Codul Fiscal - Titlul V actualizat in 4 Decembrie 2008

Impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti si impozitul pe reprezentantele firmelor straine infiintate in Romania

  • «
  • 4 Decembrie 2008
  • »

Capitolul I - Impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti

Art. 113 - Contribuabili

Nerezidenţii care obţin venituri impozabile din România au obligaţia de a plăti impozit conform prezentului capitol şi sunt denumiţi în continuare contribuabili.

Art. 114 - Sfera de cuprindere a impozitului

Impozitul stabilit prin prezentul capitol, denumit în continuare impozit pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi, se aplică asupra veniturilor brute impozabile obţinute din România.

Art. 115 - Venituri impozabile obtinute din Romania

(1) Veniturile impozabile obţinute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în străinătate, sunt:

  • a) dividende de la o persoană juridică română;
  • b) dobânzi de la un rezident;
  • c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o cheltuială a sediului permanent;
  • Norme Metodologice

    1. Veniturile de natura dobânzilor, redevenţelor sau comisioanelor realizate de către nerezidenţi şi care sunt cheltuieli atribuibile sediului permanent din România al unui nerezident sunt venituri impozabile în România potrivit titlului V din Codul fiscal.

  • d) redevenţe de la un rezident;
  • Norme Metodologice

    2. (1) Termenul redevenţă cuprinde orice sumă care trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevăzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, indiferent dacă suma trebuie plătită conform unui contract sau ca urmare a copierii ilegale sau a încălcării drepturilor legale ale unei alte persoane.

    (2) În cazul unei tranzacţii care implică transferul de software, încadrarea ca redevenţă a sumei care trebuie plătită depinde de natura drepturilor transferate.

    (3) În cazul transferului unui drept parţial dintr-un copyright pentru software, suma care trebuie plătită este o redevenţă dacă primitorul dobândeşte dreptul de a utiliza acel software, astfel încât lipsa acestui drept constituie o încălcare a copyright-ului. Exemple de astfel de tranzacţii sunt transferurile de drepturi de a reproduce şi distribui către public orice software, precum şi transferurile de drept de a modifica şi a face public orice software.

    (4) În analiza caracterului unei tranzacţii care implică transferul de software nu se ţine cont de dreptul de a copia un program exclusiv în scopul de a permite exploatarea efectivă a programului de către utilizator. În consecinţă, o sumă care trebuie plătită nu este o redevenţă dacă singurul drept transferat este un drept limitat de a copia un program, în scopul de a permite utilizatorului să-l exploateze. Acelaşi rezultat se aplică şi pentru "drepturi de reţea sau site", în care primitorul obţine dreptul de a face multiple copii ale unui program, exclusiv în scopul de a permite exploatarea programului pe mai multe computere sau în reţeaua primitorului.

    (5) În cazul achiziţiei tuturor drepturilor dintr-un copyright pentru software, suma care trebuie plătită nu este pentru folosirea sau dreptul de a folosi acel software, în consecinţă nefiind o redevenţă.

    (6) Suma care trebuie plătită pentru folosirea sau dreptul de a folosi ideile sau principiile cu privire la un software, cum ar fi schemele logice, algoritmii sau limbajele de programare, este o redevenţă.

    (7) În înţelesul acestei norme, software este orice program sau serie de programe care conţine instrucţiuni pentru un computer, atât pentru operarea computerului (software de operare) cât şi pentru îndeplinirea altor sarcini (software de aplicaţie).

    (8).a) În cazul unei tranzacţii care permite unei persoane să descarce electronic imagini, sunete sau texte, suma care trebuie plătită nu este redevenţă dacă folosirea acestor materiale se limitează la drepturile necesare pentru a permite descărcarea, stocarea şi exploatarea computerului, reţelei sau a altui echipament de stocare, operare sau afişare a utilizatorului. În caz contrar, suma care trebuie plătită pentru transferul dreptului de a reproduce şi a face public un produs digital este o redevenţă.

    b) tranzacţiile ce permit clientului să descarce electronic produse digitale pot duce la folosirea dreptului de autor de către client, deoarece un drept de a efectua una sau mai multe copii ale conţinutului digital este acordat prin contract. Atunci când compensaţia este esenţial plătită pentru altceva decât pentru folosirea, sau pentru dreptul de a folosi drepturile de autor, cum ar fi pentru dobândirea altor tipuri de drepturi contractuale, date sau servicii, şi folosirea dreptului de autor este limitată la drepturile necesare pentru a putea descărca, stoca şi opera pe computerul, reţeaua sau alte medii de stocare, rulare sau proiectare ale clientului, această folosire a dreptului de autor nu trebuie să influenţeze analiza caracterului plăţii atunci când se urmăreşte aplicarea definiţiei "redevenţei".

    c) se consideră redevenţă situaţia tranzacţiilor în care plata este făcută în scopul acordării dreptului de folosinţă a dreptului de autor asupra unui produs digital ce este descărcat electronic. Aceasta ar fi situaţia, unei edituri care plăteşte pentru a obţine dreptul de a reproduce o fotografie protejată de drept de autor pe care o va descărca electronic în scopul includerii ei pe coperta unei cărţi pe care o editează. În această tranzacţie, motivaţia esenţială a plăţii este achiziţionarea dreptului de a folosi dreptul de autor asupra produsului digital, adică a dreptului de a reproduce şi distribui fotografia, şi nu simpla achiziţie a conţinutului digital.

    (9) În cazul unui contract care implică folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevăzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, precum şi transferul unei alte proprietăţi sau altui serviciu, suma care trebuie plătită conform contractului trebuie să fie împărţită, conform diverselor porţiuni de contract, pe baza condiţiilor contractului sau pe baza unei împărţiri rezonabile, fiecărei porţiuni aplicându-i-se tratamentul fiscal corespunzător. Dacă totuşi o anumită parte din ceea ce urmează a se asigura prin contract constituie de departe scopul principal al contractului, cealaltă porţiune fiind auxiliară, tratamentul aplicat porţiunii principale de contract se aplică întregii sume care trebuie plătită conform contractului.

    (10) Este considerată redevenţă şi suma plătită în cadrul contractului de know-how, în baza căruia vânzătorul acceptă să împărtăşească cunoştinţele şi experienţa sa cumpărătorului, astfel încât cumpărătorul să le poată folosi în interesul său şi să nu le dezvăluie publicului. În acelaşi timp vânzătorul nu joacă nici un rol în aplicarea cunoştinţelor puse la dispoziţie cumpărătorului şi nu garantează rezultatele aplicării acestora.

    (11) În cazul contractului de prestări de servicii în care una dintre părţi se angajează să utilizeze cunoştinţele sale pentru executarea unei lucrări pentru cealaltă parte, suma plătită nu constituie redevenţă.

  • e) redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redevenţa este o cheltuială a sediului permanent;
  • f) comisioane de la un rezident;
  • g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o cheltuială a sediului permanent;
  • h) venituri din activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în România, indiferent dacă veniturile sunt primite de către persoanele care participă efectiv la asemenea activităţi sau de către alte persoane;
  • i) venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanţă din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obţinute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;
  • Norme Metodologice

    3. Veniturile obţinute din România din prestări de servicii de management sau de consultanţă în orice domeniu, care nu sunt efectuate în România, sau veniturile care sunt cheltuieli atribuibile unui sediu permanent din România al unui nerezident sunt impozabile potrivit titlului V atunci când nu sunt încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri între România şi statul de rezidenţă al beneficiarului de venit sau când beneficiarul de venit nu prezintă documentul care atestă rezidenţa sa fiscală.

  • j) venituri reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţi ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române;
  • k) venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul internaţional şi prestările de servicii accesorii acestui transport;
  • l) venituri din profesii independente desfăşurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor şi alte profesii similare -, în cazul când sunt obţinute în alte condiţii decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioadă sau în mai multe perioade care nu depăşesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;
  • m) veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, în măsura în care pensia lunară depăşeşte plafonul prevăzut la art. 69;
  • n) *** Abrogat;
  • o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
  • Norme Metodologice

    4. Prin concursuri organizate în România se înţelege concursuri organizate în orice domeniu în România.

  • p) venituri obţinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obţinute de la acelaşi organizator într-o singură zi de joc.
  • Norme Metodologice

    5. Venituri obţinute la jocuri de noroc înseamnă câştiguri în bani şi/sau în natură acordate participanţilor de către orice persoană juridică română, autorizată să organizeze şi să exploateze jocuri de noroc.

  • q) venituri realizate de nerezidenţi din lichidarea unei persoane juridice române. Venitul brut realizat din lichidarea unei persoane juridice române reprezintă suma excedentului distribuţiilor în bani sau în natură care depăşeşte aportul la capitalul social al persoanei fizice/juridice beneficiare. 

(2) Următoarele venituri impozabile obţinute din România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol şi se impozitează conform titlurilor II, III sau IV, după caz:

  • a) veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;
  • b) veniturile unei persoane juridice străine obţinute din proprietăţi imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare, aşa cum sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 31, deţinute într-o persoană juridică română;
  • c) venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obţinute dintr-o activitate dependentă desfăşurată în România;
  • d) veniturile unei persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau din altă formă de cedare a dreptului de folosinţă a unei proprietăţi imobiliare situate în România, din transferul proprietăţilor imobiliare situate în România, din transferul titlurilor de participare, aşa cum sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 31, deţinute la o persoana juridică română, şi din transferul titlurilor de valoare, aşa cum sunt definite la art. 65 alin. (1) lit. c);
  • e) veniturile obţinute de nerezidenţi dintr-o asociere constituită în România, inclusiv dintr-o asociere a unei persoane fizice nerezidente cu o microîntreprindere.

Norme Metodologice

6. Venituri din proprietăţi imobiliare înseamnă venituri din vânzarea, precum şi din cedarea dreptului de folosinţă asupra proprietăţii imobiliare sau a unei cote-părţi din această proprietate (închiriere, concesionare sau arendare).

7. Prin cedarea dreptului de folosinţă a unei proprietăţi imobiliare se înţelege şi arendarea sau concesionarea proprietăţii imobiliare sau a unei cote-părţi din această proprietate.

(3) Veniturile obţinute de organismele nerezidente de plasament colectiv fără personalitate juridică din transferul titlurilor de valoare, aşa cum sunt definite la art. 65 alin. (1) lit. c), respectiv al titlurilor de participare, aşa cum sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 31, deţinute direct sau indirect într-o persoană juridică română, nu reprezintă venituri impozabile în România.

(4) Veniturile obţinute din România de nerezidenţi din transferul instrumentelor financiare derivate, definite potrivit legii, nu reprezintă venituri impozabile în România.

(5) Veniturile obţinute de nerezidenţi pe pieţe de capital străine din transferul titlurilor de participare, aşa cum sunt definite la art. 7 alin. (1) pct. 31, deţinute la o persoană juridică română, precum şi din transferul titlurilor de valoare, aşa cum sunt definite la art. 65 alin. (1) lit. c), emise de rezidenţi români, nu reprezintă venituri impozabile în România.

Art. 116 - Retinerea impozitului din veniturile impozabile obtinute din Romania de nerezidenti

(1) Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România se calculează, se reţine şi se varsă la bugetul de stat de către plătitorii de venituri.

Norme Metodologice

8.(1) Pentru veniturile obţinute de nerezidenţi din România, plătitorii de venituri au obligaţia calculării şi reţinerii impozitelor datorate prin stopaj la sursă şi virării lor la bugetul de stat în termenul stabilit la art. 116 alin. (5) din Codul fiscal.

(2) În cazurile prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. c), e), g) şi i) din Codul fiscal, plătitorul impozitului prevăzut la titlul V din Codul fiscal este nerezidentul care are sediul permanent în România în evidenţa căruia sunt înregistrate respectivele cheltuieli deductibile.

(2) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute:

  • a) 10% pentru veniturile din dobânzi şi redevenţe, dacă beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoană juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-unul dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb. Această cotă de impunere se aplică în perioada de tranziţie de la data aderării României la Uniunea Europeană şi până la data de 31 decembrie 2010, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor să deţină minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzii sau redevenţelor;

Norme Metodologice

8^1. Cota prevăzută pentru veniturile din dobânzi şi redevenţe la art. 116 alin. (2) lit. a) se aplică asupra veniturilor provenind din România. În acest sens, o plată făcută de o întreprindere din România sau de un sediu permanent situat în România se va considera că provine din România. Această prevedere se va aplica numai dacă întreprinderea plătitoare sau întreprinderea al cărui sediu permanent este considerat plătitor de dobânzi sau redevenţe este o întreprindere asociată, în înţelesul art. 124^20 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu întreprinderea care este beneficiarul efectiv sau al cărui sediu permanent este considerat beneficiar efectiv al acelor dobânzi sau redevenţe.

Condiţia privitoare la perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen - C-284/94, C-291/94 şi C-292/94 şi anume:

Dacă la data plăţii, perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este încheiată, cota redusă prevăzută la art. 116 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal nu se va aplica.

În situaţia în care, persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România pot face dovada că perioada minimă de deţinere a fost îndeplinită după data plăţii, persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România pot cere restituirea impozitelor plătite în plus.

9^7. Impozitul pe dobânda rezultată din calcul se determină prin aplicarea cotei de 5% din suma acesteia pentru depozitele la termen, certificatele de depozit şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte instituţii de credit autorizate şi situate în România, constituite/achiziţionate înainte de 4 iunie 2005 şi a căror scadenţă este ulterioară datei de 4 iunie 2005.

9^8. Veniturile din dobânzi pentru depozitele la termen, certificatele de depozit şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte instituţii de credit autorizate şi situate în România, constituite/achiziţionate între 4 iunie şi 31 decembrie 2005 inclusiv, se impun cu cota de 10% din suma acestora. Veniturile din dobânzi pentru depozitele la termen, certificatele de depozit şi alte instrumente de economisire constituite/achiziţionate începând cu data de 1 ianuarie 2006 se impun cu cota de 16% .

  • a^1) 10% pentru dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică română, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul din statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene ori al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb;

  • b) 20% pentru veniturile obţinute din jocuri de noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p);
  • c) 16% în cazul oricăror alte venituri impozabile obţinute din România, aşa cum sunt enumerate la art. 115, cu excepţia veniturilor din dobânzile obţinute de la depozitele la termen, depozitele la vedere/conturi curente constituite, certificate de depozit şi instrumentele de economisire dobândite anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru care se aplică cota de impozit de la data constituirii/dobândirii.
(3) *** Abrogat.

(4) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie reţinut se calculează după cum urmează:

  • a) pentru veniturile ce reprezintă remuneraţii primite de nerezidenţi care au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române, potrivit art. 57;
  • Norme Metodologice

    9. La impunerea veniturilor ce reprezintă remuneraţii primite de persoanele fizice nerezidente pentru activitatea desfăşurată în calitate de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române sunt aplicabile dispoziţiile titlului III din Codul fiscal.

    9^1. Cota de 16% se aplică şi altor venituri de natura dobânzilor, cum ar fi: dobânzile la credite, dobânzile în cazul contractelor de leasing financiar, dobânzile la creditele intragrup, precum şi dobânzilor aferente depozitelor colaterale, conturilor escrow, considerate dobânzi pentru depozite la termen potrivit Normelor Băncii Naţionale a României, constituite începând cu data de 1 ianuarie 2007, inclusiv. Pentru dobânzile aferente depozitelor colaterale, inclusiv conturilor escrow constituite anterior datei de 1 ianuarie 2007 se aplică cotele de impozit prevăzute în legislaţia fiscală la momentul constituirii depozitului/contului.

    9^2. Reînnoirea depozitelor/instrumentelor de economisire va fi asimilată cu constituirea unui nou depozit/achiziţionarea unui nou instrument de economisire.

    9^3. Impozitul asupra dobânzilor capitalizate se calculează de plătitorul acestor venituri în momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv în momentul răscumpărării în cazul unor instrumente de economisire sau în momentul în care dobânda se transformă în împrumut sau în capital, după caz.

    9^4. *** Abrogat.

  • b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 70.
(5)Impozitul se calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii venitului şi se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se calculează, se reţine şi se varsă, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua reţinerii impozitului pentru nerezidenţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

Norme Metodologice

9^5. a) Conversia în lei a impozitului în valută aferent veniturilor obţinute din România de nerezidenţi se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua în care s-a plătit venitul către nerezident şi impozitul în lei rezultat se varsă la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul.

b) Pentru impozitul în valută aferent dobânzilor capitalizate realizate din România de nerezidenţi, conversia se face, de asemenea, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua în care s-a capitalizat dobânda, respectiv la cursul valutar din momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului dobânzii capitalizate sau din momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, ori în momentul în care dobânda se transformă în împrumut. Impozitul în lei astfel calculat se varsă la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a înregistrat venitul/răscumpărat instrumentul de economisire.

9^6. a) Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri în cazul câştigurilor din transferul titlurilor de participare la societăţi închise şi din transferul părţilor sociale, certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) prezentat de nerezident se depune la reprezentantul lui fiscal/împuternicit desemnat în România pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative. Aceeaşi prevedere se aplică şi în cazul câştigurilor din transferul titlurilor de participare obţinute de o persoană juridică nerezidentă atunci când acest câştig este generat de transferul titlurilor de participare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise. În cazul persoanelor fizice nerezidente care obţin câştiguri din transferul titlurilor de participare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. (13) alin. (1) se depune la intermediarul care a efectuat tranzacţia.

b) În cazul în care dobânditorul titlurilor de participare ale unei societăţi închise sau al părţilor sociale este o persoană juridică nerezidentă, iar beneficiarul câştigurilor din transferul titlurilor de participare este o persoană fizică rezidentă, obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe câştigul determinat din transferul acestor titluri de participare sau părţi sociale revine dobânditorului, respectiv persoanei juridice nerezidente, prin reprezentat fiscal/împuternicit, desemnat conform legii pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative.

c) În cazul tranzacţiilor cu titluri de participare efectuate între nerezidenţi, sunt aplicabile prevederile menţionate în titlul II şi titlul III din Codul fiscal în ceea ce priveşte obligaţiile de calcul, reţinere şi virare a impozitului în condiţiile neprezentării certificatului de rezidenţă fiscală, sau atunci când România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul de rezidenţă al beneficiarului câştigurilor din transferul titlurilor de participare, ori în cazul în care, prin convenţie, România are dreptul de impunere asupra câştigului.

d) Aceleaşi prevederi ca şi cele de mai sus se aplică şi în cazul transferului oricăror altor categorii de titluri de valoare, altele decât titlurile de participare. Respectiv, atunci când transferul oricăror titluri de valoare, altele decât titlurile de participare deţinute de o persoană fizică nerezidentă se realizează printr-un intermediar, obligaţia de calcul, reţinere şi virare a impozitului pe câştigul din transferul unor astfel de titluri, precum şi celelalte obligaţii declarative şi de păstrare a certificatului de rezidenţă fiscală al beneficiarului câştigului revin acestui intermediar. În situaţia în care beneficiarul câştigului din transferul oricăror titluri de valoare, altele decât titlurile de participare, este o persoană fizică nerezidentă iar transferul acestor titluri nu se face printr-un intermediar, obligaţia de calcul, reţinere şi virare a impozitului, precum şi celelalte obligaţii declarative şi de păstrare a certificatului de rezidenţă fiscală al beneficiarului câştigului revin, după caz, reprezentantului fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar. În cazul în care beneficiarul câştigului din transferul oricăror titluri de valoare, altele decât titlurile de participare, este o persoană juridică nerezidentă, indiferent dacă transferul acestor titluri se desfăşoară prin intermediul unui intermediar sau nu, obligaţia de calcul, reţinere şi virare a impozitului pe profitul generat de acest transfer, precum şi obligaţiile declarative şi de păstrare a certificatului de rezidenţă fiscală revin reprezentantului fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar.

e) Deţinerile persoanelor juridice străine la fondurile închise de investiţii se impun potrivit prevederilor privind asocierile de la titlul II din Codul fiscal.

(5^1) Pentru veniturile sub formă de dobânzi la depozitele la termen, certificate de depozit şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte instituţii de credit autorizate şi situate în România, impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul certificatelor de depozit şi al instrumentelor de economisire. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării.

(5^2) Modul de determinare şi/sau declarare a veniturilor obţinute din transferul titlurilor de participare la o persoană juridică română va fi stabilit prin norme.

(6) Pentru orice venit impozitul ce trebuie reţinut, în conformitate cu prezentul capitol, este impozit final.

Art. 117 - Scutiri de la impozitul prevazut in prezentul capitol

Sunt scutite de impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi următoarele venituri:

a)dobânzile la depozitele la vedere/conturi curente;

Norme Metodologice

9^9. Cota de impozit de 10% se aplică, începând cu data de 4 iunie 2005 şi până la data de 31 decembrie 2005, la suma totală a venitului din dobânzi, atunci când ratele dobânzilor la depozitele la vedere constituite şi la conturile curente sunt mai mari decât nivelurile ratelor dobânzilor la depozitele de referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună, comunicate în prima zi lucrătoare a lunii pentru care se face calculul, corespunzătoare monedelor în care sunt denominate depozitele la vedere constituite şi la conturile curente respective. Începând cu data de 1 ianuarie 2006 şi până la 31 decembrie 2006 cota de impozit aplicată în cazul dobânzilor la depozitele la vedere constituite şi la conturile curente după această dată este de 16%, atunci când ratele dobânzilor la depozitele la vedere/conturile curente respective sunt mai mari decât nivelurile ratelor dobânzