorizaţia de destinatar înregistrat poate fi revocată atunci când titularul acesteia nu respectă una din cerinţele prevăzute la art. 206^29 din Codul fiscal.

(22) Decizia de revocare se comunică destinatarului înregistrat şi produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţa acestuia.

(23) În cazuri excepţionale când interesele legitime ale destinatarului înregistrat impun aceasta, Comisia poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare, la o dată ulterioară.

(24) Destinatarul înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.

(25) Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de destinatar înregistrat suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.

(26) În cazul în care destinatarul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt Comisiei cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie produce efecte.

(27) În cazul destinatarului înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile în regim suspensiv de accize, autorizaţia are valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii acesteia de către autoritatea vamală teritorială.

(28) În cazul prevăzut la alin. (27), autorizaţia se emite pentru fiecare expeditor din alt stat membru autorizat să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize şi pentru cantitatea-limită înscrisă în autorizaţie.

(29) Cantitatea înscrisă în autorizaţie se determină pe baza acordului în formă scrisă încheiat între destinatarul înregistrat propus şi expeditorul produselor accizabile în regim suspensiv de accize, o copie a acordului fiind anexată cererii de autorizare.

(30) Destinatarii înregistraţi trebuie să deţină un sistem computerizat de evidenţă a produselor accizabile achiziţionate în regim suspensiv de accize, a produselor livrate şi a stocurilor de astfel de produse.

(1) Destinatarul înregistrat poate să-şi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza autorizaţiei valabile emisă de autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice, în care va fi înscris şi codul de accize atribuit de această autoritate.

(2) Destinatarul înregistrat nu are dreptul de a deţine sau de a expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize.

(3) Un destinatar înregistrat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

  • a) să garanteze plata accizelor în condiţiile prevăzute în normele metodologice, înaintea expedierii de către antrepozitarul autorizat a produselor accizabile;
  • b) la încheierea deplasării, să înscrie în evidenţa contabilă produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize;
  • c) să accepte orice control al autorităţii competente, pentru a se asigura că produsele au fost primite.

(4) Destinatarul înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile trebuie să îndeplinească cerinţele de la alin. (3), iar autorizarea prevăzută la art. 206^3 pct. 13 se face pentru o cantitate-limită de produse accizabile, pentru un singur expeditor şi pentru o perioadă de timp limitată, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

89. (1) Destinatarul înregistrat poate funcţiona numai în baza autorizaţiei emise de Comisie.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, persoana care intenţionează să fie destinatar înregistrat trebuie să depună o cerere la autoritatea vamală teritorială.

(3) Cererea trebuie să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 39.

(4) Pentru a fi autorizat, fiecare destinatar înregistrat propus trebuie să aibă declarată cel puţin o locaţie în care urmează să realizeze recepţia de produse accizabile deplasate în regim suspensiv de accize din alte state membre.

(5) În situaţia în care recepţia produselor accizabile se realizează în mai multe locaţii, cererea va fi însoţită de o declaraţie privind locaţiile în care urmează a se realiza recepţia acestor produse.

(6) Cererea care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4) şi (5) se consideră a fi nulă.

(7) Autoritatea vamală teritorială poate să solicite destinatarului înregistrat propus orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare, după caz, cu privire la:

  • a) identitatea destinatarului înregistrat propus;
  • b) amplasarea şi capacitatea maximă de depozitare a locurilor unde se recepţionează produsele accizabile;
  • c) tipurile de produse accizabile ce urmează a fi recepţionate în fiecare locaţie;
  • d) capacitatea destinatarului înregistrat propus de a asigura garanţia conform prevederilor pct. 108.

(8) În acţiunea de verificare, autoritatea vamală teritorială poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de autorizare a fiecărui solicitant.

(9) Atunci când în termen de 30 de zile de la depunerea documentaţiei, autoritatea vamală teritorială, după verificarea realităţii datelor şi informaţiilor prezentate de destinatarul înregistrat propus, constată că acesta nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi autorizat, va comunica în scris, destinatarului înregistrat propus decizia de respingere a cererii, cu motivaţia corespunzătoare.

(10) Nu va fi autorizată ca destinatar înregistrat, persoana care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă în România sau într-un alt stat pentru o infracţiune dintre cele reglementate de legislaţia vamală sau fiscală.

(11) Destinatarul înregistrat propus este obligat ca pe durata acţiunii de verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.

(12) Autoritatea vamală teritorială are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii şi a documentaţiei complete, să transmită Comisiei dosarul însoţit de un referat privind oportunitatea emiterii autorizaţiei de destinatar înregistrat.

(13) Comisia va comunica în scris solicitantului decizia de autorizare ca destinatar înregistrat sau, după caz, decizia de respingere a cererii. De asemenea, Comisia va înştiinţa autoritatea vamală teritorială despre modul de soluţionare a cererii.

(14) În cazul autorizării ca destinatar înregistrat, Comisia va emite autorizaţia care va conţine următoarele elemente: codul de accize, elementele de identificare ale destinatarului înregistrat, tipul produselor accizabile care urmează a fi recepţionate, nivelul şi forma garanţiei, precum şi data de la care devine valabilă.

(15) Autorizaţia de destinatar înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care destinatarul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de Comisie potrivit pct. 108.

(16) În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale menţionate în autorizaţie, destinatarul înregistrat are obligaţia de a solicita la secretariatul Comisiei modificarea acesteia, după cum urmează:

  • a) pentru fiecare nouă locaţie în care urmează a se realiza recepţia de produse accizabile, destinatarul înregistrat va depune o cerere la autoritatea vamală teritorială, însoţită de declaraţia prevăzută la alin. (5), cu cel puţin 15 zile înainte de recepţia produselor;
  • b) dacă se modifică datele de identificare ale destinatarului înregistrat, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării.

(17) În situaţia în care modificările care intervin se referă la tipul produselor accizabile, destinatarul înregistrat are obligaţia de a solicita Comisiei modificarea autorizaţiei cu cel puţin 60 de zile înainte de recepţia produselor.

(18) Destinatarul înregistrat nu poate realiza recepţia de produse accizabile într-o nouă locaţie dacă această locaţie nu a fost declarată la autoritatea vamală teritorială.

(19) Autoritatea vamală teritorială, după verificarea informaţiilor din declaraţie, va transmite în termen de 5 zile lucrătoare o copie a acesteia la secretariatul Comisiei în vederea actualizării datelor din autorizaţie.

(20) Produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize de către destinatarul înregistrat sunt însoţite de documentul administrativ electronic pe suport hârtie, conform procedurii prevăzute la pct. 91.

(21) Autorizaţia de destinatar înregistrat poate fi revocată atunci când titularul acesteia nu respectă una din cerinţele prevăzute la art. 206^29 din Codul fiscal.

(22) Decizia de revocare se comunică destinatarului înregistrat şi produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţa acestuia.

(23) În cazuri excepţionale când interesele legitime ale destinatarului înregistrat impun aceasta, Comisia poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare, la o dată ulterioară.

(24) Destinatarul înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.

(25) Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de destinatar înregistrat suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.

(26) În cazul în care destinatarul înregistrat doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt Comisiei cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie produce efecte.

(27) În cazul destinatarului înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile în regim suspensiv de accize, autorizaţia are valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii acesteia de către autoritatea vamală teritorială.

(28) În cazul prevăzut la alin. (27), autorizaţia se emite pentru fiecare expeditor din alt stat membru autorizat să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize şi pentru cantitatea-limită înscrisă în autorizaţie.

(29) Cantitatea înscrisă în autorizaţie se determină pe baza acordului în formă scrisă încheiat între destinatarul înregistrat propus şi expeditorul produselor accizabile în regim suspensiv de accize, o copie a acordului fiind anexată cererii de autorizare.

(30) Destinatarii înregistraţi trebuie să deţină un sistem computerizat de evidenţă a produselor accizabile achiziţionate în regim suspensiv de accize, a produselor livrate şi a stocurilor de astfel de produse.

Sectiunea 9 - Deplasarea si primirea produselor accizabile aflate in regim suspensiv de accize

Art. 206^30 - Deplasarea produselor accizabile aflate in regim suspensiv de accize

(1) Antrepozitarii autorizaţi de către autorităţile competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile.

(2) Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pe teritoriul Comunităţii, inclusiv dacă produsele sunt deplasate via o ţară terţă sau un teritoriu terţ:

  • a) de la un antrepozit fiscal la:
    • 1. un alt antrepozit fiscal;
    • 2. un destinatar înregistrat;
    • 3. un loc de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul Comunităţii, în sensul art. 206^34 alin. (1);
    • 4. un destinatar în sensul art. 206^56 alin. (1), în cazul în care produsele sunt expediate din alt stat membru;
  • b) de la locul de import către oricare dintre destinaţiile prevăzute la lit. a), în cazul în care produsele în cauză sunt expediate de un expeditor înregistrat. În sensul prezentului articol, locul de import înseamnă locul unde se află produsele în momentul în care sunt puse în liberă circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) lit. a) pct. 1 şi 2 şi lit. b), şi cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 206^29 alin. (3), produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize către un loc de livrare directă situat pe teritoriul României, în cazul în care locul respectiv a fost indicat de antrepozitarul autorizat din România sau de destinatarul înregistrat, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.

(4) Antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat prevăzuţi la alin. (3) au obligaţia de a depune raportul de primire prevăzut la art. 206^33 alin. (1).

(5) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi deplasărilor de produse accizabile cu nivel de accize zero care nu au fost eliberate pentru consum.

(6) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize începe, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a), în momentul în care produsele accizabile părăsesc antrepozitul fiscal de expediţie şi, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b), în momentul în care aceste produse sunt puse în liberă circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.

(7) Deplasarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile se încheie:

  • 1. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4 şi lit. b), în momentul în care destinatarul a recepţionat produsele accizabile;
  • 2. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 3, în momentul în care produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.

Norme Metodologice

90.

90.1. (1) Expeditorul înregistrat poate funcţiona numai în baza autorizaţiei emise de Comisie.

(2) Persoana care intenţionează să obţină autorizaţie de expeditor înregistrat depune la autoritatea vamală centrală o cerere conform modelului prezentat în anexa nr. 55 însoţită de următoarele documente:

  • a) certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, locul de import, precum şi o copie după certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, după caz;
  • b) cazierele judiciare ale administratorilor şi directorilor executivi, eliberate de instituţiile abilitate din România;
  • c) contractele încheiate direct cu antrepozitarul autorizat beneficiar al produselor deplasate în regim suspensiv de accize;
  • d) scrisoare de bonitate bancară;
  • e) certificatul de atestare fiscală;
  • f) cazierul fiscal.

(3) Comisia aprobă eliberarea autorizaţiei de expeditor înregistrat dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) au fost prezentate documentele prevăzute la alin. (1);
  • b) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
  • c) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar.

(4) În vederea eliberării autorizaţiei de expeditor înregistrat, autoritatea vamală centrală solicită avizul autorităţii vamale teritoriale.

(5) Autorizaţia de expeditor înregistrat se eliberează de Comisie în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

(6) Autorizaţia de expeditor înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care expeditorul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de Comisie potrivit pct. 108.

(7) În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia, expeditorul înregistrat are obligaţia de a le notifica la secretariatul Comisiei în vederea modificării autorizaţiei, dacă este cazul, după cum urmează:

  • a) pentru un nou loc de import, cu cel puţin 15 zile înainte de punerea în liberă circulaţie a produselor;
  • b) dacă se modifică datele de identificare ale expeditorului înregistrat, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării.

(8) În situaţia în care modificările care intervin se referă la tipul produselor accizabile, expeditorul înregistrat are obligaţia de a solicita Comisiei modificarea autorizaţiei cu cel puţin 60 de zile înainte de punerea în liberă circulaţie a produselor.

90.2. (1) În înţelesul prezentelor norme metodologice, locul de livrare directă reprezintă locul unde pot fi primite produse accizabile, cu excepţia tutunului prelucrat, în regim suspensiv de accize de la un antrepozit fiscal sau de la un expeditor înregistrat din alt stat membru şi cu condiţia ca acest loc să fie indicat de destinatar, respectiv antrepozitarul autorizat din România sau de destinatarul înregistrat prevăzut la pct. 89.

(2) Se consideră livrare directă de produse accizabile în regim suspensiv de accize dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

  • a) locul de livrare directă să fie notificat la autoritatea vamală teritorială de către antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat înainte de expedierea produselor accizabile din statul membru de expediere;
  • b) antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat acceptă cantitatea de produse accizabile înscrisă în documentul administrativ electronic ca fiind cantitatea sosită la destinaţie. Această cantitate va fi imediat înregistrată de către aceştia în evidenţele lor privind stocurile de astfel de produse ca intrare şi, în acelaşi timp, ca eliberare pentru consum;
  • c) în cazul produselor energetice, autoritatea vamală teritorială, de regulă, va fi informată cu jumătate de zi înainte de sosirea produselor la locul de destinaţie de către antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat;
  • d) produsele accizabile trebuie păstrate la locul de livrare directă cel puţin 24 ore pentru o posibilă inspecţie din partea autorităţii vamale teritoriale.

(3) Un antrepozitar autorizat sau un expeditor înregistrat în România poate expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize către un loc de livrare directă dintr-un alt stat membru dacă această operaţiune este permisă în acel stat membru.

(4) Pe durata deplasării în regim suspensiv de accize, ambalajul în care este deplasat produsul accizabil trebuie să aibă la exterior marcaje care identifică tipul şi cantitatea de produs aflat în interior.

(1) Antrepozitarii autorizaţi de către autorităţile competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile.

(2) Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pe teritoriul Comunităţii, inclusiv dacă produsele sunt deplasate via o ţară terţă sau un teritoriu terţ:

  • a) de la un antrepozit fiscal la:
    • 1. un alt antrepozit fiscal;
    • 2. un destinatar înregistrat;
    • 3. un loc de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul Comunităţii, în sensul art. 206^34 alin. (1);
    • 4. un destinatar în sensul art. 206^56 alin. (1), în cazul în care produsele sunt expediate din alt stat membru;
  • b) de la locul de import către oricare dintre destinaţiile prevăzute la lit. a), în cazul în care produsele în cauză sunt expediate de un expeditor înregistrat. În sensul prezentului articol, locul de import înseamnă locul unde se află produsele în momentul în care sunt puse în liberă circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) lit. a) pct. 1 şi 2 şi lit. b), şi cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 206^29 alin. (3), produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize către un loc de livrare directă situat pe teritoriul României, în cazul în care locul respectiv a fost indicat de antrepozitarul autorizat din România sau de destinatarul înregistrat, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.

(4) Antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat prevăzuţi la alin. (3) au obligaţia de a depune raportul de primire prevăzut la art. 206^33 alin. (1).

(5) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi deplasărilor de produse accizabile cu nivel de accize zero care nu au fost eliberate pentru consum.

(6) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize începe, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a), în momentul în care produsele accizabile părăsesc antrepozitul fiscal de expediţie şi, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b), în momentul în care aceste produse sunt puse în liberă circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.

(7) Deplasarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile se încheie:

  • 1. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4 şi lit. b), în momentul în care destinatarul a recepţionat produsele accizabile;
  • 2. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 3, în momentul în care produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.

Norme Metodologice

90.

90.1. (1) Expeditorul înregistrat poate funcţiona numai în baza autorizaţiei emise de Comisie.

(2) Persoana care intenţionează să obţină autorizaţie de expeditor înregistrat depune la autoritatea vamală centrală o cerere conform modelului prezentat în anexa nr. 55 însoţită de următoarele documente:

  • a) certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, locul de import, precum şi o copie după certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, după caz;
  • b) cazierele judiciare ale administratorilor şi directorilor executivi, eliberate de instituţiile abilitate din România;
  • c) contractele încheiate direct cu antrepozitarul autorizat beneficiar al produselor deplasate în regim suspensiv de accize;
  • d) scrisoare de bonitate bancară;
  • e) certificatul de atestare fiscală;
  • f) cazierul fiscal.

(3) Comisia aprobă eliberarea autorizaţiei de expeditor înregistrat dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) au fost prezentate documentele prevăzute la alin. (1);
  • b) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
  • c) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar.

(4) În vederea eliberării autorizaţiei de expeditor înregistrat, autoritatea vamală centrală solicită avizul autorităţii vamale teritoriale.

(5) Autorizaţia de expeditor înregistrat se eliberează de Comisie în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

(6) Autorizaţia de expeditor înregistrat este valabilă începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care expeditorul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de Comisie potrivit pct. 108.

(7) În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia, expeditorul înregistrat are obligaţia de a le notifica la secretariatul Comisiei în vederea modificării autorizaţiei, dacă este cazul, după cum urmează:

  • a) pentru un nou loc de import, cu cel puţin 15 zile înainte de punerea în liberă circulaţie a produselor;
  • b) dacă se modifică datele de identificare ale expeditorului înregistrat, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării.

(8) În situaţia în care modificările care intervin se referă la tipul produselor accizabile, expeditorul înregistrat are obligaţia de a solicita Comisiei modificarea autorizaţiei cu cel puţin 60 de zile înainte de punerea în liberă circulaţie a produselor.

90.2. (1) În înţelesul prezentelor norme metodologice, locul de livrare directă reprezintă locul unde pot fi primite produse accizabile, cu excepţia tutunului prelucrat, în regim suspensiv de accize de la un antrepozit fiscal sau de la un expeditor înregistrat din alt stat membru şi cu condiţia ca acest loc să fie indicat de destinatar, respectiv antrepozitarul autorizat din România sau de destinatarul înregistrat prevăzut la pct. 89.

(2) Se consideră livrare directă de produse accizabile în regim suspensiv de accize dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

  • a) locul de livrare directă să fie notificat la autoritatea vamală teritorială de către antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat înainte de expedierea produselor accizabile din statul membru de expediere;
  • b) antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat acceptă cantitatea de produse accizabile înscrisă în documentul administrativ electronic ca fiind cantitatea sosită la destinaţie. Această cantitate va fi imediat înregistrată de către aceştia în evidenţele lor privind stocurile de astfel de produse ca intrare şi, în acelaşi timp, ca eliberare pentru consum;
  • c) în cazul produselor energetice, autoritatea vamală teritorială, de regulă, va fi informată cu jumătate de zi înainte de sosirea produselor la locul de destinaţie de către antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat;
  • d) produsele accizabile trebuie păstrate la locul de livrare directă cel puţin 24 ore pentru o posibilă inspecţie din partea autorităţii vamale teritoriale.

(3) Un antrepozitar autorizat sau un expeditor înregistrat în România poate expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize către un loc de livrare directă dintr-un alt stat membru dacă această operaţiune este permisă în acel stat membru.

(4) Pe durata deplasării în regim suspensiv de accize, ambalajul în care este deplasat produsul accizabil trebuie să aibă la exterior marcaje care identifică tipul şi cantitatea de produs aflat în interior.

Art. 206^31 - Documentul administrativ electronic

(1) Deplasarea intracomunitară de produse accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize doar dacă este acoperită de un document administrativ electronic procesat, în conformitate cu alin. (2) şi (3).

(2) În sensul alin. (1), expeditorul din România înaintează un proiect de document administrativ electronic la autorităţile competente, prin intermediul sistemului informatizat prevăzut la art. 1 din Decizia nr. 1.152/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 iunie 2003 privind informatizarea circulaţiei şi a controlului produselor supuse accizelor, denumit în continuare sistemul informatizat.

(3) Autorităţile competente prevăzute la alin. (2) efectuează o verificare electronică a datelor din proiectul de document administrativ electronic, iar în cazul în care:

  • a) datele nu sunt corecte, expeditorul este informat fără întârziere;
  • b) datele sunt corecte, autoritatea competentă atribuie documentului un cod de referinţă administrativ unic şi îl comunică expeditorului.

(4) În cazurile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la art. 206^30 alin. (2) lit. b) şi la art. 206^30 alin. (3), autoritatea competentă transmite fără întârziere documentul administrativ electronic autorităţii competente din statul membru de destinaţie, care la rândul ei îl transmite destinatarului, în cazul în care acesta este un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat. Dacă produsele accizabile sunt destinate unui antrepozitar autorizat din România, autoritatea competentă înaintează documentul administrativ electronic direct acestui destinatar.

(5) În cazul prevăzut la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 3 autoritatea competentă din România înaintează documentul administrativ electronic autorităţii competente din statul membru în care declaraţia de export este depusă în conformitate cu art. 161 alin. (5) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, denumit în continuare statul membru de export, dacă statul membru de export este altul decât România.

(6) Atunci când expeditorul este din România, acesta furnizează persoanei care însoţeşte produsele accizabile un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic.

(7) Atunci când produsele accizabile sunt deplasate în regim suspensiv de accize de la un expeditor din alt stat membru la un destinatar din România, deplasarea produselor este însoţită de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic sau de orice alt document comercial care menţionează codul de referinţă administrativ unic, identificabil în mod clar.

(8) Documentele prevăzute la alin. (6) şi (7) trebuie să poată fi prezentate autorităţilor competente oricând sunt solicitate, pe întreaga durată a deplasării în regim suspensiv de accize.

(9) Expeditorul poate anula documentul administrativ electronic, atât timp cât deplasarea nu a început potrivit prevederilor art. 206^30 alin. (6).

(10) În cursul deplasării în regim suspensiv de accize, expeditorul poate modifica destinaţia, prin intermediul sistemului informatizat, şi poate indica o nouă destinaţie, care trebuie să fie una dintre destinaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 3 sau la art. 206^30 alin. (3), după caz.

(11) În cazul deplasării intracomunitare a produselor energetice în regim suspensiv de accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare, către un destinatar care nu este cunoscut cu siguranţă în momentul în care expeditorul înaintează proiectul de document administrativ electronic prevăzut la alin. (2), autoritatea competentă poate autoriza ca expeditorul să nu includă în documentul în cauză datele privind destinatarul, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(12) Imediat ce datele privind destinatarul sunt cunoscute şi cel târziu la momentul încheierii deplasării, expeditorul transmite datele sale autorităţilor competente, utilizând procedura prevăzută la alin. (10).

Norme Metodologice

91. (1) Deplasarea produselor accizabile din România către un destinatar din alt stat membru sau către un loc de unde produsele părăsesc teritoriul Comunităţii, poate fi realizată în regim suspensiv de accize de un antrepozit fiscal doar dacă este acoperită de documentul administrativ electronic.

(2) Deplasarea produselor accizabile din România către un destinatar din alt stat membru poate fi realizată în regim suspensiv de accize de un expeditor înregistrat în România doar dacă este acoperită de documentul administrativ electronic.

(3) În sensul alin. (1) şi (2), antrepozitul fiscal expeditor sau expeditorul înregistrat, în baza accesului autorizat de autoritatea vamală teritorială la sistemul informatizat, înaintează prin intermediul acestui sistem informatizat proiectul documentului administrativ electronic aferent deplasării ce urmează a avea loc.

(4) Proiectul documentului administrativ electronic trebuie înaintat cu cel mult 7 zile înainte de data înscrisă pe acest document ca dată de expediere a produselor accizabile în cauză.

(5) Datele din proiectul documentului administrativ electronic sunt supuse unei verificări electronice, iar dacă acestea sunt validate, sistemul informatizat atribuie codul de referinţă administrativ unic, care pentru expeditor reprezintă confirmarea asupra începerii operaţiunii constând în deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize.

(6) După atribuirea codului de referinţă administrativ unic, prin sistemul informatizat documentul administrativ electronic se transmite fără întârziere în sistemul informatizat din statul membru de destinaţie.

(7) Atunci când are loc o deplasare de produse accizabile în regim suspensiv de accize din România către un loc din alt stat membru de unde produsele părăsesc teritoriul Comunităţii, după atribuirea codului de referinţă administrativ unic, prin sistemul informatizat documentul administrativ electronic se transmite fără întârziere în sistemul informatizat din statul membru de export.

(8) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize trebuie să fie însoţită de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 40.

(9) În cazul deplasării intracomunitare a produselor energetice în regim suspensiv de accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare, antrepozitarul autorizat expeditor din România poate să nu includă în documentul administrativ electronic datele aferente destinatarului dacă acestea nu sunt cunoscute cu certitudine la momentul înaintării proiectului documentului respectiv, dar numai cu condiţia ca acest fapt să fi fost notificat la autoritatea vamală teritorială şi acceptat de această autoritate.

(10) În situaţia prevăzută la alin. (9) antrepozitul fiscal expeditor are obligaţia ca imediat ce cunoaşte datele aferente destinatarului, dar nu mai târziu de momentul încheierii deplasării, să introducă datele respective în sistemul informatizat.

(11) În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru către un destinatar din România autorizat să primească produsele în regim suspensiv de accize, poate fi acceptat ca document de însoţire fie un exemplar al documentului administrativ electronic tipărit, fie orice alt document comercial în care se menţionează codul de referinţă administrativ unic, identificabil în mod clar, acceptat de autoritatea competentă a acelui stat membru de expediţie.

(1) Deplasarea intracomunitară de produse accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize doar dacă este acoperită de un document administrativ electronic procesat, în conformitate cu alin. (2) şi (3).

(2) În sensul alin. (1), expeditorul din România înaintează un proiect de document administrativ electronic la autorităţile competente, prin intermediul sistemului informatizat prevăzut la art. 1 din Decizia nr. 1.152/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 iunie 2003 privind informatizarea circulaţiei şi a controlului produselor supuse accizelor, denumit în continuare sistemul informatizat.

(3) Autorităţile competente prevăzute la alin. (2) efectuează o verificare electronică a datelor din proiectul de document administrativ electronic, iar în cazul în care:

  • a) datele nu sunt corecte, expeditorul este informat fără întârziere;
  • b) datele sunt corecte, autoritatea competentă atribuie documentului un cod de referinţă administrativ unic şi îl comunică expeditorului.

(4) În cazurile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la art. 206^30 alin. (2) lit. b) şi la art. 206^30 alin. (3), autoritatea competentă transmite fără întârziere documentul administrativ electronic autorităţii competente din statul membru de destinaţie, care la rândul ei îl transmite destinatarului, în cazul în care acesta este un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat. Dacă produsele accizabile sunt destinate unui antrepozitar autorizat din România, autoritatea competentă înaintează documentul administrativ electronic direct acestui destinatar.

(5) În cazul prevăzut la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 3 autoritatea competentă din România înaintează documentul administrativ electronic autorităţii competente din statul membru în care declaraţia de export este depusă în conformitate cu art. 161 alin. (5) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, denumit în continuare statul membru de export, dacă statul membru de export este altul decât România.

(6) Atunci când expeditorul este din România, acesta furnizează persoanei care însoţeşte produsele accizabile un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic.

(7) Atunci când produsele accizabile sunt deplasate în regim suspensiv de accize de la un expeditor din alt stat membru la un destinatar din România, deplasarea produselor este însoţită de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic sau de orice alt document comercial care menţionează codul de referinţă administrativ unic, identificabil în mod clar.

(8) Documentele prevăzute la alin. (6) şi (7) trebuie să poată fi prezentate autorităţilor competente oricând sunt solicitate, pe întreaga durată a deplasării în regim suspensiv de accize.

(9) Expeditorul poate anula documentul administrativ electronic, atât timp cât deplasarea nu a început potrivit prevederilor art. 206^30 alin. (6).

(10) În cursul deplasării în regim suspensiv de accize, expeditorul poate modifica destinaţia, prin intermediul sistemului informatizat, şi poate indica o nouă destinaţie, care trebuie să fie una dintre destinaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 3 sau la art. 206^30 alin. (3), după caz.

(11) În cazul deplasării intracomunitare a produselor energetice în regim suspensiv de accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare, către un destinatar care nu este cunoscut cu siguranţă în momentul în care expeditorul înaintează proiectul de document administrativ electronic prevăzut la alin. (2), autoritatea competentă poate autoriza ca expeditorul să nu includă în documentul în cauză datele privind destinatarul, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(12) Imediat ce datele privind destinatarul sunt cunoscute şi cel târziu la momentul încheierii deplasării, expeditorul transmite datele sale autorităţilor competente, utilizând procedura prevăzută la alin. (10).

Norme Metodologice

91. (1) Deplasarea produselor accizabile din România către un destinatar din alt stat membru sau către un loc de unde produsele părăsesc teritoriul Comunităţii, poate fi realizată în regim suspensiv de accize de un antrepozit fiscal doar dacă este acoperită de documentul administrativ electronic.

(2) Deplasarea produselor accizabile din România către un destinatar din alt stat membru poate fi realizată în regim suspensiv de accize de un expeditor înregistrat în România doar dacă este acoperită de documentul administrativ electronic.

(3) În sensul alin. (1) şi (2), antrepozitul fiscal expeditor sau expeditorul înregistrat, în baza accesului autorizat de autoritatea vamală teritorială la sistemul informatizat, înaintează prin intermediul acestui sistem informatizat proiectul documentului administrativ electronic aferent deplasării ce urmează a avea loc.

(4) Proiectul documentului administrativ electronic trebuie înaintat cu cel mult 7 zile înainte de data înscrisă pe acest document ca dată de expediere a produselor accizabile în cauză.

(5) Datele din proiectul documentului administrativ electronic sunt supuse unei verificări electronice, iar dacă acestea sunt validate, sistemul informatizat atribuie codul de referinţă administrativ unic, care pentru expeditor reprezintă confirmarea asupra începerii operaţiunii constând în deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize.

(6) După atribuirea codului de referinţă administrativ unic, prin sistemul informatizat documentul administrativ electronic se transmite fără întârziere în sistemul informatizat din statul membru de destinaţie.

(7) Atunci când are loc o deplasare de produse accizabile în regim suspensiv de accize din România către un loc din alt stat membru de unde produsele părăsesc teritoriul Comunităţii, după atribuirea codului de referinţă administrativ unic, prin sistemul informatizat documentul administrativ electronic se transmite fără întârziere în sistemul informatizat din statul membru de export.

(8) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize trebuie să fie însoţită de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 40.

(9) În cazul deplasării intracomunitare a produselor energetice în regim suspensiv de accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare, antrepozitarul autorizat expeditor din România poate să nu includă în documentul administrativ electronic datele aferente destinatarului dacă acestea nu sunt cunoscute cu certitudine la momentul înaintării proiectului documentului respectiv, dar numai cu condiţia ca acest fapt să fi fost notificat la autoritatea vamală teritorială şi acceptat de această autoritate.

(10) În situaţia prevăzută la alin. (9) antrepozitul fiscal expeditor are obligaţia ca imediat ce cunoaşte datele aferente destinatarului, dar nu mai târziu de momentul încheierii deplasării, să introducă datele respective în sistemul informatizat.

(11) În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru către un destinatar din România autorizat să primească produsele în regim suspensiv de accize, poate fi acceptat ca document de însoţire fie un exemplar al documentului administrativ electronic tipărit, fie orice alt document comercial în care se menţionează codul de referinţă administrativ unic, identificabil în mod clar, acceptat de autoritatea competentă a acelui stat membru de expediţie.

Art. 206^32 - Divizarea deplasarii produselor energetice in regim suspensiv de accize

Autoritatea competentă poate permite expeditorului, în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca expeditorul să divizeze o deplasare intracomunitară de produse energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări, cu condiţia ca:

  • 1. să nu se modifice cantitatea totală de produse accizabile;
  • 2. divizarea să se desfăşoare pe teritoriul unui stat membru care permite o astfel de procedură;
  • 3. autoritatea competentă din statul membru unde se efectuează divizarea să fie informată cu privire la locul unde se efectuează divizarea.

Norme Metodologice

92. (1) Autoritatea vamală teritorială poate permite expeditorului din România, respectiv antrepozit fiscal sau expeditor înregistrat, să divizeze o deplasare de produse energetice în regim suspensiv de accize într-un alt stat membru, atunci când acel stat membru permite o astfel de procedură.

(2) Pentru realizarea operaţiunii menţionate la alin. (1) expeditorul trebuie să respecte condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(3) Deplasarea de produse energetice în regim suspensiv de accize dintr-un stat membru este permisă a fi divizată pe teritoriul României, numai dacă acel stat membru permite o astfel de procedură, iar destinatarii din România, respectiv antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat respectă condiţiile stabilite prin ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la alin. (2).

Autoritatea competentă poate permite expeditorului, în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca expeditorul să divizeze o deplasare intracomunitară de produse energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări, cu condiţia ca:

  • 1. să nu se modifice cantitatea totală de produse accizabile;
  • 2. divizarea să se desfăşoare pe teritoriul unui stat membru care permite o astfel de procedură;
  • 3. autoritatea competentă din statul membru unde se efectuează divizarea să fie informată cu privire la locul unde se efectuează divizarea.

Norme Metodologice

92. (1) Autoritatea vamală teritorială poate permite expeditorului din România, respectiv antrepozit fiscal sau expeditor înregistrat, să divizeze o deplasare de produse energetice în regim suspensiv de accize într-un alt stat membru, atunci când acel stat membru permite o astfel de procedură.

(2) Pentru realizarea operaţiunii menţionate la alin. (1) expeditorul trebuie să respecte condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(3) Deplasarea de produse energetice în regim suspensiv de accize dintr-un stat membru este permisă a fi divizată pe teritoriul României, numai dacă acel stat membru permite o astfel de procedură, iar destinatarii din România, respectiv antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat respectă condiţiile stabilite prin ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la alin. (2).

Art. 206^33 - Raportul de primire a produselor accizabile

(1) La primirea de produse accizabile în România, în oricare dintre destinaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 4, sau la art. 206^30 alin. (3), destinatarul trebuie să înainteze fără întârziere şi nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia cazurilor justificate corespunzător autorităţilor competente potrivit precizărilor din normele metodologice, un raport privind primirea acestora, denumit în continuare raport de primire, utilizând sistemul informatizat.

(2) Modalităţile de trimitere a raportului de primire a produselor accizabile de către destinatarii menţionaţi la art. 206^56 alin. (1) sunt prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(3) Autoritatea competentă a destinatarului din România efectuează o verificare electronică a datelor din raportul de primire, după care:

  • 1. în cazul în care datele nu sunt corecte, destinatarul este informat fără întârziere despre acest fapt;
  • 2. în cazul în care datele sunt corecte, autoritatea competentă a destinatarului confirmă înregistrarea raportului de primire şi îl transmite autorităţii competente din statul membru de expediţie.

(4) Atunci când expeditorul este din România, raportul de primire se înaintează acestuia de către autoritatea competentă din România.

(5) În cazul în care locul de expediţie şi cel de destinaţie se află în România, primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se confirmă expeditorului potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Norme Metodologice

93. Destinatarului i se admite să întârzie înaintarea prin sistemul informatizat a raportului de primire peste termenul-limită prevăzut de lege numai în cazuri temeinic justificate prevăzute în ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală cu privire la modalităţile de trimitere a raportului de primire.

(1) La primirea de produse accizabile în România, în oricare dintre destinaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 4, sau la art. 206^30 alin. (3), destinatarul trebuie să înainteze fără întârziere şi nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia cazurilor justificate corespunzător autorităţilor competente potrivit precizărilor din normele metodologice, un raport privind primirea acestora, denumit în continuare raport de primire, utilizând sistemul informatizat.

(2) Modalităţile de trimitere a raportului de primire a produselor accizabile de către destinatarii menţionaţi la art. 206^56 alin. (1) sunt prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(3) Autoritatea competentă a destinatarului din România efectuează o verificare electronică a datelor din raportul de primire, după care:

  • 1. în cazul în care datele nu sunt corecte, destinatarul este informat fără întârziere despre acest fapt;
  • 2. în cazul în care datele sunt corecte, autoritatea competentă a destinatarului confirmă înregistrarea raportului de primire şi îl transmite autorităţii competente din statul membru de expediţie.

(4) Atunci când expeditorul este din România, raportul de primire se înaintează acestuia de către autoritatea competentă din România.

(5) În cazul în care locul de expediţie şi cel de destinaţie se află în România, primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se confirmă expeditorului potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Norme Metodologice

93. Destinatarului i se admite să întârzie înaintarea prin sistemul informatizat a raportului de primire peste termenul-limită prevăzut de lege numai în cazuri temeinic justificate prevăzute în ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală cu privire la modalităţile de trimitere a raportului de primire.

Art. 206^34 - Raportul de export

(1) În situaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi, după caz, la art. 206^30 alin. (2) lit. b), autorităţile competente din statul membru de export întocmesc un raport de export, pe baza vizei biroului vamal de ieşire, prevăzută la art. 793 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei, sau de biroul unde se realizează formalităţile prevăzute la art. 206^4 alin. (5), prin care se atestă faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.

(2) Autorităţile competente din statul membru de export verifică pe cale electronică datele ce rezultă din viza prevăzută la alin. (1). Odată ce aceste date au fost verificate şi atunci când statul membru de expediţie este diferit de statul membru de export, autorităţile competente din statul membru de export transmit raportul de export autorităţilor competente din statul membru de expediţie.

(3) Autorităţile competente din statul membru de expediţie înaintează raportul de export expeditorului.

Art. 206^35 - Proceduri in cazul in care sistemul informatizat este indisponibil la expeditie

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 206^31 alin. (1), în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în România, expeditorul din România poate începe o deplasare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, în următoarele condiţii:

  • a) produsele să fie însoţite de un document pe suport hârtie care conţine aceleaşi date ca proiectul de document administrativ electronic prevăzut la art. 206^31 alin. (2);
  • b) să informeze autorităţile competente înainte de începerea deplasării, prin depunerea unei copii a documentului prevăzut la lit. a). Această copie trebuie să fie vizată de autoritatea competentă a locului de expediere. Dacă indisponibilitatea sistemului este imputabilă expeditorului, acesta va furniza informaţii corespunzătoare cu privire la motivele acestei indisponibilităţi.

(2) În cazul în care sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul prezintă un proiect de document administrativ electronic, în conformitate cu art. 206^31 alin. (2).

(3) De îndată ce datele cuprinse în documentul administrativ electronic sunt validate, în conformitate cu art. 206^31 alin. (3), acest document înlocuieşte documentul pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a). Prevederile art. 206^31 alin. (4) şi (5), precum şi cele ale art. 206^33 şi 206^34 se aplică mutatis mutandis.

(4) Până la momentul validării datelor din documentul administrativ electronic, deplasarea este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize, pe baza documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a).

(5) O copie a documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a) se păstrează de expeditor în evidenţele sale.

(6) În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediţie, expeditorul comunică informaţiile prevăzute la art. 206^31 alin. (10) sau la art. 206^32 prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. În acest scop, expeditorul în cauză informează autorităţile competente înaintea modificării destinaţiei sau a divizării deplasării. Prevederile alin. (2) - (5) se aplică mutatis mutandis.

Norme Metodologice

94. (1) În situaţia în care sistemul informatizat este indisponibil în România, expeditorul poate începe deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize numai după înştiinţarea autorităţii vamale centrale (responsabilă pentru sistemul informatizat şi corespondenţa cu autorităţile competente din statele membre) prin transmiterea copiei documentului care va însoţi deplasarea produselor, pe care a fost înscris numărul de referinţă eliberat de autoritatea vamală teritorială, în vederea atribuirii codului de referinţă administrativ unic care reprezintă acordul pentru începerea efectivă a deplasării produselor.

(2) Modelul documentului pe suport hârtie este prevăzut în anexa nr. 40.

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 206^31 alin. (1), în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în România, expeditorul din România poate începe o deplasare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, în următoarele condiţii:

  • a) produsele să fie însoţite de un document pe suport hârtie care conţine aceleaşi date ca proiectul de document administrativ electronic prevăzut la art. 206^31 alin. (2);
  • b) să informeze autorităţile competente înainte de începerea deplasării, prin depunerea unei copii a documentului prevăzut la lit. a). Această copie trebuie să fie vizată de autoritatea competentă a locului de expediere. Dacă indisponibilitatea sistemului este imputabilă expeditorului, acesta va furniza informaţii corespunzătoare cu privire la motivele acestei indisponibilităţi.

(2) În cazul în care sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul prezintă un proiect de document administrativ electronic, în conformitate cu art. 206^31 alin. (2).

(3) De îndată ce datele cuprinse în documentul administrativ electronic sunt validate, în conformitate cu art. 206^31 alin. (3), acest document înlocuieşte documentul pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a). Prevederile art. 206^31 alin. (4) şi (5), precum şi cele ale art. 206^33 şi 206^34 se aplică mutatis mutandis.

(4) Până la momentul validării datelor din documentul administrativ electronic, deplasarea este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize, pe baza documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a).

(5) O copie a documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a) se păstrează de expeditor în evidenţele sale.

(6) În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediţie, expeditorul comunică informaţiile prevăzute la art. 206^31 alin. (10) sau la art. 206^32 prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. În acest scop, expeditorul în cauză informează autorităţile competente înaintea modificării destinaţiei sau a divizării deplasării. Prevederile alin. (2) - (5) se aplică mutatis mutandis.

Norme Metodologice

94. (1) În situaţia în care sistemul informatizat este indisponibil în România, expeditorul poate începe deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize numai după înştiinţarea autorităţii vamale centrale (responsabilă pentru sistemul informatizat şi corespondenţa cu autorităţile competente din statele membre) prin transmiterea copiei documentului care va însoţi deplasarea produselor, pe care a fost înscris numărul de referinţă eliberat de autoritatea vamală teritorială, în vederea atribuirii codului de referinţă administrativ unic care reprezintă acordul pentru începerea efectivă a deplasării produselor.

(2) Modelul documentului pe suport hârtie este prevăzut în anexa nr. 40.

Art. 206^36 - Proceduri in cazul in care sistemul informatizat este indisponibil la destinatie

(1) În cazul în care, în situaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la art. 206^30 alin. (2) lit. b) şi la art. 206^30 alin. (3), raportul de primire prevăzut la art. 206^33 alin. (1) nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor accizabile în termenul prevăzut la respectivul articol deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil în România, fie în situaţia prevăzută la art. 206^35 alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 206^35 alin. (2) şi (3), destinatarul prezintă autorităţii competente din România, cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, un document pe suport hârtie care conţine aceleaşi date ca raportul de primire şi care atestă încheierea deplasării, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2) Cu excepţia cazului în care destinatarul poate prezenta, în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, raportul de primire prevăzut la art. 206^33 alin. (1) sau în cazuri pe deplin justificate, autoritatea competentă din România trimite o copie a documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) autorităţii competente din statul membru de expediţie, care o transmite expeditorului sau o ţine la dispoziţia acestuia.

(3) De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 206^35 alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, destinatarul prezintă un raport de primire, în conformitate cu art. 206^33 alin. (1). Prevederile art. 206^33 alin. (3) şi (4) se aplică mutatis mutandis.

(4) În cazul în care, în situaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 3, raportul de export prevăzut la art. 206^34 alin. (1) nu poate fi întocmit la încheierea deplasării produselor accizabile deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil în statul membru de export, fie în situaţia prevăzută la art. 206^35 alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 206^35 alin. (2) şi (3), autorităţile competente din statul membru de export trimit autorităţilor competente din România un document pe suport hârtie care conţine aceleaşi date ca şi raportul de export şi care atestă încheierea deplasării, cu excepţia cazului în care raportul de export prevăzut la art. 206^34 alin. (1) poate fi întocmit în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat sau în cazuri pe deplin justificate, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(5) În cazul prevăzut la alin. (4), autorităţile competente din România transmit sau pun la dispoziţia expeditorului o copie a documentului pe suport hârtie.

(6) De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru de export sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 206^35 alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, autorităţile competente din statul membru de export trimit un raport de export, în conformitate cu art. 206^34 alin. (1). Prevederile art. 206^34 alin. (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.

Norme Metodologice

95. Modelul documentului pe suport hârtie al raportului de primire şi al raportului de export este prevăzut în anexa nr. 41 şi, respectiv în anexa nr. 42.

(1) În cazul în care, în situaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la art. 206^30 alin. (2) lit. b) şi la art. 206^30 alin. (3), raportul de primire prevăzut la art. 206^33 alin. (1) nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor accizabile în termenul prevăzut la respectivul articol deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil în România, fie în situaţia prevăzută la art. 206^35 alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 206^35 alin. (2) şi (3), destinatarul prezintă autorităţii competente din România, cu excepţia cazurilor pe deplin justificate, un document pe suport hârtie care conţine aceleaşi date ca raportul de primire şi care atestă încheierea deplasării, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2) Cu excepţia cazului în care destinatarul poate prezenta, în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, raportul de primire prevăzut la art. 206^33 alin. (1) sau în cazuri pe deplin justificate, autoritatea competentă din România trimite o copie a documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) autorităţii competente din statul membru de expediţie, care o transmite expeditorului sau o ţine la dispoziţia acestuia.

(3) De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 206^35 alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, destinatarul prezintă un raport de primire, în conformitate cu art. 206^33 alin. (1). Prevederile art. 206^33 alin. (3) şi (4) se aplică mutatis mutandis.

(4) În cazul în care, în situaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 3, raportul de export prevăzut la art. 206^34 alin. (1) nu poate fi întocmit la încheierea deplasării produselor accizabile deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil în statul membru de export, fie în situaţia prevăzută la art. 206^35 alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 206^35 alin. (2) şi (3), autorităţile competente din statul membru de export trimit autorităţilor competente din România un document pe suport hârtie care conţine aceleaşi date ca şi raportul de export şi care atestă încheierea deplasării, cu excepţia cazului în care raportul de export prevăzut la art. 206^34 alin. (1) poate fi întocmit în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat sau în cazuri pe deplin justificate, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(5) În cazul prevăzut la alin. (4), autorităţile competente din România transmit sau pun la dispoziţia expeditorului o copie a documentului pe suport hârtie.

(6) De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru de export sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 206^35 alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, autorităţile competente din statul membru de export trimit un raport de export, în conformitate cu art. 206^34 alin. (1). Prevederile art. 206^34 alin. (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis.

Norme Metodologice

95. Modelul documentului pe suport hârtie al raportului de primire şi al raportului de export este prevăzut în anexa nr. 41 şi, respectiv în anexa nr. 42.

Art. 206^37 - Incheierea deplasarii produselor accizabile in regim suspensiv de accize

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 206^36, raportul de primire prevăzut la art. 206^33 alin. (1) sau raportul de export prevăzut la art. 206^34 alin. (1) constituie dovada faptului că deplasarea produselor accizabile s-a încheiat, în conformitate cu art. 206^30 alin. (7).

(2) Prin derogare de la alin. (1), în absenţa unui raport de primire sau a unui raport de export din alte motive decât cele prevăzute la art. 206^36, se poate de asemenea furniza, în cazurile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la art. 206^30 alin. (2) lit. b) şi la art. 206^30 alin. (3), dovada încheierii deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize, printr-o adnotare făcută de autorităţile competente din statul membru de destinaţie, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să indice că produsele accizabile expediate au ajuns la destinaţia declarată sau, în cazul prevăzut la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 3, printr-o adnotare făcută de autorităţile competente din statul membru pe teritoriul căruia este situat biroul vamal de ieşire, care să ateste faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.

(3) În sensul alin. (2), un document înaintat de destinatar şi care conţine aceleaşi date ca raportul de primire sau de export constituie o dovadă corespunzătoare.

(4) În momentul în care autorităţile competente din statul membru de expediţie au admis dovezile corespunzătoare, acestea închid deplasarea în sistemul informatizat.

Norme Metodologice

96. (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se consideră încheiată pentru expeditor în baza raportului de primire înaintat de destinatar sau, după caz, în baza raportului de export înaintat de autoritatea competentă a locului de export, prin intermediul sistemului informatizat.

(2) Atunci când destinatarul din România constată că nu este în măsură să întocmească raportul de primire în termenul prevăzut de lege, imediat la primirea produselor solicită prezenţa unui reprezentant al autorităţii vamale teritoriale în vederea verificării şi confirmării datelor prezentate de destinatar pe baza documentului care a însoţit deplasarea produselor în regim suspensiv de accize şi a dovezilor justificative.

(3) În urma menţiunilor reprezentantului autorităţii vamale teritoriale, destinatarul va înainta documentul autorităţii vamale centrale în vederea comunicării de către aceasta autorităţii competente a statului membru de expediţie a regimului aferent deplasării produselor.

(4) Modelul documentului este prevăzut în anexa nr. 41.

(5) În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize din România către un destinatar din alt stat membru sau la export printr-un birou vamal de ieşire din alt stat membru, în absenţa raportului de primire sau a unui raport de export, după caz, deplasarea poate fi considerată încheiată potrivit adnotărilor autorităţii competente din statul membru de destinaţie sau de export.

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 206^36, raportul de primire prevăzut la art. 206^33 alin. (1) sau raportul de export prevăzut la art. 206^34 alin. (1) constituie dovada faptului că deplasarea produselor accizabile s-a încheiat, în conformitate cu art. 206^30 alin. (7).

(2) Prin derogare de la alin. (1), în absenţa unui raport de primire sau a unui raport de export din alte motive decât cele prevăzute la art. 206^36, se poate de asemenea furniza, în cazurile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la art. 206^30 alin. (2) lit. b) şi la art. 206^30 alin. (3), dovada încheierii deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize, printr-o adnotare făcută de autorităţile competente din statul membru de destinaţie, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să indice că produsele accizabile expediate au ajuns la destinaţia declarată sau, în cazul prevăzut la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 3, printr-o adnotare făcută de autorităţile competente din statul membru pe teritoriul căruia este situat biroul vamal de ieşire, care să ateste faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.

(3) În sensul alin. (2), un document înaintat de destinatar şi care conţine aceleaşi date ca raportul de primire sau de export constituie o dovadă corespunzătoare.

(4) În momentul în care autorităţile competente din statul membru de expediţie au admis dovezile corespunzătoare, acestea închid deplasarea în sistemul informatizat.

Norme Metodologice

96. (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se consideră încheiată pentru expeditor în baza raportului de primire înaintat de destinatar sau, după caz, în baza raportului de export înaintat de autoritatea competentă a locului de export, prin intermediul sistemului informatizat.

(2) Atunci când destinatarul din România constată că nu este în măsură să întocmească raportul de primire în termenul prevăzut de lege, imediat la primirea produselor solicită prezenţa unui reprezentant al autorităţii vamale teritoriale în vederea verificării şi confirmării datelor prezentate de destinatar pe baza documentului care a însoţit deplasarea produselor în regim suspensiv de accize şi a dovezilor justificative.

(3) În urma menţiunilor reprezentantului autorităţii vamale teritoriale, destinatarul va înainta documentul autorităţii vamale centrale în vederea comunicării de către aceasta autorităţii competente a statului membru de expediţie a regimului aferent deplasării produselor.

(4) Modelul documentului este prevăzut în anexa nr. 41.

(5) În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize din România către un destinatar din alt stat membru sau la export printr-un birou vamal de ieşire din alt stat membru, în absenţa raportului de primire sau a unui raport de export, după caz, deplasarea poate fi considerată încheiată potrivit adnotărilor autorităţii competente din statul membru de destinaţie sau de export.

Art. 206^38 - Structura si continutul mesajelor

(1) Structura şi conţinutul mesajelor care trebuie schimbate potrivit art. 206^31 - 206^34 de către persoanele şi autorităţile competente implicate în cazul unei deplasări intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, normele şi procedurile privind schimbul acestor mesaje, precum şi structura documentelor pe suport hârtie prevăzute la art. 206^35 şi 206^36 sunt stabilite de către Comisia Europeană.

(2) Situaţiile în care sistemul informatizat este considerat indisponibil în România, precum şi normele şi procedurile care trebuie urmate în aceste situaţii sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Norme Metodologice

97. (1) Structura şi conţinutul mesajelor corespunzătoare documentului administrativ electronic, raportului de primire şi raportului de export aferente deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize, atunci când informaţiile se transmit prin sistemul informatizat, sunt stabilite la nivel naţional prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr. 684/2009.

(2) Situaţiile în care sistemul informatizat este indisponibil în România la momentul expediţiei sau la momentul de recepţie a produselor accizabile deplasate în regim suspensiv de accize, precum şi procedurile care trebuie urmate sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la alin. (1).

(1) Structura şi conţinutul mesajelor care trebuie schimbate potrivit art. 206^31 - 206^34 de către persoanele şi autorităţile competente implicate în cazul unei deplasări intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, normele şi procedurile privind schimbul acestor mesaje, precum şi structura documentelor pe suport hârtie prevăzute la art. 206^35 şi 206^36 sunt stabilite de către Comisia Europeană.

(2) Situaţiile în care sistemul informatizat este considerat indisponibil în România, precum şi normele şi procedurile care trebuie urmate în aceste situaţii sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Norme Metodologice

97. (1) Structura şi conţinutul mesajelor corespunzătoare documentului administrativ electronic, raportului de primire şi raportului de export aferente deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize, atunci când informaţiile se transmit prin sistemul informatizat, sunt stabilite la nivel naţional prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr. 684/2009.

(2) Situaţiile în care sistemul informatizat este indisponibil în România la momentul expediţiei sau la momentul de recepţie a produselor accizabile deplasate în regim suspensiv de accize, precum şi procedurile care trebuie urmate sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la alin. (1).

Art. 206^39 - Proceduri simplificate

(1) Monitorizarea deplasărilor produselor accizabile în regim suspensiv de accize, care se desfăşoară integral pe teritoriul României, se realizează potrivit procedurilor aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, stabilite pe baza prevederilor art. 206^31 - 206^37.

(2) Prin acord şi în condiţiile stabilite de România cu alte state membre interesate pot fi stabilite proceduri simplificate pentru deplasările frecvente şi regulate de produse accizabile în regim suspensiv de accize care au loc între teritoriile acestora.

(3) Prevederile alin. (2) includ deplasările prin conducte fixe.

Art. 206^40 - Deplasarea unui produs accizabil in regim suspensiv dupa ce a fost pus in libera circulatie in procedura vamala simplificata

(1) Deplasarea produselor accizabile puse în liberă circulaţie de către un importator care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea competentă din alt stat membru, iar produsele sunt eliberate pentru consum în România, se poate efectua în regim suspensiv de accize, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) importatorul este autorizat de autoritatea competentă din statul său pentru efectuarea de operaţiuni cu produse accizabile în regim suspensiv de accize;
  • b) importatorul deţine cod de accize în statul membru de autorizare;
  • c) deplasarea are loc între:
    • 1. un birou vamal de intrare din România şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România;
    • 2. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
    • 3. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat într-un stat membru neparticipant la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;
  • d) produsele accizabile sunt însoţite de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic prevăzut la art. 206^31 alin. (1).

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul importatorului înregistrat în România care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea vamală din România, iar produsele sunt eliberate pentru consum în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate.

Art. 206^41 - Nereguli si abateri

(1) Atunci când s-a produs o neregulă în cursul unei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu art. 206^7 alin. (1) lit. a), se consideră că eliberarea pentru consum are loc în statul membru în care s-a produs neregula.

(2) În cazul în care, pe parcursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, a fost depistată o neregulă care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu art. 206^7 alin. (1) lit. a) şi nu este posibil să se determine unde s-a produs neregula, se consideră că aceasta s-a produs în statul membru şi la momentul în care aceasta a fost depistată.

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), autorităţile competente din statul membru în care produsele au fost eliberate pentru consum sau în care se consideră că au fost eliberate pentru consum, trebuie să informeze autorităţile competente din statul membru de expediţie.

(4) Când produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize nu au ajuns la destinaţie şi pe parcursul deplasării nu a fost constatată nicio neregulă care să fie considerată eliberare pentru consum potrivit art. 206^7 alin. (1) lit. a), se consideră că neregula s-a produs în statul membru de expediţie şi în momentul expedierii produselor accizabile. Face excepţie de la prevederile alin. (4) cazul în care în termen de 4 luni de la începerea deplasării în conformitate cu art. 206^30 alin. (6), expeditorul furnizează dovada încheierii deplasării sau a locului în care a fost comisă neregula, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru de expediţie în conformitate cu art. 206^30 alin. (7). Dacă persoana care a constituit garanţia potrivit prevederilor art. 206^54 nu a avut sau nu a putut să aibă cunoştinţă de faptul că produsele nu au ajuns la destinaţie, acesteia i se acordă un termen de o lună de la comunicarea acestei informaţii de către autorităţile competente din statul membru de expediţie pentru a-i permite să aducă dovada încheierii deplasării, în conformitate cu art. 206^30 alin. (7), sau a locului comiterii neregulii.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (4), dacă statul membru în care s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de 3 ani de la data începerii deplasării, în conformitate cu art. 206^30 alin. (6), se aplică dispoziţiile alin. (1). În aceste situaţii, autorităţile competente din statul membru în care s-a comis neregula informează în acest sens autorităţile competente din statul membru în care au fost percepute accizele, care restituie sau remit accizele în momentul furnizării probei perceperii accizelor în celălalt stat membru.

(6) În sensul prezentului articol, neregulă înseamnă o situaţie apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, diferită de aceea prevăzută la art. 206^7 alin. (5) şi (6), din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat conform art. 206^30 alin. (7).

Sectiunea 10 - Restituiri de accize

Art. 206^42 - Restituiri de accize

(1) Cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 206^44 alin. (7), la art. 206^47 alin. (5) şi la art. 206^49 alin. (3) şi (4), precum şi a cazurilor prevăzute la art. 206^58 - 206^60, accizele privind produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum pot fi, la solicitarea persoanei în cauză, restituite sau remise de către autorităţile competente din statele membre unde respectivele produse au fost eliberate pentru consum, în situaţiile prevăzute de statele membre şi în conformitate cu condiţiile stabilite de statul membru în cauză, în scopul de a preveni orice formă posibilă de evaziune sau de abuz. O astfel de restituire sau de remitere nu poate genera alte scutiri decât cele prevăzute la art. 206^56 şi art. 206^58 - 206^60.

(2) Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plătite vor putea fi restituite în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(3) Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele plătite pot fi restituite în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(4) Acciza restituită nu poate depăşi suma efectiv plătită.

Norme Metodologice

98. (1) Pentru produsele returnate în antrepozitele fiscale din România în vederea reciclării, recondiţionării sau distrugerii, după caz, accizele plătite ca urmare a eliberării pentru consum a acestor produse pot fi restituite la cererea antrepozitarului autorizat care a eliberat pentru consum produsele respective.

(2) Antrepozitarul autorizat va înştiinţa în scris autoritatea vamală teritorială cazul returului produselor cu cel puţin două zile înainte de efectuarea returului produselor, printr-o notificare în care se vor menţiona cauzele, cantităţile de produse accizabile care fac obiectul returului în antrepozitul fiscal, data eliberării pentru consum, valoarea accizelor aferente, data şi locul/locurile de unde urmează să fie retrase produsele respective, precum şi procedura care urmează a fi aplicată produselor care fac obiectul restituirii accizelor (reciclare, recondiţionare, distrugere).

(3) Autoritatea vamală teritorială va desemna un reprezentant care să asiste la recepţia produselor returnate în vederea certificării documentului de recepţie.

(4) Autoritatea vamală va analiza datele din documentul de recepţie certificat de reprezentantul acestei autorităţi, prezentat în copie, odată cu informaţiile prezentate de antrepozitar şi va comunica acestuia, în termen de 5 zile lucrătoare de la data documentului de recepţie, punctul de vedere asupra unei eventuale cereri de restituire a accizelor plătite pentru produsele returnate în antrepozitul fiscal.

(5) Pentru a beneficia de restituirea accizelor antrepozitarul autorizat va depune o cerere în acest sens la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, însoţită de următoarele documente:

  • a) copia documentului de recepţie certificat de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale;
  • b) adresa prin care se comunică punctul de vedere al autorităţii vamale teritoriale, în original şi copie;
  • c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de antrepozitul fiscal care solicită restituirea accizelor.

(6) Autoritatea fiscală teritorială va analiza cererea şi documentaţia depuse de antrepozitul fiscal şi va decide asupra restituirii accizelor.

(7) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum în România de un destinatar înregistrat, accizele pot fi restituite la cererea acestuia, cerere care se va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, cu 7 zile lucrătoare înainte ca produsele accizabile să fie returnate antrepozitului fiscal din statul membru de expediţie. Concomitent acest fapt va fi notificat şi la autoritatea vamală teritorială pentru o posibilă verificare din partea acestei autorităţi.

(8) În situaţia prevăzută la alin. (7), cererea de restituire va fi însoţită de următoarele documente:

  • a) o notă justificativă privind cauzele, cantităţile de produse accizabile şi locul/locurile unde se află produsele ce urmează să fie returnate;
  • b) documentele care justifică faptul că produsele respective au fost achiziţionate de la antrepozitul fiscal din statul membru de expediţie;
  • c) documentul care atestă că accizele au fost plătite în România.

(9) În cazul produselor accizabile provenite din achiziţii intracomunitare, retrase de pe piaţă, acestea pot fi returnate antrepozitului fiscal din statul membru de expediţie, în condiţiile stabilite de acel stat membru, de antrepozitul fiscal sau destinatarul înregistrat din România care a efectuat achiziţia. Imediat ce produsele au fost returnate antrepozitului fiscal din statul membru de expediţie, în completarea documentelor prevăzute la alin. (8) antrepozitul fiscal sau destinatarul înregistrat din România va transmite autorităţii fiscale teritoriale o copie a documentului sau a documentelor care atestă returul şi recepţia produselor.

(10) Pentru produsele accizabile provenite din operaţiuni de import, ce urmează a fi returnate furnizorului extern, operatorul economic importator poate beneficia de restituirea accizelor, cu îndeplinirea următoarelor cerinţe:

  • a) să depună cererea de restituire la autoritatea vamală teritorială, cu 7 zile lucrătoare înainte ca produsele accizabile să fie returnate, pentru o posibilă verificare din partea acestei autorităţi;
  • b) cererea de restituire să fie însoţită de:
    • 1. o notă justificativă privind cauzele, cantităţile de produse accizabile şi locul/locurile unde se află produsele ce urmează să fie returnate;
    • 2. documentul care atestă că accizele au fost plătite de importator.

(11) Imediat ce produsele au fost returnate furnizorului extern, importatorul din România va transmite autorităţii vamale teritoriale o copie a documentului sau a documentelor care atestă returul şi recepţia produselor.

(12) În cazul produselor supuse marcării prin banderole sau timbre, operatorul economic care solicită restituirea accizelor este obligat să întocmească un registru care să conţină următoarele informaţii:

  • a) cantitatea produselor accizabile eliberate pentru consum sau importate care fac obiectul restituirii accizelor;
  • b) data la care produsele au fost eliberate pentru consum sau importate;
  • c) seria şi numărul de identificare ale banderolelor sau timbrelor;
  • d) valoarea accizelor plătite pentru produsele eliberate pentru consum sau importate;
  • e) regimul care urmează a fi aplicat produselor care fac obiectul restituirii accizelor.

(13) Restituirea accizelor va fi efectuată potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(14) Produsele supuse accizelor, eliberate pentru consum sau importate în România, care fac obiectul returului către furnizorul extern, atunci când urmează a fi distruse, pot fi supuse operaţiunii de distrugere în România.

(15) Responsabilitatea distrugerii o are antrepozitul fiscal, destinatarul înregistrat sau operatorul economic importator care a eliberat produsele accizabile pentru consum în România.

(16) Distrugerea produselor accizabile poate fi efectuată la cererea operatorului economic, în baza aprobării date de autoritatea vamală teritorială.

(17) Cererea va fi însoţită de următoarele documente:

  • a) o notă justificativă privind cauzele, cantităţile de produse accizabile şi locul/locurile unde se află produsele ce urmează a fi distruse;
  • b) documentele justificative care confirmă cauzele care determină distrugerea produselor;
  • c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de operatorul economic care solicită restituirea accizelor şi procedura care urmează a fi aplicată produselor care fac obiectul restituirii accizelor (reciclare, recondiţionare, distrugere).

(18) Pentru produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole, returnate în antrepozitul fiscal din România, în vederea reciclării sau recondiţionării, dezlipirea marcajelor se va efectua sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale şi vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala antrepozitului fiscal.

(19) În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole, înainte de returnarea produselor în antrepozitul fiscal din alt stat membru ori producătorului dintr-o ţară terţă, se va efectua dezlipirea marcajelor sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale şi vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala operatorului economic care returnează marcajele.

(20) Nu intră sub incidenţa restituirii accizelor produsele care au fost eliberate pentru consum cu mai mult de 2 ani înainte de data depunerii cererii de restituire.

(1) Cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 206^44 alin. (7), la art. 206^47 alin. (5) şi la art. 206^49 alin. (3) şi (4), precum şi a cazurilor prevăzute la art. 206^58 - 206^60, accizele privind produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum pot fi, la solicitarea persoanei în cauză, restituite sau remise de către autorităţile competente din statele membre unde respectivele produse au fost eliberate pentru consum, în situaţiile prevăzute de statele membre şi în conformitate cu condiţiile stabilite de statul membru în cauză, în scopul de a preveni orice formă posibilă de evaziune sau de abuz. O astfel de restituire sau de remitere nu poate genera alte scutiri decât cele prevăzute la art. 206^56 şi art. 206^58 - 206^60.

(2) Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plătite vor putea fi restituite în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(3) Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele plătite pot fi restituite în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(4) Acciza restituită nu poate depăşi suma efectiv plătită.

Norme Metodologice

98. (1) Pentru produsele returnate în antrepozitele fiscale din România în vederea reciclării, recondiţionării sau distrugerii, după caz, accizele plătite ca urmare a eliberării pentru consum a acestor produse pot fi restituite la cererea antrepozitarului autorizat care a eliberat pentru consum produsele respective.

(2) Antrepozitarul autorizat va înştiinţa în scris autoritatea vamală teritorială cazul returului produselor cu cel puţin două zile înainte de efectuarea returului produselor, printr-o notificare în care se vor menţiona cauzele, cantităţile de produse accizabile care fac obiectul returului în antrepozitul fiscal, data eliberării pentru consum, valoarea accizelor aferente, data şi locul/locurile de unde urmează să fie retrase produsele respective, precum şi procedura care urmează a fi aplicată produselor care fac obiectul restituirii accizelor (reciclare, recondiţionare, distrugere).

(3) Autoritatea vamală teritorială va desemna un reprezentant care să asiste la recepţia produselor returnate în vederea certificării documentului de recepţie.

(4) Autoritatea vamală va analiza datele din documentul de recepţie certificat de reprezentantul acestei autorităţi, prezentat în copie, odată cu informaţiile prezentate de antrepozitar şi va comunica acestuia, în termen de 5 zile lucrătoare de la data documentului de recepţie, punctul de vedere asupra unei eventuale cereri de restituire a accizelor plătite pentru produsele returnate în antrepozitul fiscal.

(5) Pentru a beneficia de restituirea accizelor antrepozitarul autorizat va depune o cerere în acest sens la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, însoţită de următoarele documente:

  • a) copia documentului de recepţie certificat de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale;
  • b) adresa prin care se comunică punctul de vedere al autorităţii vamale teritoriale, în original şi copie;
  • c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de antrepozitul fiscal care solicită restituirea accizelor.

(6) Autoritatea fiscală teritorială va analiza cererea şi documentaţia depuse de antrepozitul fiscal şi va decide asupra restituirii accizelor.

(7) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum în România de un destinatar înregistrat, accizele pot fi restituite la cererea acestuia, cerere care se va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, cu 7 zile lucrătoare înainte ca produsele accizabile să fie returnate antrepozitului fiscal din statul membru de expediţie. Concomitent acest fapt va fi notificat şi la autoritatea vamală teritorială pentru o posibilă verificare din partea acestei autorităţi.

(8) În situaţia prevăzută la alin. (7), cererea de restituire va fi însoţită de următoarele documente:

  • a) o notă justificativă privind cauzele, cantităţile de produse accizabile şi locul/locurile unde se află produsele ce urmează să fie returnate;
  • b) documentele care justifică faptul că produsele respective au fost achiziţionate de la antrepozitul fiscal din statul membru de expediţie;
  • c) documentul care atestă că accizele au fost plătite în România.

(9) În cazul produselor accizabile provenite din achiziţii intracomunitare, retrase de pe piaţă, acestea pot fi returnate antrepozitului fiscal din statul membru de expediţie, în condiţiile stabilite de acel stat membru, de antrepozitul fiscal sau destinatarul înregistrat din România care a efectuat achiziţia. Imediat ce produsele au fost returnate antrepozitului fiscal din statul membru de expediţie, în completarea documentelor prevăzute la alin. (8) antrepozitul fiscal sau destinatarul înregistrat din România va transmite autorităţii fiscale teritoriale o copie a documentului sau a documentelor care atestă returul şi recepţia produselor.

(10) Pentru produsele accizabile provenite din operaţiuni de import, ce urmează a fi returnate furnizorului extern, operatorul economic importator poate beneficia de restituirea accizelor, cu îndeplinirea următoarelor cerinţe:

  • a) să depună cererea de restituire la autoritatea vamală teritorială, cu 7 zile lucrătoare înainte ca produsele accizabile să fie returnate, pentru o posibilă verificare din partea acestei autorităţi;
  • b) cererea de restituire să fie însoţită de:
    • 1. o notă justificativă privind cauzele, cantităţile de produse accizabile şi locul/locurile unde se află produsele ce urmează să fie returnate;
    • 2. documentul care atestă că accizele au fost plătite de importator.

(11) Imediat ce produsele au fost returnate furnizorului extern, importatorul din România va transmite autorităţii vamale teritoriale o copie a documentului sau a documentelor care atestă returul şi recepţia produselor.

(12) În cazul produselor supuse marcării prin banderole sau timbre, operatorul economic care solicită restituirea accizelor este obligat să întocmească un registru care să conţină următoarele informaţii:

  • a) cantitatea produselor accizabile eliberate pentru consum sau importate care fac obiectul restituirii accizelor;
  • b) data la care produsele au fost eliberate pentru consum sau importate;
  • c) seria şi numărul de identificare ale banderolelor sau timbrelor;
  • d) valoarea accizelor plătite pentru produsele eliberate pentru consum sau importate;
  • e) regimul care urmează a fi aplicat produselor care fac obiectul restituirii accizelor.

(13) Restituirea accizelor va fi efectuată potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(14) Produsele supuse accizelor, eliberate pentru consum sau importate în România, care fac obiectul returului către furnizorul extern, atunci când urmează a fi distruse, pot fi supuse operaţiunii de distrugere în România.

(15) Responsabilitatea distrugerii o are antrepozitul fiscal, destinatarul înregistrat sau operatorul economic importator care a eliberat produsele accizabile pentru consum în România.

(16) Distrugerea produselor accizabile poate fi efectuată la cererea operatorului economic, în baza aprobării date de autoritatea vamală teritorială.

(17) Cererea va fi însoţită de următoarele documente:

  • a) o notă justificativă privind cauzele, cantităţile de produse accizabile şi locul/locurile unde se află produsele ce urmează a fi distruse;
  • b) documentele justificative care confirmă cauzele care determină distrugerea produselor;
  • c) documentul care atestă că accizele au fost plătite de operatorul economic care solicită restituirea accizelor şi procedura care urmează a fi aplicată produselor care fac obiectul restituirii accizelor (reciclare, recondiţionare, distrugere).

(18) Pentru produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole, returnate în antrepozitul fiscal din România, în vederea reciclării sau recondiţionării, dezlipirea marcajelor se va efectua sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale şi vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala antrepozitului fiscal.

(19) În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole, înainte de returnarea produselor în antrepozitul fiscal din alt stat membru ori producătorului dintr-o ţară terţă, se va efectua dezlipirea marcajelor sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale şi vor fi consemnate într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A., operaţiunea de distrugere efectuându-se pe cheltuiala operatorului economic care returnează marcajele.

(20) Nu intră sub incidenţa restituirii accizelor produsele care au fost eliberate pentru consum cu mai mult de 2 ani înainte de data depunerii cererii de restituire.

Sectiunea 11 - Deplasarea intracomunitara si impozitarea produselor accizabile dupa eliberarea pentru consum

Art. 206^43 - Persoane fizice

(1) Accizele pentru produsele accizabile achiziţionate de o persoană fizică pentru uz propriu şi transportate personal de aceasta în România sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziţionează produsele accizabile.

(2) Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se vor avea în vedere cel puţin următoarele cerinţe:

  • a) statutul comercial al celui care deţine produsele accizabile şi motivele pentru care le deţine;
  • b) locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat;
  • c) orice document referitor la produsele accizabile;
  • d) natura produselor accizabile;
  • e) cantitatea de produse accizabile.

(3) Produsele achiziţionate de persoanele fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi în cantităţile prevăzute în normele metodologice.

(4) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute în normele metodologice şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datorează acciza în România.

(5) Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de uleiuri minerale eliberate deja pentru consum într-un alt stat membru, dacă aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor mijloace de transport atipice de către o persoană fizică sau în numele acesteia. În sensul acestui alineat, mijloace de transport atipice înseamnă transportul de combustibil în alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau în canistre adecvate pentru combustibili şi transportul de produse lichide pentru încălzire în alte recipiente decât în camioane-cisternă folosite în numele unor operatori economici profesionişti.

Norme Metodologice

99. (1) Pentru stabilirea destinaţiei comerciale a produselor accizabile achiziţionate dintr-un alt stat membru de persoane fizice din România, se vor avea în vedere următoarele cerinţe:

  • a) statutul comercial al deţinătorului şi motivele deţinerii produselor;
  • b) locul în care se află produsele sau, dacă este cazul, mijlocul de transport utilizat;
  • c) orice alt document cu privire la produsele respective;
  • d) natura produselor;
  • e) cantitatea de produse.

(2) Se consideră achiziţii pentru uz propriu produsele cumpărate şi transportate de persoane fizice până în următoarele limite cantitative:

  • A. tutunuri prelucrate:
    • 1. ţigarete - 800 bucăţi;
    • 2. ţigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 bucăţi;
    • 3. ţigări de foi - 200 bucăţi;
    • 4. tutun de fumat - 1 kg;
  • B. băuturi alcoolice:
    • 1. băuturi spirtoase - 10 litri;
    • 2. produse intermediare - 20 litri;
    • 3. vinuri şi băuturi fermentate - 90 litri;
    • 4. bere - 110 litri.

(3) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor stabilite la alin. (2) se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale, iar pentru acestea se vor respecta prevederile art. 206^44 din Codul fiscal.

(4) Autoritatea vamală competentă poate stabili pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1) dacă produsele deţinute în cantităţi inferioare sau egale limitelor prevăzute la alin. (2) sunt destinate scopurilor comerciale.

(1) Accizele pentru produsele accizabile achiziţionate de o persoană fizică pentru uz propriu şi transportate personal de aceasta în România sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziţionează produsele accizabile.

(2) Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se vor avea în vedere cel puţin următoarele cerinţe:

  • a) statutul comercial al celui care deţine produsele accizabile şi motivele pentru care le deţine;
  • b) locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat;
  • c) orice document referitor la produsele accizabile;
  • d) natura produselor accizabile;
  • e) cantitatea de produse accizabile.

(3) Produsele achiziţionate de persoanele fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi în cantităţile prevăzute în normele metodologice.

(4) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute în normele metodologice şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datorează acciza în România.

(5) Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de uleiuri minerale eliberate deja pentru consum într-un alt stat membru, dacă aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor mijloace de transport atipice de către o persoană fizică sau în numele acesteia. În sensul acestui alineat, mijloace de transport atipice înseamnă transportul de combustibil în alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau în canistre adecvate pentru combustibili şi transportul de produse lichide pentru încălzire în alte recipiente decât în camioane-cisternă folosite în numele unor operatori economici profesionişti.

Norme Metodologice

99. (1) Pentru stabilirea destinaţiei comerciale a produselor accizabile achiziţionate dintr-un alt stat membru de persoane fizice din România, se vor avea în vedere următoarele cerinţe:

  • a) statutul comercial al deţinătorului şi motivele deţinerii produselor;
  • b) locul în care se află produsele sau, dacă este cazul, mijlocul de transport utilizat;
  • c) orice alt document cu privire la produsele respective;
  • d) natura produselor;
  • e) cantitatea de produse.

(2) Se consideră achiziţii pentru uz propriu produsele cumpărate şi transportate de persoane fizice până în următoarele limite cantitative:

  • A. tutunuri prelucrate:
    • 1. ţigarete - 800 bucăţi;
    • 2. ţigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 bucăţi;
    • 3. ţigări de foi - 200 bucăţi;
    • 4. tutun de fumat - 1 kg;
  • B. băuturi alcoolice:
    • 1. băuturi spirtoase - 10 litri;
    • 2. produse intermediare - 20 litri;
    • 3. vinuri şi băuturi fermentate - 90 litri;
    • 4. bere - 110 litri.

(3) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor stabilite la alin. (2) se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale, iar pentru acestea se vor respecta prevederile art. 206^44 din Codul fiscal.

(4) Autoritatea vamală competentă poate stabili pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1) dacă produsele deţinute în cantităţi inferioare sau egale limitelor prevăzute la alin. (2) sunt destinate scopurilor comerciale.

Art. 206^44 - Produse cu accize platite, detinute in scopuri comerciale in Romania

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 206^47 alin. (1), în cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un stat membru sunt deţinute în scopuri comerciale în România pentru a fi livrate sau utilizate pe teritoriul acesteia, produsele în cauză sunt supuse accizelor, iar accizele devin exigibile în România.

(2) În sensul prezentului articol, deţinere în scopuri comerciale înseamnă deţinerea de produse accizabile de către o altă persoană decât o persoană fizică sau de către o persoană fizică în alte scopuri decât pentru uz propriu şi transportarea de către aceasta, în conformitate cu art. 206^43.

(3) Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în România.

(4) Persoana plătitoare de accize devenite exigibile este, în cazurile prevăzute la alin. (1), persoana care efectuează livrarea sau deţine produsele destinate livrării sau căreia îi sunt livrate produsele în România.

(5) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 206^49, în cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un stat membru se deplasează în cadrul Comunităţii în scopuri comerciale, produsele în cauză nu sunt considerate ca fiind deţinute în aceste scopuri până în momentul în care ajung în România, cu condiţia ca deplasarea să se realizeze pe baza formalităţilor prevăzute la art. 206^45 alin. (1) şi (2).

(6) Produsele accizabile deţinute la bordul unei nave sau al unei aeronave care efectuează traversări sau zboruri între un alt stat membru şi România, dar care nu sunt disponibile pentru vânzare în momentul în care nava sau aeronava se află pe teritoriul unuia dintre cele două state membre, nu sunt considerate ca fiind deţinute în statul membru respectiv în scopuri comerciale.

(7) În cazul produselor accizabile care au fost deja eliberate pentru consum în România şi care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia, la cerere, de restituirea sau de remiterea accizelor dacă autoritatea competentă constată că accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în acel stat membru, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

100. (1) Comerciantul expeditor care doreşte să solicite restituirea accizelor pentru produsele ce urmează a fi expediate pentru consum într-un alt stat membru trebuie să depună la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, cu cel puţin 48 de ore înainte de expedierea produselor, o cerere de restituire, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 43, şi să facă dovada că pentru acele produse accizele au fost plătite.

(2) După recepţia produselor de către destinatar, comerciantul expeditor va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în vederea restituirii accizelor, documentul prevăzut la art. 206^46 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, pe care este menţionat tratamentul fiscal al produselor accizabile în statul membru de destinaţie. De asemenea, comerciantul expeditor va prezenta datele de identificare ale autorităţii competente din statul membru de destinaţie, în vederea unei posibile confirmări că accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în acel stat membru.

(3) Acciza de restituit va fi aferentă cantităţilor expediate şi efectiv recepţionate.

(4) Restituirea accizelor se face potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(5) Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate pentru consum în România şi care sunt destinate consumului în alt stat membru, accizele se pot restitui de către autoritatea fiscală teritorială numai în limita unei valori corespunzătoare valorii accizelor aferente cantităţii de produse marcate şi expediate. Dezlipirea marcajelor se face sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale, la solicitarea comerciantului expeditor.

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 206^47 alin. (1), în cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un stat membru sunt deţinute în scopuri comerciale în România pentru a fi livrate sau utilizate pe teritoriul acesteia, produsele în cauză sunt supuse accizelor, iar accizele devin exigibile în România.

(2) În sensul prezentului articol, deţinere în scopuri comerciale înseamnă deţinerea de produse accizabile de către o altă persoană decât o persoană fizică sau de către o persoană fizică în alte scopuri decât pentru uz propriu şi transportarea de către aceasta, în conformitate cu art. 206^43.

(3) Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în România.

(4) Persoana plătitoare de accize devenite exigibile este, în cazurile prevăzute la alin. (1), persoana care efectuează livrarea sau deţine produsele destinate livrării sau căreia îi sunt livrate produsele în România.

(5) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 206^49, în cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un stat membru se deplasează în cadrul Comunităţii în scopuri comerciale, produsele în cauză nu sunt considerate ca fiind deţinute în aceste scopuri până în momentul în care ajung în România, cu condiţia ca deplasarea să se realizeze pe baza formalităţilor prevăzute la art. 206^45 alin. (1) şi (2).

(6) Produsele accizabile deţinute la bordul unei nave sau al unei aeronave care efectuează traversări sau zboruri între un alt stat membru şi România, dar care nu sunt disponibile pentru vânzare în momentul în care nava sau aeronava se află pe teritoriul unuia dintre cele două state membre, nu sunt considerate ca fiind deţinute în statul membru respectiv în scopuri comerciale.

(7) În cazul produselor accizabile care au fost deja eliberate pentru consum în România şi care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia, la cerere, de restituirea sau de remiterea accizelor dacă autoritatea competentă constată că accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în acel stat membru, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

100. (1) Comerciantul expeditor care doreşte să solicite restituirea accizelor pentru produsele ce urmează a fi expediate pentru consum într-un alt stat membru trebuie să depună la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, cu cel puţin 48 de ore înainte de expedierea produselor, o cerere de restituire, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 43, şi să facă dovada că pentru acele produse accizele au fost plătite.

(2) După recepţia produselor de către destinatar, comerciantul expeditor va depune la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în vederea restituirii accizelor, documentul prevăzut la art. 206^46 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, pe care este menţionat tratamentul fiscal al produselor accizabile în statul membru de destinaţie. De asemenea, comerciantul expeditor va prezenta datele de identificare ale autorităţii competente din statul membru de destinaţie, în vederea unei posibile confirmări că accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în acel stat membru.

(3) Acciza de restituit va fi aferentă cantităţilor expediate şi efectiv recepţionate.

(4) Restituirea accizelor se face potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(5) Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate pentru consum în România şi care sunt destinate consumului în alt stat membru, accizele se pot restitui de către autoritatea fiscală teritorială numai în limita unei valori corespunzătoare valorii accizelor aferente cantităţii de produse marcate şi expediate. Dezlipirea marcajelor se face sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale, la solicitarea comerciantului expeditor.

Art. 206^45 - Deplasarea intracomunitara a produselor cu accize platite

(1) În situaţia prevăzută la art. 206^44 alin. (1), produsele accizabile circulă între România şi alt stat membru sau între alt stat membru şi România, împreună cu un document de însoţire care conţine datele principale din documentul prevăzut la art. 206^31 alin. (1). Structura şi conţinutul documentului de însoţire sunt stabilite de Comisia Europeană.

(2) Persoanele prevăzute la art. 206^44 alin. (4) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

  • a) înaintea expedierii produselor, să depună o declaraţie la autoritatea competentă teritorială şi să garanteze plata accizelor;
  • b) să plătească accizele în prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au recepţionat produsele;
  • c) să accepte orice control care să permită autorităţii competente teritoriale să se asigure că produsele accizabile au fost efectiv primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.

Norme Metodologice

101. (1) În situaţia în care un comerciant din România urmează să primească produse accizabile eliberate pentru consum în alt stat membru, exigibilitatea accizelor ia naştere la momentul recepţiei produselor.

(2) Comerciantul din România prevăzut la alin. (1) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

  • a) înainte de expedierea produselor accizabile de furnizorul din alt stat membru, să depună o declaraţie cu privire la acest fapt la autoritatea vamală teritorială şi să garanteze plata accizelor aferente produselor accizabile pe care urmează să le primească;
  • b) să plătească accizele în prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au recepţionat produsele;
  • c) să anunţe autoritatea vamală teritorială în raza căreia au fost primite produsele accizabile şi să păstreze produsele în locul de recepţie cel puţin 48 de ore pentru a permite acestei autorităţi să se asigure că produsele au fost efectiv primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.

(3) Pentru aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice, accizele plătite de către comerciantul din România ca urmare a achiziţiei de la un furnizor dintr-un alt stat membru pot fi restituite la cererea comerciantului care s-a conformat cerinţelor prevăzute la alin. (2) al art. 206^45 din Codul fiscal.

(4) Cererea de restituire va fi însoţită de:

  • a) documentul care să ateste că acciza a fost plătită; şi
  • b) copiile documentelor care fac dovada că livrarea s-a efectuat către un antrepozit fiscal de producţie băuturi alcoolice la preţuri fără accize; sau
  • c) copiile documentelor care fac dovada că livrarea s-a efectuat către un operator economic producător de băuturi nealcoolice ori produse alimentare, în care să fie înscrisă menţiunea "scutit de accize".

(1) În situaţia prevăzută la art. 206^44 alin. (1), produsele accizabile circulă între România şi alt stat membru sau între alt stat membru şi România, împreună cu un document de însoţire care conţine datele principale din documentul prevăzut la art. 206^31 alin. (1). Structura şi conţinutul documentului de însoţire sunt stabilite de Comisia Europeană.

(2) Persoanele prevăzute la art. 206^44 alin. (4) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

  • a) înaintea expedierii produselor, să depună o declaraţie la autoritatea competentă teritorială şi să garanteze plata accizelor;
  • b) să plătească accizele în prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au recepţionat produsele;
  • c) să accepte orice control care să permită autorităţii competente teritoriale să se asigure că produsele accizabile au fost efectiv primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.

Norme Metodologice

101. (1) În situaţia în care un comerciant din România urmează să primească produse accizabile eliberate pentru consum în alt stat membru, exigibilitatea accizelor ia naştere la momentul recepţiei produselor.

(2) Comerciantul din România prevăzut la alin. (1) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

  • a) înainte de expedierea produselor accizabile de furnizorul din alt stat membru, să depună o declaraţie cu privire la acest fapt la autoritatea vamală teritorială şi să garanteze plata accizelor aferente produselor accizabile pe care urmează să le primească;
  • b) să plătească accizele în prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au recepţionat produsele;
  • c) să anunţe autoritatea vamală teritorială în raza căreia au fost primite produsele accizabile şi să păstreze produsele în locul de recepţie cel puţin 48 de ore pentru a permite acestei autorităţi să se asigure că produsele au fost efectiv primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.

(3) Pentru aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice, accizele plătite de către comerciantul din România ca urmare a achiziţiei de la un furnizor dintr-un alt stat membru pot fi restituite la cererea comerciantului care s-a conformat cerinţelor prevăzute la alin. (2) al art. 206^45 din Codul fiscal.

(4) Cererea de restituire va fi însoţită de:

  • a) documentul care să ateste că acciza a fost plătită; şi
  • b) copiile documentelor care fac dovada că livrarea s-a efectuat către un antrepozit fiscal de producţie băuturi alcoolice la preţuri fără accize; sau
  • c) copiile documentelor care fac dovada că livrarea s-a efectuat către un operator economic producător de băuturi nealcoolice ori produse alimentare, în care să fie înscrisă menţiunea "scutit de accize".
Art. 206^46 - Documentul de insotire

(1) Documentul de însoţire se întocmeşte de către furnizor în 3 exemplare şi se utilizează după cum urmează:

  • a) primul exemplar rămâne la furnizor;
  • b) exemplarele 2 şi 3 însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până la primitor;
  • c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
  • d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit furnizorului, cu certificarea recepţiei şi cu menţionarea tratamentului fiscal ulterior al produselor accizabile în statul membru de destinaţie, dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în scop de restituire de accize.

(2) Modelul documentului de însoţire va fi prevăzut în normele metodologice.

Norme Metodologice

102. (1) Documentul de însoţire se utilizează în cazul deplasării produselor accizabile care au fost eliberate pentru consum în România către un destinatar dintr-un stat membru în scop comercial.

(2) Documentul de însoţire este utilizat şi în cazul circulaţiei intracomunitare a alcoolului complet denaturat.

(3) Modelul documentului de însoţire este în conformitate cu legislaţia comunitară şi este prevăzut în anexa nr. 44.

(4) În cazurile menţionate la alin. (1) şi (2) pentru produsele accizabile deja eliberate pentru consum într-un stat membru şi care sunt destinate a fi utilizate în scop comercial în România, deplasarea produselor va fi însoţită de documentul de însoţire sau de un document comercial care să conţină aceleaşi informaţii, stabilit de statul membru de expediţie.

(1) Documentul de însoţire se întocmeşte de către furnizor în 3 exemplare şi se utilizează după cum urmează:

  • a) primul exemplar rămâne la furnizor;
  • b) exemplarele 2 şi 3 însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până la primitor;
  • c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
  • d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit furnizorului, cu certificarea recepţiei şi cu menţionarea tratamentului fiscal ulterior al produselor accizabile în statul membru de destinaţie, dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în scop de restituire de accize.

(2) Modelul documentului de însoţire va fi prevăzut în normele metodologice.

Norme Metodologice

102. (1) Documentul de însoţire se utilizează în cazul deplasării produselor accizabile care au fost eliberate pentru consum în România către un destinatar dintr-un stat membru în scop comercial.

(2) Documentul de însoţire este utilizat şi în cazul circulaţiei intracomunitare a alcoolului complet denaturat.

(3) Modelul documentului de însoţire este în conformitate cu legislaţia comunitară şi este prevăzut în anexa nr. 44.

(4) În cazurile menţionate la alin. (1) şi (2) pentru produsele accizabile deja eliberate pentru consum într-un stat membru şi care sunt destinate a fi utilizate în scop comercial în România, deplasarea produselor va fi însoţită de documentul de însoţire sau de un document comercial care să conţină aceleaşi informaţii, stabilit de statul membru de expediţie.

Art. 206^47 - Vanzarea la distanta

(1) Produsele accizabile deja eliberate pentru consum într-un stat membru, care sunt achiziţionate de o persoană, alta decât un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat, stabilită în România, care nu exercită o activitate economică independentă, şi care sunt expediate ori transportate către România, direct sau indirect, de către vânzător ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în România.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), accizele devin exigibile în România în momentul livrării produselor accizabile. Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile. Accizele se plătesc în conformitate cu procedura stabilită în normele metodologice.

(3) Persoana plătitoare de accize în România este fie vânzătorul, fie un reprezentant fiscal stabilit în România şi autorizat de autorităţile competente din România. Atunci când vânzătorul nu respectă dispoziţiile alin. (4) lit. a), persoana plătitoare de accize este destinatarul produselor accizabile.

(4) Vânzătorul sau reprezentantul fiscal trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

  • a) înainte de expedierea produselor accizabile, trebuie să se înregistreze şi să garanteze plata accizelor în condiţiile stabilite şi la autoritatea competentă, prevăzute în normele metodologice;
  • b) să plătească accizele la autoritatea competentă prevăzută la lit. a), după sosirea produselor accizabile;
  • c) să ţină evidenţe contabile ale livrărilor de produse accizabile.

(5) Produsele accizabile deja eliberate pentru consum în România, care sunt achiziţionate de o persoană, alta decât un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat, stabilită în alt stat membru, care nu exercită o activitate economică independentă, şi care sunt expediate ori transportate către acel stat membru, direct sau indirect, de către vânzător ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în acel stat membru. Accizele percepute în România se restituie sau se remit, la solicitarea vânzătorului, dacă vânzătorul ori reprezentantul său fiscal a urmat procedurile stabilite la alin. (4), potrivit cerinţelor stabilite de autoritatea competentă din statul membru de destinaţie.

Norme Metodologice

103. (1) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum într-un stat membru şi destinate ulterior vânzării unei persoane din România care nu desfăşoară o activitate economică independentă, vânzătorul din acel stat membru sau reprezentantul său fiscal stabilit în România trebuie să se înregistreze şi să garanteze plata accizelor la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi are domiciliul persoana care primeşte produsele accizabile.

(2) Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în România şi să fie autorizat de către autoritatea vamală teritorială.

(3) În scopul obţinerii autorizaţiei, reprezentantul fiscal va depune la autoritatea vamală teritorială o cerere însoţită de următoarele documente:

  • a) actul constitutiv al reprezentantului fiscal, care îi permite desfăşurarea acestei activităţi;
  • b) contractul de reprezentare încheiat cu vânzătorul.

(4) Modelul cererii privind acordarea autorizaţiei de reprezentant fiscal este prevăzut în anexa nr. 45.

(5) Autorizarea ca reprezentant fiscal nu poate fi acordată decât persoanelor care oferă garanţiile necesare pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor legale şi pentru care măsurile de urmărire şi control necesare pot fi asigurate fără a fi necesare cheltuieli administrative suplimentare.

(6) Cererea de autorizare nu poate fi aprobată în cazul persoanelor care au săvârşit o infracţiune sau încălcări repetate în legătură cu reglementările vamale sau fiscale.

(7) Decizia de neacordare a autorizaţiei va fi comunicată în scris, odată cu motivele ce au condus la acest fapt.

(8) Autorizaţia este revocată sau modificată atunci când una sau mai multe condiţii prevăzute pentru emiterea acesteia nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite.

(9) Autorizaţia poate fi revocată atunci când titularul acesteia nu se conformează unei obligaţii care îi revine, după caz, din deţinerea acestei autorizaţii.

(10) Autorizaţia se revocă în cazul în care după emiterea acesteia se săvârşeşte una din faptele menţionate la alin. (6).

(11) Revocarea sau modificarea autorizaţiei se aduce la cunoştinţa titularului acesteia.

(12) Revocarea sau modificarea autorizaţiei produce efecte de la data la care ea a fost adusă la cunoştinţă. Totuşi, în cazuri excepţionale şi în măsura în care interesele legitime ale titularului autorizaţiei impun aceasta, autoritatea vamală teritorială poate stabili o dată ulterioară pentru producerea efectelor.

(13) Pentru situaţia prevăzută la alin. (1) plata accizelor se efectuează prin unitatea de Trezorerie a Statului care deserveşte autoritatea fiscală teritorială în raza căreia se află domiciliul persoanei care primeşte produsele accizabile.

(14) Termenul de plată a accizelor îl constituie ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a avut loc recepţia mărfurilor de către destinatar.

(15) În situaţia în care vânzătorul nu respectă prevederile alin. (1) obligaţia de plată a accizelor în România revine persoanei care primeşte produsele accizabile.

(16) Pentru produsele accizabile deja eliberate pentru consum în România destinate vânzării unei persoane din alt stat membru care nu este antrepozitar autorizat sau destinatar înregistrat şi nu desfăşoară o activitate economică independentă, vânzătorul din România sau reprezentantul său fiscal stabilit în acel alt stat membru trebuie să se înregistreze şi să garanteze plata accizelor la autoritatea competentă din acel stat membru.

(17) Persoanele menţionate la alin. (16) trebuie să ţină o evidenţă strictă a tuturor livrărilor de produse în cazul vânzării la distanţă, în care trebuie să înregistreze pentru fiecare livrare:

  • a) numărul de ordine corespunzător livrării;
  • b) data livrării;
  • c) numărul facturii sau al altui document comercial care înlocuieşte factura;
  • d) ţara de destinaţie;
  • e) datele de identificare ale destinatarului: denumirea, adresa;
  • f) grupa de produse expediate, inclusiv codurile NC corespunzătoare;
  • g) cantitatea de produse expediată, exprimată în unităţi de măsură corespunzătoare regulilor de calcul al accizei;
  • h) nivelul garanţiei constituită în statul de destinaţie;
  • i) dovada primirii produselor de către destinatar;
  • j) dovada plăţii accizelor în statul membru de destinaţie;
  • k) cuantumul accizelor solicitate a fi restituite;
  • l) data solicitării restituirii accizelor.

(18) Vânzătorul va depune la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi are sediul o cerere de restituire, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 46, menţionând livrările efectuate în cadrul vânzării la distanţă, pentru care s-au plătit accizele pe teritoriul statelor membre de destinaţie, pe parcursul unui trimestru.

(19) Cererea se va depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului în care au fost plătite accizele în statele membre de destinaţie şi va cuprinde informaţii referitoare la cantităţile de produse accizabile şi numerele de ordine corespunzătoare livrărilor pentru care se solicită restituirea, precum şi suma totală de restituit.

(20) Operaţiunea care generează dreptul de restituire o constituie momentul plăţii accizelor în statul membru de destinaţie.

(21) Vânzătorul are obligaţia să păstreze la dispoziţia autorităţii fiscale teritoriale, pe o perioadă de 5 ani, facturile şi toate documentele care atestă atât plata accizelor pe teritoriul naţional pentru produsele expediate, cât şi plata accizelor în statele membre de destinaţie.

(22) Autoritatea fiscală teritorială analizează cererea şi documentele prezentate de vânzător şi, dacă acestea se justifică, va restitui accizele solicitate.

(23) Valoarea accizelor restituite nu poate depăşi valoarea accizelor plătite prin preţul de achiziţie al produselor accizabile.

(1) Produsele accizabile deja eliberate pentru consum într-un stat membru, care sunt achiziţionate de o persoană, alta decât un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat, stabilită în România, care nu exercită o activitate economică independentă, şi care sunt expediate ori transportate către România, direct sau indirect, de către vânzător ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în România.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), accizele devin exigibile în România în momentul livrării produselor accizabile. Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile. Accizele se plătesc în conformitate cu procedura stabilită în normele metodologice.

(3) Persoana plătitoare de accize în România este fie vânzătorul, fie un reprezentant fiscal stabilit în România şi autorizat de autorităţile competente din România. Atunci când vânzătorul nu respectă dispoziţiile alin. (4) lit. a), persoana plătitoare de accize este destinatarul produselor accizabile.

(4) Vânzătorul sau reprezentantul fiscal trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

  • a) înainte de expedierea produselor accizabile, trebuie să se înregistreze şi să garanteze plata accizelor în condiţiile stabilite şi la autoritatea competentă, prevăzute în normele metodologice;
  • b) să plătească accizele la autoritatea competentă prevăzută la lit. a), după sosirea produselor accizabile;
  • c) să ţină evidenţe contabile ale livrărilor de produse accizabile.

(5) Produsele accizabile deja eliberate pentru consum în România, care sunt achiziţionate de o persoană, alta decât un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat, stabilită în alt stat membru, care nu exercită o activitate economică independentă, şi care sunt expediate ori transportate către acel stat membru, direct sau indirect, de către vânzător ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în acel stat membru. Accizele percepute în România se restituie sau se remit, la solicitarea vânzătorului, dacă vânzătorul ori reprezentantul său fiscal a urmat procedurile stabilite la alin. (4), potrivit cerinţelor stabilite de autoritatea competentă din statul membru de destinaţie.

Norme Metodologice

103. (1) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum într-un stat membru şi destinate ulterior vânzării unei persoane din România care nu desfăşoară o activitate economică independentă, vânzătorul din acel stat membru sau reprezentantul său fiscal stabilit în România trebuie să se înregistreze şi să garanteze plata accizelor la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi are domiciliul persoana care primeşte produsele accizabile.

(2) Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în România şi să fie autorizat de către autoritatea vamală teritorială.

(3) În scopul obţinerii autorizaţiei, reprezentantul fiscal va depune la autoritatea vamală teritorială o cerere însoţită de următoarele documente:

  • a) actul constitutiv al reprezentantului fiscal, care îi permite desfăşurarea acestei activităţi;
  • b) contractul de reprezentare încheiat cu vânzătorul.

(4) Modelul cererii privind acordarea autorizaţiei de reprezentant fiscal este prevăzut în anexa nr. 45.

(5) Autorizarea ca reprezentant fiscal nu poate fi acordată decât persoanelor care oferă garanţiile necesare pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor legale şi pentru care măsurile de urmărire şi control necesare pot fi asigurate fără a fi necesare cheltuieli administrative suplimentare.

(6) Cererea de autorizare nu poate fi aprobată în cazul persoanelor care au săvârşit o infracţiune sau încălcări repetate în legătură cu reglementările vamale sau fiscale.

(7) Decizia de neacordare a autorizaţiei va fi comunicată în scris, odată cu motivele ce au condus la acest fapt.

(8) Autorizaţia este revocată sau modificată atunci când una sau mai multe condiţii prevăzute pentru emiterea acesteia nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite.

(9) Autorizaţia poate fi revocată atunci când titularul acesteia nu se conformează unei obligaţii care îi revine, după caz, din deţinerea acestei autorizaţii.

(10) Autorizaţia se revocă în cazul în care după emiterea acesteia se săvârşeşte una din faptele menţionate la alin. (6).

(11) Revocarea sau modificarea autorizaţiei se aduce la cunoştinţa titularului acesteia.

(12) Revocarea sau modificarea autorizaţiei produce efecte de la data la care ea a fost adusă la cunoştinţă. Totuşi, în cazuri excepţionale şi în măsura în care interesele legitime ale titularului autorizaţiei impun aceasta, autoritatea vamală teritorială poate stabili o dată ulterioară pentru producerea efectelor.

(13) Pentru situaţia prevăzută la alin. (1) plata accizelor se efectuează prin unitatea de Trezorerie a Statului care deserveşte autoritatea fiscală teritorială în raza căreia se află domiciliul persoanei care primeşte produsele accizabile.

(14) Termenul de plată a accizelor îl constituie ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a avut loc recepţia mărfurilor de către destinatar.

(15) În situaţia în care vânzătorul nu respectă prevederile alin. (1) obligaţia de plată a accizelor în România revine persoanei care primeşte produsele accizabile.

(16) Pentru produsele accizabile deja eliberate pentru consum în România destinate vânzării unei persoane din alt stat membru care nu este antrepozitar autorizat sau destinatar înregistrat şi nu desfăşoară o activitate economică independentă, vânzătorul din România sau reprezentantul său fiscal stabilit în acel alt stat membru trebuie să se înregistreze şi să garanteze plata accizelor la autoritatea competentă din acel stat membru.

(17) Persoanele menţionate la alin. (16) trebuie să ţină o evidenţă strictă a tuturor livrărilor de produse în cazul vânzării la distanţă, în care trebuie să înregistreze pentru fiecare livrare:

  • a) numărul de ordine corespunzător livrării;
  • b) data livrării;
  • c) numărul facturii sau al altui document comercial care înlocuieşte factura;
  • d) ţara de destinaţie;
  • e) datele de identificare ale destinatarului: denumirea, adresa;
  • f) grupa de produse expediate, inclusiv codurile NC corespunzătoare;
  • g) cantitatea de produse expediată, exprimată în unităţi de măsură corespunzătoare regulilor de calcul al accizei;
  • h) nivelul garanţiei constituită în statul de destinaţie;
  • i) dovada primirii produselor de către destinatar;
  • j) dovada plăţii accizelor în statul membru de destinaţie;
  • k) cuantumul accizelor solicitate a fi restituite;
  • l) data solicitării restituirii accizelor.

(18) Vânzătorul va depune la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi are sediul o cerere de restituire, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 46, menţionând livrările efectuate în cadrul vânzării la distanţă, pentru care s-au plătit accizele pe teritoriul statelor membre de destinaţie, pe parcursul unui trimestru.

(19) Cererea se va depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului în care au fost plătite accizele în statele membre de destinaţie şi va cuprinde informaţii referitoare la cantităţile de produse accizabile şi numerele de ordine corespunzătoare livrărilor pentru care se solicită restituirea, precum şi suma totală de restituit.

(20) Operaţiunea care generează dreptul de restituire o constituie momentul plăţii accizelor în statul membru de destinaţie.

(21) Vânzătorul are obligaţia să păstreze la dispoziţia autorităţii fiscale teritoriale, pe o perioadă de 5 ani, facturile şi toate documentele care atestă atât plata accizelor pe teritoriul naţional pentru produsele expediate, cât şi plata accizelor în statele membre de destinaţie.

(22) Autoritatea fiscală teritorială analizează cererea şi documentele prezentate de vânzător şi, dacă acestea se justifică, va restitui accizele solicitate.

(23) Valoarea accizelor restituite nu poate depăşi valoarea accizelor plătite prin preţul de achiziţie al produselor accizabile.

Art. 206^48 - Distrugeri si pierderi

(1) În situaţiile prevăzute la art. 206^44 alin. (1) şi la art. 206^47 alin. (1), în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a produselor accizabile, în cursul transportului acestora în alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, dintr-un motiv legat de natura produselor, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării de către autorităţile competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru.

(2) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile în cauză va fi dovedită într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală ori pierderea iremediabilă sau din statul membru în care aceasta a fost constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc. Garanţia depusă în temeiul art. 206^45 alin. (2) lit. a) sau al art. 206^47 alin. (4) lit. a) se va elibera.

(3) Regulile şi condiţiile pe baza cărora se determină pierderile menţionate la alin. (1) sunt prevăzute în normele metodologice.

Norme Metodologice

104. (1) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum într-un stat membru, în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a acestora în cursul transportului pe teritoriul României, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră, nu intervine exigibilitatea accizelor în România, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) să se prezinte imediat autorităţii vamale teritoriale dovezi suficiente despre evenimentul produs, precum şi informaţii precise cu privire la cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România, de către expeditor, transportator sau primitor;
  • b) să fie dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea distrugerii totale sau a pierderii iremediabile.

(2) Prin distrugere totală sau pierdere iremediabilă a produselor accizabile se înţelege cazul în care:

  • a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră;
  • b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al deplasării produsului;
  • c) este ca urmare a autorizării de către autoritatea vamală teritorială.

(3) Pentru distrugerile şi pierderile de produse accizabile neadmise ca neimpozabile se datorează accizele aferente acestora în România, calculate pe baza cotelor de accize în vigoare la momentul constatării lor, şi se plăteşte în termen de 5 zile de la această dată.

(4) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum într-un stat membru, destinate livrării în România, în cazul distrugerii totale sau pierderii iremediabile a acestora intervenite şi constatate în cursul transportului pe teritoriul altui stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră, nu intervine exigibilitatea accizelor, dacă autoritatea competentă din statul membru în care acestea au avut loc ori s-au stabilit a acceptat ca fiind satisfăcătoare dovezile prezentate de expeditor sau transportator.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (4) garanţia depusă în conformitate cu prevederile pct. 101 şi 103 va fi eliberată.

(1) În situaţiile prevăzute la art. 206^44 alin. (1) şi la art. 206^47 alin. (1), în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a produselor accizabile, în cursul transportului acestora în alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, dintr-un motiv legat de natura produselor, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării de către autorităţile competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru.

(2) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile în cauză va fi dovedită într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală ori pierderea iremediabilă sau din statul membru în care aceasta a fost constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc. Garanţia depusă în temeiul art. 206^45 alin. (2) lit. a) sau al art. 206^47 alin. (4) lit. a) se va elibera.

(3) Regulile şi condiţiile pe baza cărora se determină pierderile menţionate la alin. (1) sunt prevăzute în normele metodologice.

Norme Metodologice

104. (1) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum într-un stat membru, în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a acestora în cursul transportului pe teritoriul României, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră, nu intervine exigibilitatea accizelor în România, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) să se prezinte imediat autorităţii vamale teritoriale dovezi suficiente despre evenimentul produs, precum şi informaţii precise cu privire la cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România, de către expeditor, transportator sau primitor;
  • b) să fie dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea distrugerii totale sau a pierderii iremediabile.

(2) Prin distrugere totală sau pierdere iremediabilă a produselor accizabile se înţelege cazul în care:

  • a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră;
  • b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al deplasării produsului;
  • c) este ca urmare a autorizării de către autoritatea vamală teritorială.

(3) Pentru distrugerile şi pierderile de produse accizabile neadmise ca neimpozabile se datorează accizele aferente acestora în România, calculate pe baza cotelor de accize în vigoare la momentul constatării lor, şi se plăteşte în termen de 5 zile de la această dată.

(4) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum într-un stat membru, destinate livrării în România, în cazul distrugerii totale sau pierderii iremediabile a acestora intervenite şi constatate în cursul transportului pe teritoriul altui stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră, nu intervine exigibilitatea accizelor, dacă autoritatea competentă din statul membru în care acestea au avut loc ori s-au stabilit a acceptat ca fiind satisfăcătoare dovezile prezentate de expeditor sau transportator.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (4) garanţia depusă în conformitate cu prevederile pct. 101 şi 103 va fi eliberată.

Art. 206^49 - Nereguli aparute pe parcursul deplasarii produselor accizabile

(1) Atunci când s-a comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu art. 206^44 alin. (1) sau cu art. 206^47 alin. (1), în alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a comis neregula.

(2) Atunci când s-a constatat o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu art. 206^44 alin. (1) sau cu art. 206^47 alin. (1), în alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum şi nu este posibil să se determine locul în care s-a comis neregula, se consideră că aceasta s-a comis în statul membru în care a fost constatată, iar accizele sunt exigibile în acest stat membru. Cu toate acestea, dacă statul membru în care s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de 3 ani de la data achiziţionării produselor accizabile, se aplică dispoziţiile alin. (1).

(3) Accizele sunt datorate de persoana care a garantat plata acestora în conformitate cu art. 206^45 alin. (2) lit. a) sau cu art. 206^47 alin. (4) lit. a) şi de orice persoană care a participat la neregulă.

(4) Autorităţile competente din statul membru în care produsele accizabile au fost eliberate pentru consum restituie sau remit, la cerere, accizele după perceperea acestora în statul membru în care a fost comisă ori constatată neregula. Autorităţile competente din statul membru de destinaţie eliberează garanţia depusă în temeiul art. 206^45 alin. (2) lit. a) sau al art. 206^47 alin. (4) lit. a).

(5) În sensul prezentului articol, neregulă înseamnă o situaţie apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul art. 206^44 alin. (1) sau al art. 206^48 alin. (1), care nu face obiectul art. 206^47, din cauza căreia o deplasare ori un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat în mod corespunzător.

Art. 206^50 - Declaratii privind achizitii si livrari intracomunitare

Destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali au obligaţia de a transmite autorităţii competente o situaţie lunară privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situaţia, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.

Norme Metodologice

105. (1) Destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali vor înregistra în evidenţele proprii toate operaţiunile efectuate privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile.

(2) Destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali vor depune lunar la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au sediul social situaţia centralizatoare a achiziţiilor şi livrărilor de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situaţia.

(3) Modelul situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (2) este prevăzut în anexa nr. 47.

(4) Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

Destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali au obligaţia de a transmite autorităţii competente o situaţie lunară privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situaţia, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.

Norme Metodologice

105. (1) Destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali vor înregistra în evidenţele proprii toate operaţiunile efectuate privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile.

(2) Destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali vor depune lunar la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi au sediul social situaţia centralizatoare a achiziţiilor şi livrărilor de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situaţia.

(3) Modelul situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (2) este prevăzut în anexa nr. 47.

(4) Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

Sectiunea 12 - Obligatiile platitorilor de accize

Art. 206^51 - Plata accizelor la bugetul de stat

(1) Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul capitol prevede în mod expres alt termen de plată.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural, termenul de plată a accizelor este data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.

(3) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1) momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

(4) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), livrarea produselor energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. a) - e) din antrepozite fiscale se efectuează numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de acesta, în decursul lunii precedente.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), orice persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 206^7 alin. (7), (8) şi (9) are obligaţia de a plăti accizele în termen de 5 zile de la data la care au devenit exigibile.

Norme Metodologice

106. (1) Pentru produsele accizabile pentru care se datorează contribuţia pentru sănătate în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, sumele reprezentând contribuţia se virează Ministerului Sănătăţii, în contul bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale, de către plătitorii de accize: antrepozitarii persoane juridice - autorizaţi pentru producţie ori antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare cărora le-au fost expediate produsele, precum şi importatorii autorizaţi şi destinatarii înregistraţi.

(2) Livrarea produselor energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. a) - e) din Codul fiscal din antrepozitele fiscale se efectuează numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată cumpărătorului.

(3) Ordinele de plată pentru Trezoreria Statului care atestă virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată, deţinute de către furnizori, trebuie să fie confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a unităţii bancare care a debitat contul plătitorului cu suma respectivă şi copie de pe extrasul de cont.

(4) Accizele aferente produselor energetice livrate din antrepozitele fiscale se achită de către furnizori sau de către cumpărători în contul corespunzător de venituri al bugetului de stat, deschis la unităţile Trezoreriei Statului în raza cărora îşi au sediul furnizorii, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr. 246/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea şi completarea ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT), cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Livrarea de produse energetice se face numai pe bază de comandă depusă de cumpărător.

(6) Pe baza comenzii depuse de cumpărător, furnizorii emit cumpărătorilor o factură pro forma (cod 14-4-10/aA), în care vor fi menţionate: denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate, precum şi informaţii cu privire la denumirea şi codul de identificare fiscală al antrepozitarului autorizat, în numele căruia se efectuează plata accizelor, precum şi cele privind unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia acesta îşi are sediul.

(7) În cazul în care cantităţile livrate se determină prin cântărire, se solicită comenzi exprimate în tone. Pentru transformarea în litri la temperatura de +15 grade C se vor utiliza densităţile aferente temperaturii de +15 grade C.

(8) În cazul în care livrările se fac în vase calibrate şi/sau cantităţile se determină prin metoda volum-densitate, se solicită comenzi exprimate în litri, care să corespundă cu capacitatea din documentul de calibrare.

(9) Cantitatea din comandă, exprimată în litri la temperatura efectivă, se va corecta cu densitatea la temperatura de +15 grade C, rezultând cantitatea exprimată în litri la temperatura de +15 grade C.

(10) Valoarea accizei datorate de cumpărător conform facturii pro forma va fi cantitatea exprimată în litri la temperatura de +15 grade C, determinată potrivit prevederilor alin. (9), înmulţită cu acciza pe litru.

(11) La livrarea efectivă se recalculează acciza conform procedeului de mai sus, iar valoarea obţinută va fi evidenţiată distinct.

(12) Pentru celelalte tipuri de produse energetice calculul valorii accizei datorate se face pe baza densităţilor înscrise în registrul de densităţi în momentul întocmirii facturii pro forma, recalculate la temperatura de +15 grade C, după cum urmează:

  • - acciza (euro/tonă): 1.000 = acciza (euro/kg) x densitatea la +15 grade C (kg/litru) = acciza (euro/litru);
  • - cantitatea în kg: densitatea la +15 grade C = cantitatea în litri la +15 grade C;
  • - valoarea accizei = cantitatea în litri la +15 grade C x acciza (euro/litru).

(13) Eventualele diferenţe între valoarea accizelor virate la bugetul de stat conform facturii pro forma şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de furnizori, conform facturii fiscale, determinate de variaţia de densitate, se vor regulariza cu ocazia depunerii declaraţiei lunare privind obligaţiile de plată la bugetul de stat.

(14) Unităţile Trezoreriei Statului vor elibera zilnic, la solicitarea antrepozitarilor autorizaţi, copii ale extraselor contului de venituri al bugetului de stat în care au fost evidenţiate accizele virate în numele acestora.

(1) Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul capitol prevede în mod expres alt termen de plată.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural, termenul de plată a accizelor este data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.

(3) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1) momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

(4) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), livrarea produselor energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. a) - e) din antrepozite fiscale se efectuează numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de acesta, în decursul lunii precedente.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), orice persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 206^7 alin. (7), (8) şi (9) are obligaţia de a plăti accizele în termen de 5 zile de la data la care au devenit exigibile.

Norme Metodologice

106. (1) Pentru produsele accizabile pentru care se datorează contribuţia pentru sănătate în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, sumele reprezentând contribuţia se virează Ministerului Sănătăţii, în contul bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale, de către plătitorii de accize: antrepozitarii persoane juridice - autorizaţi pentru producţie ori antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare cărora le-au fost expediate produsele, precum şi importatorii autorizaţi şi destinatarii înregistraţi.

(2) Livrarea produselor energetice prevăzute la art. 206^16 alin. (3) lit. a) - e) din Codul fiscal din antrepozitele fiscale se efectuează numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată cumpărătorului.

(3) Ordinele de plată pentru Trezoreria Statului care atestă virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată, deţinute de către furnizori, trebuie să fie confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a unităţii bancare care a debitat contul plătitorului cu suma respectivă şi copie de pe extrasul de cont.

(4) Accizele aferente produselor energetice livrate din antrepozitele fiscale se achită de către furnizori sau de către cumpărători în contul corespunzător de venituri al bugetului de stat, deschis la unităţile Trezoreriei Statului în raza cărora îşi au sediul furnizorii, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr. 246/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea şi completarea ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT), cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Livrarea de produse energetice se face numai pe bază de comandă depusă de cumpărător.

(6) Pe baza comenzii depuse de cumpărător, furnizorii emit cumpărătorilor o factură pro forma (cod 14-4-10/aA), în care vor fi menţionate: denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate, precum şi informaţii cu privire la denumirea şi codul de identificare fiscală al antrepozitarului autorizat, în numele căruia se efectuează plata accizelor, precum şi cele privind unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia acesta îşi are sediul.

(7) În cazul în care cantităţile livrate se determină prin cântărire, se solicită comenzi exprimate în tone. Pentru transformarea în litri la temperatura de +15 grade C se vor utiliza densităţile aferente temperaturii de +15 grade C.

(8) În cazul în care livrările se fac în vase calibrate şi/sau cantităţile se determină prin metoda volum-densitate, se solicită comenzi exprimate în litri, care să corespundă cu capacitatea din documentul de calibrare.

(9) Cantitatea din comandă, exprimată în litri la temperatura efectivă, se va corecta cu densitatea la temperatura de +15 grade C, rezultând cantitatea exprimată în litri la temperatura de +15 grade C.

(10) Valoarea accizei datorate de cumpărător conform facturii pro forma va fi cantitatea exprimată în litri la temperatura de +15 grade C, determinată potrivit prevederilor alin. (9), înmulţită cu acciza pe litru.

(11) La livrarea efectivă se recalculează acciza conform procedeului de mai sus, iar valoarea obţinută va fi evidenţiată distinct.

(12) Pentru celelalte tipuri de produse energetice calculul valorii accizei datorate se face pe baza densităţilor înscrise în registrul de densităţi în momentul întocmirii facturii pro forma, recalculate la temperatura de +15 grade C, după cum urmează:

  • - acciza (euro/tonă): 1.000 = acciza (euro/kg) x densitatea la +15 grade C (kg/litru) = acciza (euro/litru);
  • - cantitatea în kg: densitatea la +15 grade C = cantitatea în litri la +15 grade C;
  • - valoarea accizei = cantitatea în litri la +15 grade C x acciza (euro/litru).

(13) Eventualele diferenţe între valoarea accizelor virate la bugetul de stat conform facturii pro forma şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de furnizori, conform facturii fiscale, determinate de variaţia de densitate, se vor regulariza cu ocazia depunerii declaraţiei lunare privind obligaţiile de plată la bugetul de stat.

(14) Unităţile Trezoreriei Statului vor elibera zilnic, la solicitarea antrepozitarilor autorizaţi, copii ale extraselor contului de venituri al bugetului de stat în care au fost evidenţiate accizele virate în numele acestora.

Art. 206^52 - Depunerea declaratiilor de accize

(1) Orice plătitor de accize prevăzut la prezentul capitol are obligaţia de a depune lunar la autoritatea competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), destinatarul înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile are obligaţia de a depune declaraţia de accize pentru fiecare operaţiune în parte.

(3) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea competentă, de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), orice persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 206^7 alin. (7), (8) şi (9) are obligaţia de a depune imediat o declaraţie de accize la autoritatea competentă.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în situaţiile prevăzute la art. 206^7 alin. (1) lit. b) şi c) trebuie să se depună imediat o declaraţie de accize la autoritatea fiscală competentă şi, prin derogare de la art. 206^51, acciza se plăteşte în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a fost depusă declaraţia.

Art. 206^53 - Documente fiscale

Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin normele metodologice.

Norme Metodologice

107. (1) Orice plătitor de acciză, care livrează produse accizabile către o altă persoană, are obligaţia de a emite către această persoană o factură. Această factură trebuie să respecte prevederile art. 155 din Codul fiscal.

(2) Pentru livrările de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale, cu excepţia livrărilor în regim suspensiv de accize, factura trebuie să cuprindă distinct valoarea accizei pentru fiecare produs sau, dacă nu se datorează accize în urma unei exceptări/scutiri, menţiunea "exceptat/scutit de accize".

(3) Pentru livrările de ţigarete, factura va cuprinde şi o rubrică aferentă preţului maxim de vânzare cu amănuntul declarat.

(4) În cazul produselor accizabile marcate, cu excepţia situaţiei în care produsele circulă în regim suspensiv de accize, la transportul acestora de la antrepozitul fiscal către alte locuri proprii de depozitare ale antrepozitarului autorizat sau la transportul de la locul de recepţie a produselor de către destinatarul înregistrat către alte locuri proprii ale acestora, se va utiliza avizul de însoţire, în care se va înscrie şi valoarea accizei aferente cantităţilor de produse accizabile transferate.

(5) Avizul de însoţire în care acciza se evidenţiază distinct se utilizează şi în cazul produselor accizabile pentru care acciza devine exigibilă la momentul ieşirii din regimul suspensiv de accize, atunci când nu se emite factura la momentul expedierii.

(6) În situaţiile prevăzute la alin. (4) şi (5) nu este obligatorie înscrierea accizelor în facturile întocmite la livrarea ulterioară a produselor către alţi clienţi, dar se vor menţiona cuvintele "accize percepute".

(7) Mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize este însoţită întotdeauna de documentul administrativ electronic tipărit.

(8) Pe parcursul circulaţiei intracomunitare a produselor achiziţionate în România, pentru care acciza a fost plătită în statul membru de expediţie, documentele care vor însoţi transportul sunt factura şi documentul de însoţire reglementat la pct. 102 sau un alt document comercial care să conţină aceleaşi informaţii din documentul de însoţire.

Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin normele metodologice.

Norme Metodologice

107. (1) Orice plătitor de acciză, care livrează produse accizabile către o altă persoană, are obligaţia de a emite către această persoană o factură. Această factură trebuie să respecte prevederile art. 155 din Codul fiscal.

(2) Pentru livrările de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale, cu excepţia livrărilor în regim suspensiv de accize, factura trebuie să cuprindă distinct valoarea accizei pentru fiecare produs sau, dacă nu se datorează accize în urma unei exceptări/scutiri, menţiunea "exceptat/scutit de accize".

(3) Pentru livrările de ţigarete, factura va cuprinde şi o rubrică aferentă preţului maxim de vânzare cu amănuntul declarat.

(4) În cazul produselor accizabile marcate, cu excepţia situaţiei în care produsele circulă în regim suspensiv de accize, la transportul acestora de la antrepozitul fiscal către alte locuri proprii de depozitare ale antrepozitarului autorizat sau la transportul de la locul de recepţie a produselor de către destinatarul înregistrat către alte locuri proprii ale acestora, se va utiliza avizul de însoţire, în care se va înscrie şi valoarea accizei aferente cantităţilor de produse accizabile transferate.

(5) Avizul de însoţire în care acciza se evidenţiază distinct se utilizează şi în cazul produselor accizabile pentru care acciza devine exigibilă la momentul ieşirii din regimul suspensiv de accize, atunci când nu se emite factura la momentul expedierii.

(6) În situaţiile prevăzute la alin. (4) şi (5) nu este obligatorie înscrierea accizelor în facturile întocmite la livrarea ulterioară a produselor către alţi clienţi, dar se vor menţiona cuvintele "accize percepute".

(7) Mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize este însoţită întotdeauna de documentul administrativ electronic tipărit.

(8) Pe parcursul circulaţiei intracomunitare a produselor achiziţionate în România, pentru care acciza a fost plătită în statul membru de expediţie, documentele care vor însoţi transportul sunt factura şi documentul de însoţire reglementat la pct. 102 sau un alt document comercial care să conţină aceleaşi informaţii din documentul de însoţire.

Art. 206^54 - Garantii

(1) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat şi expeditorul înregistrat au obligaţia depunerii la autoritatea competentă a unei garanţii, conform prevederilor din normele metodologice, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), garanţia poate fi depusă de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de destinatar sau, în comun, de două ori mai multe dintre aceste persoane sau dintre persoanele prevăzute la alin. (1), în cazurile şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice.

(3) Garanţia este valabilă pe întreg teritoriul Comunităţii.

(4) Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevăzute în normele metodologice.

(5) Valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat, şi nu va fi mai mică decât nivelul minim prevăzut în normele metodologice.

Norme Metodologice

108. (1) Garanţia se constituie în favoarea autorităţii fiscale teritoriale.

(2) Garanţia poate fi sub formă de:

  • a) depozit în numerar;
  • b) garanţii personale;
  • c) ipotecă asupra unor bunuri imobile din ţară.

(3) În cazul unui depozit în numerar constituit la nivelul garanţiei se aplică următoarele reguli:

  • a) se consemnează mijloace băneşti la unitatea Trezoreriei Statului la care este arondată autoritatea fiscală teritorială;
  • b) orice dobândă plătită de trezorerie în legătură cu depozitul aparţine deponentului.

(4) În cazul garanţiei personale se aplică următoarele reguli:

  • a) garantul trebuie să fie o societate bancară din teritoriul comunitar;
  • b) să existe o scrisoare de garanţie bancară în favoarea autorităţii fiscale teritoriale la care operatorul economic este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.

(5) În cazul ipotecii se aplică următoarele reguli:

  • a) antrepozitarul autorizat trebuie să aibă calitatea de proprietar al bunului imobil în cauză;
  • b) să existe poliţa de asigurare a bunului ipotecat în favoarea autorităţii fiscale teritoriale, valabilă pe toată durata ipotecii;
  • c) proprietatea nu trebuie să facă obiectul unei alte ipoteci;
  • d) valoarea bunului ipotecat trebuie să fie mai mare decât nivelul garanţiei necesare cu minimum 20%.

(6) În cazul antrepozitarului autorizat sau al expeditorului înregistrat, nivelul garanţiei ce trebuie constituită obligatoriu pentru circulaţia produselor accizabile în regim suspensiv de accize corespunde unei cote de 6% din suma accizelor aferente ieşirilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize, estimate la nivelul unui an, iar ponderea acestora depăşeşte 50% din totalul ieşirilor estimate.

(7) Atunci când antrepozitarul autorizat sau expeditorul înregistrat nu îndeplineşte cerinţa prevăzută la alin. (6) sau atunci când Comisia consideră necesară constituirea unei garanţii pentru producţie şi/sau depozitare, nivelul garanţiei ce trebuie constituită corespunde unei cote de 6% din suma accizelor aferente tuturor ieşirilor de produse accizabile din antrepozitul fiscal, estimate la nivelul unui an.

(8) Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul în care garanţia a fost stabilită potrivit alin. (7).

(9) În cazul destinatarului înregistrat, nivelul garanţiei ce trebuie constituită obligatoriu corespunde unei cote de 6% din suma accizelor aferente achiziţiilor de produse accizabile, estimate la nivelul unui an.

(10) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de biodiesel, destinat utilizării în producţia de produse energetice, valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea garanţiei se determină prin aplicarea cotei de acciză aferentă motorinei.

(11) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de bioetanol, destinat utilizării în producţia de produse energetice, nivelul garanţiei ce trebuie constituită corespunde unei cote de 0,6% din suma accizelor aferente ieşirilor de astfel de produs din antrepozitul fiscal, estimate la nivelul unui an.

(12) Nivelul garanţiei se analizează anual de către autoritatea vamală teritorială, în vederea actualizării în funcţie de schimbările intervenite în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/expeditorului înregistrat sau în nivelul accizei datorate.

(13) În cazul antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/expeditorului înregistrat care desfăşoară o activitate mai mare de 3 ani, nivelul garanţiei se actualizează în funcţie de media ieşirilor anuale de produse accizabile în ultimii 3 ani calendaristici.

(14) În vederea actualizării nivelului garanţiei, antrepozitarul autorizat/destinatarul înregistrat/expeditorul înregistrat trebuie să depună anual, până la data de 15 ianuarie inclusiv a anului următor, la autoritatea vamală teritorială, o declaraţie privind informaţiile necesare analizei potrivit prevederilor alin. (12) şi (13), în care vor fi menţionate distinct totalul ieşirilor de produse accizabile, din care ieşirile de produse accizabile în regim suspensiv de accize acolo unde este cazul.

(15) Cuantumul garanţiei stabilite prin actualizare se va comunica antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/expeditorului înregistrat prin decizie emisă de autoritatea vamală teritorială, care va face parte integrantă din autorizaţia de antrepozit fiscal/destinatar înregistrat/expeditor înregistrat. O copie a deciziei se transmite şi Comisiei. Termenul de constituire a garanţiei astfel stabilite va fi de cel mult 30 de zile de la data comunicării.

(16) În cazul antrepozitarului autorizat sau expeditorului înregistrat pentru care nivelul garanţiei a fost stabilit potrivit prevederilor alin. (7), nivelul garanţiei se reduce de Comisie, după cum urmează:

  • a) cu 50%, în cazul în care în ultimii 3 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele;
  • b) cu 75%, în cazul în care în ultimii 5 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele.

(17) Prin conformarea cu prevederile legale privind accizele se înţelege depunerea declaraţiilor de accize şi efectuarea plăţii la bugetul de stat a obligaţiilor de accize, inclusiv efectuarea eventualelor regularizări, în termenele legale. În situaţia în care plata accizelor se efectuează în termenul admis de Codul fiscal pentru întârzierea la plată a accizelor sau contribuabilul, din proprie iniţiativă, corectează declaraţiile de accize şi efectuează plata eventualelor diferenţe, condiţiile de acordare a reducerii garanţiei nu sunt afectate.

(18) Nivelul de reducere al garanţiei stabilit de Comisie potrivit prevederilor alin. (16), rămâne în vigoare până la o decizie ulterioară a Comisiei, chiar dacă în acest interval de timp a intervenit actualizarea garanţiei.

(19) În cazul unui antrepozitar autorizat beneficiar al garanţiei reduse, care solicită autorizarea unui nou loc ca antrepozit fiscal, Comisia poate decide ca la stabilirea garanţiei pentru acest nou antrepozit să aplice acelaşi nivel de reducere a garanţiei.

(20) Orice reprezentant fiscal are obligaţia de a constitui garanţia echivalentă cu valoarea accizelor aferente fiecărei operaţiuni cu produse accizabile. Garanţia va fi constituită înainte de livrarea produselor de către vânzătorul din alt stat membru în România.

(21) Garanţiile constituite sunt valabile atât timp cât nu sunt executate de autoritatea fiscală teritorială la care sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat şi expeditorul înregistrat.

(22) Garanţia poate fi executată atunci când se constată că antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau expeditorul înregistrat nu şi-a respectat obligaţiile legale privind plata accizei. Executarea garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei până la momentul reîntregirii acesteia. Procedura prin care se execută garanţia şi cea de suspendare a autorizaţiei pentru neplata accizei se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(23) În cazul garanţiilor executate, neconstituirea garanţiei în termen de 30 de zile la nivelul stabilit anterior executării acesteia atrage interzicerea derulării operaţiunilor cu produse accizabile în regim suspensiv de accize.

(24) Garanţiile constituite de antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi expeditorii înregistraţi sau eventualele diferenţe rezultate din actualizarea garanţiei se depun la autoritatea fiscală teritorială în termen de 15 zile de la data când devine valabilă autorizaţia ori de la data actualizării garanţiei, după caz. Autoritatea fiscală teritorială, în termen de 5 zile lucrătoare, va transmite o copie a documentului care atestă constituirea garanţiei la autoritatea vamală teritorială, care va înştiinţa Comisia.

(25) În toate situaţiile, valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea/actualizarea garanţiei se determină prin aplicarea cotelor de acciză în vigoare la momentul constituirii garanţiei, prevăzute în anexa nr. 1 de la titlul VII - Accize şi alte taxe speciale din Codul fiscal.

(26) Pentru actualizarea garanţiei prevăzute la alin. (12) se utilizează cursul de schimb leu/euro valabil pentru calculul accizelor la momentul efectuării actualizării.

(27) Orice antrepozitar autorizat sau destinatar înregistrat poate să asigure, la cerere, o singură garanţie care să acopere riscul de neplată a accizelor pentru toate antrepozitele fiscale ale acelui antrepozitar autorizat sau toate locurile desemnate de destinatarul înregistrat pentru recepţia produselor accizabile. Valoarea garanţiei totale va fi egală cu suma garanţiilor aferente fiecărui antrepozit fiscal deţinut de către antrepozitarul autorizat sau suma garanţiilor aferente fiecărui loc de recepţie desemnat de destinatarul înregistrat.

(28) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de alcool etilic şi băuturi alcoolice în sistem integrat care deţine mai multe antrepozite fiscale aferente strict produselor rezultate din producţia proprie, garanţia va fi stabilită în funcţie de ieşirile de produse accizabile din acele antrepozite fiscale, altele decât ieşirile realizate între antrepozitele fiscale proprii.

(29) În cazul terminalului petrolier cu ieşire în port, autorizat ca antrepozit fiscal în care sunt depozitate şi produse energetice care sunt în proprietatea altor operatori economici, fiecare proprietar de produse energetice are obligaţia constituirii garanţiei corespunzătoare unei cote de 6% din suma totală a accizelor aferente ieşirilor de produse în ultimii 3 ani calendaristici sau a ieşirilor de produse estimate la nivelul unui an pentru un nou proprietar. În cazul produselor energetice care sunt în proprietatea altui antrepozitar autorizat, garanţia aferentă produselor respective se include în garanţia stabilită pentru acel antrepozitar autorizat.

(1) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat şi expeditorul înregistrat au obligaţia depunerii la autoritatea competentă a unei garanţii, conform prevederilor din normele metodologice, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), garanţia poate fi depusă de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de destinatar sau, în comun, de două ori mai multe dintre aceste persoane sau dintre persoanele prevăzute la alin. (1), în cazurile şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice.

(3) Garanţia este valabilă pe întreg teritoriul Comunităţii.

(4) Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevăzute în normele metodologice.

(5) Valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat, şi nu va fi mai mică decât nivelul minim prevăzut în normele metodologice.

Norme Metodologice

108. (1) Garanţia se constituie în favoarea autorităţii fiscale teritoriale.

(2) Garanţia poate fi sub formă de:

  • a) depozit în numerar;
  • b) garanţii personale;
  • c) ipotecă asupra unor bunuri imobile din ţară.

(3) În cazul unui depozit în numerar constituit la nivelul garanţiei se aplică următoarele reguli:

  • a) se consemnează mijloace băneşti la unitatea Trezoreriei Statului la care este arondată autoritatea fiscală teritorială;
  • b) orice dobândă plătită de trezorerie în legătură cu depozitul aparţine deponentului.

(4) În cazul garanţiei personale se aplică următoarele reguli:

  • a) garantul trebuie să fie o societate bancară din teritoriul comunitar;
  • b) să existe o scrisoare de garanţie bancară în favoarea autorităţii fiscale teritoriale la care operatorul economic este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.

(5) În cazul ipotecii se aplică următoarele reguli:

  • a) antrepozitarul autorizat trebuie să aibă calitatea de proprietar al bunului imobil în cauză;
  • b) să existe poliţa de asigurare a bunului ipotecat în favoarea autorităţii fiscale teritoriale, valabilă pe toată durata ipotecii;
  • c) proprietatea nu trebuie să facă obiectul unei alte ipoteci;
  • d) valoarea bunului ipotecat trebuie să fie mai mare decât nivelul garanţiei necesare cu minimum 20%.

(6) În cazul antrepozitarului autorizat sau al expeditorului înregistrat, nivelul garanţiei ce trebuie constituită obligatoriu pentru circulaţia produselor accizabile în regim suspensiv de accize corespunde unei cote de 6% din suma accizelor aferente ieşirilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize, estimate la nivelul unui an, iar ponderea acestora depăşeşte 50% din totalul ieşirilor estimate.

(7) Atunci când antrepozitarul autorizat sau expeditorul înregistrat nu îndeplineşte cerinţa prevăzută la alin. (6) sau atunci când Comisia consideră necesară constituirea unei garanţii pentru producţie şi/sau depozitare, nivelul garanţiei ce trebuie constituită corespunde unei cote de 6% din suma accizelor aferente tuturor ieşirilor de produse accizabile din antrepozitul fiscal, estimate la nivelul unui an.

(8) Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul în care garanţia a fost stabilită potrivit alin. (7).

(9) În cazul destinatarului înregistrat, nivelul garanţiei ce trebuie constituită obligatoriu corespunde unei cote de 6% din suma accizelor aferente achiziţiilor de produse accizabile, estimate la nivelul unui an.

(10) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de biodiesel, destinat utilizării în producţia de produse energetice, valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea garanţiei se determină prin aplicarea cotei de acciză aferentă motorinei.

(11) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de bioetanol, destinat utilizării în producţia de produse energetice, nivelul garanţiei ce trebuie constituită corespunde unei cote de 0,6% din suma accizelor aferente ieşirilor de astfel de produs din antrepozitul fiscal, estimate la nivelul unui an.

(12) Nivelul garanţiei se analizează anual de către autoritatea vamală teritorială, în vederea actualizării în funcţie de schimbările intervenite în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/expeditorului înregistrat sau în nivelul accizei datorate.

(13) În cazul antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/expeditorului înregistrat care desfăşoară o activitate mai mare de 3 ani, nivelul garanţiei se actualizează în funcţie de media ieşirilor anuale de produse accizabile în ultimii 3 ani calendaristici.

(14) În vederea actualizării nivelului garanţiei, antrepozitarul autorizat/destinatarul înregistrat/expeditorul înregistrat trebuie să depună anual, până la data de 15 ianuarie inclusiv a anului următor, la autoritatea vamală teritorială, o declaraţie privind informaţiile necesare analizei potrivit prevederilor alin. (12) şi (13), în care vor fi menţionate distinct totalul ieşirilor de produse accizabile, din care ieşirile de produse accizabile în regim suspensiv de accize acolo unde este cazul.

(15) Cuantumul garanţiei stabilite prin actualizare se va comunica antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/expeditorului înregistrat prin decizie emisă de autoritatea vamală teritorială, care va face parte integrantă din autorizaţia de antrepozit fiscal/destinatar înregistrat/expeditor înregistrat. O copie a deciziei se transmite şi Comisiei. Termenul de constituire a garanţiei astfel stabilite va fi de cel mult 30 de zile de la data comunicării.

(16) În cazul antrepozitarului autorizat sau expeditorului înregistrat pentru care nivelul garanţiei a fost stabilit potrivit prevederilor alin. (7), nivelul garanţiei se reduce de Comisie, după cum urmează:

  • a) cu 50%, în cazul în care în ultimii 3 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele;
  • b) cu 75%, în cazul în care în ultimii 5 ani consecutivi de activitate pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele.

(17) Prin conformarea cu prevederile legale privind accizele se înţelege depunerea declaraţiilor de accize şi efectuarea plăţii la bugetul de stat a obligaţiilor de accize, inclusiv efectuarea eventualelor regularizări, în termenele legale. În situaţia în care plata accizelor se efectuează în termenul admis de Codul fiscal pentru întârzierea la plată a accizelor sau contribuabilul, din proprie iniţiativă, corectează declaraţiile de accize şi efectuează plata eventualelor diferenţe, condiţiile de acordare a reducerii garanţiei nu sunt afectate.

(18) Nivelul de reducere al garanţiei stabilit de Comisie potrivit prevederilor alin. (16), rămâne în vigoare până la o decizie ulterioară a Comisiei, chiar dacă în acest interval de timp a intervenit actualizarea garanţiei.

(19) În cazul unui antrepozitar autorizat beneficiar al garanţiei reduse, care solicită autorizarea unui nou loc ca antrepozit fiscal, Comisia poate decide ca la stabilirea garanţiei pentru acest nou antrepozit să aplice acelaşi nivel de reducere a garanţiei.

(20) Orice reprezentant fiscal are obligaţia de a constitui garanţia echivalentă cu valoarea accizelor aferente fiecărei operaţiuni cu produse accizabile. Garanţia va fi constituită înainte de livrarea produselor de către vânzătorul din alt stat membru în România.

(21) Garanţiile constituite sunt valabile atât timp cât nu sunt executate de autoritatea fiscală teritorială la care sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat şi expeditorul înregistrat.

(22) Garanţia poate fi executată atunci când se constată că antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau expeditorul înregistrat nu şi-a respectat obligaţiile legale privind plata accizei. Executarea garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei până la momentul reîntregirii acesteia. Procedura prin care se execută garanţia şi cea de suspendare a autorizaţiei pentru neplata accizei se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(23) În cazul garanţiilor executate, neconstituirea garanţiei în termen de 30 de zile la nivelul stabilit anterior executării acesteia atrage interzicerea derulării operaţiunilor cu produse accizabile în regim suspensiv de accize.

(24) Garanţiile constituite de antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi expeditorii înregistraţi sau eventualele diferenţe rezultate din actualizarea garanţiei se depun la autoritatea fiscală teritorială în termen de 15 zile de la data când devine valabilă autorizaţia ori de la data actualizării garanţiei, după caz. Autoritatea fiscală teritorială, în termen de 5 zile lucrătoare, va transmite o copie a documentului care atestă constituirea garanţiei la autoritatea vamală teritorială, care va înştiinţa Comisia.

(25) În toate situaţiile, valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea/actualizarea garanţiei se determină prin aplicarea cotelor de acciză în vigoare la momentul constituirii garanţiei, prevăzute în anexa nr. 1 de la titlul VII - Accize şi alte taxe speciale din Codul fiscal.

(26) Pentru actualizarea garanţiei prevăzute la alin. (12) se utilizează cursul de schimb leu/euro valabil pentru calculul accizelor la momentul efectuării actualizării.

(27) Orice antrepozitar autorizat sau destinatar înregistrat poate să asigure, la cerere, o singură garanţie care să acopere riscul de neplată a accizelor pentru toate antrepozitele fiscale ale acelui antrepozitar autorizat sau toate locurile desemnate de destinatarul înregistrat pentru recepţia produselor accizabile. Valoarea garanţiei totale va fi egală cu suma garanţiilor aferente fiecărui antrepozit fiscal deţinut de către antrepozitarul autorizat sau suma garanţiilor aferente fiecărui loc de recepţie desemnat de destinatarul înregistrat.

(28) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţie de alcool etilic şi băuturi alcoolice în sistem integrat care deţine mai multe antrepozite fiscale aferente strict produselor rezultate din producţia proprie, garanţia va fi stabilită în funcţie de ieşirile de produse accizabile din acele antrepozite fiscale, altele decât ieşirile realizate între antrepozitele fiscale proprii.

(29) În cazul terminalului petrolier cu ieşire în port, autorizat ca antrepozit fiscal în care sunt depozitate şi produse energetice care sunt în proprietatea altor operatori economici, fiecare proprietar de produse energetice are obligaţia constituirii garanţiei corespunzătoare unei cote de 6% din suma totală a accizelor aferente ieşirilor de produse în ultimii 3 ani calendaristici sau a ieşirilor de produse estimate la nivelul unui an pentru un nou proprietar. În cazul produselor energetice care sunt în proprietatea altui antrepozitar autorizat, garanţia aferentă produselor respective se include în garanţia stabilită pentru acel antrepozitar autorizat.

Art. 206^55 - Responsabilitatile platitorilor de accize

(1) Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea competentă, conform prevederilor prezentului capitol şi celor ale legislaţiei vamale în vigoare.

(2) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt obligaţi să depună la autoritatea competentă o situaţie care să conţină informaţii cu privire la produsele accizabile: stocul de materii prime şi produse finite la începutul perioadei de raportare, achiziţiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul perioadei de raportare, stocul de produse finite şi materii prime la sfârşitul perioadei de raportare şi cantitatea de produse livrate, la termenul şi conform modelului prezentat în normele metodologice.

(3) Antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare sunt obligaţi să depună la autoritatea competentă o situaţie, care să conţină informaţii cu privire la stocul de produse finite la începutul perioadei de raportare, achiziţiile şi livrările de produse finite în cursul perioadei de raportare, stocul de produse finite la sfârşitul perioadei de raportare, la termenul şi conform modelului prezentat în normele metodologice.

Norme Metodologice

109. (1) Lunar, până la data de 15 inclusiv a fiecărei luni, pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi pentru depozitare sunt obligaţi să transmită on-line la autoritatea vamală teritorială o situaţie, care să conţină informaţii cu privire la produsele accizabile, al căror model este prevăzut în anexele nr. 48 şi 49.

(2) Intră sub incidenţa alin. (1) şi terminalul petrolier cu ieşire în port autorizat ca antrepozit fiscal pentru operaţiunile desfăşurate în incinta acestuia.

(1) Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea competentă, conform prevederilor prezentului capitol şi celor ale legislaţiei vamale în vigoare.

(2) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt obligaţi să depună la autoritatea competentă o situaţie care să conţină informaţii cu privire la produsele accizabile: stocul de materii prime şi produse finite la începutul perioadei de raportare, achiziţiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul perioadei de raportare, stocul de produse finite şi materii prime la sfârşitul perioadei de raportare şi cantitatea de produse livrate, la termenul şi conform modelului prezentat în normele metodologice.

(3) Antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare sunt obligaţi să depună la autoritatea competentă o situaţie, care să conţină informaţii cu privire la stocul de produse finite la începutul perioadei de raportare, achiziţiile şi livrările de produse finite în cursul perioadei de raportare, stocul de produse finite la sfârşitul perioadei de raportare, la termenul şi conform modelului prezentat în normele metodologice.

Norme Metodologice

109. (1) Lunar, până la data de 15 inclusiv a fiecărei luni, pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi pentru depozitare sunt obligaţi să transmită on-line la autoritatea vamală teritorială o situaţie, care să conţină informaţii cu privire la produsele accizabile, al căror model este prevăzut în anexele nr. 48 şi 49.

(2) Intră sub incidenţa alin. (1) şi terminalul petrolier cu ieşire în port autorizat ca antrepozit fiscal pentru operaţiunile desfăşurate în incinta acestuia.

Sectiunea 13 - Scutiri la plata accizelor

Art. 206^56

(1) Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:

  • a) în contextul relaţiilor diplomatice sau consulare;
  • b) de către organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice din România şi de către membrii acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale privind instituirea acestor organizaţii sau prin acordurile de sediu;
  • c) de către forţele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât România, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
  • d) de către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în Cipru în temeiul Tratatului de instituire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
  • e) pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu ţări terţe sau cu organizaţii internaţionale, cu condiţia ca acordul în cauză să fie permis ori autorizat în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor art. 206^31 alin. (1), produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize către un destinatar în sensul alin. (1) sunt însoţite de certificat de scutire.

(4) Modelul şi conţinutul certificatului de scutire sunt cele stabilite de Comisia Europeană.

(5) Procedura prevăzută la art. 206^31 - 206^36 nu se aplică deplasărilor intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c), dacă acestea sunt reglementate de un regim care se întemeiază direct pe Tratatul Atlanticului de Nord.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), procedura prevăzută la art. 206^31 - 206^36 se va aplica deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c) care au loc exclusiv pe teritoriul naţional sau în baza unui acord încheiat cu un alt stat membru, atunci când deplasarea are loc între teritoriul naţional şi teritoriul acelui stat membru.

Norme Metodologice

110.

110.1. (1) Scutirile de la plata accizelor prevăzute la art. 206^56 din Codul fiscal se acordă direct atunci când beneficiarul achiziţionează produsele accizabile de la un antrepozit fiscal sau de la un expeditor înregistrat, denumit în continuare furnizor, cu excepţia situaţiilor prevăzute la pct. 110.2, 110.3 şi 110.4.

(2) Beneficiază de scutire şi contractanţii forţelor armate aparţinând oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, aşa cum sunt definiţi în acordurile speciale (NATO/SOFA), precum şi Ministerul Apărării Naţionale când achiziţionează produse accizabile pentru/sau în numele forţelor NATO.

(3) Pentru aplicarea scutirilor prevăzute la art. 206^56 alin. (1) lit. a), b) şi e) din Codul fiscal, beneficiarul scutirii - persoană juridică se va adresa Ministerului Afacerilor Externe, în vederea stabilirii cantităţilor de produse accizabile care pot fi achiziţionate în regim de scutire, pe grupe de produse, aşa cum sunt prevăzute la art. 206^2 din Codul fiscal.

(4) În cazul scutirilor prevăzute la art. 206^56 alin. (1) lit. c), d) şi, după caz, e) din Codul fiscal, beneficiarul scutirii - persoană juridică se va adresa Ministerului Apărării Naţionale, în vederea determinării cantităţilor de produse, aşa cum sunt prevăzute la art. 206^2 din Codul fiscal.

(5) Cantităţile solicitate potrivit prevederilor de la alin. (3) şi (4) vor reprezenta necesarul estimat la nivelul unui an sau, după caz, necesarul aferent perioadei de staţionare pe teritoriul României atunci când această perioadă este mai mică de un an.

(6) După stabilirea cantităţilor de produse accizabile, Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul Apărării Naţionale, după caz, va transmite autorităţii vamale teritoriale care deserveşte beneficiarul - persoană juridică o situaţie centralizatoare cuprinzând cantităţile stabilite pentru fiecare beneficiar.

(7) Pentru fiecare operaţiune de achiziţie intracomunitară de produse accizabile în regim de scutire, beneficiarul va utiliza certificatul de scutire reglementat de Comisia Europeană, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 50. Acelaşi model de certificat de scutire se utilizează şi în cazul achiziţiilor de produse accizabile în regim de scutire de pe teritoriul României.

(8) În cazul situaţiilor în care operaţiunile sunt scutite de TVA şi se utilizează certificatul de scutire de TVA, acesta asigură şi aplicarea scutirii de la plata accizelor.

(9) În situaţiile prevăzute la alin. (7) şi (8), certificatul de scutire reprezintă actul doveditor privind scutirea de la plata accizelor pentru antrepozitarul autorizat sau expeditorul înregistrat.

(10) Certificatul de scutire se întocmeşte de către destinatar şi se certifică de autoritatea competentă a statului membru gazdă al acestuia înainte de expedierea produselor accizabile. În cazul României, autoritatea competentă pentru ştampilarea certificatelor de scutire este autoritatea vamală teritorială care deserveşte beneficiarul.

(11) În situaţia în care beneficiarul scutirii se află pe teritoriul României, certificatul de scutire se întocmeşte în două exemplare:

  • a) un exemplar se păstrează de către expeditor, ca parte a documentaţiei sale;
  • b) exemplarul al doilea însoţeşte transportul de la furnizor la beneficiar şi se păstrează de către beneficiarul scutirii.

(12) Antrepozitarul autorizat expeditor sau expeditorul înregistrat are obligaţia de a înregistra în evidenţele sale certificatele de scutire, aferente fiecărei operaţiuni în parte.

(13) Transportul produselor accizabile de la furnizor la beneficiar este însoţit pe lângă certificatul de scutire şi de documentul administrativ electronic tipărit prevăzut la pct. 91.

(14) La sosirea produsului la beneficiar, acesta trebuie să întocmească raportul de primire potrivit prevederilor art. 206^33.

110.2. (1) În cazul carburanţilor auto achiziţionaţi prin staţiile de distribuţie, scutirea de la plata accizelor se va acorda prin restituire.

(2) Beneficiarii scutirilor de la plata accizelor prevăzuţi la art. 206^56 alin. (1) din Codul fiscal se vor adresa Ministerului Afacerilor Externe sau, după caz, Ministerului Apărării Naţionale, pentru determinarea cantităţilor anuale de carburanţi, defalcate pe luni, ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de accize, pentru fiecare autoturism şi persoană în parte.

(3) Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Apărării Naţionale vor transmite autorităţii vamale teritoriale ce deserveşte beneficiarul lista cuprinzând cantităţile de carburanţi determinate potrivit alin. (2).

(4) Cu ocazia fiecărei aprovizionări cu carburanţi auto de la staţiile de distribuţie, beneficiarul scutirii va solicita bonul fiscal emis prin aparatul de marcat electronic fiscal. Bonul fiscal va fi ştampilat de vânzător, care va înscrie pe verso numărul de înmatriculare al autoturismului şi denumirea/numele cumpărătorului.

(5) În vederea restituirii sumelor reprezentând accize, beneficiarii scutirilor - instituţii, organizaţii - vor depune inclusiv pentru personalul angajat, până la finele lunii următoare celei pentru care se solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială ce deserveşte beneficiarul următoarele documente:

  • a) cererea de restituire, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 51;
  • b) un centralizator în care vor fi enumerate bonurile fiscale şi cantităţile de carburanţi achiziţionate în luna pentru care se face solicitarea, la care se vor ataşa bonurile fiscale certificate în mod corespunzător de vânzător, în copie şi în original.

(6) Compartimentul de specialitate din cadrul autorităţii fiscale teritoriale care deserveşte beneficiarul va verifica informaţiile înscrise în cererea de restituire, confruntându-le cu datele din bonurile fiscale, după care va determina suma accizelor de restituit pentru fiecare solicitant în parte.

(7) Restituirea accizelor se efectuează în termen de 45 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

(8) După soluţionarea cererii, documentele originale vor fi restituite beneficiarului.

110.3. (1) În cazul importului de produse accizabile dintr-o ţară terţă, regimul de scutire de accize se acordă direct în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 50.

(2) Certificatul de scutire se întocmeşte de beneficiar în două exemplare vizate de autoritatea vamală teritorială care deserveşte beneficiarul, pentru fiecare operaţiune în parte.

(3) Un exemplar al certificatului de scutire împreună cu documentul vamal însoţesc transportul produselor accizabile de la biroul vamal de intrare în România până la beneficiar şi se păstrează de către acesta.

(4) Al doilea exemplar se păstrează de biroul vamal.

(5) În cazul în care importul se realizează printr-un alt birou vamal de intrare în teritoriul comunitar decât cel prevăzut la alin. (3), transportul produselor accizabile va fi însoţit de documentul vamal şi de exemplarul certificatului de scutire al beneficiarului.

(6) Scutirea de la plata accizelor se acordă direct beneficiarilor scutirilor în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 50 şi în cazul produselor accizabile achiziţionate de la un importator pentru care accizele au fost plătite de acesta în vamă.

(7) Un exemplar al certificatului de scutire însoţeşte transportul produselor accizabile de la importator către beneficiar şi se păstrează de către acesta, iar al doilea exemplar se păstrează de către importator.

(8) Importatorul livrează beneficiarului scutirii produsele accizabile la preţuri fără accize şi va solicita compensarea/restituirea accizelor aferente cantităţilor astfel livrate, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(9) În vederea restituirii sumelor reprezentând accizele, importatorul va depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, următoarele documente:

  • a) cererea de restituire de accize;
  • b) copia facturilor de livrare către beneficiarul scutirii, în care este înscrisă menţiunea "scutit de accize";
  • c) dovada plăţii accizelor în vamă;
  • d) copia certificatului de scutire, aferent fiecărei operaţiuni.

(10) Modelul cererii de restituire a accizei este cel din anexa nr. 51.

110.4. (1) În cazul energiei electrice şi al gazului natural, regimul de scutire se acordă în baza certificatului de scutire al cărui model este prevăzut în anexa nr. 50, întocmit de beneficiar şi vizat de autoritatea vamală teritorială care deserveşte beneficiarul.

(2) Certificatul de scutire va avea valabilitate un an calendaristic.

(3) Certificatul de scutire se întocmeşte în două exemplare. Un exemplar rămâne la beneficiar, iar al doilea se va prezenta operatorului economic de gaz natural şi de energie electrică ce realizează furnizarea direct către beneficiar şi va rămâne la acesta.

(4) În baza certificatului de scutire, furnizorul de gaz natural şi furnizorul de energie electrică vor emite beneficiarului facturi la preţuri fără accize.

(1) Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:

  • a) în contextul relaţiilor diplomatice sau consulare;
  • b) de către organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice din România şi de către membrii acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale privind instituirea acestor organizaţii sau prin acordurile de sediu;
  • c) de către forţele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât România, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
  • d) de către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în Cipru în temeiul Tratatului de instituire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
  • e) pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu ţări terţe sau cu organizaţii internaţionale, cu condiţia ca acordul în cauză să fie permis ori autorizat în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor art. 206^31 alin. (1), produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize către un destinatar în sensul alin. (1) sunt însoţite de certificat de scutire.

(4) Modelul şi conţinutul certificatului de scutire sunt cele stabilite de Comisia Europeană.

(5) Procedura prevăzută la art. 206^31 - 206^36 nu se aplică deplasărilor intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c), dacă acestea sunt reglementate de un regim care se întemeiază direct pe Tratatul Atlanticului de Nord.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), procedura prevăzută la art. 206^31 - 206^36 se va aplica deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c) care au loc exclusiv pe teritoriul naţional sau în baza unui acord încheiat cu un alt stat membru, atunci când deplasarea are loc între teritoriul naţional şi teritoriul acelui stat membru.

Norme Metodologice

110.

110.1. (1) Scutirile de la plata accizelor prevăzute la art. 206^56 din Codul fiscal se acordă direct atunci când beneficiarul achiziţionează produsele accizabile de la un antrepozit fiscal sau de la un expeditor înregistrat, denumit în continuare furnizor, cu excepţia situaţiilor prevăzute la pct. 110.2, 110.3 şi 110.4.

(2) Beneficiază de scutire şi contractanţii forţelor armate aparţinând oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, aşa cum sunt definiţi în acordurile speciale (NATO/SOFA), precum şi Ministerul Apărării Naţionale când achiziţionează produse accizabile pentru/sau în numele forţelor NATO.

(3) Pentru aplicarea scutirilor prevăzute la art. 206^56 alin. (1) lit. a), b) şi e) din Codul fiscal, beneficiarul scutirii - persoană juridică se va adresa Ministerului Afacerilor Externe, în vederea stabilirii cantităţilor de produse accizabile care pot fi achiziţionate în regim de scutire, pe grupe de produse, aşa cum sunt prevăzute la art. 206^2 din Codul fiscal.

(4) În cazul scutirilor prevăzute la art. 206^56 alin. (1) lit. c), d) şi, după caz, e) din Codul fiscal, beneficiarul scutirii - persoană juridică se va adresa Ministerului Apărării Naţionale, în vederea determinării cantităţilor de produse, aşa cum sunt prevăzute la art. 206^2 din Codul fiscal.

(5) Cantităţile solicitate potrivit prevederilor de la alin. (3) şi (4) vor reprezenta necesarul estimat la nivelul unui an sau, după caz, necesarul aferent perioadei de staţionare pe teritoriul României atunci când această perioadă este mai mică de un an.

(6) După stabilirea cantităţilor de produse accizabile, Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul Apărării Naţionale, după caz, va transmite autorităţii vamale teritoriale care deserveşte beneficiarul - persoană juridică o situaţie centralizatoare cuprinzând cantităţile stabilite pentru fiecare beneficiar.

(7) Pentru fiecare operaţiune de achiziţie intracomunitară de produse accizabile în regim de scutire, beneficiarul va utiliza certificatul de scutire reglementat de Comisia Europeană, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 50. Acelaşi model de certificat de scutire se utilizează şi în cazul achiziţiilor de produse accizabile în regim de scutire de pe teritoriul României.

(8) În cazul situaţiilor în care operaţiunile sunt scutite de TVA şi se utilizează certificatul de scutire de TVA, acesta asigură şi aplicarea scutirii de la plata accizelor.

(9) În situaţiile prevăzute la alin. (7) şi (8), certificatul de scutire reprezintă actul doveditor privind scutirea de la plata accizelor pentru antrepozitarul autorizat sau expeditorul înregistrat.

(10) Certificatul de scutire se întocmeşte de către destinatar şi se certifică de autoritatea competentă a statului membru gazdă al acestuia înainte de expedierea produselor accizabile. În cazul României, autoritatea competentă pentru ştampilarea certificatelor de scutire este autoritatea vamală teritorială care deserveşte beneficiarul.

(11) În situaţia în care beneficiarul scutirii se află pe teritoriul României, certificatul de scutire se întocmeşte în două exemplare:

  • a) un exemplar se păstrează de către expeditor, ca parte a documentaţiei sale;
  • b) exemplarul al doilea însoţeşte transportul de la furnizor la beneficiar şi se păstrează de către beneficiarul scutirii.

(12) Antrepozitarul autorizat expeditor sau expeditorul înregistrat are obligaţia de a înregistra în evidenţele sale certificatele de scutire, aferente fiecărei operaţiuni în parte.

(13) Transportul produselor accizabile de la furnizor la beneficiar este însoţit pe lângă certificatul de scutire şi de documentul administrativ electronic tipărit prevăzut la pct. 91.

(14) La sosirea produsului la beneficiar, acesta trebuie să întocmească raportul de primire potrivit prevederilor art. 206^33.

110.2. (1) În cazul carburanţilor auto achiziţionaţi prin staţiile de distribuţie, scutirea de la plata accizelor se va acorda prin restituire.

(2) Beneficiarii scutirilor de la plata accizelor prevăzuţi la art. 206^56 alin. (1) din Codul fiscal se vor adresa Ministerului Afacerilor Externe sau, după caz, Ministerului Apărării Naţionale, pentru determinarea cantităţilor anuale de carburanţi, defalcate pe luni, ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de accize, pentru fiecare autoturism şi persoană în parte.

(3) Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Apărării Naţionale vor transmite autorităţii vamale teritoriale ce deserveşte beneficiarul lista cuprinzând cantităţile de carburanţi determinate potrivit alin. (2).

(4) Cu ocazia fiecărei aprovizionări cu carburanţi auto de la staţiile de distribuţie, beneficiarul scutirii va solicita bonul fiscal emis prin aparatul de marcat electronic fiscal. Bonul fiscal va fi ştampilat de vânzător, care va înscrie pe verso numărul de înmatriculare al autoturismului şi denumirea/numele cumpărătorului.

(5) În vederea restituirii sumelor reprezentând accize, beneficiarii scutirilor - instituţii, organizaţii - vor depune inclusiv pentru personalul angajat, până la finele lunii următoare celei pentru care se solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială ce deserveşte beneficiarul următoarele documente:

  • a) cererea de restituire, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 51;
  • b) un centralizator în care vor fi enumerate bonurile fiscale şi cantităţile de carburanţi achiziţionate în luna pentru care se face solicitarea, la care se vor ataşa bonurile fiscale certificate în mod corespunzător de vânzător, în copie şi în original.

(6) Compartimentul de specialitate din cadrul autorităţii fiscale teritoriale care deserveşte beneficiarul va verifica informaţiile înscrise în cererea de restituire, confruntându-le cu datele din bonurile fiscale, după care va determina suma accizelor de restituit pentru fiecare solicitant în parte.

(7) Restituirea accizelor se efectuează în termen de 45 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

(8) După soluţionarea cererii, documentele originale vor fi restituite beneficiarului.

110.3. (1) În cazul importului de produse accizabile dintr-o ţară terţă, regimul de scutire de accize se acordă direct în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 50.

(2) Certificatul de scutire se întocmeşte de beneficiar în două exemplare vizate de autoritatea vamală teritorială care deserveşte beneficiarul, pentru fiecare operaţiune în parte.

(3) Un exemplar al certificatului de scutire împreună cu documentul vamal însoţesc transportul produselor accizabile de la biroul vamal de intrare în România până la beneficiar şi se păstrează de către acesta.

(4) Al doilea exemplar se păstrează de biroul vamal.

(5) În cazul în care importul se realizează printr-un alt birou vamal de intrare în teritoriul comunitar decât cel prevăzut la alin. (3), transportul produselor accizabile va fi însoţit de documentul vamal şi de exemplarul certificatului de scutire al beneficiarului.

(6) Scutirea de la plata accizelor se acordă direct beneficiarilor scutirilor în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 50 şi în cazul produselor accizabile achiziţionate de la un importator pentru care accizele au fost plătite de acesta în vamă.

(7) Un exemplar al certificatului de scutire însoţeşte transportul produselor accizabile de la importator către beneficiar şi se păstrează de către acesta, iar al doilea exemplar se păstrează de către importator.

(8) Importatorul livrează beneficiarului scutirii produsele accizabile la preţuri fără accize şi va solicita compensarea/restituirea accizelor aferente cantităţilor astfel livrate, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(9) În vederea restituirii sumelor reprezentând accizele, importatorul va depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, următoarele documente:

  • a) cererea de restituire de accize;
  • b) copia facturilor de livrare către beneficiarul scutirii, în care este înscrisă menţiunea "scutit de accize";
  • c) dovada plăţii accizelor în vamă;
  • d) copia certificatului de scutire, aferent fiecărei operaţiuni.

(10) Modelul cererii de restituire a accizei este cel din anexa nr. 51.

110.4. (1) În cazul energiei electrice şi al gazului natural, regimul de scutire se acordă în baza certificatului de scutire al cărui model este prevăzut în anexa nr. 50, întocmit de beneficiar şi vizat de autoritatea vamală teritorială care deserveşte beneficiarul.

(2) Certificatul de scutire va avea valabilitate un an calendaristic.

(3) Certificatul de scutire se întocmeşte în două exemplare. Un exemplar rămâne la beneficiar, iar al doilea se va prezenta operatorului economic de gaz natural şi de energie electrică ce realizează furnizarea direct către beneficiar şi va rămâne la acesta.

(4) În baza certificatului de scutire, furnizorul de gaz natural şi furnizorul de energie electrică vor emite beneficiarului facturi la preţuri fără accize.

Art. 206^57 - Scutiri speciale

(1) Sunt scutite de la plata accizelor produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul personal al călătorilor care se deplasează pe cale aeriană sau maritimă către un teritoriu terţ ori către o ţară terţă.

(2) Sunt scutite de la plata accizelor produsele furnizate la bordul unei aeronave sau al unei nave pe parcursul călătoriei pe cale aeriană ori maritimă către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă.

(3) Regimul de scutire de la plata accizelor prevăzut la alin. (1) se aplică şi produselor accizabile furnizate de magazinele duty-free autorizate în România situate în afara incintei aeroporturilor sau porturilor, transportate în bagajul personal al călătorilor către un teritoriu terţ ori către o ţară terţă.

(4) În sensul prezentului articol, călător către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă înseamnă orice călător care deţine un document de transport pentru călătorie ori un alt document care face dovada destinaţiei finale situate pe un teritoriu terţ sau o ţară terţă.

Art. 206^58 - Scutiri pentru alcool etilic si alte produse alcoolice

(1) Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 206^2 lit. a), atunci când sunt:

  • a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale;
  • b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
  • c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
  • d) utilizate pentru producerea de medicamente;
  • e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
  • f) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
  • g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse;
  • h) utilizate în procedee de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool;
  • i) utilizate ca eşantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producţie ori în scopuri ştiinţifice.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin normele metodologice.

Norme Metodologice

111. (1) Alcoolul etilic se consideră a fi complet denaturat atunci când denaturarea se face cu denaturanţii notificaţi de către fiecare stat membru la Comisia Europeană şi acceptaţi de către aceasta şi celelalte state membre.

(2) În cazul României, produsele admise a fi utilizate pentru denaturarea completă a alcoolului, la un hectolitru de alcool pur, sunt:

  • a) 1 gram de benzoat de denatoniu;
  • b) 2 litri de metiletilcetonă (butanonă; şi
  • c) 0,2 grame de albastru de metilen.

(3) În cazul alcoolului etilic destinat a fi utilizat pe teritoriul României pentru fabricarea de produse ce nu sunt destinate consumului uman, substanţele admise pentru denaturarea acestuia sunt cel puţin una dintre următoarele:

  • a) pentru industria cosmetică:
    • 1. dietilftalat 0,1% în vol.;
    • 2. ulei de mentă 0,15% în vol.;
    • 3. ulei de lavandă 0,15% în vol.;
    • 4. benzoat de benzil 5,00% în vol.;
    • 5. izopropanol 2,00% în vol.;
    • 6. 1,2 propandiol 2,00% în vol.;
  • b) pentru alte industrii:
    • 1. alcooli superiori 0,4 kg/1000 l;
    • 2. violet de metil 1,0 g/1000 l;
    • 3. benzină extracţie 0,6 kg/1000 l;
    • 4. monoetilen glicol 3,5 kg/1000 l;
    • 5. salicilat de etil/metil 0,6 kg/1000 l;
    • 6. fenolftaleină 12 g/1000 l;
    • 7. albastru de metilen 3,5 g/1000 l.

(4) Operatorii economici utilizatori de alcool complet denaturat sau parţial denaturat, care, din motive sanitare, tehnice sau comerciale, nu pot folosi alcoolul denaturat cu substanţele prevăzute la alin. (2) şi (3), pot solicita avizul laboratorului vamal pentru utilizarea de către antrepozitele fiscale din România a substanţelor pe care ei le propun. Solicitarea va trebui să cuprindă motivele pentru care este necesară aprobarea acelui denaturant specific şi descrierea componentelor de bază ale denaturantului propus, precum şi declaraţia pe propria răspundere a faptului că celelalte componente ale produsului în care se va utiliza alcoolul denaturat nu intră în reacţie cu substanţele propuse ca denaturanţi, astfel încât să anuleze denaturarea. Acest aviz este eliberat numai pe baza analizelor de laborator efectuate mostrelor de alcool etilic denaturat cu substanţele respective prezentate de producătorii în cauză. Avizul va sta la baza documentaţiei necesare eliberării autorizaţiei de utilizator final.

(5) Operatorii economici utilizatori de alcool parţial denaturat, care au primit avizul laboratorului vamal pentru utilizarea unei substanţe de denaturare a alcoolului etilic, alta decât cele prevăzute la alin. (3), pot efectua achiziţii de alcool etilic astfel denaturat şi de la antrepozite fiscale din alte state membre.

(6) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin consum uman se înţelege consum uman alimentar.

(7) Denaturarea alcoolului etilic se realizează numai în antrepozite fiscale de producţie sau de depozitare alcool etilic - materie primă -, autorizate pentru această operaţiune, sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.

(8) Operaţiunea de denaturare a alcoolului se poate realiza astfel:

  • a) fie prin adăugarea succesivă a substanţelor denaturante admise în cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată;
  • b) fie prin adăugarea în cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată a unui amestec realizat în prealabil din substanţele denaturante admise.

(9) Denaturarea alcoolului se realizează potrivit următoarei proceduri:

  • a) cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de a efectua operaţiunea de denaturare, antrepozitul fiscal solicită, în scris, pentru aceasta, acordul autorităţii vamale teritoriale;
  • b) în cererea de solicitare a acordului, antrepozitarul autorizat trebuie să menţioneze cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată, denaturantul ce urmează a fi utilizat, procedura de denaturare, data şi ora operaţiunii de denaturare, destinaţia alcoolului denaturat justificată prin comenzile primite din partea utilizatorilor;
  • c) în funcţie de rezultatele verificării datelor cuprinse în documentaţia depusă, autoritatea vamală teritorială decide asupra acceptării operaţiunii de denaturare şi desemnează reprezentantul său care va supraveghea efectuarea acestei operaţiuni. În situaţia în care datele cuprinse în documentaţia prezentată nu corespunde realităţii, autoritatea vamală teritorială respinge solicitarea de efectuare a operaţiunii de denaturare;
  • d) operaţiunea de denaturare se consemnează într-un registru special, care se păstrează în antrepozitul fiscal, în care se vor înscrie: data efectuării operaţiunii, cantitatea denaturată, substanţele şi cantităţile utilizate pentru denaturare, precum şi numele şi semnătura reprezentantului autorităţii vamale.

(10) Antrepozitarul autorizat pentru producţie de alcool etilic - materie primă - poate livra alcool etilic denaturat către operatori economici, alţii decât utilizatorii finali, numai dacă alcoolul este îmbuteliat în butelii destinate comercializării cu amănuntul.

(11) Deplasarea intracomunitară a alcoolului complet denaturat va fi însoţită de documentul de însoţire prevăzut la pct. 102.

(12) În cazul prevăzut la art. 206^58 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, este scutit de la plata accizelor numai alcoolul etilic utilizat pentru producţia de medicamente, aşa cum sunt definite în directivele 2001/82/CE şi 2001/83/CE.

(13) În toate situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea de la plata accizelor se acordă numai utilizatorului, cu condiţia ca aprovizionarea să fie efectuată direct de la un antrepozit fiscal.

(14) Atunci când utilizatorul face achiziţii intracomunitare de alcool etilic în vederea utilizării în scopurile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. b) - i) din Codul fiscal, trebuie să deţină şi calitatea de destinatar înregistrat.

(15) În cazul alcoolului etilic importat dintr-o ţară terţă în vederea utilizării în scopurile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. b) - i) din Codul fiscal, importatorul trebuie să fie şi utilizatorul materiei prime.

(16) Scutirea se acordă direct:

  • a) în situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. d), f), g) şi h) din Codul fiscal;
  • b) în situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) din Codul fiscal, pentru antrepozitarii autorizaţi care funcţionează în sistem integrat. Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice de către antrepozitar, pentru realizarea de produse finite destinate a fi consumate ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări.

(17) În toate situaţiile de scutire directă, scutirea se acordă pe baza autorizaţiei de utilizator final. Această autorizaţie se eliberează tuturor utilizatorilor care achiziţionează produse în regim de scutire de la plata accizelor.

(18) Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului.

(19) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţită de documentele prevăzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamală teritorială.

(20) Autoritatea vamală teritorială aprobă eliberarea autorizaţiei de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;
  • b) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
  • c) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
  • d) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile sub orice formă legală;
  • e) solicitantul a utilizat alcoolul etilic şi produsele alcoolice achiziţionate anterior în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(21) Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.

(22) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.

(23) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către antrepozitul fiscal furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.

(24) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(25) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea alcoolului etilic şi a produselor alcoolice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice, cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea utilizată, stocul de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse finite realizate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(26) Autoritatea vamală teritorială poate revoca autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:

  • a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului de procedură fiscală;
  • b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice achiziţionate;
  • c) operatorul economic a utilizat alcoolul etilic şi/sau produsele alcoolice achiziţionate altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(27) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(28) Autoritatea vamală teritorială poate anula autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii false în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final.

(29) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.

(30) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare, de anulare sau de suspendare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(31) O nouă autorizaţie de utilizator final va putea fi obţinută după 12 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei.

(32) Stocurile de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice înregistrate la data revocării sau anulării autorizaţiei de utilizator final pot fi valorificate sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.

(33) Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizatori finali prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(34) În toate situaţiile de scutire directă, livrarea produselor se face la preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ electronic, prevăzut la pct. 91.

(35) La sosirea produsului la operatorul economic utilizator, acesta trebuie să înainteze în sistemul informatizat raportul de primire, potrivit procedurii de la pct. 93, şi are obligaţia deţinerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil control din partea autorităţii vamale teritoriale.

(36) În situaţia în care nu se respectă prevederile alin. (34) şi (35), operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.

(37) În situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. a), b), c), e) şi i) din Codul fiscal, scutirea se acordă indirect. Livrarea produselor se face la preţuri cu accize, urmând ca operatorii economici utilizatori să solicite compensarea/restituirea accizelor, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(38) Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială, cererea de restituire de accize, însoţită de:

  • a) copia facturii de achiziţie a alcoolului etilic şi/sau a produsului alcoolic, în care acciza să fie evidenţiată distinct;
  • b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
  • c) dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea, constând într-o situaţie centralizatoare a cantităţilor efectiv utilizate şi a documentelor aferente.

(39) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(40) Depozitele farmaceutice achiziţionează alcoolul etilic la preţuri cu accize şi îl livrează către spitale şi farmacii la preţuri fără accize în baza autorizaţiilor de utilizator final deţinute de acestea din urmă. În aceste condiţii, preţul de vânzare al alcoolului etilic va fi stabilit de către depozitul farmaceutic pe baza preţului de achiziţie al acestui produs care nu are inclusă acciza, astfel încât spitalele şi farmaciile să beneficieze de facilitatea prevăzută la art. 206^58 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal.

(41) În situaţia prevăzută la alin. (40) depozitele farmaceutice vor păstra o copie a autorizaţiei de utilizator final al beneficiarului scutirii.

(42) Pentru cantităţile de alcool etilic livrate la preţuri fără accize spitalelor şi farmaciilor, depozitele farmaceutice pot solicita compensarea/restituirea accizelor. În acest sens, depozitele farmaceutice vor depune la autoritatea fiscală teritorială cererea de restituire de accize, însoţită de:

  • a) copia facturii de achiziţie a alcoolului etilic, în care acciza să fie evidenţiată distinct;
  • b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
  • c) dovada cantităţii de alcool etilic livrată spitalelor şi farmaciilor la preţuri fără accize, constând într-o situaţie centralizatoare a documentelor aferente cantităţilor efectiv livrate.

(1) Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 206^2 lit. a), atunci când sunt:

  • a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale;
  • b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
  • c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
  • d) utilizate pentru producerea de medicamente;
  • e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
  • f) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
  • g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse;
  • h) utilizate în procedee de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool;
  • i) utilizate ca eşantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producţie ori în scopuri ştiinţifice.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin normele metodologice.

Norme Metodologice

111. (1) Alcoolul etilic se consideră a fi complet denaturat atunci când denaturarea se face cu denaturanţii notificaţi de către fiecare stat membru la Comisia Europeană şi acceptaţi de către aceasta şi celelalte state membre.

(2) În cazul României, produsele admise a fi utilizate pentru denaturarea completă a alcoolului, la un hectolitru de alcool pur, sunt:

  • a) 1 gram de benzoat de denatoniu;
  • b) 2 litri de metiletilcetonă (butanonă; şi
  • c) 0,2 grame de albastru de metilen.

(3) În cazul alcoolului etilic destinat a fi utilizat pe teritoriul României pentru fabricarea de produse ce nu sunt destinate consumului uman, substanţele admise pentru denaturarea acestuia sunt cel puţin una dintre următoarele:

  • a) pentru industria cosmetică:
    • 1. dietilftalat 0,1% în vol.;
    • 2. ulei de mentă 0,15% în vol.;
    • 3. ulei de lavandă 0,15% în vol.;
    • 4. benzoat de benzil 5,00% în vol.;
    • 5. izopropanol 2,00% în vol.;
    • 6. 1,2 propandiol 2,00% în vol.;
  • b) pentru alte industrii:
    • 1. alcooli superiori 0,4 kg/1000 l;
    • 2. violet de metil 1,0 g/1000 l;
    • 3. benzină extracţie 0,6 kg/1000 l;
    • 4. monoetilen glicol 3,5 kg/1000 l;
    • 5. salicilat de etil/metil 0,6 kg/1000 l;
    • 6. fenolftaleină 12 g/1000 l;
    • 7. albastru de metilen 3,5 g/1000 l.

(4) Operatorii economici utilizatori de alcool complet denaturat sau parţial denaturat, care, din motive sanitare, tehnice sau comerciale, nu pot folosi alcoolul denaturat cu substanţele prevăzute la alin. (2) şi (3), pot solicita avizul laboratorului vamal pentru utilizarea de către antrepozitele fiscale din România a substanţelor pe care ei le propun. Solicitarea va trebui să cuprindă motivele pentru care este necesară aprobarea acelui denaturant specific şi descrierea componentelor de bază ale denaturantului propus, precum şi declaraţia pe propria răspundere a faptului că celelalte componente ale produsului în care se va utiliza alcoolul denaturat nu intră în reacţie cu substanţele propuse ca denaturanţi, astfel încât să anuleze denaturarea. Acest aviz este eliberat numai pe baza analizelor de laborator efectuate mostrelor de alcool etilic denaturat cu substanţele respective prezentate de producătorii în cauză. Avizul va sta la baza documentaţiei necesare eliberării autorizaţiei de utilizator final.

(5) Operatorii economici utilizatori de alcool parţial denaturat, care au primit avizul laboratorului vamal pentru utilizarea unei substanţe de denaturare a alcoolului etilic, alta decât cele prevăzute la alin. (3), pot efectua achiziţii de alcool etilic astfel denaturat şi de la antrepozite fiscale din alte state membre.

(6) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin consum uman se înţelege consum uman alimentar.

(7) Denaturarea alcoolului etilic se realizează numai în antrepozite fiscale de producţie sau de depozitare alcool etilic - materie primă -, autorizate pentru această operaţiune, sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.

(8) Operaţiunea de denaturare a alcoolului se poate realiza astfel:

  • a) fie prin adăugarea succesivă a substanţelor denaturante admise în cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată;
  • b) fie prin adăugarea în cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată a unui amestec realizat în prealabil din substanţele denaturante admise.

(9) Denaturarea alcoolului se realizează potrivit următoarei proceduri:

  • a) cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de a efectua operaţiunea de denaturare, antrepozitul fiscal solicită, în scris, pentru aceasta, acordul autorităţii vamale teritoriale;
  • b) în cererea de solicitare a acordului, antrepozitarul autorizat trebuie să menţioneze cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată, denaturantul ce urmează a fi utilizat, procedura de denaturare, data şi ora operaţiunii de denaturare, destinaţia alcoolului denaturat justificată prin comenzile primite din partea utilizatorilor;
  • c) în funcţie de rezultatele verificării datelor cuprinse în documentaţia depusă, autoritatea vamală teritorială decide asupra acceptării operaţiunii de denaturare şi desemnează reprezentantul său care va supraveghea efectuarea acestei operaţiuni. În situaţia în care datele cuprinse în documentaţia prezentată nu corespunde realităţii, autoritatea vamală teritorială respinge solicitarea de efectuare a operaţiunii de denaturare;
  • d) operaţiunea de denaturare se consemnează într-un registru special, care se păstrează în antrepozitul fiscal, în care se vor înscrie: data efectuării operaţiunii, cantitatea denaturată, substanţele şi cantităţile utilizate pentru denaturare, precum şi numele şi semnătura reprezentantului autorităţii vamale.

(10) Antrepozitarul autorizat pentru producţie de alcool etilic - materie primă - poate livra alcool etilic denaturat către operatori economici, alţii decât utilizatorii finali, numai dacă alcoolul este îmbuteliat în butelii destinate comercializării cu amănuntul.

(11) Deplasarea intracomunitară a alcoolului complet denaturat va fi însoţită de documentul de însoţire prevăzut la pct. 102.

(12) În cazul prevăzut la art. 206^58 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, este scutit de la plata accizelor numai alcoolul etilic utilizat pentru producţia de medicamente, aşa cum sunt definite în directivele 2001/82/CE şi 2001/83/CE.

(13) În toate situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea de la plata accizelor se acordă numai utilizatorului, cu condiţia ca aprovizionarea să fie efectuată direct de la un antrepozit fiscal.

(14) Atunci când utilizatorul face achiziţii intracomunitare de alcool etilic în vederea utilizării în scopurile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. b) - i) din Codul fiscal, trebuie să deţină şi calitatea de destinatar înregistrat.

(15) În cazul alcoolului etilic importat dintr-o ţară terţă în vederea utilizării în scopurile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. b) - i) din Codul fiscal, importatorul trebuie să fie şi utilizatorul materiei prime.

(16) Scutirea se acordă direct:

  • a) în situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. d), f), g) şi h) din Codul fiscal;
  • b) în situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) din Codul fiscal, pentru antrepozitarii autorizaţi care funcţionează în sistem integrat. Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice de către antrepozitar, pentru realizarea de produse finite destinate a fi consumate ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări.

(17) În toate situaţiile de scutire directă, scutirea se acordă pe baza autorizaţiei de utilizator final. Această autorizaţie se eliberează tuturor utilizatorilor care achiziţionează produse în regim de scutire de la plata accizelor.

(18) Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului.

(19) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţită de documentele prevăzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamală teritorială.

(20) Autoritatea vamală teritorială aprobă eliberarea autorizaţiei de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;
  • b) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
  • c) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
  • d) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile sub orice formă legală;
  • e) solicitantul a utilizat alcoolul etilic şi produsele alcoolice achiziţionate anterior în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(21) Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.

(22) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.

(23) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către antrepozitul fiscal furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.

(24) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(25) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea alcoolului etilic şi a produselor alcoolice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice, cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea utilizată, stocul de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse finite realizate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(26) Autoritatea vamală teritorială poate revoca autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:

  • a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului de procedură fiscală;
  • b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice achiziţionate;
  • c) operatorul economic a utilizat alcoolul etilic şi/sau produsele alcoolice achiziţionate altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(27) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(28) Autoritatea vamală teritorială poate anula autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii false în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final.

(29) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.

(30) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare, de anulare sau de suspendare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(31) O nouă autorizaţie de utilizator final va putea fi obţinută după 12 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei.

(32) Stocurile de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice înregistrate la data revocării sau anulării autorizaţiei de utilizator final pot fi valorificate sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.

(33) Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizatori finali prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(34) În toate situaţiile de scutire directă, livrarea produselor se face la preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ electronic, prevăzut la pct. 91.

(35) La sosirea produsului la operatorul economic utilizator, acesta trebuie să înainteze în sistemul informatizat raportul de primire, potrivit procedurii de la pct. 93, şi are obligaţia deţinerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil control din partea autorităţii vamale teritoriale.

(36) În situaţia în care nu se respectă prevederile alin. (34) şi (35), operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.

(37) În situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. a), b), c), e) şi i) din Codul fiscal, scutirea se acordă indirect. Livrarea produselor se face la preţuri cu accize, urmând ca operatorii economici utilizatori să solicite compensarea/restituirea accizelor, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(38) Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială, cererea de restituire de accize, însoţită de:

  • a) copia facturii de achiziţie a alcoolului etilic şi/sau a produsului alcoolic, în care acciza să fie evidenţiată distinct;
  • b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
  • c) dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea, constând într-o situaţie centralizatoare a cantităţilor efectiv utilizate şi a documentelor aferente.

(39) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(40) Depozitele farmaceutice achiziţionează alcoolul etilic la preţuri cu accize şi îl livrează către spitale şi farmacii la preţuri fără accize în baza autorizaţiilor de utilizator final deţinute de acestea din urmă. În aceste condiţii, preţul de vânzare al alcoolului etilic va fi stabilit de către depozitul farmaceutic pe baza preţului de achiziţie al acestui produs care nu are inclusă acciza, astfel încât spitalele şi farmaciile să beneficieze de facilitatea prevăzută la art. 206^58 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal.

(41) În situaţia prevăzută la alin. (40) depozitele farmaceutice vor păstra o copie a autorizaţiei de utilizator final al beneficiarului scutirii.

(42) Pentru cantităţile de alcool etilic livrate la preţuri fără accize spitalelor şi farmaciilor, depozitele farmaceutice pot solicita compensarea/restituirea accizelor. În acest sens, depozitele farmaceutice vor depune la autoritatea fiscală teritorială cererea de restituire de accize, însoţită de:

  • a) copia facturii de achiziţie a alcoolului etilic, în care acciza să fie evidenţiată distinct;
  • b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
  • c) dovada cantităţii de alcool etilic livrată spitalelor şi farmaciilor la preţuri fără accize, constând într-o situaţie centralizatoare a documentelor aferente cantităţilor efectiv livrate.
Art. 206^59 - Scutiri pentru tutun prelucrat

(1) Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

Norme Metodologice

112. (1) Tutunul prelucrat reprezentând ţigarete este scutit de plata accizelor atunci când este destinat unor teste ştiinţifice sau unor teste de piaţă, cu condiţia ca testarea să nu se realizeze prin comercializarea acestor produse, ci prin mijloace specifice cercetării ştiinţifice sau cercetării de piaţă.

(2) Scutirea pentru loturile destinate scopului prevăzut la alin. (1) se acordă în limita cantităţii de 200.000 de bucăţi ţigarete pe semestru.

(3) Documentul de însoţire a lotului de ţigarete în timpul transferului de la producător la societatea specializată în efectuarea de studii de piaţă va fi avizul de însoţire a mărfii.

(1) Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

Norme Metodologice

112. (1) Tutunul prelucrat reprezentând ţigarete este scutit de plata accizelor atunci când este destinat unor teste ştiinţifice sau unor teste de piaţă, cu condiţia ca testarea să nu se realizeze prin comercializarea acestor produse, ci prin mijloace specifice cercetării ştiinţifice sau cercetării de piaţă.

(2) Scutirea pentru loturile destinate scopului prevăzut la alin. (1) se acordă în limita cantităţii de 200.000 de bucăţi ţigarete pe semestru.

(3) Documentul de însoţire a lotului de ţigarete în timpul transferului de la producător la societatea specializată în efectuarea de studii de piaţă va fi avizul de însoţire a mărfii.

Art. 206^60 - Scutiri pentru produse energetice si energie electrica

(1) Sunt scutite de la plata accizelor:

  • a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru aviaţie, alta decât aviaţia turistică în scop privat. Prin aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;
  • b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor de agrement private. De asemenea, este scutită de la plata accizelor şi electricitatea produsă la bordul navelor. Prin ambarcaţiune de agrement privată se înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deţine cu titlu de închiriere ori cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice;
  • c) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică;
  • d) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică;
  • e) produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi - folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate;
  • f) combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;
  • g) combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi;
  • h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
  • i) produsele energetice care intră în România dintr-o ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinate utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;
  • j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
  • k) orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru încălzire de către spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni, orfelinate şi de alte instituţii de asistenţă socială, instituţii de învăţământ şi lăcaşuri de cult;
  • l) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre produsele următoare:
    • - produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518 inclusiv;
    • - produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99 inclusiv, pentru componentele lor produse din biomase;
    • - produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;
    • - produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;
  • m) energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
  • n) energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 kW;
  • o) produsele cuprinse în codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

(3) Produsele energetice care conţin unul sau mai multe dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiază de un nivel redus al accizelor, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

113.

113.1. (1) În situaţiile prevăzute la art. 206^60 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct cu condiţia ca aprovizionarea produselor energetice să se efectueze numai de la un antrepozit fiscal.

(2) Livrarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru aeronave se poate efectua la preţuri fără accize către:

  • a) operatorii economici care deţin certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile şi/sau de contracte de prestări de servicii cu societăţi deţinătoare de certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile;
  • b) persoana care deţine certificat de autorizare ca operator aerian.

(3) Certificatele prevăzute la alin. (2) se eliberează de Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română".

(4) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) şi livrările de produse energetice destinate a fi utilizate drept combustibil de către aeronavele înregistrate în alte state, care efectuează zboruri altele decât cele turistice în scop privat, fără a fi necesară prezentarea certificatelor eliberate de autorităţile aeronautice civile din statele respective.

(5) Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizării drept combustibil pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, la preţuri de livrare fără accize:

  • a) operatorii economici care deţin autorizaţii ca distribuitori de combustibil pentru navigaţie;
  • b) persoana care deţine certificat de autorizare pentru navigaţie. Prin certificat de autorizare pentru navigaţie se înţelege orice document care atestă că nava este luată în evidenţa Autorităţii Navale Române, în cazul navelor româneşti, ori a altei autorităţi competente din alte state, în cazul navelor înregistrate în acele state.

(6) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) lit. a) şi alin. (5) lit. a) care dispun de spaţii de depozitare corespunzătoare şi efectuează operaţiuni de alimentare cu combustibil a aeronavelor, precum şi a navelor şi ambarcaţiunilor trebuie să se autorizeze ca antrepozite fiscale de depozitare.

(7) Scutirea de plata accizelor se aplică direct şi în cazul operatorilor economici prevăzuţi la alin. (2) lit. a) şi alin. (5) lit. a) care nu dispun de spaţii de depozitare şi efectuează operaţiuni de alimentare cu combustibil a aeronavelor, a navelor şi ambarcaţiunilor, cu condiţia ca deplasarea produselor energetice să se realizeze direct de la antrepozitul fiscal către beneficiarul scutirii.

(8) Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru aeronave, în cazul aeronavelor aflate pe alte aeroporturi decât cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigură alimentarea aeronavelor, trebuie să fie însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ electronic. La rubrica "Destinatar" se vor înscrie tot datele expeditorului, iar în rubrica "Locul livrării" se va înscrie adresa aeroportului în cauză. După sosirea produselor la destinaţie, expeditorul va întocmi raportul de primire în maximum 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării produselor, utilizând sistemul informatizat.

(9) Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru nave, în cazul navelor aflate în alte porturi decât cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigură alimentarea navelor, trebuie să fie însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ electronic. La rubrica "Destinatar" se vor înscrie tot datele expeditorului, iar în rubrica "Locul livrării" se va înscrie adresa portului în cauză. După sosirea produselor la destinaţie, expeditorul va întocmi raportul de primire în maximum 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării produselor, utilizând sistemul informatizat.

(10) Zilnic antrepozitele fiscale de producţie sau de depozitare, altele decât cele prevăzute la alin. (6), vor înscrie toate cantităţile de combustibil livrate cu destinaţia utilizării exclusive pentru aeronave, respectiv nave, în jurnale speciale întocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 52.

(11) Jurnalele menţionate la alin. (10) se vor întocmi pentru fiecare lună calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi transmise on-line până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei de raportare autorităţii vamale teritoriale potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(12) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (6) vor înregistra zilnic toate cantităţile intrate şi ieşite în jurnalele privind intrările şi ieşirile de combustibil destinate utilizării exclusive pentru aeronave şi nave, întocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 53.

(13) Jurnalele menţionate la alin. (12) se vor întocmi pentru fiecare lună calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi transmise on-line până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei de raportare autorităţii vamale teritoriale potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(14) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi instituţiile de stat care implică apărarea, ordinea publică, sănătatea publică, siguranţa şi securitatea naţională, care, datorită specificului activităţii lor, nu deţin certificate eliberate de Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română" şi, respectiv, de Autoritatea Navală Română pentru aeronavele şi navele din dotare.

(15) În cazul deplasării produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru aviaţie sau navigaţie, realizată de antrepozitul fiscal care alimentează efectiv aeronavele/navele, deplasarea produselor respective va fi însoţită de avizul de însoţire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava/nava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată ori de comandantul navei. Certificatul de livrare se întocmeşte de antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei/navei, iar în cazul în care factura privind alimentarea aeronavei/navei se întocmeşte în numele altui antrepozit fiscal, un exemplar al certificatului de livrare va fi transmis şi acelui antrepozit fiscal. Antrepozitul fiscal în numele căruia se emit facturile către aeronave/nave va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 52. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei/navei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 53.

(16) În cazul în care combustibilul pentru aviaţie este facturat de un antrepozit fiscal de produse energetice către un intermediar care administrează contracte cu companii aeriene şi care emite, la rândul lui, facturi către acestea, după alimentarea aeronavelor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute la alin. (15), fără a avea loc un transfer fizic al produsului de la antrepozitul fiscal către intermediar, deplasarea combustibilului pentru aviaţie de la antrepozitul fiscal de depozitare către aeronave va fi însoţită de avizul de însoţire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmeşte de către antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei. Primul antrepozit fiscal va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 52. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 53.

(17) Potrivit prevederilor art. 23 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instalaţiile plutitoare de tipul macaralelor, cu sau fără propulsie, sunt considerate nave.

113.2. (1) În situaţiile prevăzute la art. 206^60 alin. (1) lit. c), d) şi h) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca energia electrică să provină de la operatori economici autorizaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), iar produsele energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un destinatar înregistrat, de la un importator, din operaţiuni proprii de import, de la companii de extracţie a cărbunelui sau alţi operatori economici care comercializează acest produs ori de la un distribuitor autorizat, în cazul gazului natural.

(2) Pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producţie de energie electrică, ai centralelor combinate de energie electrică şi termică, precum şi operatorii economici utilizatori ai produselor energetice prevăzute la art. 206^60 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal vor solicita autorităţii vamale teritoriale în raza căreia îşi au sediul autorizaţii de utilizator final pentru produse energetice.

(3) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) energia electrică şi gazul natural.

(4) Prevederile alin. (2) se aplică şi în cazul producţiei de energie electrică sau producţiei combinate de energie electrică şi termică realizată din cărbune şi lignit în sistem de prestări de servicii. În această situaţie, obligaţia deţinerii autorizaţiei de utilizator final revine şi beneficiarului prestării de servicii.

(5) Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului.

(6) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţită de documentele prevăzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamală teritorială.

(7) Autoritatea vamală teritorială aprobă eliberarea autorizaţiei de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;
  • b) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
  • c) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
  • d) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile sub orice formă legală. Face excepţie de la această condiţie operatorul economic beneficiar al prestării de servicii;
  • e) solicitantul a utilizat produsele energetice în scopul pentru care a obţinut anterior autorizaţie de utilizator final.

(8) Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.

(9) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.

(10) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor energetice în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.

(11) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de 3 ani de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(12) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea utilizată, stocul de produse energetice la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse finite realizate. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(13) Cantităţile de produse scutite de plata accizelor înscrise într-o autorizaţie vor fi estimate pe baza normelor de consum şi a producţiei preconizate a se realiza pe o perioadă de 3 ani.

(14) Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizatori finali prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(15) În situaţia în care achiziţionarea produselor energetice se efectuează de la un antrepozit fiscal în regim de scutire directă, livrarea produselor se face la preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ electronic, prevăzut la pct. 91.

(16) La sosirea produsului, cu excepţia energiei electrice şi a gazului natural, la operatorul economic utilizator, acesta trebuie să înainteze în sistemul informatizat raportul de primire, potrivit prevederilor art. 206^33 din Codul fiscal şi are obligaţia deţinerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil control din partea autorităţii vamale teritoriale.

(17) În situaţia în care nu se respectă prevederile alin. (15) şi (16), operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.

(18) Destinatarii înregistraţi, importatorii sau operatorii economici care achiziţionează produse energetice în vederea livrării în regim de scutire directă către centralele de producţie de energie electrică sau producţie combinată de energie electrică şi termică vor livra produsele către aceste centrale la preţuri fără accize şi vor solicita autorităţii fiscale teritoriale restituirea accizelor aferente cantităţilor livrate cu această destinaţie, care au fost plătite la momentul recepţiei, importului sau al achiziţiei. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi beneficiarii scutirilor care utilizează produse energetice provenite din operaţiuni proprii de import, pentru care scutirea se acordă direct.

(19) În vederea restituirii accizelor în situaţia prevăzută la alin. (18), destinatarul înregistrat, importatorul sau operatorul economic va depune la autoritatea fiscală/vamală teritorială la care a efectuat plata o cerere de restituire de accize al cărei model va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice. Cererea va fi însoţită de copia autorizaţiei de utilizator final a centralei beneficiare a scutirii şi de documentul care atestă plata accizelor de către destinatarul înregistrat, importator sau operatorul economic.

(20) Atunci când, în situaţiile prevăzute la art. 206^60 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul fiscal, centralele de producţie de energie electrică sau centralele de producţie combinată de energie electrică şi termică preiau produse energetice cu titlu de împrumut de la rezerva de stat în baza unor acte normative speciale, preluarea se face în baza autorizaţiei de utilizator final. Atât achiziţionarea de produse energetice de la un antrepozit fiscal autorizat, în vederea stingerii obligaţiei, cât şi restituirea efectivă a cantităţilor astfel preluate se efectuează în regim de scutire de la plata accizelor, în baza autorizaţiei de utilizator final.

113.3. (1) În situaţia prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca produsele să fie achiziţionate direct de la operatorii economici înregistraţi la autoritatea vamală centrală în calitate de furnizori de produse energetice ori - în cazul gazului natural provenit dintr-un stat membru - direct de la un distribuitor/furnizor autorizat/licenţiat de autoritatea competentă din acel stat membru.

(2) Produsele energetice - respectiv gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi - sunt scutite de la plata accizelor atunci când sunt furnizate consumatorilor casnici, precum şi organizaţiilor de caritate.

(3) În înţelesul prezentelor norme metodologice, organizaţiile de caritate sunt organizaţiile care au înscrise în obiectul de activitate şi care desfăşoară efectiv activităţi caritabile cu titlu gratuit în domeniul sănătăţii, al protecţiei mamei şi copilului, al protecţiei bătrânilor, persoanelor cu handicap, persoanelor care trăiesc în sărăcie sau în cazuri de calamităţi naturale.

(4) În cazul organizaţiilor de caritate, scutirea se acordă în baza autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea vamală teritorială, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.

(5) Autorizaţiile de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a organizaţiei de caritate, însoţită de:

  • a) actul de constituire - în copie şi original - din care să rezulte că organizaţia desfăşoară una dintre activităţile prevăzute la alin. (3);
  • b) fundamentarea cantităţilor ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de la plata accizelor, la nivelul unui an calendaristic;
  • c) orice informaţie şi documente pe care autoritatea vamală teritorială le consideră necesare pentru eliberarea autorizaţiilor.

(6) Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea vamală teritorială şi au o valabilitate de un an de la data emiterii. Modelul autorizaţiei este prevăzut în anexa nr. 34.

(7) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.

(8) Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizatori finali prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(9) Anual, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, pentru anul precedent, fiecare organizaţie de caritate care deţine autorizaţie de utilizator final este obligată să prezinte autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei o situaţie centralizatoare privind cantităţile de produse energetice achiziţionate în decursul unui an calendaristic, cantităţile utilizate în scopul desfăşurării activităţilor caritabile şi stocul de produse energetice rămas neutilizat, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

113.4. (1) În situaţiile prevăzute la art. 206^60 alin. (1) lit. f) şi g) din Codul fiscal, scutirea se acordă indirect, cu condiţia ca aprovizionarea să se efectueze de la un antrepozit fiscal.

(2) Înainte de fiecare achiziţie de combustibil pentru motor în regim de scutire, utilizatorul va notifica această operaţiune la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, pentru un posibil control. Notificarea va cuprinde informaţii cu privire la furnizor, produse şi cantităţi ce urmează a fi achiziţionate.

(3) Trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii imediat următoare trimestrului, operatorii economici pot solicita compensarea/restituirea accizelor potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(4) Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune la autoritatea fiscală teritorială cererea de restituire de accize, însoţită de:

  • a) copia facturii de achiziţie a combustibilului pentru motor, în care acciza să fie evidenţiată distinct;
  • b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
  • c) dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea, constând în copia documentului care atestă realizarea operaţiunilor de dragare - certificată de autoritatea competentă în acest sens;
  • d) memoriul în care va fi descrisă operaţiunea pentru care a fost necesar consumul de combustibil pentru motor şi în care se vor menţiona: perioada de desfăşurare a operaţiunii, numărul orelor de funcţionare a motoarelor şi a instalaţiilor de dragare şi consumul normat de combustibil pentru motor.

(5) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(6) În înţelesul prezentelor norme metodologice, combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor înseamnă inclusiv combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul testării şi mentenanţei motoarelor ce echipează aeronavele şi vapoarele.

113.5. În cazul scutirii de la art. 206^60 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, în înţelesul prezentelor norme metodologice:

  • a) rezervor standard înseamnă:
    • - rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate autovehiculele de acelaşi tip ca şi vehiculul în cauză şi a căror montare definitivă permite carburantului să fie utilizat direct, atât pentru propulsie, cât şi pentru funcţionarea în timpul transportului, dacă este cazul, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme. De asemenea, sunt considerate rezervoare standard rezervoarele de gaz montate pe autovehicule destinate utilizării directe a gazului drept carburant, precum şi rezervoarele adaptate altor sisteme cu care poate fi echipat vehiculul;
    • - rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate containerele de acelaşi tip ca şi containerul în cauză şi a căror montare definitivă permite carburantului să fie utilizat direct pentru funcţionarea, în timpul transportului, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme cu care pot fi echipate containerele speciale;
  • b) containere speciale înseamnă orice container echipat cu dispozitive special destinate sistemelor frigorifice, de oxigenare, de izolare termică sau altor sisteme.

113.6. În situaţia prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, în baza actelor normative emise pentru gratuităţi în scop de ajutor umanitar.

113.7. (1) În situaţia prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. k) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct atunci când aprovizionarea se efectuează de la un antrepozit fiscal. Scutirea se acordă direct şi în cazul furnizării gazului natural.

(2) Scutirea se acordă în baza autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea vamală teritorială, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.

(3) Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, însoţită de fundamentarea cantităţilor de produse energetice ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de la plata accizelor. Cererea se depune la autoritatea vamală teritorială.

(4) Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.

(5) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.

(6) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor energetice în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.

(7) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de 3 ani de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(8) Deţinătorii de autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, trimestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii imediat următoare trimestrului pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea utilizată şi stocul de produse energetice la sfârşitul perioadei de raportare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(9) Cantităţile de produse scutite de plata accizelor înscrise într-o autorizaţie vor fi estimate pe baza datelor determinate în funcţie de perioada de utilizare a combustibilului pentru încălzire şi de parametrii tehnici ai instalaţiilor pe o durată de 3 ani.

(10) Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizatori finali prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(11) În situaţia în care achiziţionarea produselor energetice se efectuează de la un antrepozit fiscal în regim de scutire directă, livrarea produselor se face la preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ electronic, prevăzut la pct. 91.

(12) La sosirea produsului energetic la utilizator, acesta trebuie să înainteze în sistemul informatizat raportul de primire, potrivit prevederilor art. 206^33 din Codul fiscal, şi are obligaţia deţinerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil control din partea autorităţii vamale teritoriale.

(13) În situaţia în care nu se respectă prevederile alin. (11) şi (12) operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.

(14) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin lăcaşuri de cult se înţelege lăcaşurile aşa cum sunt definite potrivit legislaţiei în domeniul cultelor.

(15) În cazul produselor energetice achiziţionate de la importatori sau de la alţi operatori economici, scutirea de la plata accizelor se acordă indirect, prin restituire.

(16) Pentru restituirea accizelor, beneficiarul scutirii va depune la autoritatea fiscală teritorială cererea de restituire de accize, însoţită de:

  • a) copia facturii de achiziţie a produselor energetice;
  • b) dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea.

(17) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.

113.8. (1) În situaţia prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocombustibili, scutirea este totală.

(2) În situaţia prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru motor sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocarburanţi, scutirea este totală.

(3) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin biomasă se înţelege fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor provenite din agricultură - inclusiv substanţe vegetale şi animale -, silvicultură şi industriile conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane.

(4) Atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire conţin minimum 4% în volum produse obţinute din biomasă, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru încălzire echivalent al amestecului, diminuată cu 4%.

(5) Pentru produse energetice care conţin minimum 4% în volum produse obţinute din biomasă, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.844/2005 privind promovarea utilizării biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport, cu modificările şi completările ulterioare, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru motor echivalent al amestecului, diminuată cu 4%.

(6) Amestecul în vrac dintre biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali, în conformitate cu legislaţia specifică, se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.

(7) Amestecul în vrac dintre biocombustibili şi combustibilii tradiţionali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.

(8) Prin excepţie de la prevederile pct. 72 alin. (1), operaţiunea exclusivă de amestec în vrac între biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali şi între biocombustibili şi combustibilii tradiţionali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale de depozitare, sub supraveghere fiscală.

(9) Atunci când staţiile de distribuţie comercializează produse energetice utilizate drept carburant, realizate în totalitate din biomasă, acestea trebuie să se asigure că sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 206^20 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal. Staţiile de distribuţie vor afişa în acest sens avertismente în atenţia clienţilor.

113.9. În cazul scutirii de la plata accizelor a energiei electrice, prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal, în înţelesul prezentelor norme metodologice, surse regenerabile de energie sunt: eoliană, solară, geotermală, a valurilor, a mareelor, energia hidro, biomasă, gaz de fermentare a deşeurilor, gaz de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi biogaz.

113.10. (1) Scutirile directe de la plata accizelor pentru motorina şi kerosenul utilizate drept combustibil pentru motor în situaţiile prevăzute la art. 206^60 alin. (1) din Codul fiscal se acordă cu condiţia ca aceste produse să fie marcate potrivit prevederilor Directivei nr. 95/60/CE privind marcarea fiscală a motorinei şi kerosenului, precum şi celor din legislaţia naţională specifică în domeniu.

(2) Marcarea motorinei şi a kerosenului se face numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

113.11. (1) În toate situaţiile de acordare a scutirii directe, autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului.

(2) Autoritatea vamală teritorială poate revoca autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:

  • a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului de procedură fiscală;
  • b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de produse energetice achiziţionate;
  • c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(3) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(4) Autoritatea vamală teritorială poate anula autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii false în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final.

(5) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.

(6) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare, de anulare sau de suspendare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(7) O nouă autorizaţie de utilizator final va putea fi obţinută după 12 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei.

(8) Stocurile de produse energetice înregistrate la data revocării sau anulării autorizaţiei de utilizator final pot fi valorificate sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.

(1) Sunt scutite de la plata accizelor:

  • a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru aviaţie, alta decât aviaţia turistică în scop privat. Prin aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;
  • b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor de agrement private. De asemenea, este scutită de la plata accizelor şi electricitatea produsă la bordul navelor. Prin ambarcaţiune de agrement privată se înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deţine cu titlu de închiriere ori cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice;
  • c) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică;
  • d) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică;
  • e) produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi - folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate;
  • f) combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;
  • g) combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi;
  • h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
  • i) produsele energetice care intră în România dintr-o ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinate utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;
  • j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
  • k) orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru încălzire de către spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni, orfelinate şi de alte instituţii de asistenţă socială, instituţii de învăţământ şi lăcaşuri de cult;
  • l) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre produsele următoare:
    • - produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518 inclusiv;
    • - produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99 inclusiv, pentru componentele lor produse din biomase;
    • - produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;
    • - produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;
  • m) energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
  • n) energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 kW;
  • o) produsele cuprinse în codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.

(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

(3) Produsele energetice care conţin unul sau mai multe dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiază de un nivel redus al accizelor, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

113.

113.1. (1) În situaţiile prevăzute la art. 206^60 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct cu condiţia ca aprovizionarea produselor energetice să se efectueze numai de la un antrepozit fiscal.

(2) Livrarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru aeronave se poate efectua la preţuri fără accize către:

  • a) operatorii economici care deţin certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile şi/sau de contracte de prestări de servicii cu societăţi deţinătoare de certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile;
  • b) persoana care deţine certificat de autorizare ca operator aerian.

(3) Certificatele prevăzute la alin. (2) se eliberează de Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română".

(4) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) şi livrările de produse energetice destinate a fi utilizate drept combustibil de către aeronavele înregistrate în alte state, care efectuează zboruri altele decât cele turistice în scop privat, fără a fi necesară prezentarea certificatelor eliberate de autorităţile aeronautice civile din statele respective.

(5) Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizării drept combustibil pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, la preţuri de livrare fără accize:

  • a) operatorii economici care deţin autorizaţii ca distribuitori de combustibil pentru navigaţie;
  • b) persoana care deţine certificat de autorizare pentru navigaţie. Prin certificat de autorizare pentru navigaţie se înţelege orice document care atestă că nava este luată în evidenţa Autorităţii Navale Române, în cazul navelor româneşti, ori a altei autorităţi competente din alte state, în cazul navelor înregistrate în acele state.

(6) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) lit. a) şi alin. (5) lit. a) care dispun de spaţii de depozitare corespunzătoare şi efectuează operaţiuni de alimentare cu combustibil a aeronavelor, precum şi a navelor şi ambarcaţiunilor trebuie să se autorizeze ca antrepozite fiscale de depozitare.

(7) Scutirea de plata accizelor se aplică direct şi în cazul operatorilor economici prevăzuţi la alin. (2) lit. a) şi alin. (5) lit. a) care nu dispun de spaţii de depozitare şi efectuează operaţiuni de alimentare cu combustibil a aeronavelor, a navelor şi ambarcaţiunilor, cu condiţia ca deplasarea produselor energetice să se realizeze direct de la antrepozitul fiscal către beneficiarul scutirii.

(8) Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru aeronave, în cazul aeronavelor aflate pe alte aeroporturi decât cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigură alimentarea aeronavelor, trebuie să fie însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ electronic. La rubrica "Destinatar" se vor înscrie tot datele expeditorului, iar în rubrica "Locul livrării" se va înscrie adresa aeroportului în cauză. După sosirea produselor la destinaţie, expeditorul va întocmi raportul de primire în maximum 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării produselor, utilizând sistemul informatizat.

(9) Deplasarea produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru nave, în cazul navelor aflate în alte porturi decât cele situate în apropierea antrepozitului fiscal care asigură alimentarea navelor, trebuie să fie însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ electronic. La rubrica "Destinatar" se vor înscrie tot datele expeditorului, iar în rubrica "Locul livrării" se va înscrie adresa portului în cauză. După sosirea produselor la destinaţie, expeditorul va întocmi raportul de primire în maximum 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării produselor, utilizând sistemul informatizat.

(10) Zilnic antrepozitele fiscale de producţie sau de depozitare, altele decât cele prevăzute la alin. (6), vor înscrie toate cantităţile de combustibil livrate cu destinaţia utilizării exclusive pentru aeronave, respectiv nave, în jurnale speciale întocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 52.

(11) Jurnalele menţionate la alin. (10) se vor întocmi pentru fiecare lună calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi transmise on-line până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei de raportare autorităţii vamale teritoriale potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(12) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (6) vor înregistra zilnic toate cantităţile intrate şi ieşite în jurnalele privind intrările şi ieşirile de combustibil destinate utilizării exclusive pentru aeronave şi nave, întocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 53.

(13) Jurnalele menţionate la alin. (12) se vor întocmi pentru fiecare lună calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi transmise on-line până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei de raportare autorităţii vamale teritoriale potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(14) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi instituţiile de stat care implică apărarea, ordinea publică, sănătatea publică, siguranţa şi securitatea naţională, care, datorită specificului activităţii lor, nu deţin certificate eliberate de Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română" şi, respectiv, de Autoritatea Navală Română pentru aeronavele şi navele din dotare.

(15) În cazul deplasării produselor energetice destinate utilizării drept combustibil pentru aviaţie sau navigaţie, realizată de antrepozitul fiscal care alimentează efectiv aeronavele/navele, deplasarea produselor respective va fi însoţită de avizul de însoţire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava/nava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată ori de comandantul navei. Certificatul de livrare se întocmeşte de antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei/navei, iar în cazul în care factura privind alimentarea aeronavei/navei se întocmeşte în numele altui antrepozit fiscal, un exemplar al certificatului de livrare va fi transmis şi acelui antrepozit fiscal. Antrepozitul fiscal în numele căruia se emit facturile către aeronave/nave va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 52. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei/navei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 53.

(16) În cazul în care combustibilul pentru aviaţie este facturat de un antrepozit fiscal de produse energetice către un intermediar care administrează contracte cu companii aeriene şi care emite, la rândul lui, facturi către acestea, după alimentarea aeronavelor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute la alin. (15), fără a avea loc un transfer fizic al produsului de la antrepozitul fiscal către intermediar, deplasarea combustibilului pentru aviaţie de la antrepozitul fiscal de depozitare către aeronave va fi însoţită de avizul de însoţire. Dovada care stă la baza acordării scutirii pentru cantitatea cu care a fost alimentată aeronava o reprezintă certificatul de livrare semnat de comandantul aeronavei sau de reprezentantul companiei aeriene a cărei aeronavă a fost alimentată. Certificatul de livrare se întocmeşte de către antrepozitul fiscal care a efectuat alimentarea aeronavei. Primul antrepozit fiscal va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 52. Antrepozitul fiscal care face alimentarea aeronavei va întocmi jurnalul prevăzut în anexa nr. 53.

(17) Potrivit prevederilor art. 23 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instalaţiile plutitoare de tipul macaralelor, cu sau fără propulsie, sunt considerate nave.

113.2. (1) În situaţiile prevăzute la art. 206^60 alin. (1) lit. c), d) şi h) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca energia electrică să provină de la operatori economici autorizaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), iar produsele energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un destinatar înregistrat, de la un importator, din operaţiuni proprii de import, de la companii de extracţie a cărbunelui sau alţi operatori economici care comercializează acest produs ori de la un distribuitor autorizat, în cazul gazului natural.

(2) Pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producţie de energie electrică, ai centralelor combinate de energie electrică şi termică, precum şi operatorii economici utilizatori ai produselor energetice prevăzute la art. 206^60 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal vor solicita autorităţii vamale teritoriale în raza căreia îşi au sediul autorizaţii de utilizator final pentru produse energetice.

(3) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) energia electrică şi gazul natural.

(4) Prevederile alin. (2) se aplică şi în cazul producţiei de energie electrică sau producţiei combinate de energie electrică şi termică realizată din cărbune şi lignit în sistem de prestări de servicii. În această situaţie, obligaţia deţinerii autorizaţiei de utilizator final revine şi beneficiarului prestării de servicii.

(5) Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului.

(6) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 33. Cererea, însoţită de documentele prevăzute expres în aceasta, se depune la autoritatea vamală teritorială.

(7) Autoritatea vamală teritorială aprobă eliberarea autorizaţiei de utilizator final dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;
  • b) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
  • c) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar;
  • d) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile sub orice formă legală. Face excepţie de la această condiţie operatorul economic beneficiar al prestării de servicii;
  • e) solicitantul a utilizat produsele energetice în scopul pentru care a obţinut anterior autorizaţie de utilizator final.

(8) Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.

(9) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.

(10) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor energetice în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.

(11) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de 3 ani de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(12) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea utilizată, stocul de produse energetice la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse finite realizate. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(13) Cantităţile de produse scutite de plata accizelor înscrise într-o autorizaţie vor fi estimate pe baza normelor de consum şi a producţiei preconizate a se realiza pe o perioadă de 3 ani.

(14) Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizatori finali prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(15) În situaţia în care achiziţionarea produselor energetice se efectuează de la un antrepozit fiscal în regim de scutire directă, livrarea produselor se face la preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ electronic, prevăzut la pct. 91.

(16) La sosirea produsului, cu excepţia energiei electrice şi a gazului natural, la operatorul economic utilizator, acesta trebuie să înainteze în sistemul informatizat raportul de primire, potrivit prevederilor art. 206^33 din Codul fiscal şi are obligaţia deţinerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil control din partea autorităţii vamale teritoriale.

(17) În situaţia în care nu se respectă prevederile alin. (15) şi (16), operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.

(18) Destinatarii înregistraţi, importatorii sau operatorii economici care achiziţionează produse energetice în vederea livrării în regim de scutire directă către centralele de producţie de energie electrică sau producţie combinată de energie electrică şi termică vor livra produsele către aceste centrale la preţuri fără accize şi vor solicita autorităţii fiscale teritoriale restituirea accizelor aferente cantităţilor livrate cu această destinaţie, care au fost plătite la momentul recepţiei, importului sau al achiziţiei. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi beneficiarii scutirilor care utilizează produse energetice provenite din operaţiuni proprii de import, pentru care scutirea se acordă direct.

(19) În vederea restituirii accizelor în situaţia prevăzută la alin. (18), destinatarul înregistrat, importatorul sau operatorul economic va depune la autoritatea fiscală/vamală teritorială la care a efectuat plata o cerere de restituire de accize al cărei model va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice. Cererea va fi însoţită de copia autorizaţiei de utilizator final a centralei beneficiare a scutirii şi de documentul care atestă plata accizelor de către destinatarul înregistrat, importator sau operatorul economic.

(20) Atunci când, în situaţiile prevăzute la art. 206^60 alin. (1) lit. c) şi d) din Codul fiscal, centralele de producţie de energie electrică sau centralele de producţie combinată de energie electrică şi termică preiau produse energetice cu titlu de împrumut de la rezerva de stat în baza unor acte normative speciale, preluarea se face în baza autorizaţiei de utilizator final. Atât achiziţionarea de produse energetice de la un antrepozit fiscal autorizat, în vederea stingerii obligaţiei, cât şi restituirea efectivă a cantităţilor astfel preluate se efectuează în regim de scutire de la plata accizelor, în baza autorizaţiei de utilizator final.

113.3. (1) În situaţia prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca produsele să fie achiziţionate direct de la operatorii economici înregistraţi la autoritatea vamală centrală în calitate de furnizori de produse energetice ori - în cazul gazului natural provenit dintr-un stat membru - direct de la un distribuitor/furnizor autorizat/licenţiat de autoritatea competentă din acel stat membru.

(2) Produsele energetice - respectiv gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi - sunt scutite de la plata accizelor atunci când sunt furnizate consumatorilor casnici, precum şi organizaţiilor de caritate.

(3) În înţelesul prezentelor norme metodologice, organizaţiile de caritate sunt organizaţiile care au înscrise în obiectul de activitate şi care desfăşoară efectiv activităţi caritabile cu titlu gratuit în domeniul sănătăţii, al protecţiei mamei şi copilului, al protecţiei bătrânilor, persoanelor cu handicap, persoanelor care trăiesc în sărăcie sau în cazuri de calamităţi naturale.

(4) În cazul organizaţiilor de caritate, scutirea se acordă în baza autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea vamală teritorială, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.

(5) Autorizaţiile de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a organizaţiei de caritate, însoţită de:

  • a) actul de constituire - în copie şi original - din care să rezulte că organizaţia desfăşoară una dintre activităţile prevăzute la alin. (3);
  • b) fundamentarea cantităţilor ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de la plata accizelor, la nivelul unui an calendaristic;
  • c) orice informaţie şi documente pe care autoritatea vamală teritorială le consideră necesare pentru eliberarea autorizaţiilor.

(6) Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea vamală teritorială şi au o valabilitate de un an de la data emiterii. Modelul autorizaţiei este prevăzut în anexa nr. 34.

(7) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor accizabile în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.

(8) Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizatori finali prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina de web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(9) Anual, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, pentru anul precedent, fiecare organizaţie de caritate care deţine autorizaţie de utilizator final este obligată să prezinte autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei o situaţie centralizatoare privind cantităţile de produse energetice achiziţionate în decursul unui an calendaristic, cantităţile utilizate în scopul desfăşurării activităţilor caritabile şi stocul de produse energetice rămas neutilizat, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

113.4. (1) În situaţiile prevăzute la art. 206^60 alin. (1) lit. f) şi g) din Codul fiscal, scutirea se acordă indirect, cu condiţia ca aprovizionarea să se efectueze de la un antrepozit fiscal.

(2) Înainte de fiecare achiziţie de combustibil pentru motor în regim de scutire, utilizatorul va notifica această operaţiune la autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, pentru un posibil control. Notificarea va cuprinde informaţii cu privire la furnizor, produse şi cantităţi ce urmează a fi achiziţionate.

(3) Trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii imediat următoare trimestrului, operatorii economici pot solicita compensarea/restituirea accizelor potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(4) Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune la autoritatea fiscală teritorială cererea de restituire de accize, însoţită de:

  • a) copia facturii de achiziţie a combustibilului pentru motor, în care acciza să fie evidenţiată distinct;
  • b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
  • c) dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea, constând în copia documentului care atestă realizarea operaţiunilor de dragare - certificată de autoritatea competentă în acest sens;
  • d) memoriul în care va fi descrisă operaţiunea pentru care a fost necesar consumul de combustibil pentru motor şi în care se vor menţiona: perioada de desfăşurare a operaţiunii, numărul orelor de funcţionare a motoarelor şi a instalaţiilor de dragare şi consumul normat de combustibil pentru motor.

(5) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(6) În înţelesul prezentelor norme metodologice, combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor înseamnă inclusiv combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul testării şi mentenanţei motoarelor ce echipează aeronavele şi vapoarele.

113.5. În cazul scutirii de la art. 206^60 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, în înţelesul prezentelor norme metodologice:

  • a) rezervor standard înseamnă:
    • - rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate autovehiculele de acelaşi tip ca şi vehiculul în cauză şi a căror montare definitivă permite carburantului să fie utilizat direct, atât pentru propulsie, cât şi pentru funcţionarea în timpul transportului, dacă este cazul, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme. De asemenea, sunt considerate rezervoare standard rezervoarele de gaz montate pe autovehicule destinate utilizării directe a gazului drept carburant, precum şi rezervoarele adaptate altor sisteme cu care poate fi echipat vehiculul;
    • - rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate containerele de acelaşi tip ca şi containerul în cauză şi a căror montare definitivă permite carburantului să fie utilizat direct pentru funcţionarea, în timpul transportului, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme cu care pot fi echipate containerele speciale;
  • b) containere speciale înseamnă orice container echipat cu dispozitive special destinate sistemelor frigorifice, de oxigenare, de izolare termică sau altor sisteme.

113.6. În situaţia prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, în baza actelor normative emise pentru gratuităţi în scop de ajutor umanitar.

113.7. (1) În situaţia prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. k) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct atunci când aprovizionarea se efectuează de la un antrepozit fiscal. Scutirea se acordă direct şi în cazul furnizării gazului natural.

(2) Scutirea se acordă în baza autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea vamală teritorială, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.

(3) Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, însoţită de fundamentarea cantităţilor de produse energetice ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de la plata accizelor. Cererea se depune la autoritatea vamală teritorială.

(4) Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.

(5) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 34.

(6) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două exemplare, cu următoarele destinaţii:

  • a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi păstrată de către operatorul economic furnizor al produselor energetice în regim de scutire;
  • b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială emitentă.

(7) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de 3 ani de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(8) Deţinătorii de autorizaţii de utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei, trimestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii imediat următoare trimestrului pentru care se face raportarea, o situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de produse energetice, cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea utilizată şi stocul de produse energetice la sfârşitul perioadei de raportare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(9) Cantităţile de produse scutite de plata accizelor înscrise într-o autorizaţie vor fi estimate pe baza datelor determinate în funcţie de perioada de utilizare a combustibilului pentru încălzire şi de parametrii tehnici ai instalaţiilor pe o durată de 3 ani.

(10) Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici care au obţinut autorizaţii de utilizatori finali prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe pagina web a autorităţii vamale a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(11) În situaţia în care achiziţionarea produselor energetice se efectuează de la un antrepozit fiscal în regim de scutire directă, livrarea produselor se face la preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu însoţită de exemplarul tipărit al documentului administrativ electronic, prevăzut la pct. 91.

(12) La sosirea produsului energetic la utilizator, acesta trebuie să înainteze în sistemul informatizat raportul de primire, potrivit prevederilor art. 206^33 din Codul fiscal, şi are obligaţia deţinerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil control din partea autorităţii vamale teritoriale.

(13) În situaţia în care nu se respectă prevederile alin. (11) şi (12) operaţiunea respectivă se consideră eliberare pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine exigibilă.

(14) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin lăcaşuri de cult se înţelege lăcaşurile aşa cum sunt definite potrivit legislaţiei în domeniul cultelor.

(15) În cazul produselor energetice achiziţionate de la importatori sau de la alţi operatori economici, scutirea de la plata accizelor se acordă indirect, prin restituire.

(16) Pentru restituirea accizelor, beneficiarul scutirii va depune la autoritatea fiscală teritorială cererea de restituire de accize, însoţită de:

  • a) copia facturii de achiziţie a produselor energetice;
  • b) dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea.

(17) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.

113.8. (1) În situaţia prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocombustibili, scutirea este totală.

(2) În situaţia prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru motor sunt produse în totalitate din biomase, denumite în continuare biocarburanţi, scutirea este totală.

(3) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin biomasă se înţelege fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor provenite din agricultură - inclusiv substanţe vegetale şi animale -, silvicultură şi industriile conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane.

(4) Atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire conţin minimum 4% în volum produse obţinute din biomasă, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru încălzire echivalent al amestecului, diminuată cu 4%.

(5) Pentru produse energetice care conţin minimum 4% în volum produse obţinute din biomasă, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.844/2005 privind promovarea utilizării biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport, cu modificările şi completările ulterioare, se practică o acciză redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta acciza aferentă combustibilului pentru motor echivalent al amestecului, diminuată cu 4%.

(6) Amestecul în vrac dintre biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali, în conformitate cu legislaţia specifică, se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.

(7) Amestecul în vrac dintre biocombustibili şi combustibilii tradiţionali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală.

(8) Prin excepţie de la prevederile pct. 72 alin. (1), operaţiunea exclusivă de amestec în vrac între biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali şi între biocombustibili şi combustibilii tradiţionali se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite fiscale de depozitare, sub supraveghere fiscală.

(9) Atunci când staţiile de distribuţie comercializează produse energetice utilizate drept carburant, realizate în totalitate din biomasă, acestea trebuie să se asigure că sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 206^20 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal. Staţiile de distribuţie vor afişa în acest sens avertismente în atenţia clienţilor.

113.9. În cazul scutirii de la plata accizelor a energiei electrice, prevăzută la art. 206^60 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal, în înţelesul prezentelor norme metodologice, surse regenerabile de energie sunt: eoliană, solară, geotermală, a valurilor, a mareelor, energia hidro, biomasă, gaz de fermentare a deşeurilor, gaz de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi biogaz.

113.10. (1) Scutirile directe de la plata accizelor pentru motorina şi kerosenul utilizate drept combustibil pentru motor în situaţiile prevăzute la art. 206^60 alin. (1) din Codul fiscal se acordă cu condiţia ca aceste produse să fie marcate potrivit prevederilor Directivei nr. 95/60/CE privind marcarea fiscală a motorinei şi kerosenului, precum şi celor din legislaţia naţională specifică în domeniu.

(2) Marcarea motorinei şi a kerosenului se face numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere fiscală, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

113.11. (1) În toate situaţiile de acordare a scutirii directe, autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului.

(2) Autoritatea vamală teritorială poate revoca autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:

  • a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului de procedură fiscală;
  • b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia cantităţii de produse energetice achiziţionate;
  • c) operatorul economic a utilizat produsul energetic achiziţionat altfel decât în scopul pentru care a obţinut autorizaţie de utilizator final.

(3) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.

(4) Autoritatea vamală teritorială poate anula autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite la autorizare informaţii false în legătură cu scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de utilizator final.

(5) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului şi produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.

(6) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare, de anulare sau de suspendare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în vigoare.

(7) O nouă autorizaţie de utilizator final va putea fi obţinută după 12 luni de la data revocării sau anulării autorizaţiei.

(8) Stocurile de produse energetice înregistrate la data revocării sau anulării autorizaţiei de utilizator final pot fi valorificate sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.

Sectiunea 14 - Marcarea produselor alcoolice si a tutunului prelucrat

Art. 206^61 - Reguli generale

(1) Prevederile prezentei secţiuni se aplică următoarelor produse accizabile:

  • a) produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute prin normele metodologice;
  • b) tutun prelucrat.

(2) Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.

(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secţiuni.

Norme Metodologice

114. Nu intră sub incidenţa sistemului de marcare:

  • a) alcoolul etilic denaturat cu substanţe specifice destinaţiei, alta decât consumul uman, astfel încât să nu poată fi utilizat la obţinerea de băuturi alcoolice;
  • b) alcoolul etilic tehnic rezultat exclusiv ca produs secundar din procesul de obţinere a alcoolului etilic rafinat şi care datorită compoziţiei sale nu poate fi utilizat în industria alimentară;
  • c) băuturile slab alcoolizate, cu o concentraţie alcoolică de până la 10% în volum inclusiv;
  • d) produsele din producţia internă destinate exportului;
  • e) produsele de natura celor supuse marcării, provenite din import, aflate în regim de tranzit sau de import temporar;
  • f) aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice.

(1) Prevederile prezentei secţiuni se aplică următoarelor produse accizabile:

  • a) produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute prin normele metodologice;
  • b) tutun prelucrat.

(2) Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.

(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secţiuni.

Norme Metodologice

114. Nu intră sub incidenţa sistemului de marcare:

  • a) alcoolul etilic denaturat cu substanţe specifice destinaţiei, alta decât consumul uman, astfel încât să nu poată fi utilizat la obţinerea de băuturi alcoolice;
  • b) alcoolul etilic tehnic rezultat exclusiv ca produs secundar din procesul de obţinere a alcoolului etilic rafinat şi care datorită compoziţiei sale nu poate fi utilizat în industria alimentară;
  • c) băuturile slab alcoolizate, cu o concentraţie alcoolică de până la 10% în volum inclusiv;
  • d) produsele din producţia internă destinate exportului;
  • e) produsele de natura celor supuse marcării, provenite din import, aflate în regim de tranzit sau de import temporar;
  • f) aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice.
Art. 206^62 - Responsabilitatea marcarii

Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor înregistraţi, expeditorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi, potrivit precizărilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

115. (1) Autorizaţia de antrepozit fiscal sau de destinatar înregistrat atestă şi dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim.

(2) Dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim revine importatorului de astfel de produse din ţări terţe, în baza autorizaţiei emise de Comisie în vederea realizării acestor achiziţii.

(3) Autorizaţia de importator se acordă de Comisie în conformitate cu prevederile pct. 117.1.

(4) În vederea realizării achiziţiilor de produse din tutun prelucrat din alte state membre, timbrele procurate de destinatarii înregistraţi se expediază pe adresa antrepozitului fiscal de producţie care urmează să le aplice pe produse.

(5) În vederea realizării achiziţiilor de băuturi alcoolice supuse marcării din alte state membre, banderolele procurate de destinatarii înregistraţi se expediază pe adresa antrepozitului fiscal de producţie sau a unui antrepozit fiscal desemnat de către acesta, care urmează să le aplice pe produse.

(6) În vederea realizării importurilor de produse supuse marcării, timbrele sau banderolele, după caz, procurate de importatori se expediază pe adresa producătorului extern care urmează să le aplice pe produse.

(7) În situaţiile prevăzute la alin. (4), (5) şi (6) expedierea marcajelor se face în maximum 15 zile de la executarea comenzii de către unitatea autorizată cu tipărirea.

(8) După expirarea termenului de 15 zile, destinatarii înregistraţi sau importatorii autorizaţi sunt obligaţi să returneze unităţii specializate autorizate cu tipărirea, în vederea distrugerii, marcajele neexpediate în termen.

(9) În cazul importurilor de produse accizabile supuse marcării, expedierea marcajelor către producătorii externi se face numai ca bagaj neînsoţit, cu depunerea în vamă a documentului vamal de export temporar. Documentul vamal de export temporar trebuie să fie însoţit de:

  • a) documentul de transport internaţional, din care să rezulte că destinatarul este producătorul mărfurilor ce urmează a fi importate;
  • b) o copie a contractului încheiat între importator şi producătorul extern sau reprezentantul acestuia;
  • c) o copie a autorizaţiei de importator.

(10) Cu ocazia importului, odată cu documentul vamal de import se depune un document vamal de reimport, pentru marcajele aplicate, în vederea încheierii regimului acordat la scoaterea temporară din ţară a acestora.

(11) În cazul antrepozitelor fiscale de depozitare de produse supuse marcării, acestea solicită marcajele, atât în situaţia în care marcajele se aplică de către producător, cât şi în situaţia în care marcarea se realizează în antrepozitul fiscal de depozitare, dacă a fost autorizat în acest sens.

Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor înregistraţi, expeditorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi, potrivit precizărilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

115. (1) Autorizaţia de antrepozit fiscal sau de destinatar înregistrat atestă şi dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim.

(2) Dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim revine importatorului de astfel de produse din ţări terţe, în baza autorizaţiei emise de Comisie în vederea realizării acestor achiziţii.

(3) Autorizaţia de importator se acordă de Comisie în conformitate cu prevederile pct. 117.1.

(4) În vederea realizării achiziţiilor de produse din tutun prelucrat din alte state membre, timbrele procurate de destinatarii înregistraţi se expediază pe adresa antrepozitului fiscal de producţie care urmează să le aplice pe produse.

(5) În vederea realizării achiziţiilor de băuturi alcoolice supuse marcării din alte state membre, banderolele procurate de destinatarii înregistraţi se expediază pe adresa antrepozitului fiscal de producţie sau a unui antrepozit fiscal desemnat de către acesta, care urmează să le aplice pe produse.

(6) În vederea realizării importurilor de produse supuse marcării, timbrele sau banderolele, după caz, procurate de importatori se expediază pe adresa producătorului extern care urmează să le aplice pe produse.

(7) În situaţiile prevăzute la alin. (4), (5) şi (6) expedierea marcajelor se face în maximum 15 zile de la executarea comenzii de către unitatea autorizată cu tipărirea.

(8) După expirarea termenului de 15 zile, destinatarii înregistraţi sau importatorii autorizaţi sunt obligaţi să returneze unităţii specializate autorizate cu tipărirea, în vederea distrugerii, marcajele neexpediate în termen.

(9) În cazul importurilor de produse accizabile supuse marcării, expedierea marcajelor către producătorii externi se face numai ca bagaj neînsoţit, cu depunerea în vamă a documentului vamal de export temporar. Documentul vamal de export temporar trebuie să fie însoţit de:

  • a) documentul de transport internaţional, din care să rezulte că destinatarul este producătorul mărfurilor ce urmează a fi importate;
  • b) o copie a contractului încheiat între importator şi producătorul extern sau reprezentantul acestuia;
  • c) o copie a autorizaţiei de importator.

(10) Cu ocazia importului, odată cu documentul vamal de import se depune un document vamal de reimport, pentru marcajele aplicate, în vederea încheierii regimului acordat la scoaterea temporară din ţară a acestora.

(11) În cazul antrepozitelor fiscale de depozitare de produse supuse marcării, acestea solicită marcajele, atât în situaţia în care marcajele se aplică de către producător, cât şi în situaţia în care marcarea se realizează în antrepozitul fiscal de depozitare, dacă a fost autorizat în acest sens.

Art. 206^63 - Proceduri de marcare

(1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole.

(2) Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin normele metodologice.

(3) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie ori sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

(4) Produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole deteriorate ori altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) vor fi considerate ca nemarcate.

Norme Metodologice

116. (1) Dimensiunile marcajelor sunt prezentate în anexa nr. 54.

(2) Marcajele sunt hârtii de valoare cu regim special şi se tipăresc de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.

(3) Timbrele pentru marcarea produselor din tutun prelucrat sunt inscripţionate cu următoarele elemente:

  • a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
  • b) denumirea generică a produsului, respectiv: ţigarete, ţigări, ţigări de foi, tutun de fumat;
  • c) seria şi numărul care identifică în mod unic timbrul.

(4) Banderolele pentru marcarea produselor intermediare şi a alcoolului etilic vor avea inscripţionate următoarele elemente:

  • a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
  • b) denumirea generică a produsului, respectiv: alcool, băuturi slab alcoolizate - după caz, băuturi spirtoase, ţuică, rachiuri din fructe, produse intermediare;
  • c) seria şi numărul care identifică în mod unic banderola;
  • d) cantitatea nominală exprimată în litri de produs conţinut;
  • e) concentraţia alcoolică.

(5) Inscripţionarea pe marcaje a elementelor prevăzute la alin. (3) şi (4) se poate face codificat, modalitatea de citire a codului fiind pusă la dispoziţia organelor în drept de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A., la solicitarea acestora.

(6) Banderolele se aplică pe sistemul de închidere a buteliilor, cutiilor de tetra pak/tetra brik sau a oricărui alt tip de ambalaj individual, astfel încât prin deschiderea acestora să se asigure distrugerea banderolelor. Sunt supuse marcării prin banderole inclusiv ambalajele individuale ce depăşesc capacitatea de 1 litru, dar nu mai mult de 3 litri.

(7) În accepţia prezentelor norme metodologice, comercializarea alcoolului etilic şi a băuturilor alcoolice de natura celor supuse marcării, în butelii sau în cutii ce depăşesc capacitatea de 3 litri, se consideră comercializare în vrac.

(8) În cazul tutunului prelucrat, altele decât ţigaretele, ambalajele individuale pe care sunt aplicate timbrele sunt pachete din carton sau celofanate ori cutii din diferite materiale - carton, lemn, plastic, metal -, în care sunt prezentate pentru vânzare aceste produse, respectiv ţigări, ţigări de foi, tutun fin tăiat destinat rulării în ţigarete.

(9) În situaţia în care dimensiunile marcajelor nu permit includerea în întregime a denumirilor operatorilor economici cu drept de marcare, se vor inscripţiona prescurtările sau iniţialele stabilite de fiecare operator economic, de comun acord cu Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.

(10) Fiecărui operator economic cu drept de marcare i se atribuie un cod de marcare de 13 caractere. În cazul antrepozitarilor autorizaţi şi al destinatarilor înregistraţi, codul de marcare este codul de acciză. În cazul importatorilor autorizaţi, codul de marcare este format din două caractere alfanumerice aferente codului de ţară, conform standardului ISO 3166, din care se face importul, urmate de codul de identificare fiscală format din 11 caractere alfanumerice. Atunci când codul de identificare fiscală nu conţine 11 caractere alfanumerice, acesta va fi precedat de cifra "0", astfel încât numărul total de caractere să fie de 11. Codul de marcare se va regăsi inscripţionat pe marcajele tipărite ce vor fi aplicate pe produsele destinate comercializării pe teritoriul României.

(11) În cazul importatorilor autorizaţi care nu au contracte încheiate direct cu producătorul extern, ci cu un reprezentant al acestuia, marcajele vor fi expediate producătorului extern, iar codul atribuit va conţine indicativul ţării din care se face efectiv importul.

(1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole.

(2) Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin normele metodologice.

(3) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie ori sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

(4) Produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole deteriorate ori altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) vor fi considerate ca nemarcate.

Norme Metodologice

116. (1) Dimensiunile marcajelor sunt prezentate în anexa nr. 54.

(2) Marcajele sunt hârtii de valoare cu regim special şi se tipăresc de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.

(3) Timbrele pentru marcarea produselor din tutun prelucrat sunt inscripţionate cu următoarele elemente:

  • a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
  • b) denumirea generică a produsului, respectiv: ţigarete, ţigări, ţigări de foi, tutun de fumat;
  • c) seria şi numărul care identifică în mod unic timbrul.

(4) Banderolele pentru marcarea produselor intermediare şi a alcoolului etilic vor avea inscripţionate următoarele elemente:

  • a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
  • b) denumirea generică a produsului, respectiv: alcool, băuturi slab alcoolizate - după caz, băuturi spirtoase, ţuică, rachiuri din fructe, produse intermediare;
  • c) seria şi numărul care identifică în mod unic banderola;
  • d) cantitatea nominală exprimată în litri de produs conţinut;
  • e) concentraţia alcoolică.

(5) Inscripţionarea pe marcaje a elementelor prevăzute la alin. (3) şi (4) se poate face codificat, modalitatea de citire a codului fiind pusă la dispoziţia organelor în drept de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A., la solicitarea acestora.

(6) Banderolele se aplică pe sistemul de închidere a buteliilor, cutiilor de tetra pak/tetra brik sau a oricărui alt tip de ambalaj individual, astfel încât prin deschiderea acestora să se asigure distrugerea banderolelor. Sunt supuse marcării prin banderole inclusiv ambalajele individuale ce depăşesc capacitatea de 1 litru, dar nu mai mult de 3 litri.

(7) În accepţia prezentelor norme metodologice, comercializarea alcoolului etilic şi a băuturilor alcoolice de natura celor supuse marcării, în butelii sau în cutii ce depăşesc capacitatea de 3 litri, se consideră comercializare în vrac.

(8) În cazul tutunului prelucrat, altele decât ţigaretele, ambalajele individuale pe care sunt aplicate timbrele sunt pachete din carton sau celofanate ori cutii din diferite materiale - carton, lemn, plastic, metal -, în care sunt prezentate pentru vânzare aceste produse, respectiv ţigări, ţigări de foi, tutun fin tăiat destinat rulării în ţigarete.

(9) În situaţia în care dimensiunile marcajelor nu permit includerea în întregime a denumirilor operatorilor economici cu drept de marcare, se vor inscripţiona prescurtările sau iniţialele stabilite de fiecare operator economic, de comun acord cu Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.

(10) Fiecărui operator economic cu drept de marcare i se atribuie un cod de marcare de 13 caractere. În cazul antrepozitarilor autorizaţi şi al destinatarilor înregistraţi, codul de marcare este codul de acciză. În cazul importatorilor autorizaţi, codul de marcare este format din două caractere alfanumerice aferente codului de ţară, conform standardului ISO 3166, din care se face importul, urmate de codul de identificare fiscală format din 11 caractere alfanumerice. Atunci când codul de identificare fiscală nu conţine 11 caractere alfanumerice, acesta va fi precedat de cifra "0", astfel încât numărul total de caractere să fie de 11. Codul de marcare se va regăsi inscripţionat pe marcajele tipărite ce vor fi aplicate pe produsele destinate comercializării pe teritoriul României.

(11) În cazul importatorilor autorizaţi care nu au contracte încheiate direct cu producătorul extern, ci cu un reprezentant al acestuia, marcajele vor fi expediate producătorului extern, iar codul atribuit va conţine indicativul ţării din care se face efectiv importul.

Art. 206^64 - Eliberarea marcajelor

(1) Autoritatea competentă aprobă eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în normele metodologice.

(2) Eliberarea marcajelor se face către:

  • a) antrepozitarii autorizaţi pentru produsele accizabile prevăzute la art. 206^61;
  • b) destinatarii înregistraţi care achiziţionează produsele accizabile prevăzute la art. 206^61;
  • c) expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat care importă produsele accizabile prevăzute la art. 206^61. Autorizaţia de importator se acordă de către autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă şi prin constituirea unei garanţii în favoarea acestei autorităţi, sub forma şi în maniera prevăzute în normele metodologice.

(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată pentru tipărirea acestora, desemnată de autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(5) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării, conform prevederilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

117.1. (1) Persoana care intenţionează să obţină autorizaţie de importator depune la autoritatea vamală centrală o cerere conform modelului prezentat în anexa nr. 55, însoţită de următoarele documente:

  • a) certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, punctele de lucru în care urmează să-şi desfăşoare activitatea, precum şi o copie de pe certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, după caz;
  • b) cazierele judiciare ale administratorilor şi directorilor executivi, eliberate de instituţiile abilitate din România;
  • c) contractele încheiate direct între importator şi producătorul extern sau reprezentantul acestuia. În cazul în care contractul este încheiat cu un reprezentant al producătorului extern, se va prezenta o declaraţie a producătorului extern care să ateste relaţia contractuală dintre acesta şi furnizorul extern al deţinătorului de autorizaţie de importator;
  • d) scrisoare de bonitate bancară;
  • e) certificatul de atestare fiscală;
  • f) cazierul fiscal.

(2) Comisia aprobă eliberarea autorizaţiei de importator dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) au fost prezentate documentele prevăzute la alin. (1);
  • b) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
  • c) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar.

(3) În vederea eliberării autorizaţiilor de importator, autoritatea vamală centrală solicită avizul autorităţii vamale teritoriale.

(4) Orice importator are obligaţia de a constitui o garanţie corespunzătoare unei cote de 6% din accizele estimate aferente produselor ce urmează a fi importate pe parcursul unui an. Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, cu respectarea prevederilor pct. 108.

(5) Autorizaţia de importator se eliberează de Comisie în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

117.2. (1) Pentru fiecare solicitare de marcaje, antrepozitarul autorizat pentru producţie sau depozitare, destinatarul înregistrat şi importatorul autorizat depun nota de comandă la autorităţile vamale teritoriale.

(2) Modelul notei de comandă este prevăzut în anexa nr. 56.

(3) În cazul antrepozitarului autorizat, al destinatarului înregistrat şi al importatorului autorizat, fiecare notă de comandă se aprobă - total sau parţial - de către autoritatea vamală teritorială, în funcţie de:

  • a) datele din situaţia lunară privind evidenţa achiziţionării, utilizării şi returnării marcajelor, prezentată de solicitant la autoritatea vamală competentă cu aprobarea notelor de comandă de marcaje, potrivit alin. (9);
  • b) livrările de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 6 luni faţă de data solicitării unei noi note de comandă.

(4) În situaţia în care în decursul unei luni se solicită o cantitate de marcaje mai mare decât media lunară a livrărilor din ultimele 6 luni, se va depune un memoriu justificativ în care vor fi explicate motivele care au generat necesităţile suplimentare.

(5) Notele de comandă se întocmesc de către solicitant în 3 exemplare.

(6) Notele de comandă se aprobă în termen de 7 zile lucrătoare de la data înregistrării la autoritatea vamală teritorială. După aprobare, cele 3 exemplare ale notelor de comandă au următoarele destinaţii: primul exemplar se păstrează de către solicitant, al doilea exemplar se transmite Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. şi al treilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială care aprobă notele de comandă.

(7) Operatorii economici cu drept de marcare au obligaţia utilizării marcajelor aprobate prin notele de comandă în termen de 6 luni consecutive de la eliberarea acestora de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. După expirarea acestui termen marcajele neutilizate vor fi restituite Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A., în vederea distrugerii, operaţiune care se va desfăşura sub supraveghere fiscală, pe cheltuiala operatorului economic cu drept de marcare.

(8) În sensul prevederilor alin. (7), prin utilizarea marcajelor se înţelege aplicarea efectivă a acestora pe ambalajul produsului accizabil. În cazul produselor accizabile marcate provenite din achiziţii intracomunitare sau din import, dovada marcajelor utilizate este reprezentată de o scrisoare de confirmare din partea producătorului transmisă operatorului economic cu drept de marcare, care va fi anexată semestrial la situaţia privind evidenţa marcajelor achiziţionate, utilizate şi returnate, fără ca termenul de restituire a marcajelor neutilizate să depăşească 12 luni consecutive.

(9) Antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcării sunt obligaţi să prezinte lunar, până la data de 15 inclusiv a fiecărei luni, autorităţii vamale teritoriale situaţia privind marcajele utilizate în luna anterioară celei în care se face raportarea, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 57. În cazul banderolelor, această situaţie se va întocmi pe fiecare tip de banderolă, potrivit dimensiunilor şi caracteristicilor inscripţionate pe acestea.

(10) Procentul maxim admis de marcaje distruse în procesul de producţie şi care nu pot fi recuperate pentru a fi evidenţiate este de 0,5% din numărul marcajelor utilizate.

(11) Pentru cantitatea de marcaje distruse în procesul de producţie peste limita maximă admisă prevăzută la alin. (10), se datorează accizele aferente cantităţilor de produse care ar fi putut fi marcate.

(12) În situaţia prevăzută la alin. (11), acciza devine exigibilă în ultima zi a lunii în care s-a înregistrat distrugerea, iar termenul de plată al acesteia este până la data de 25 inclusiv a lunii imediat următoare.

(13) Antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcării vor ţine o evidenţă distinctă a marcajelor distruse, precum şi a celor deteriorate, conform modelului prevăzut în anexa nr. 58.

(14) Toate marcajele deteriorate vor fi lipite la sfârşitul fiecărei zile pe un formular special, destinat acestui lucru, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 59.

(15) Semestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare semestrului, marcajele deteriorate evidenţiate în anexa nr. 59 vor fi distruse de către antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau importatorul autorizat, pe cheltuiala acestora, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, obligatoriu sub supraveghere fiscală.

(16) În cazul marcajelor pierdute sau sustrase, antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la înregistrarea declaraţiei, procesului-verbal de constatare sau a sesizării scrise a persoanei care a constatat dispariţia marcajelor, să anunţe autoritatea vamală teritorială în vederea stabilirii obligaţiei de plată privind accizele.

(17) În situaţia depăşirii termenului prevăzut la alin. (16), acciza devine exigibilă în ziua imediat următoare depăşirii termenului şi se va plăti în 3 zile lucrătoare de la data depăşirii termenului respectiv.

(18) În cadrul antrepozitului de producţie este permisă operaţiunea de distrugere a marcajelor achiziţionate de clienţi prin autorităţile competente din ţările lor de rezidenţă, atunci când se impune această operaţiune şi dacă este admisă de acele autorităţi. Cu cel mult 7 zile înainte de desfăşurarea operaţiunii de distrugere a marcajelor, antrepozitul fiscal va înştiinţa autoritatea vamală teritorială în vederea desemnării de către această autoritate a unui reprezentant care să asigure supravegherea fiscală şi semnarea procesului verbal întocmit după încheierea operaţiunii respective.

117.3. (1) După aprobarea notelor de comandă de marcaje de către autoritatea vamală teritorială, exemplarul 2 al notei de comandă se va transmite de către operatorul economic cu drept de marcare către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. şi va fi însoţit de dovada achitării contravalorii marcajelor comandate în contul acestei companii.

(2) Eliberarea marcajelor se face de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.

(3) În cazul importatorilor autorizaţi, eliberarea marcajelor se face sub supraveghere vamală.

(4) Marcajele se realizează de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. prin emisiuni identificate printr-un cod şi o serie de emisiune aprobate de către direcţia specializată cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(5) Termenul de executare a comenzilor de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. este de 15 zile lucrătoare de la data primirii şi înregistrării notelor de comandă aprobate de autoritatea vamală teritorială.

(6) Până la eliberarea marcajelor către beneficiari, acestea se depozitează la Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. în condiţii de deplină securitate.

(7) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării, astfel:

  • a) antrepozitarii autorizaţi, lunar, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivit prevederilor pct. 71 alin. (5), vor deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv eliberate pentru consum. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără TVA;
  • b) destinatarul înregistrat, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivit prevederilor pct. 71 alin. (5), va deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv recepţionate. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără TVA;
  • c) importatorul autorizat, cu ocazia fiecărei operaţiuni de import de produse marcate, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivit prevederilor pct. 71 alin. (5), va deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv importate. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără TVA.

(1) Autoritatea competentă aprobă eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în normele metodologice.

(2) Eliberarea marcajelor se face către:

  • a) antrepozitarii autorizaţi pentru produsele accizabile prevăzute la art. 206^61;
  • b) destinatarii înregistraţi care achiziţionează produsele accizabile prevăzute la art. 206^61;
  • c) expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat care importă produsele accizabile prevăzute la art. 206^61. Autorizaţia de importator se acordă de către autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă şi prin constituirea unei garanţii în favoarea acestei autorităţi, sub forma şi în maniera prevăzute în normele metodologice.

(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată pentru tipărirea acestora, desemnată de autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(5) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării, conform prevederilor din normele metodologice.

Norme Metodologice

117.1. (1) Persoana care intenţionează să obţină autorizaţie de importator depune la autoritatea vamală centrală o cerere conform modelului prezentat în anexa nr. 55, însoţită de următoarele documente:

  • a) certificatul constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, punctele de lucru în care urmează să-şi desfăşoare activitatea, precum şi o copie de pe certificatul de înmatriculare sau certificatul de înregistrare, după caz;
  • b) cazierele judiciare ale administratorilor şi directorilor executivi, eliberate de instituţiile abilitate din România;
  • c) contractele încheiate direct între importator şi producătorul extern sau reprezentantul acestuia. În cazul în care contractul este încheiat cu un reprezentant al producătorului extern, se va prezenta o declaraţie a producătorului extern care să ateste relaţia contractuală dintre acesta şi furnizorul extern al deţinătorului de autorizaţie de importator;
  • d) scrisoare de bonitate bancară;
  • e) certificatul de atestare fiscală;
  • f) cazierul fiscal.

(2) Comisia aprobă eliberarea autorizaţiei de importator dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

  • a) au fost prezentate documentele prevăzute la alin. (1);
  • b) solicitantul nu are înscrise date în cazierul fiscal;
  • c) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul judiciar.

(3) În vederea eliberării autorizaţiilor de importator, autoritatea vamală centrală solicită avizul autorităţii vamale teritoriale.

(4) Orice importator are obligaţia de a constitui o garanţie corespunzătoare unei cote de 6% din accizele estimate aferente produselor ce urmează a fi importate pe parcursul unui an. Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, cu respectarea prevederilor pct. 108.

(5) Autorizaţia de importator se eliberează de Comisie în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

117.2. (1) Pentru fiecare solicitare de marcaje, antrepozitarul autorizat pentru producţie sau depozitare, destinatarul înregistrat şi importatorul autorizat depun nota de comandă la autorităţile vamale teritoriale.

(2) Modelul notei de comandă este prevăzut în anexa nr. 56.

(3) În cazul antrepozitarului autorizat, al destinatarului înregistrat şi al importatorului autorizat, fiecare notă de comandă se aprobă - total sau parţial - de către autoritatea vamală teritorială, în funcţie de:

  • a) datele din situaţia lunară privind evidenţa achiziţionării, utilizării şi returnării marcajelor, prezentată de solicitant la autoritatea vamală competentă cu aprobarea notelor de comandă de marcaje, potrivit alin. (9);
  • b) livrările de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 6 luni faţă de data solicitării unei noi note de comandă.

(4) În situaţia în care în decursul unei luni se solicită o cantitate de marcaje mai mare decât media lunară a livrărilor din ultimele 6 luni, se va depune un memoriu justificativ în care vor fi explicate motivele care au generat necesităţile suplimentare.

(5) Notele de comandă se întocmesc de către solicitant în 3 exemplare.

(6) Notele de comandă se aprobă în termen de 7 zile lucrătoare de la data înregistrării la autoritatea vamală teritorială. După aprobare, cele 3 exemplare ale notelor de comandă au următoarele destinaţii: primul exemplar se păstrează de către solicitant, al doilea exemplar se transmite Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. şi al treilea exemplar se păstrează de către autoritatea vamală teritorială care aprobă notele de comandă.

(7) Operatorii economici cu drept de marcare au obligaţia utilizării marcajelor aprobate prin notele de comandă în termen de 6 luni consecutive de la eliberarea acestora de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. După expirarea acestui termen marcajele neutilizate vor fi restituite Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A., în vederea distrugerii, operaţiune care se va desfăşura sub supraveghere fiscală, pe cheltuiala operatorului economic cu drept de marcare.

(8) În sensul prevederilor alin. (7), prin utilizarea marcajelor se înţelege aplicarea efectivă a acestora pe ambalajul produsului accizabil. În cazul produselor accizabile marcate provenite din achiziţii intracomunitare sau din import, dovada marcajelor utilizate este reprezentată de o scrisoare de confirmare din partea producătorului transmisă operatorului economic cu drept de marcare, care va fi anexată semestrial la situaţia privind evidenţa marcajelor achiziţionate, utilizate şi returnate, fără ca termenul de restituire a marcajelor neutilizate să depăşească 12 luni consecutive.

(9) Antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcării sunt obligaţi să prezinte lunar, până la data de 15 inclusiv a fiecărei luni, autorităţii vamale teritoriale situaţia privind marcajele utilizate în luna anterioară celei în care se face raportarea, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 57. În cazul banderolelor, această situaţie se va întocmi pe fiecare tip de banderolă, potrivit dimensiunilor şi caracteristicilor inscripţionate pe acestea.

(10) Procentul maxim admis de marcaje distruse în procesul de producţie şi care nu pot fi recuperate pentru a fi evidenţiate este de 0,5% din numărul marcajelor utilizate.

(11) Pentru cantitatea de marcaje distruse în procesul de producţie peste limita maximă admisă prevăzută la alin. (10), se datorează accizele aferente cantităţilor de produse care ar fi putut fi marcate.

(12) În situaţia prevăzută la alin. (11), acciza devine exigibilă în ultima zi a lunii în care s-a înregistrat distrugerea, iar termenul de plată al acesteia este până la data de 25 inclusiv a lunii imediat următoare.

(13) Antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcării vor ţine o evidenţă distinctă a marcajelor distruse, precum şi a celor deteriorate, conform modelului prevăzut în anexa nr. 58.

(14) Toate marcajele deteriorate vor fi lipite la sfârşitul fiecărei zile pe un formular special, destinat acestui lucru, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 59.

(15) Semestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare semestrului, marcajele deteriorate evidenţiate în anexa nr. 59 vor fi distruse de către antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau importatorul autorizat, pe cheltuiala acestora, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, obligatoriu sub supraveghere fiscală.

(16) În cazul marcajelor pierdute sau sustrase, antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la înregistrarea declaraţiei, procesului-verbal de constatare sau a sesizării scrise a persoanei care a constatat dispariţia marcajelor, să anunţe autoritatea vamală teritorială în vederea stabilirii obligaţiei de plată privind accizele.

(17) În situaţia depăşirii termenului prevăzut la alin. (16), acciza devine exigibilă în ziua imediat următoare depăşirii termenului şi se va plăti în 3 zile lucrătoare de la data depăşirii termenului respectiv.

(18) În cadrul antrepozitului de producţie este permisă operaţiunea de distrugere a marcajelor achiziţionate de clienţi prin autorităţile competente din ţările lor de rezidenţă, atunci când se impune această operaţiune şi dacă este admisă de acele autorităţi. Cu cel mult 7 zile înainte de desfăşurarea operaţiunii de distrugere a marcajelor, antrepozitul fiscal va înştiinţa autoritatea vamală teritorială în vederea desemnării de către această autoritate a unui reprezentant care să asigure supravegherea fiscală şi semnarea procesului verbal întocmit după încheierea operaţiunii respective.

117.3. (1) După aprobarea notelor de comandă de marcaje de către autoritatea vamală teritorială, exemplarul 2 al notei de comandă se va transmite de către operatorul economic cu drept de marcare către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. şi va fi însoţit de dovada achitării contravalorii marcajelor comandate în contul acestei companii.

(2) Eliberarea marcajelor se face de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.

(3) În cazul importatorilor autorizaţi, eliberarea marcajelor se face sub supraveghere vamală.

(4) Marcajele se realizează de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. prin emisiuni identificate printr-un cod şi o serie de emisiune aprobate de către direcţia specializată cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(5) Termenul de executare a comenzilor de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. este de 15 zile lucrătoare de la data primirii şi înregistrării notelor de comandă aprobate de autoritatea vamală teritorială.

(6) Până la eliberarea marcajelor către beneficiari, acestea se depozitează la Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. în condiţii de deplină securitate.

(7) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării, astfel:

  • a) antrepozitarii autorizaţi, lunar, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivit prevederilor pct. 71 alin. (5), vor deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv eliberate pentru consum. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără TVA;
  • b) destinatarul înregistrat, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivit prevederilor pct. 71 alin. (5), va deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv recepţionate. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără TVA;
  • c) importatorul autorizat, cu ocazia fiecărei operaţiuni de import de produse marcate, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinată potrivit prevederilor pct. 71 alin. (5), va deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv importate. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără TVA.

Sectiunea 15 - Alte obligatii pentru operatorii economici cu produse accizabile

Art. 206^65 - Confiscarea tutunului prelucrat

(1) Prin derogare de la prevederile legale în materie care reglementează modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizaţi pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistraţi, expeditorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi de astfel de produse, după cum urmează:

  • a) sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de produse al antrepozitarilor autorizaţi, al destinatarilor înregistraţi, al expeditorilor înregistraţi sau al importatorilor autorizaţi se predau în totalitate acestora;
  • b) sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit. a) se predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de tutun prelucrat a căror cotă de piaţă reprezintă peste 5%.

(2) Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea tutunului prelucrat de către antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi, expeditorii înregistraţi şi importatorii autorizaţi, precum şi procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor din normele metodologice.

(3) Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat, expeditor înregistrat şi importator autorizat are obligaţia să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.

Norme Metodologice

118. (1) Repartizarea fiecărui lot de produse de tutun prelucrat confiscat - altele decât cele din nomenclatoarele operatorilor economici cu drept de marcare -, către antrepozitarii autorizaţi se face proporţional cu cota de piaţă deţinută.

(2) Trimestrial, situaţia privind cotele de piaţă se comunică de către autoritatea fiscală centrală - prin direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor -, autorităţii vamale centrale, direcţiilor cu atribuţii de control din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(3) După repartizarea cantităţilor de produse de tutun prelucrat prevăzută la alin. (1), organele care au procedat la confiscare vor înştiinţa antrepozitarii autorizaţi despre cantităţile ce urmează a fi preluate de către aceştia. Această înştiinţare va cuprinde informaţii cu privire la: denumirea produsului de tutun prelucrat, cantitatea, data şi locul confiscării, precum şi locul de unde se vor prelua produsele.

(4) În toate situaţiile prevăzute la art. 206^65 alin. (1) din Codul fiscal, predarea cantităţilor de produse din tutun prelucrat confiscate se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, ce va fi semnat atât de reprezentanţii organului care a procedat la confiscarea produselor, cât şi de reprezentanţii operatorilor economici cu drept de marcare, care le preiau.

(5) Distrugerea produselor din tutun prelucrat se va efectua prin metode specifice, care să asigure denaturarea acestora, dincolo de orice posibilitate de reconstituire, sortare, pliere sau orice altă modalitate de recuperare a materiilor prime ce intră în componenţa acestor produse. Distrugerea va avea loc, în baza aprobării date de autoritatea vamală centrală, la cererea operatorului economic cu drept de marcare, în prezenţa unei comisii de distrugere constituite special în acest scop. Din această comisie vor face parte un reprezentant al organelor de poliţie şi un reprezentant desemnat de autoritatea vamală centrală.

(6) Nepreluarea cantităţilor de produse din tutun prelucrat de către operatorii economici cu drept de marcare potrivit prevederilor alin. (3), în termen de 30 de zile de la data înştiinţării, atrage suspendarea autorizaţiei care asigură dreptul de marcare până la încadrarea în prevederile legale.

(1) Prin derogare de la prevederile legale în materie care reglementează modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizaţi pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistraţi, expeditorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi de astfel de produse, după cum urmează:

  • a) sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de produse al antrepozitarilor autorizaţi, al destinatarilor înregistraţi, al expeditorilor înregistraţi sau al importatorilor autorizaţi se predau în totalitate acestora;
  • b) sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit. a) se predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de tutun prelucrat a căror cotă de piaţă reprezintă peste 5%.

(2) Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea tutunului prelucrat de către antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi, expeditorii înregistraţi şi importatorii autorizaţi, precum şi procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor din normele metodologice.

(3) Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat, expeditor înregistrat şi importator autorizat are obligaţia să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.

Norme Metodologice

118. (1) Repartizarea fiecărui lot de produse de tutun prelucrat confiscat - altele decât cele din nomenclatoarele operatorilor economici cu drept de marcare -, către antrepozitarii autorizaţi se face proporţional cu cota de piaţă deţinută.

(2) Trimestrial, situaţia privind cotele de piaţă se comunică de către autoritatea fiscală centrală - prin direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor -, autorităţii vamale centrale, direcţiilor cu atribuţii de control din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(3) După repartizarea cantităţilor de produse de tutun prelucrat prevăzută la alin. (1), organele care au procedat la confiscare vor înştiinţa antrepozitarii autorizaţi despre cantităţile ce urmează a fi preluate de către aceştia. Această înştiinţare va cuprinde informaţii cu privire la: denumirea produsului de tutun prelucrat, cantitatea, data şi locul confiscării, precum şi locul de unde se vor prelua produsele.

(4) În toate situaţiile prevăzute la art. 206^65 alin. (1) din Codul fiscal, predarea cantităţilor de produse din tutun prelucrat confiscate se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, ce va fi semnat atât de reprezentanţii organului care a procedat la confiscarea produselor, cât şi de reprezentanţii operatorilor economici cu drept de marcare, care le preiau.

(5) Distrugerea produselor din tutun prelucrat se va efectua prin metode specifice, care să asigure denaturarea acestora, dincolo de orice posibilitate de reconstituire, sortare, pliere sau orice altă modalitate de recuperare a materiilor prime ce intră în componenţa acestor produse. Distrugerea va avea loc, în baza aprobării date de autoritatea vamală centrală, la cererea operatorului economic cu drept de marcare, în prezenţa unei comisii de distrugere constituite special în acest scop. Din această comisie vor face parte un reprezentant al organelor de poliţie şi un reprezentant desemnat de autoritatea vamală centrală.

(6) Nepreluarea cantităţilor de produse din tutun prelucrat de către operatorii economici cu drept de marcare potrivit prevederilor alin. (3), în termen de 30 de zile de la data înştiinţării, atrage suspendarea autorizaţiei care asigură dreptul de marcare până la încadrarea în prevederile legale.

Art. 206^66 - Controlul

(1) Toţi operatorii economici cu produse accizabile sunt obligaţi să accepte orice control ce permite autorităţii competente prevăzute în normele metodologice să se asigure de corectitudinea operaţiunilor cu produse accizabile.

(2) Autorităţile competente vor lua măsuri de supraveghere fiscală şi control pentru asigurarea desfăşurării activităţii autorizate în condiţiile legii. Modalităţile şi procedurile pentru realizarea supravegherii fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului produselor supuse accizelor armonizate vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Art. 206^67 - Intarzieri la plata accizelor

Întârzierea la plata accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul legal atrage suspendarea autorizaţiei deţinute de operatorul economic plătitor de accize până la plata sumelor restante.

Norme Metodologice

119. (1) Autoritatea fiscală teritorială are obligaţia de a comunica autorităţii vamale teritoriale în fiecare lună până la data de 5 inclusiv situaţia cu privire la operatorii economici plătitori de accize care înregistrează întârzierea la plata accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul legal.

(2) Măsura suspendării autorizaţiei deţinute de operatorul economic plătitor de accize se va dispune de către autoritatea vamală teritorială.

Întârzierea la plata accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul legal atrage suspendarea autorizaţiei deţinute de operatorul economic plătitor de accize până la plata sumelor restante.

Norme Metodologice

119. (1) Autoritatea fiscală teritorială are obligaţia de a comunica autorităţii vamale teritoriale în fiecare lună până la data de 5 inclusiv situaţia cu privire la operatorii economici plătitori de accize care înregistrează întârzierea la plata accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul legal.

(2) Măsura suspendării autorizaţiei deţinute de operatorul economic plătitor de accize se va dispune de către autoritatea vamală teritorială.

Art. 206^68 - Procedura de import pentru produse energetice

Efectuarea formalităţilor vamale de import aferente benzinelor şi motorinelor se face prin birourile vamale la frontieră stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Art. 206^69 - Conditii de distributie si comercializare

(1) Comercializarea pe piaţa naţională a alcoolului sanitar în vrac este interzisă.

(2) Operatorii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice şi tutun prelucrat sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice şi să îndeplinească următoarele condiţii:

  • a) să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;
  • b) să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, activitatea de comercializare şi distribuţie angro a băuturilor alcoolice sau activitatea de comercializare şi distribuţie angro a produselor din tutun;
  • c) să se doteze cu mijloacele necesare depistării marcajelor false sau contrafăcute, în cazul comercializării de produse supuse marcării potrivit prezentului capitol.

(3) Băuturile alcoolice livrate de operatorii economici producători către operatorii economici distribuitori sau comercianţi angro vor fi însoţite şi de o copie a certificatului de marcă al producătorului, din care să rezulte că marca îi aparţine.

(4) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem angro produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(5) Nu intră sub incidenţa alin. (2) şi (4) antrepozitarii autorizaţi pentru locurile autorizate ca antrepozite fiscale şi operatorii înregistraţi/destinatarii înregistraţi.

(6) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(7) Desfăşurarea activităţii de comercializare de către operatorii economici prevăzuţi la alin. (4) şi (6), care nu respectă obligaţiile menţionate la alin. (4) şi (6), constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(8) Operatorii economici distribuitori şi comercianţii angro sau en detail de băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice răspund pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute.

(9) Toate reziduurile de produse energetice rezultate din exploatare, în alte locaţii decât antrepozitele fiscale, pot fi cedate sau vândute pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile numai către un antrepozit fiscal de producţie ori pot fi supuse operaţiilor de ecologizare, în condiţiile prevăzute de normele metodologice.

(10) În cazul comercializării şi transportului de tutun brut şi tutun parţial prelucrat trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:

  • a) operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parţial prelucrat pot desfăşura această activitate numai în baza unei autorizaţii eliberate în acest scop de către autoritatea competentă teritorială;
  • b) tutunul brut sau tutunul parţial prelucrat poate fi comercializat către un operator economic din România doar dacă acesta deţine autorizaţia prevăzută la lit. a) ori către un antrepozitar autorizat din domeniul tutunului prelucrat;
  • c) orice deplasare de tutun brut sau de tutun parţial prelucrat pe teritoriul României trebuie să fie însoţită de un document comercial, în care va fi înscris numărul autorizaţiei operatorului economic expeditor.

(11) Atunci când nu se respectă una dintre prevederile alin. (10), intervine exigibilitatea accizelor, suma de plată fiind determinată pe baza accizei datorate pentru alte tutunuri de fumat.

(12) Procedura de eliberare a autorizaţiei prevăzute la alin. (10) lit. a) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Norme Metodologice

120.

120.1. (1) Operatorii economici care distribuie şi comercializează în sistem angro băuturi alcoolice şi tutun prelucrat sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea vamală teritorială potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(2) Intră sub incidenţa prevederilor art. 206^69 alin. (3) din Codul fiscal toate băuturile alcoolice, respectiv: bere, vinuri, băuturi fermentate - altele decât bere şi vinuri -, produse intermediare, băuturi alcoolice din grupa alcoolului etilic. Pentru băuturile alcoolice realizate de către operatorii economici producători care deţin certificat de marcă sau adeverinţă eliberată de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, livrările vor fi însoţite de o copie a acestor documente.

(3) Pentru realizarea băuturilor alcoolice sub licenţă, se va obţine în prealabil avizul Comisiei. Activitatea desfăşurată fără acest aviz se consideră a fi activitate în afara antrepozitului fiscal. Livrările vor fi însoţite de un document legal din care să rezulte dreptul producătorului de a utiliza marca în cursul duratei de protecţie a mărcii. Documentul legal poate fi contract de licenţă, cesiune, consimţământ scris din partea titularului mărcii sau declaraţia producătorului înregistrat în România din care să rezulte că acesta fabrică sortimentele respective, concret nominalizate în declaraţie, în baza contractelor de licenţă.

(4) Pentru vinurile realizate de operatorii economici producători, livrările vor fi însoţite de o copie a buletinului de analiză fizico-chimică şi caracteristici organoleptice, eliberat de laboratoare autorizate.

120.2. (1) Toate reziduurile de produse energetice rezultate din exploatare - scurgeri, spălări, curăţări, decantări, degradate calitativ - în alte locaţii decât antrepozitele fiscale de producţie pot fi vândute sau cedate pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile de natura celor prevăzute la alin. (2) al art. 206^16 către un antrepozit fiscal de producţie. Vânzarea sau cedarea poate avea loc numai pe bază de factură sau aviz de însoţire, vizate de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal. Colectarea reziduurilor de produse energetice poate fi efectuată de antrepozitul fiscal de producţie produse energetice sau de către operatorii economici autorizaţi pentru operaţiuni de ecologizare.

(2) Colectarea uleiurilor uzate provenite de la motoare de combustie, transmisii la motoare, turbine, compresoare etc. se face de către operatorii economici autorizaţi în acest sens. Atunci când uleiurile uzate colectate sunt utilizate pentru încălzire, acestea intră sub incidenţa accizelor în conformitate cu prevederile alin. (6) al art. 206^16 din Codul fiscal.

(3) În cazul reziduurilor de produse energetice care nu sunt supuse operaţiunilor de prelucrare sau de ecologizare, acestea pot fi predate sub supraveghere fiscală, în vederea distrugerii, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu.

120.3. (1) În cazul tutunului brut şi al tutunului parţial prelucrat, autorizaţiile pentru comercializarea acestor produse se eliberează operatorilor economici de autoritatea vamală teritorială.

(2) Intră sub incidenţa autorizării inclusiv comercializarea tutunului brut şi a tutunului parţial prelucrat realizată de operatorii economici din România către alte state membre sau la export.

(3) Nu intră sub incidenţa deţinerii autorizaţiilor de comercializare prevăzute la alin. (1) antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de tutun prelucrat.

(1) Comercializarea pe piaţa naţională a alcoolului sanitar în vrac este interzisă.

(2) Operatorii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice şi tutun prelucrat sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice şi să îndeplinească următoarele condiţii:

  • a) să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;
  • b) să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, activitatea de comercializare şi distribuţie angro a băuturilor alcoolice sau activitatea de comercializare şi distribuţie angro a produselor din tutun;
  • c) să se doteze cu mijloacele necesare depistării marcajelor false sau contrafăcute, în cazul comercializării de produse supuse marcării potrivit prezentului capitol.

(3) Băuturile alcoolice livrate de operatorii economici producători către operatorii economici distribuitori sau comercianţi angro vor fi însoţite şi de o copie a certificatului de marcă al producătorului, din care să rezulte că marca îi aparţine.

(4) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem angro produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(5) Nu intră sub incidenţa alin. (2) şi (4) antrepozitarii autorizaţi pentru locurile autorizate ca antrepozite fiscale şi operatorii înregistraţi/destinatarii înregistraţi.

(6) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(7) Desfăşurarea activităţii de comercializare de către operatorii economici prevăzuţi la alin. (4) şi (6), care nu respectă obligaţiile menţionate la alin. (4) şi (6), constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(8) Operatorii economici distribuitori şi comercianţii angro sau en detail de băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice răspund pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute.

(9) Toate reziduurile de produse energetice rezultate din exploatare, în alte locaţii decât antrepozitele fiscale, pot fi cedate sau vândute pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile numai către un antrepozit fiscal de producţie ori pot fi supuse operaţiilor de ecologizare, în condiţiile prevăzute de normele metodologice.

(10) În cazul comercializării şi transportului de tutun brut şi tutun parţial prelucrat trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:

  • a) operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parţial prelucrat pot desfăşura această activitate numai în baza unei autorizaţii eliberate în acest scop de către autoritatea competentă teritorială;
  • b) tutunul brut sau tutunul parţial prelucrat poate fi comercializat către un operator economic din România doar dacă acesta deţine autorizaţia prevăzută la lit. a) ori către un antrepozitar autorizat din domeniul tutunului prelucrat;
  • c) orice deplasare de tutun brut sau de tutun parţial prelucrat pe teritoriul României trebuie să fie însoţită de un document comercial, în care va fi înscris numărul autorizaţiei operatorului economic expeditor.

(11) Atunci când nu se respectă una dintre prevederile alin. (10), intervine exigibilitatea accizelor, suma de plată fiind determinată pe baza accizei datorate pentru alte tutunuri de fumat.

(12) Procedura de eliberare a autorizaţiei prevăzute la alin. (10) lit. a) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Norme Metodologice

120.

120.1. (1) Operatorii economici care distribuie şi comercializează în sistem angro băuturi alcoolice şi tutun prelucrat sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea vamală teritorială potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(2) Intră sub incidenţa prevederilor art. 206^69 alin. (3) din Codul fiscal toate băuturile alcoolice, respectiv: bere, vinuri, băuturi fermentate - altele decât bere şi vinuri -, produse intermediare, băuturi alcoolice din grupa alcoolului etilic. Pentru băuturile alcoolice realizate de către operatorii economici producători care deţin certificat de marcă sau adeverinţă eliberată de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, livrările vor fi însoţite de o copie a acestor documente.

(3) Pentru realizarea băuturilor alcoolice sub licenţă, se va obţine în prealabil avizul Comisiei. Activitatea desfăşurată fără acest aviz se consideră a fi activitate în afara antrepozitului fiscal. Livrările vor fi însoţite de un document legal din care să rezulte dreptul producătorului de a utiliza marca în cursul duratei de protecţie a mărcii. Documentul legal poate fi contract de licenţă, cesiune, consimţământ scris din partea titularului mărcii sau declaraţia producătorului înregistrat în România din care să rezulte că acesta fabrică sortimentele respective, concret nominalizate în declaraţie, în baza contractelor de licenţă.

(4) Pentru vinurile realizate de operatorii economici producători, livrările vor fi însoţite de o copie a buletinului de analiză fizico-chimică şi caracteristici organoleptice, eliberat de laboratoare autorizate.

120.2. (1) Toate reziduurile de produse energetice rezultate din exploatare - scurgeri, spălări, curăţări, decantări, degradate calitativ - în alte locaţii decât antrepozitele fiscale de producţie pot fi vândute sau cedate pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile de natura celor prevăzute la alin. (2) al art. 206^16 către un antrepozit fiscal de producţie. Vânzarea sau cedarea poate avea loc numai pe bază de factură sau aviz de însoţire, vizate de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal. Colectarea reziduurilor de produse energetice poate fi efectuată de antrepozitul fiscal de producţie produse energetice sau de către operatorii economici autorizaţi pentru operaţiuni de ecologizare.

(2) Colectarea uleiurilor uzate provenite de la motoare de combustie, transmisii la motoare, turbine, compresoare etc. se face de către operatorii economici autorizaţi în acest sens. Atunci când uleiurile uzate colectate sunt utilizate pentru încălzire, acestea intră sub incidenţa accizelor în conformitate cu prevederile alin. (6) al art. 206^16 din Codul fiscal.

(3) În cazul reziduurilor de produse energetice care nu sunt supuse operaţiunilor de prelucrare sau de ecologizare, acestea pot fi predate sub supraveghere fiscală, în vederea distrugerii, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu.

120.3. (1) În cazul tutunului brut şi al tutunului parţial prelucrat, autorizaţiile pentru comercializarea acestor produse se eliberează operatorilor economici de autoritatea vamală teritorială.

(2) Intră sub incidenţa autorizării inclusiv comercializarea tutunului brut şi a tutunului parţial prelucrat realizată de operatorii economici din România către alte state membre sau la export.

(3) Nu intră sub incidenţa deţinerii autorizaţiilor de comercializare prevăzute la alin. (1) antrepozitele fiscale autorizate pentru producţia de tutun prelucrat.

Capitolul II - Alte produse accizabile

Art. 207 - Sfera de aplicare

Următoarele produse sunt supuse accizelor:

a) cafea verde, cu codurile NC 0901 11 00 şi 0901 12 00;

b) cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile NC 0901 21 00, 0901 22 00 şi 0901 90 90;

c) cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, cu codurile NC 2101 11 şi 2101 12.

Art. 208 - Nivelul si calculul accizei

(1) Nivelul accizelor pentru produsele prevăzute la art. 207 este prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul titlu.

(2) Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea solubilă, accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură asupra cantităţilor intrate pe teritoriul României. Pentru amestecurile cu cafea solubilă intrate pe teritoriul României, accizele se datorează şi se calculează numai pentru cantitatea de cafea solubilă conţinută în amestecuri.

Norme Metodologice

30^1. (1) Accizele pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement sunt:

Nr. crt. Denumire Acciza (%)
1 Bărci gonflabile, cu lungime cuprinsă între 8 şi 12 m 5
2 Bărci gonflabile, cu lungime de peste 12 m 7
3 Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă între 8 - 12 m 7
4 Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă între 12 - 16 m 9
5 Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă între 16 - 24 m 10
6 Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 8 - 12 m 9
7 Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 12 - 16 m 10
8 Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 16 - 24 m 12
9 Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 8 - 12 m 9
10 Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 12 - 16 m 10
11 Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 16 - 24 m 12
12 Alte nave şi ambarcaţiuni pentru agrement sau pentru sport din care:  
12.1 Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 8 - 12 m 9
12.2 Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 12 - 16 m 10
12.3 Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 16 - 24 m 12
12.4 Skyjet-uri 15

(2) Accizele pentru motoarele cu capacitatea de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement sunt:

Nr. crt. Tipul de motor Acciza (%)
1 Motoare cu capacitatea între 25 CP şi 60 CP 5
2 Motoare cu capacitatea între 60 CP şi 120 CP 7
3 Motoare cu capacitatea peste 120 CP 9

(3) Intră sub incidenţa accizelor şi bărcile echipate cu motor care nu îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 208 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal. Acciza se va calcula prin aplicarea cotei legale aferente motorului asupra valorii integrale de achiziţie înscrisă în factură, iar suma astfel rezultată se va reduce cu 50%.


30^1.1. (1) Pentru produsele din producţia internă, baza de impozitare este reprezentată de preţul de livrare, respectiv preţul de vânzare al produselor practicat de producător, mai puţin acciza.

(2) În cazul produselor supuse accizelor nearmonizate pentru care acciza este stabilită în cotă procentuală, provenite din achiziţii intracomunitare, transformarea în lei a preţurilor de achiziţie exprimate în diverse valute - ca bază de impozitare pentru accize - se efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, utilizat la înregistrarea în contabilitate, şi anume cursul de schimb valabil la data recepţiei produselor achiziţionate.

Art. 209 - Platitori de accize

(1) Plătitori de accize pentru produsele prevăzute la art. 207 sunt operatorii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care achiziţionează din teritoriul comunitar ori din afara teritoriului comunitar astfel de produse.

(2) Operatorii economici care achiziţionează din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207, înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistraţi la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice, şi să respecte următoarele cerinţe:

  • a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea competentă;
  • b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
  • c) să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către organele de control;
  • d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.

Norme Metodologice

30^2. (1) Operatorul economic - persoană fizică sau juridică autorizată -, în exercitarea activităţii acestuia, poate achiziţiona din alte state membre ale Uniunii Europene produse supuse accizelor de natura celor prevăzute la art. 207 din Codul fiscal, cu condiţia deţinerii unei autorizaţii pentru achiziţii intracomunitare de astfel de produse emise de autoritatea fiscală teritorială.

(2) Pentru obţinerea autorizaţiei prevăzute la alin. (1) operatorul economic trebuie să depună o cerere care să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 29.

(3) Autoritatea fiscală teritorială poate să solicite operatorului economic solicitant al autorizaţiei orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare, după caz, cu privire la:

  • a) identitatea operatorului economic;
  • b) amplasarea locurilor unde se recepţionează produsele accizabile;
  • c) tipurile de produse accizabile ce urmează a fi recepţionate în fiecare locaţie;
  • d) capacitatea operatorului economic de a asigura garanţia financiară.

(4) Nu va fi autorizată pentru achiziţii intracomunitare persoana care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă în România sau într-un alt stat pentru o infracţiune dintre cele reglementate de legislaţia vamală sau fiscală.

(5) Autorizaţia de operator economic pentru achiziţii intracomunitare are valabilitate 3 ani, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care operatorul economic face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea fiscală competentă. Orice astfel de operator are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 3% din suma totală a accizelor aferente produselor achiziţionate în anul anterior. În cazul unui nou operator, garanţia va reprezenta 3% din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a se achiziţiona pe parcursul unui an. Forma şi modul de constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la alin. (5), (6) şi (7) de la pct. 20.

(6) În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale menţionate în autorizaţie, operatorul economic are obligaţia de a solicita autorităţii fiscale emitente a autorizaţiei modificarea acesteia, după cum urmează:

  • a) pentru fiecare nouă locaţie în care urmează a se realiza recepţia de produse supuse accizelor, cu cel puţin 15 zile înainte de recepţia produselor;
  • b) dacă se modifică datele de identificare ale operatorului economic, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării;
  • c) dacă modificările intervenite se referă la tipul produselor supuse accizelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de recepţia produselor.

(7) Operatorul economic nu poate realiza recepţia de produse supuse accizelor, într-o locaţie dacă nu face dovada înregistrării acesteia la autoritatea fiscală teritorială.

(8) Produsele supuse accizelor, primite de către operatorul economic sunt însoţite de documentul comercial care atestă achiziţia intracomunitară.

(9) Autorizaţia poate fi revocată în situaţia în care operatorul economic săvârşeşte o infracţiune la reglementările vamale sau fiscale.

(10) Decizia de revocare se comunică operatorului economic şi îşi produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţa operatorului economic.

(11) În cazuri excepţionale când interesele legitime ale operatorului economic impun aceasta, autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare, la o dată ulterioară.

(12) Operatorul economic nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.

(13) Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de operator economic pentru achiziţii intracomunitare, suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.

(14) În cazul în care operatorul economic doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt Comisiei cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.

30^2. (1) Operatorul economic - persoană fizică sau juridică autorizată -, în exercitarea activităţii acestuia, poate achiziţiona din alte state membre ale Uniunii Europene produse supuse accizelor de natura celor prevăzute la art. 207 din Codul fiscal, cu condiţia deţinerii unei autorizaţii pentru achiziţii intracomunitare de astfel de produse emise de autoritatea vamală teritorială.

(2) Pentru obţinerea autorizaţiei prevăzute la alin. (1) operatorul economic trebuie să depună o cerere care să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 29.

(3) Autoritatea vamală teritorială poate să solicite operatorului economic solicitant al autorizaţiei orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare, după caz, cu privire la:

  • a) identitatea operatorului economic;
  • b) amplasarea locurilor unde se recepţionează produsele accizabile;
  • c) tipurile de produse accizabile ce urmează a fi recepţionate în fiecare locaţie;
  • d) capacitatea operatorului economic de a asigura garanţia financiară.

(4) Nu va fi autorizată pentru achiziţii intracomunitare persoana care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă în România sau într-un alt stat pentru o infracţiune dintre cele reglementate de legislaţia fiscală.

(5) Autorizaţia de operator economic pentru achiziţii intracomunitare are valabilitate 3 ani, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care operatorul economic face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea vamală teritorială. Orice astfel de operator are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 3% din suma totală a accizelor aferente produselor achiziţionate în anul anterior. În cazul unui nou operator, garanţia va reprezenta 3% din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a se achiziţiona pe parcursul unui an. Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, modul de constituire fiind cel prevăzut la pct. 20.

(6) În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale menţionate în autorizaţie, operatorul economic are obligaţia de a solicita autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei modificarea acesteia, după cum urmează:

  • a) pentru fiecare nouă locaţie în care urmează a se realiza recepţia de produse supuse accizelor, cu cel puţin 15 zile înainte de recepţia produselor;
  • b) dacă se modifică datele de identificare ale operatorului economic, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării;
  • c) dacă modificările intervenite se referă la tipul produselor supuse accizelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de recepţia produselor.

(7) Operatorul economic nu poate realiza recepţia de produse supuse accizelor într-o locaţie dacă nu face dovada înregistrării acesteia la autoritatea vamală teritorială.

(8) Produsele supuse accizelor primite de către operatorul economic sunt însoţite de documentul comercial care atestă achiziţia intracomunitară.

(9) Autorizaţia poate fi revocată de autoritatea emitentă a acesteia în situaţia în care operatorul economic săvârşeşte o infracţiune la reglementările fiscale.

(10) Decizia de revocare se comunică operatorului economic şi produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţa operatorului economic.

(11) În cazuri excepţionale când interesele legitime ale operatorului economic impun aceasta, autoritatea vamală emitentă a autorizaţiei poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare, la o dată ulterioară.

(12) Operatorul economic nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.

(13) Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de operator economic pentru achiziţii intracomunitare suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.

(14) În cazul în care operatorul economic doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii vamale emitente cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie produce efecte.

(1) Plătitori de accize pentru produsele prevăzute la art. 207 sunt operatorii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care achiziţionează din teritoriul comunitar ori din afara teritoriului comunitar astfel de produse.

(2) Operatorii economici care achiziţionează din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207, înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistraţi la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice, şi să respecte următoarele cerinţe:

  • a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea competentă;
  • b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
  • c) să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către organele de control;
  • d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.

Norme Metodologice

30^2. (1) Operatorul economic - persoană fizică sau juridică autorizată -, în exercitarea activităţii acestuia, poate achiziţiona din alte state membre ale Uniunii Europene produse supuse accizelor de natura celor prevăzute la art. 207 din Codul fiscal, cu condiţia deţinerii unei autorizaţii pentru achiziţii intracomunitare de astfel de produse emise de autoritatea vamală teritorială.

(2) Pentru obţinerea autorizaţiei prevăzute la alin. (1) operatorul economic trebuie să depună o cerere care să conţină informaţiile şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 29.

(3) Autoritatea vamală teritorială poate să solicite operatorului economic solicitant al autorizaţiei orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare, după caz, cu privire la:

  • a) identitatea operatorului economic;
  • b) amplasarea locurilor unde se recepţionează produsele accizabile;
  • c) tipurile de produse accizabile ce urmează a fi recepţionate în fiecare locaţie;
  • d) capacitatea operatorului economic de a asigura garanţia financiară.

(4) Nu va fi autorizată pentru achiziţii intracomunitare persoana care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă în România sau într-un alt stat pentru o infracţiune dintre cele reglementate de legislaţia fiscală.

(5) Autorizaţia de operator economic pentru achiziţii intracomunitare are valabilitate 3 ani, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care operatorul economic face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea vamală teritorială. Orice astfel de operator are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 3% din suma totală a accizelor aferente produselor achiziţionate în anul anterior. În cazul unui nou operator, garanţia va reprezenta 3% din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a se achiziţiona pe parcursul unui an. Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale, modul de constituire fiind cel prevăzut la pct. 20.

(6) În situaţia în care intervin modificări faţă de datele iniţiale menţionate în autorizaţie, operatorul economic are obligaţia de a solicita autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei modificarea acesteia, după cum urmează:

  • a) pentru fiecare nouă locaţie în care urmează a se realiza recepţia de produse supuse accizelor, cu cel puţin 15 zile înainte de recepţia produselor;
  • b) dacă se modifică datele de identificare ale operatorului economic, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării;
  • c) dacă modificările intervenite se referă la tipul produselor supuse accizelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de recepţia produselor.

(7) Operatorul economic nu poate realiza recepţia de produse supuse accizelor într-o locaţie dacă nu face dovada înregistrării acesteia la autoritatea vamală teritorială.

(8) Produsele supuse accizelor primite de către operatorul economic sunt însoţite de documentul comercial care atestă achiziţia intracomunitară.

(9) Autorizaţia poate fi revocată de autoritatea emitentă a acesteia în situaţia în care operatorul economic săvârşeşte o infracţiune la reglementările fiscale.

(10) Decizia de revocare se comunică operatorului economic şi produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoştinţa operatorului economic.

(11) În cazuri excepţionale când interesele legitime ale operatorului economic impun aceasta, autoritatea vamală emitentă a autorizaţiei poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare, la o dată ulterioară.

(12) Operatorul economic nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.

(13) Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de operator economic pentru achiziţii intracomunitare suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.

(14) În cazul în care operatorul economic doreşte să renunţe la autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt autorităţii vamale emitente cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie produce efecte.

Art. 210 - Scutiri

(1) Sunt scutite de la plata accizelor produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.

(2) Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către aceştia din alte state membre ori din import pot solicita autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor virate la bugetul de stat, aferente cantităţilor de cafea utilizate ca materie primă pentru cafeaua exportată sau livrată în alt stat membru.

(3) Beneficiază de regimul de restituire a accizelor virate bugetului de stat şi operatorii economici, pentru cantităţile de cafea achiziţionate direct de către aceştia dintr-un stat membru sau din import, care ulterior sunt livrate către un alt stat membru, sunt exportate ori returnate furnizorilor.

(4) Modalitatea de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) - (3) va fi reglementată prin normele metodologice.

Norme Metodologice

31. (1) Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către aceştia din alte state membre sau din import pot solicita la cerere restituirea accizelor.

(2) De asemenea, beneficiază la cerere de regimul de restituire şi operatorii economici care achiziţionează direct dintr-un alt stat membru sau din import produse de natura celor prevăzute la art. 207 lit. d) - j) din Codul fiscal şi care sunt exportate sau sunt livrate în alt stat membru fără a suporta vreo modificare.

(3) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în intervalul de până la 3 luni de la data efectuării livrării către un alt stat membru sau a operaţiunii de export către o ţară terţă.

(4) Cererea prevăzută la alin. (3) va conţine obligatoriu informaţii privind cantitatea produselor expediate, statul membru de destinaţie sau ţara terţă, valoarea totală a facturii şi fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.

(5) Odată cu cererea de restituire, solicitantul trebuie să depună următoarele documente justificative:

  • a) în cazul exportului:
    • 1. copia documentului vamal de import sau a documentului care atestă achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul sau la achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada faptului că produsele au fost exportate;
  • b) în cazul livrării către un stat membru:
    • 1. copia documentului vamal de import sau a documentului care atestă achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul sau la achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia facturii către cumpărătorul din statul membru de destinaţie.

(6) În situaţia în care intervine reducerea nivelului accizei, pentru cererile de restituire care sunt prezentate în intervalul de 3 luni de la reducere, restituirea este acordată la nivelul accizei în vigoare la momentul depunerii cererii, dacă nu se face dovada că pentru produsele expediate s-au plătit accizele la nivelul aplicabil anterior reducerii.

(7) Operatorii economici pot beneficia la cerere de restituirea accizelor şi în cazul cantităţilor de produse prevăzute la alin. (1) şi (2) achiziţionate direct din alte state membre sau din import şi returnate furnizorilor fără a suporta vreo modificare.

(8) Pentru cazul prevăzut la alin. (7) cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în intervalul de până la 30 de zile de la data achiziţionării produselor.

(9) Cererea prevăzută la alin. (8) va conţine obligatoriu informaţii privind cantitatea de produse accizate achiziţionate, statul membru de achiziţie sau ţara terţă, valoarea totală a facturii de achiziţie, motivaţia returului de produse accizate şi fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.

(10) Odată cu cererea de restituire prevăzută la alin. (8), solicitantul trebuie să depună următoarele documente justificative:

  • a) în cazul returnării la export:
    • 1. copia documentului vamal de import sau a documentului care atestă achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul sau la achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada că produsele au fost returnate la export.
  • b) în cazul returnării produselor accizate către furnizorul dintr-un stat membru:
    • 1. copia documentului vamal de import sau a documentului care atestă achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul sau la achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia documentului comercial care atestă că produsele au fost returnate furnizorului dintr-un alt stat membru.

(11) În toate situaţiile, după verificarea de către autoritatea fiscală a corectitudinii informaţiilor prezentate de solicitant, se va proceda la restituirea accizelor în termen de până la 45 de zile de la depunerea cererii.

(12) Restituirea accizelor se efectuează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(13) Produsele supuse accizelor nearmonizate prevăzute la art. 207 lit. d) - j) din Codul fiscal, provenite din producţie internă, livrate direct de către producător în alt stat membru, nu intră sub incidenţa accizelor.

(14) Operatorii economici care achiziţionează direct de la producător produse supuse accizelor nearmonizate prevăzute la art. 207 lit. d) - j) din Codul fiscal, provenite din producţie internă şi care sunt ulterior exportate sau livrate în alt stat membru, fără a suporta vreo modificare, pot beneficia la cerere de restituirea accizelor.

(15) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în intervalul de până la 3 luni de la data efectuării livrării către un alt stat membru sau a operaţiunii de export către o ţară terţă.

(16) Cererea prevăzută la alin. (15) va conţine obligatoriu informaţii privind cantitatea produselor expediate, statul membru de destinaţie sau ţara terţă, valoarea totală a facturii şi fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.

(17) În cazul exportului, odată cu cererea de restituire solicitantul trebuie să depună:

  • a) copia documentului care atestă achiziţia produsului de la producător;
  • b) unul dintre următoarele documente:
    • 1. declaraţia vamală de export, certificată de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar, şi/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală;
    • 2. documentul de însoţire de export (EAD), certificat de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar, şi/sau, după caz, să fie certificat liberul de vamă acordat de autoritatea vamală;
    • 3. confirmarea electronică a părăsirii teritoriului comunitar, transmisă de biroul vamal de ieşire.

(18) În cazul livrării către alt stat membru, odată cu cererea de restituire solicitantul trebuie să depună:

  • a) copia documentului care atestă achiziţia de la producător;
  • b) copia facturii către cumpărătorul din statul membru de destinaţie.

(19) În toate situaţiile de restituire prevăzute la acest punct, nedepunerea cererii în termenul legal atrage pierderea dreptului de a beneficia de restituire.

31. (1) Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către aceştia din alte state membre sau din import pot solicita la cerere restituirea accizelor. Intră sub incidenţa acestor prevederi şi sortimentele de cafea rezultate exclusiv din operaţiuni de ambalare.

(2) De asemenea, beneficiază la cerere de regimul de restituire şi operatorii economici, pentru cantităţile de cafea achiziţionate direct de către aceştia dintr-un stat membru sau din import, care ulterior sunt exportate ori sunt livrate în alt stat membru, fără a suporta vreo modificare.

(3) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în intervalul de până la 3 luni de la data efectuării livrării către un alt stat membru sau a operaţiunii de export către o ţară terţă.

(4) Cererea prevăzută la alin. (3) va conţine obligatoriu informaţii privind cantitatea produselor expediate, statul membru de destinaţie sau ţara terţă, valoarea totală a facturii şi fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.

(5) Odată cu cererea de restituire, solicitantul trebuie să depună următoarele documente justificative:

  • a) în cazul exportului:
    • 1. copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada faptului că produsele au fost exportate;
  • b) în cazul livrării către un stat membru:
    • 1. copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia facturii către cumpărătorul din statul membru de destinaţie.

(6) În situaţia în care intervine reducerea nivelului accizei, pentru cererile de restituire care sunt prezentate în intervalul de 3 luni de la reducere, restituirea este acordată la nivelul accizei în vigoare la momentul depunerii cererii, dacă nu se face dovada că pentru produsele expediate s-au plătit accizele la nivelul aplicabil anterior reducerii.

(7) Operatorii economici pot beneficia la cerere de restituirea accizelor şi în cazul cantităţilor de produse prevăzute la alin. (1) şi (2) achiziţionate direct din alte state membre sau din import şi returnate furnizorilor fără a suporta vreo modificare.

(8) Pentru cazul prevăzut la alin. (7) cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în intervalul de până la 30 de zile de la data achiziţionării produselor.

(9) Cererea prevăzută la alin. (8) va conţine obligatoriu informaţii privind cantitatea de produse accizate achiziţionate, statul membru de achiziţie sau ţara terţă, valoarea totală a facturii de achiziţie, motivaţia returului de produse accizate şi fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.

(10) Odată cu cererea de restituire prevăzută la alin. (8), solicitantul trebuie să depună următoarele documente justificative:

  • a) în cazul returnării la export:
    • 1. copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada că produsele au fost returnate la export;
  • b) în cazul returnării produselor accizate către furnizorul dintr-un stat membru:
    • 1. copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia documentului comercial care atestă că produsele au fost returnate furnizorului dintr-un alt stat membru.

(11) În toate situaţiile, după verificarea de către autoritatea fiscală a corectitudinii informaţiilor prezentate de solicitant, se va proceda la restituirea accizelor în termen de până la 45 de zile de la depunerea cererii.

(12) Restituirea accizelor se efectuează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(1) Sunt scutite de la plata accizelor produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.

(2) Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către aceştia din alte state membre ori din import pot solicita autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor virate la bugetul de stat, aferente cantităţilor de cafea utilizate ca materie primă pentru cafeaua exportată sau livrată în alt stat membru.

(3) Beneficiază de regimul de restituire a accizelor virate bugetului de stat şi operatorii economici, pentru cantităţile de cafea achiziţionate direct de către aceştia dintr-un stat membru sau din import, care ulterior sunt livrate către un alt stat membru, sunt exportate ori returnate furnizorilor.

(4) Modalitatea de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) - (3) va fi reglementată prin normele metodologice.

Norme Metodologice

31. (1) Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către aceştia din alte state membre sau din import pot solicita la cerere restituirea accizelor. Intră sub incidenţa acestor prevederi şi sortimentele de cafea rezultate exclusiv din operaţiuni de ambalare.

(2) De asemenea, beneficiază la cerere de regimul de restituire şi operatorii economici, pentru cantităţile de cafea achiziţionate direct de către aceştia dintr-un stat membru sau din import, care ulterior sunt exportate ori sunt livrate în alt stat membru, fără a suporta vreo modificare.

(3) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în intervalul de până la 3 luni de la data efectuării livrării către un alt stat membru sau a operaţiunii de export către o ţară terţă.

(4) Cererea prevăzută la alin. (3) va conţine obligatoriu informaţii privind cantitatea produselor expediate, statul membru de destinaţie sau ţara terţă, valoarea totală a facturii şi fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.

(5) Odată cu cererea de restituire, solicitantul trebuie să depună următoarele documente justificative:

  • a) în cazul exportului:
    • 1. copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada faptului că produsele au fost exportate;
  • b) în cazul livrării către un stat membru:
    • 1. copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia facturii către cumpărătorul din statul membru de destinaţie.

(6) În situaţia în care intervine reducerea nivelului accizei, pentru cererile de restituire care sunt prezentate în intervalul de 3 luni de la reducere, restituirea este acordată la nivelul accizei în vigoare la momentul depunerii cererii, dacă nu se face dovada că pentru produsele expediate s-au plătit accizele la nivelul aplicabil anterior reducerii.

(7) Operatorii economici pot beneficia la cerere de restituirea accizelor şi în cazul cantităţilor de produse prevăzute la alin. (1) şi (2) achiziţionate direct din alte state membre sau din import şi returnate furnizorilor fără a suporta vreo modificare.

(8) Pentru cazul prevăzut la alin. (7) cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în intervalul de până la 30 de zile de la data achiziţionării produselor.

(9) Cererea prevăzută la alin. (8) va conţine obligatoriu informaţii privind cantitatea de produse accizate achiziţionate, statul membru de achiziţie sau ţara terţă, valoarea totală a facturii de achiziţie, motivaţia returului de produse accizate şi fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.

(10) Odată cu cererea de restituire prevăzută la alin. (8), solicitantul trebuie să depună următoarele documente justificative:

  • a) în cazul returnării la export:
    • 1. copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada că produsele au fost returnate la export;
  • b) în cazul returnării produselor accizate către furnizorul dintr-un stat membru:
    • 1. copia documentului vamal de import al produselor sau a documentului care atestă achiziţia acestora dintr-un stat membru;
    • 2. copia documentului care atestă plata accizelor la importul produselor sau la achiziţia acestora dintr-un stat membru, confirmat de banca la care plătitorul are contul deschis;
    • 3. copia documentului comercial care atestă că produsele au fost returnate furnizorului dintr-un alt stat membru.

(11) În toate situaţiile, după verificarea de către autoritatea fiscală a corectitudinii informaţiilor prezentate de solicitant, se va proceda la restituirea accizelor în termen de până la 45 de zile de la depunerea cererii.

(12) Restituirea accizelor se efectuează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

Art. 211 - Exigibilitatea

Momentul exigibilităţii accizei intervine:

  • a) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, la momentul recepţionării acestora;
  • b) pentru produsele importate, la data înregistrării declaraţiei vamale de import.

Norme Metodologice

31^a. Persoanele fizice care achiziţionează din teritoriul comunitar arme de natura celor prevăzute la art. 207 lit. h) din Codul fiscal efectuează plata accizelor la unităţile Trezoreriei Statului din cadrul unităţilor fiscale în raza cărora îşi au domiciliul, iar în cazul importului, la organul vamal sau la unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia funcţionează primul birou vamal de intrare în ţară.

Art. 212 - Exigibilitatea accizei in cazul procedurii vamale simplificate

În cazul produselor provenite din operaţiuni de import efectuate de un importator care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru, acesta are obligaţia de a depune la autoritatea vamală declaraţia de import pentru TVA şi accize. Exigibilitatea accizei intervine la data înregistrării declaraţiei de import pentru TVA şi accize.

Art. 213 - Plata accizelor la bugetul de stat

(1) Pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele.

(2) Pentru produsele provenite din operaţiuni de import, plata accizelor se face la momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

Art. 214 - Declaratiile de accize

(1) Orice operator economic plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea competentă o declaraţie de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

(2) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea competentă de către operatorii economici plătitori până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.

Capitolul II^1 - Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule

Art. 214^1 - Nivelul taxei speciale
*** Abrogat.
Art. 214^2 - Exigibilitatea si plata taxei speciale la bugetul de stat
*** Abrogat.
Art. 214^3 - Scutiri
*** Abrogat.

Capitolul III - Impozitul la titeiul din productia interna

Art. 215 - Dispozitii generale

(1) Pentru ţiţeiul din producţia internă, operatorii economici autorizaţi, potrivit legii, datorează bugetului de stat impozit în momentul livrării.

(2) Impozitul datorat pentru ţiţei este de 4 euro/tonă.

(3) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea sumei fixe prevăzute la alin. (2) asupra cantităţilor livrate.

(4) Momentul exigibilităţii impozitului la ţiţeiul din producţia internă intervine la data efectuării livrării.

Norme Metodologice

32. Impozitul la ţiţeiul din producţia internă se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care impozitul devine exigibil.

Art. 216 - Scutiri

Sunt scutite de plata acestor impozite cantităţile de ţiţei şi gaze naturale din producţia internă, exportate direct de agenţii economici producători.

Art. 217 - Declaratiile de impozit

(1) Orice operator economic, plătitor de impozit la ţiţeiul din producţia internă, are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de impozit pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata impozitului pentru luna respectivă.

(2) Declaraţia de impozit se depune la autoritatea fiscală competentă de către operatorii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.

Capitolul IV - Dispozitii comune

Art. 218 - Conversia in lei a sumelor exprimate in euro

Valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Norme Metodologice

32^1. Pentru asigurarea aplicării corecte a cursului de schimb valutar pentru calculul accizelor, acesta va fi comunicat pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor în termen de 15 zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, curs care se va utiliza pe toată durata anului următor.

Art. 219 - Obligatiile platitorilor

(1) Operatorii economici plătitori de accize şi de impozit la ţiţeiul din producţia internă sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală competentă, conform dispoziţiilor legale în materie.

(2) Operatorii economici au obligaţia să calculeze accizele şi impozitul la ţiţeiul din producţia internă, după caz, să le evidenţieze distinct în factură şi să le verse la bugetul de stat la termenele stabilite, fiind răspunzători pentru exactitatea calculului şi vărsarea integrală a sumelor datorate.

(3) Plătitorii au obligaţia să ţină evidenţa accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, după caz, conform prevederilor din norme, şi să depună anual deconturile privind accizele şi impozitul la ţiţeiul din producţia internă, conform dispoziţiilor legale privind obligaţiile de plată, la bugetul de stat, până la data de 30 aprilie a anului următor celui de raportare.

Norme Metodologice

33. (1) Evidenţierea în contabilitate a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă se efectuează conform reglementărilor contabile aplicabile de către operatorii economici.

(1^1) Nu intră sub incidenţa obligaţiei prevăzute la art. 219 alin. (2) din Codul fiscal operatorii economici care importă sau care achiziţionează din alte state membre produse supuse accizelor, pentru care exigibilitatea accizelor a intervenit la momentul întocmirii formalităţilor vamale de import şi, respectiv, la momentul recepţiei produselor, iar accizele au fost plătite conform termenelor legale.

(2) Sumele datorate drept accize şi impozit la ţiţeiul din producţia internă, se virează de către plătitori în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat deschise la unităţile trezoreriei statului din cadrul unităţilor fiscale în a căror evidenţă aceştia sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe, cu excepţia accizelor datorate pentru importuri de produse accizabile care se achită în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat deschise la unităţile trezoreriei statului în raza cărora funcţionează birourile vamale prin care se derulează operaţiunile de import. Codurile IBAN aferente conturilor de venituri ale bugetului de stat în care se achită aceste obligaţii sunt publicate pe pagina de web a Ministerului Finanţelor Publice, la adresa: www.mfinante.ro/Portal/ANAF/Asistenta contribuabililor.

34. Pentru produsele scoase din rezerva de stat sau din rezerva de mobilizare, plata accizelor se face de către unităţile deţinătoare ale acestor stocuri la livrarea produselor către beneficiari. 

35. (1) Produsele accizabile deţinute de agenţii economici care înregistrează obligaţii fiscale restante pot fi valorificate în cadrul procedurii de executare silită de organele competente, potrivit legii, astfel:

  • a) produsele accizabile destinate utilizării ca materii prime se valorifică în regim suspensiv numai către un antrepozit fiscal de producţie. În cazul valorificării produselor accizabile, în cadrul procedurii de executare silită, prin vânzare directă sau licitaţie, livrarea se face pe bază de factură fiscală specifică şi de document administrativ de însoţire. Documentul administrativ de însoţire se obţine de la antrepozitul fiscal beneficiar;
  • b) produsele accizabile marcate se valorifică la preţuri cu accize către agenţii economici comercianţi. În cazul valorificării produselor accizabile marcate, în cadrul procedurii de executare silită, prin vânzare directă sau licitaţie, livrarea se face pe bază de factură fiscală specifică, în care acciza va fi evidenţiată distinct.

(2) Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare potrivit alin. (1) trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, după caz.

Art. 220 - Decontarile intre operatorii economici

(1) Decontările între operatorii economici plătitori de accize şi operatorii economici cumpărători de produse accizabile se vor face integral prin unităţi bancare.

(2) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1):

  • a) livrările de produse accizabile către operatorii economici care comercializează astfel de produse în sistem en detail;
  • b) livrările de produse accizabile, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor dacă actele normative speciale nu prevăd altfel sau dacă nu se face dovada plăţii accizelor la bugetul statului;
  • c) livrările de produse accizabile, în cazul compensărilor efectuate între operatorii economici prin intermediul Institutului de Management şi Informatică, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor dacă nu se face dovada plăţii accizelor la bugetul de stat.

Norme Metodologice

36. (1) În cadrul sistemului de compensare intră şi compensările admise de actele normative, efectuate între agenţii economici.

(2) *** Abrogat.

Art. 220^1 - Regimul produselor accizabile detinute de operatorii economici care inregistreaza obligatii fiscale restante

(1) Produsele accizabile deţinute de operatorii economici care înregistrează obligaţii fiscale restante pot fi valorificate în cadrul procedurii de executare silită de organele competente, potrivit legii.

(2) Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare, potrivit alin. (1), trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, după caz.

Capitolul V - Dispozitii tranzitorii si derogari

Art. 220^2 - Acciza minima pentru tigarete

Acciza minimă pentru ţigarete, în vigoare la data de 31 decembrie 2006, stabilită potrivit prevederilor art. 177, se va aplica până la data de 15 ianuarie 2007.

Art. 221 - Derogari

Prin derogare de la dispoziţiile art. 193, livrarea produselor energetice din antrepozitele fiscale se efectuează numai în momentul în care cumpărătorul prezintă documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de acesta, în decursul lunii precedente.

Norme Metodologice

37. (1) Eliberarea în consum a produselor energetice din antrepozitele fiscale se efectuează numai în momentul în care cumpărătorul prezintă documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată.

(2) Ordinele de plată pentru trezoreria statului care atestă virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată, prezentate de către cumpărători antrepozitarilor autorizaţi, trebuie să fie confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a unităţii bancare care a debitat contul plătitorului cu suma respectivă şi copie de pe extrasul de cont.

(3) Accizele aferente produselor energetice livrate din antrepozitele fiscale se achită de către cumpărători în contul corespunzător de venituri al bugetului de stat, deschis la unităţile trezoreriei statului în raza cărora îşi au sediul antrepozitarii autorizaţi, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr. 246/2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind utilizarea şi completarea ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT).

(4) Livrarea de produse energetice se face numai pe baza de comandă depusă de cumpărător.

(5) Pe baza comenzii depuse de cumpărător, antrepozitarii autorizaţi emit cumpărătorilor o factură pro forma (cod 14-4-10/aA) în care vor fi menţionate: denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate, precum şi informaţii cu privire la denumirea şi codul de identificare fiscală al antrepozitarului autorizat, în numele căruia se efectuează plata accizelor, precum şi cele privind unitatea trezoreriei statului în raza căreia acesta îşi are sediul.

(6) În cazul în care cantităţile livrate se determină prin cântărire, se solicită comenzi exprimate în tone. Pentru transformarea în litri la temperatura de +15 grade C se vor utiliza densităţile aferente temperaturii de +15 grade C.

(7) În cazul în care livrările se fac în vase calibrate şi/sau cantităţile se determină prin metoda volum-densitate, se solicită comenzi exprimate în litri, care să corespundă cu capacitatea din documentul de calibrare.

(8) Cantitatea din comanda, exprimată în litri la temperatura efectivă, se va corecta cu densitatea la temperatura de +15 grade C, rezultând cantitatea exprimată în litri la temperatura de +15 grade C.

(9) Valoarea accizei datorate de cumpărător conform facturii pro forma va fi cantitatea exprimată în litri la temperatura de +15 grade C, determinată potrivit prevederilor alin. (9), înmulţită cu acciza pe litru.

(10) La livrarea efectivă se recalculează acciza conform procedeului de mai sus, iar valoarea obţinută va fi evidenţiată distinct.

(11) Pentru celelalte tipuri de produse energetice calculul valorii accizei datorate se face pe baza densităţilor înscrise în registrul de densităţi în momentul întocmirii facturii pro forma, recalculate la temperatura de +15 grade C, după cum urmează:

  • - acciza (euro/tonă): 1.000 = acciza (euro/kg) x densitatea la +15 grade C (kg/litru) = acciza (euro/litru);
  • - cantitatea în kg: densitatea la +15 grade C = cantitatea în litri la +15 grade C;
  • - valoarea accizei = cantitatea în litri la +15 grade C x acciza (euro/litru).

(12) Eventualele diferenţe între valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiar, conform facturii pro forma, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de antrepozitarii autorizaţi, conform facturii fiscale, determinate de variaţia de densitate, se vor regulariza cu ocazia depunerii declaraţiei lunare privind obligaţiile de plată la bugetul de stat.

(13) Unităţile trezoreriei statului vor elibera zilnic, la solicitarea antrepozitarilor autorizaţi, copii ale extraselor contului de venituri al bugetului de stat în care au fost evidenţiate accizele virate în numele acestora, fără de care furnizorul nu poate efectua livrarea.

38. (1) Toţi agenţii economici producători de produse accizabile prevăzute la art. 162 din Codul fiscal, deţinători de autorizaţii eliberate în conformitate cu prevederile Legii nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2003, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la publicarea prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, să depună la autoritatea fiscală teritorială listele de inventar ale produselor înregistrate în stoc la data de 31 decembrie 2003.

(2) Listele de inventar se întocmesc în două exemplare care se certifică de autoritatea fiscală teritorială. Primul exemplar astfel certificat se păstrează de către agentul economic, iar cel de-al doilea se păstrează de autoritatea fiscală teritorială.

(3) Listele de inventar vor fi însoţite obligatoriu de declaraţia agentului economic privind achiziţiile de produse accizabile din ultimele două luni, utilizate ca materie primă.

(4) Declaraţia se întocmeşte în două exemplare, din care primul exemplar se păstrează de agentul economic, iar al doilea exemplar se păstrează la autoritatea fiscală teritorială împreună cu listele de inventar.

(5) Agenţii economici care la data de 31 decembrie 2003 au înregistrat stocuri de produse accizabile, realizate până la această dată, şi care nu îndeplinesc condiţiile pentru a deveni antrepozitari autorizaţi potrivit prevederilor titlului VII din Codul fiscal vor putea valorifica produsele din stoc până la data de 31 decembrie 2004 în baza unei aprobări speciale emise de autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei, dată în baza Legii nr. 521/2002, cu plata accizelor, după caz. Regimul privind plata accizelor se stabileşte de autoritatea fiscală emitentă a aprobării speciale. Agenţii economici producători de alcool etilic şi de distilate - ca materii prime - vor vinde aceste produse numai către beneficiarii autorizaţi în condiţiile prevăzute la titlul VII din Codul fiscal. După data de 31 decembrie 2004, cantităţile rămase în stoc nu mai pot fi comercializate.

(5^1) Cantităţile de produse accizabile provenite din stocul înregistrat la data de 31 decembrie 2004, deţinute de agenţii economici prevăzuţi la alin. (5), care nu mai au dreptul potrivit legii de a fi comercializate, pot fi predate sub supraveghere fiscală, în vederea distrugerii, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu.

(6) Antrepozitarii autorizaţi ca producători de produse din grupa alcool etilic, care deţin în stoc alcool etilic şi distilate - ca materii prime -, achiziţionate la preţuri cu accize, nu mai plătesc accize pentru produsele obţinute exclusiv din prelucrarea acestor materii prime şi nici pentru astfel de produse înregistrate în stoc la 31 decembrie 2003, cu condiţia ca accizele aferente materiilor prime să fi fost plătite furnizorului. Această prevedere se va aplica până la data de 30 iunie 2004, după această dată urmând a se aplica prevederile titlului VII din Codul fiscal.

(7) Pentru produsele accizabile aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 în alte locaţii decât antrepozitele fiscale ale antrepozitarului autorizat pentru care acciza nu a fost plătită, acciza devine exigibilă la momentul livrării produselor.

(8) Băuturile slab alcoolizate din grupa alcoolului etilic, a căror concentraţie alcoolică depăşeşte 1,2% în volum, nemarcate cu banderole, provenite din stocurile de astfel de produse înregistrate la 31 decembrie 2003, deţinute de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau de către importatorii autorizaţi în condiţiile Codului fiscal, vor putea fi comercializate fără a fi supuse marcării numai sub supravegherea fiscală asigurată de autoritatea fiscală unde sunt înregistraţi ca plătitori de accize. În acest scop, până la data de 5 a fiecărei luni, agenţii economici vor întocmi în două exemplare o situaţie a livrărilor produselor provenite din stocurile înregistrate la 31 decembrie 2003, efectuate în luna anterioară, din care exemplarul al doilea se va transmite autorităţii fiscale. Modelul situaţiei este prezentat în anexa nr. 22.

(9) Agenţii economici comercianţi care deţin băuturi alcoolice de natura celor menţionate la alin. (8), nemarcate prin banderole, care provin de la agenţi economici producători legali sau importatori legali, pot comercializa aceste băuturi până la epuizarea cantităţilor de astfel de produse, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2004. După această dată se interzice comercializarea băuturilor alcoolice respective.

(10) Agenţii economici autorizaţi după data de 1 ianuarie 2004 în calitate de antrepozitari autorizaţi pentru producţia de ţuică şi rachiuri din fructe, care obţin astfel de produse din prelucrarea fructelor, marcurilor din fructe sau a altor semifabricate preluate de la persoane fizice în anii 2003 şi 2004, pot livra produsele respective persoanelor fizice de la care au preluat materia primă, fără plata accizelor, numai când produsele sunt destinate consumului propriu, în baza declaraţiei pe propria răspundere a persoanelor fizice în cauză. Modelul declaraţiei este prezentat în anexa nr. 23.

(11) În anul 2004 ţuica şi rachiurile naturale din fructe pot fi produse în scopul consumului propriu al persoanelor fizice fără plata accizelor şi de către alţi agenţi economici - autorizaţi potrivit prevederilor Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent. Prestarea de servicii, în acest caz, se poate realiza numai în baza confirmării scrise a autorităţii fiscale teritoriale, potrivit căreia persoana fizică a înştiinţat în scris această autoritate despre cantitatea de fructe ce urmează a fi dată pentru prelucrare, cine va efectua prestarea de servicii şi a declarat că produsele obţinute sunt destinate consumului propriu.

(12) Agenţii economici - antrepozitari autorizaţi pentru producţia de produse accizabile, altele decât cele din grupa alcoolului etilic - care deţin stocuri de materii prime provenite din achiziţii efectuate până la data de 31 decembrie 2003 la preţuri cu accize, la eliberarea pentru consum din antrepozitul fiscal a produselor accizabile rezultate din prelucrarea acestor stocuri, pot compensa acciza datorată bugetului de stat cu suma reprezentând acciza aferentă cantităţii de materie primă ce se regăseşte în produsul final accizabil. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, cererea de compensare va fi însoţită de dovada achitării sumelor reprezentând accizele aferente materiilor prime în contul furnizorului de astfel de materii prime. De asemenea, compensarea va fi condiţionată de existenţa agentului economic furnizor. Pot face obiectul compensării numai accizele aferente materiilor prime achiziţionate direct de la agenţii economici producători interni sau importatori. Accizele aferente materiilor prime pot face obiectul compensării numai în limita accizelor aferente produselor finale livrate.

(13) Agenţii economici care deţin stocuri de materii prime provenite din achiziţii legale efectuate până la data de 31 decembrie 2003 la preţuri cu accize şi care realizează din prelucrarea acestor stocuri produse care nu intră sub incidenţa accizelor sau produse pentru care acciza este pot solicita compensarea ori restituirea, după caz, a accizelor aferente materiei prime incluse în produsele finale rezultate, potrivit Codului de procedură fiscală, precum şi normelor metodologice de aplicare a acestuia. Compensarea sau restituirea se va realiza pe măsura vânzării produselor finale rezultate din prelucrare şi numai în baza documentelor care justifică achiziţionarea materiei prime la preţuri cu accize, plata acestora în contul furnizorului, prelucrarea materiei prime, precum şi vânzarea produselor finale rezultate.

(14) Produsele alcoolice de natura celor definite la art. 169 - 173 din Codul fiscal şi produsele din tutun care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare, deţinute de antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi/sau depozitare, precum şi de către agenţii economici comercianţi, pot fi predate sub supraveghere fiscală, în vederea distrugerii, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu. Supravegherea fiscală va fi asigurată de către autoritatea fiscală în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea agentul economic.

39. (1) Documentele fiscale aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 se pot utiliza şi după această dată.

(2) Toţi agenţii economici care au avut obligaţia utilizării documentelor fiscale speciale prevăzute în actele normative privind regimul accizelor, care s-au aplicat până la intrarea în vigoare a Codului fiscal, în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor depune la autoritatea fiscală teritorială o declaraţie privind stocul de astfel de documente, înregistrat la data de 31 decembrie 2003. Declaraţia se întocmeşte în două exemplare, din care primul se păstrează de agenţii economici.

40. (1) Pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2003, agenţii economici producători de ţigarete şi produse din tutun vor deduce din valoarea accizelor datorate la data de 25 ianuarie 2004 contravaloarea timbrelor determinată pe baza preţului fără taxa pe valoarea adăugată, aferente livrărilor de astfel de produse efectuate în această perioadă. În acelaşi timp, agenţii economici vor vira în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. contravaloarea timbrelor respective stabilită pe baza preţului cu taxa pe valoarea adăugată.

(2) Agenţii economici producători interni de ţigarete şi produse din tutun, care nu au primit autorizaţie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1 ianuarie 2004, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, să predea spre distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. timbrele neutilizate existente în stoc la data de 31 decembrie 2003. Aceşti agenţi economici au, de asemenea, obligaţia să vireze contravaloarea acestor timbre în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. Sumele ce urmează a fi virate în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. se stabilesc printr-un act de control încheiat de organul fiscal teritorial în raza căruia îşi desfăşoară activitatea agentul economic în cauză, la solicitarea autorităţii fiscale centrale.

(3) Agenţii economici producători interni de produse accizabile supuse marcării, altele decât ţigaretele şi produsele din tutun, care nu au primit autorizaţie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1 ianuarie 2004, sau agenţii economici producători de produse care începând cu această dată nu mai intră sub incidenţa marcării au obligaţia ca în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, să predea spre distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. marcajele neutilizate.

41. (1) În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi importatorii de uleiuri minerale sunt obligaţi să transmită Ministerului Economiei şi Comerţului lista cuprinzând semifabricatele şi produsele finite din nomenclatorul lor de fabricaţie sau de import, încadrarea pe poziţii tarifare, domeniul de utilizare şi acciza propusă pentru acestea. Listele vor fi însoţite de fişele tehnice ale fiecărui produs finit.

(2) După verificarea listelor, Ministerul Economiei şi Comerţului, în termen de 10 zile de la primirea acestora, le va transmite în vederea avizării Ministerului Finanţelor Publice - Comisia centrală de autorizare a antrepozitelor fiscale.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) vor fi aplicate oricărui nou produs intrat în nomenclatorul de fabricaţie sau de import al antrepozitarului autorizat pentru producţie sau importatorului de uleiuri minerale.

41^1. Agenţii economici care desfăşoară activitate de furnizare de energie electrică sunt obligaţi ca până la data de 30 septembrie 2005 să depună cererile şi documentaţia întocmită în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice, în vederea autorizării ca antrepozitari.

41^2. (1) Un contract de leasing se consideră a fi iniţiat la momentul în care beneficiarul contractului de leasing a încheiat prin semnare un contract ferm cu societatea de leasing, în baza căruia urmează să se deruleze operaţiunea de leasing.

(2) În cazul contractelor de leasing iniţiate înainte de data de 1 aprilie 2005, acciza datorată la închiderea regimului vamal de import se calculează în funcţie de starea autoturismelor la momentul introducerii lor în ţară şi pe baza cotelor de acciză în vigoare la momentul iniţierii contractului de leasing, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu aplicabilă până la data de 1 aprilie 2005.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul altor produse supuse accizelor, cuprinse la art. 208 din Codul fiscal, introduse în ţară în baza unor contracte de leasing.

42. (1) Anexele nr. 1, 2, 10, 13, 22 şi 23 se abrogă.

(2) Anexele nr. 1 - 29 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

(3) Anexele nr. 3, 4, 5, 12, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 şi 21 se înlocuiesc cu anexele nr. 4, 6, 9, 15, 17, 20, 23, 24, 25, 26, 27 şi 28 la prezentele norme metodologice.

Prin derogare de la dispoziţiile art. 193, livrarea produselor energetice din antrepozitele fiscale se efectuează numai în momentul în care cumpărătorul prezintă documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de acesta, în decursul lunii precedente.

Norme Metodologice

38. (1) Toţi agenţii economici producători de produse accizabile prevăzute la art. 162 din Codul fiscal, deţinători de autorizaţii eliberate în conformitate cu prevederile Legii nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2003, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la publicarea prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, să depună la autoritatea fiscală teritorială listele de inventar ale produselor înregistrate în stoc la data de 31 decembrie 2003.

(2) Listele de inventar se întocmesc în două exemplare care se certifică de autoritatea fiscală teritorială. Primul exemplar astfel certificat se păstrează de către agentul economic, iar cel de-al doilea se păstrează de autoritatea fiscală teritorială.

(3) Listele de inventar vor fi însoţite obligatoriu de declaraţia agentului economic privind achiziţiile de produse accizabile din ultimele două luni, utilizate ca materie primă.

(4) Declaraţia se întocmeşte în două exemplare, din care primul exemplar se păstrează de agentul economic, iar al doilea exemplar se păstrează la autoritatea fiscală teritorială împreună cu listele de inventar.

(5) Agenţii economici care la data de 31 decembrie 2003 au înregistrat stocuri de produse accizabile, realizate până la această dată, şi care nu îndeplinesc condiţiile pentru a deveni antrepozitari autorizaţi potrivit prevederilor titlului VII din Codul fiscal vor putea valorifica produsele din stoc până la data de 31 decembrie 2004 în baza unei aprobări speciale emise de autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei, dată în baza Legii nr. 521/2002, cu plata accizelor, după caz. Regimul privind plata accizelor se stabileşte de autoritatea fiscală emitentă a aprobării speciale. Agenţii economici producători de alcool etilic şi de distilate - ca materii prime - vor vinde aceste produse numai către beneficiarii autorizaţi în condiţiile prevăzute la titlul VII din Codul fiscal. După data de 31 decembrie 2004, cantităţile rămase în stoc nu mai pot fi comercializate.

(5^1) Cantităţile de produse accizabile provenite din stocul înregistrat la data de 31 decembrie 2004, deţinute de agenţii economici prevăzuţi la alin. (5), care nu mai au dreptul potrivit legii de a fi comercializate, pot fi predate sub supraveghere fiscală, în vederea distrugerii, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu.

(6) Antrepozitarii autorizaţi ca producători de produse din grupa alcool etilic, care deţin în stoc alcool etilic şi distilate - ca materii prime -, achiziţionate la preţuri cu accize, nu mai plătesc accize pentru produsele obţinute exclusiv din prelucrarea acestor materii prime şi nici pentru astfel de produse înregistrate în stoc la 31 decembrie 2003, cu condiţia ca accizele aferente materiilor prime să fi fost plătite furnizorului. Această prevedere se va aplica până la data de 30 iunie 2004, după această dată urmând a se aplica prevederile titlului VII din Codul fiscal.

(7) Pentru produsele accizabile aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 în alte locaţii decât antrepozitele fiscale ale antrepozitarului autorizat pentru care acciza nu a fost plătită, acciza devine exigibilă la momentul livrării produselor.

(8) Băuturile slab alcoolizate din grupa alcoolului etilic, a căror concentraţie alcoolică depăşeşte 1,2% în volum, nemarcate cu banderole, provenite din stocurile de astfel de produse înregistrate la 31 decembrie 2003, deţinute de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau de către importatorii autorizaţi în condiţiile Codului fiscal, vor putea fi comercializate fără a fi supuse marcării numai sub supravegherea fiscală asigurată de autoritatea fiscală unde sunt înregistraţi ca plătitori de accize. În acest scop, până la data de 5 a fiecărei luni, agenţii economici vor întocmi în două exemplare o situaţie a livrărilor produselor provenite din stocurile înregistrate la 31 decembrie 2003, efectuate în luna anterioară, din care exemplarul al doilea se va transmite autorităţii fiscale. Modelul situaţiei este prezentat în anexa nr. 22.

(9) Agenţii economici comercianţi care deţin băuturi alcoolice de natura celor menţionate la alin. (8), nemarcate prin banderole, care provin de la agenţi economici producători legali sau importatori legali, pot comercializa aceste băuturi până la epuizarea cantităţilor de astfel de produse, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2004. După această dată se interzice comercializarea băuturilor alcoolice respective.

(10) Agenţii economici autorizaţi după data de 1 ianuarie 2004 în calitate de antrepozitari autorizaţi pentru producţia de ţuică şi rachiuri din fructe, care obţin astfel de produse din prelucrarea fructelor, marcurilor din fructe sau a altor semifabricate preluate de la persoane fizice în anii 2003 şi 2004, pot livra produsele respective persoanelor fizice de la care au preluat materia primă, fără plata accizelor, numai când produsele sunt destinate consumului propriu, în baza declaraţiei pe propria răspundere a persoanelor fizice în cauză. Modelul declaraţiei este prezentat în anexa nr. 23.

(11) În anul 2004 ţuica şi rachiurile naturale din fructe pot fi produse în scopul consumului propriu al persoanelor fizice fără plata accizelor şi de către alţi agenţi economici - autorizaţi potrivit prevederilor Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent. Prestarea de servicii, în acest caz, se poate realiza numai în baza confirmării scrise a autorităţii fiscale teritoriale, potrivit căreia persoana fizică a înştiinţat în scris această autoritate despre cantitatea de fructe ce urmează a fi dată pentru prelucrare, cine va efectua prestarea de servicii şi a declarat că produsele obţinute sunt destinate consumului propriu.

(12) Agenţii economici - antrepozitari autorizaţi pentru producţia de produse accizabile, altele decât cele din grupa alcoolului etilic - care deţin stocuri de materii prime provenite din achiziţii efectuate până la data de 31 decembrie 2003 la preţuri cu accize, la eliberarea pentru consum din antrepozitul fiscal a produselor accizabile rezultate din prelucrarea acestor stocuri, pot compensa acciza datorată bugetului de stat cu suma reprezentând acciza aferentă cantităţii de materie primă ce se regăseşte în produsul final accizabil. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, cererea de compensare va fi însoţită de dovada achitării sumelor reprezentând accizele aferente materiilor prime în contul furnizorului de astfel de materii prime. De asemenea, compensarea va fi condiţionată de existenţa agentului economic furnizor. Pot face obiectul compensării numai accizele aferente materiilor prime achiziţionate direct de la agenţii economici producători interni sau importatori. Accizele aferente materiilor prime pot face obiectul compensării numai în limita accizelor aferente produselor finale livrate.

(13) Agenţii economici care deţin stocuri de materii prime provenite din achiziţii legale efectuate până la data de 31 decembrie 2003 la preţuri cu accize şi care realizează din prelucrarea acestor stocuri produse care nu intră sub incidenţa accizelor sau produse pentru care acciza este pot solicita compensarea ori restituirea, după caz, a accizelor aferente materiei prime incluse în produsele finale rezultate, potrivit Codului de procedură fiscală, precum şi normelor metodologice de aplicare a acestuia. Compensarea sau restituirea se va realiza pe măsura vânzării produselor finale rezultate din prelucrare şi numai în baza documentelor care justifică achiziţionarea materiei prime la preţuri cu accize, plata acestora în contul furnizorului, prelucrarea materiei prime, precum şi vânzarea produselor finale rezultate.

(14) Produsele alcoolice de natura celor definite la art. 169 - 173 din Codul fiscal şi produsele din tutun care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare, deţinute de antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi/sau depozitare, precum şi de către agenţii economici comercianţi, pot fi predate sub supraveghere fiscală, în vederea distrugerii, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu. Supravegherea fiscală va fi asigurată de către autoritatea fiscală în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea agentul economic.

39. (1) Documentele fiscale aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 se pot utiliza şi după această dată.

(2) Toţi agenţii economici care au avut obligaţia utilizării documentelor fiscale speciale prevăzute în actele normative privind regimul accizelor, care s-au aplicat până la intrarea în vigoare a Codului fiscal, în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor depune la autoritatea fiscală teritorială o declaraţie privind stocul de astfel de documente, înregistrat la data de 31 decembrie 2003. Declaraţia se întocmeşte în două exemplare, din care primul se păstrează de agenţii economici.

40. (1) Pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2003, agenţii economici producători de ţigarete şi produse din tutun vor deduce din valoarea accizelor datorate la data de 25 ianuarie 2004 contravaloarea timbrelor determinată pe baza preţului fără taxa pe valoarea adăugată, aferente livrărilor de astfel de produse efectuate în această perioadă. În acelaşi timp, agenţii economici vor vira în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. contravaloarea timbrelor respective stabilită pe baza preţului cu taxa pe valoarea adăugată.

(2) Agenţii economici producători interni de ţigarete şi produse din tutun, care nu au primit autorizaţie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1 ianuarie 2004, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, să predea spre distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. timbrele neutilizate existente în stoc la data de 31 decembrie 2003. Aceşti agenţi economici au, de asemenea, obligaţia să vireze contravaloarea acestor timbre în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. Sumele ce urmează a fi virate în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. se stabilesc printr-un act de control încheiat de organul fiscal teritorial în raza căruia îşi desfăşoară activitatea agentul economic în cauză, la solicitarea autorităţii fiscale centrale.

(3) Agenţii economici producători interni de produse accizabile supuse marcării, altele decât ţigaretele şi produsele din tutun, care nu au primit autorizaţie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1 ianuarie 2004, sau agenţii economici producători de produse care începând cu această dată nu mai intră sub incidenţa marcării au obligaţia ca în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, să predea spre distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A. marcajele neutilizate.

41. (1) În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi importatorii de uleiuri minerale sunt obligaţi să transmită Ministerului Economiei şi Comerţului lista cuprinzând semifabricatele şi produsele finite din nomenclatorul lor de fabricaţie sau de import, încadrarea pe poziţii tarifare, domeniul de utilizare şi acciza propusă pentru acestea. Listele vor fi însoţite de fişele tehnice ale fiecărui produs finit.

(2) După verificarea listelor, Ministerul Economiei şi Comerţului, în termen de 10 zile de la primirea acestora, le va transmite în vederea avizării Ministerului Finanţelor Publice - Comisia centrală de autorizare a antrepozitelor fiscale.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) vor fi aplicate oricărui nou produs intrat în nomenclatorul de fabricaţie sau de import al antrepozitarului autorizat pentru producţie sau importatorului de uleiuri minerale.

41^1. Agenţii economici care desfăşoară activitate de furnizare de energie electrică sunt obligaţi ca până la data de 30 septembrie 2005 să depună cererile şi documentaţia întocmită în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice, în vederea autorizării ca antrepozitari.

41^2. (1) Un contract de leasing se consideră a fi iniţiat la momentul în care beneficiarul contractului de leasing a încheiat prin semnare un contract ferm cu societatea de leasing, în baza căruia urmează să se deruleze operaţiunea de leasing.

(2) În cazul contractelor de leasing iniţiate înainte de data de 1 aprilie 2005, acciza datorată la închiderea regimului vamal de import se calculează în funcţie de starea autoturismelor la momentul introducerii lor în ţară şi pe baza cotelor de acciză în vigoare la momentul iniţierii contractului de leasing, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu aplicabilă până la data de 1 aprilie 2005.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul altor produse supuse accizelor, cuprinse la art. 208 din Codul fiscal, introduse în ţară în baza unor contracte de leasing.

42. (1) Anexele nr. 1, 2, 10, 13, 22 şi 23 se abrogă.

(2) Anexele nr. 1 - 29 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

(3) Anexele nr. 3, 4, 5, 12, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 şi 21 se înlocuiesc cu anexele nr. 4, 6, 9, 15, 17, 20, 23, 24, 25, 26, 27 şi 28 la prezentele norme metodologice.

Art. 221^1 - Derogare pentru autoturisme

Prin derogare de la prevederile art. 214^2, pentru autoturismele şi alte bunuri supuse accizelor, introduse în România pe baza unor contracte de leasing, iniţiate înainte de data intrării în vigoare a prevederilor prezentului titlu, şi a căror încheiere se va realiza după această dată, se vor datora bugetului de stat sumele calculate în funcţie de nivelul accizelor în vigoare la momentul iniţierii contractului de leasing.

Art. 221^2 - Directive transpuse

Prezentul titlu transpune Directiva CEE nr. 92/12, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 76 din 23 martie 1992, cu modificările ulterioare; directivele CEE nr. 92/83 şi 92/84, publicate în Jurnalul Oficial nr. L 316 din 31 octombrie 1992; directivele CEE nr. 92/79 şi 92/80, publicate în Jurnalul Oficial nr. L 316 din 31 octombrie 1992, modificate prin Directiva CE nr. 2002/10, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 46 din 16 februarie 2002; Directiva CE nr. 95/59, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 291 din 6 decembrie 1995, modificată prin Directiva CE nr. 2002/10, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 46 din 16 februarie 2002; Directiva CE nr. 2003/96, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 283 din 31 octombrie 2003.

Legenda:
- Articol/norma modificat(a)  
- Articol data precedenta
Legenda

Text vechi - paragraf vechi. Exemplu:

17. nerezident - orice persoana juridica straina si orice persoana fizica nerezidenta;

Text modificat - textul ce inlocuieste paragraful vechi. Exemplu:

17. nerezident - orice persoana juridica straina si orice persoana fizica nerezidenta si orice alte entitati straine;

Text nou introdus. Exemplu:

(1^1) Īn perioada 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2009 inclusiv, nu se impoziteaza profitul obtinut de persoanele juridice straine.

Text abrogat. Exemplu:

Acciza este exigibila īn momentul eliberarii pentru consum sau cānd se constata pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf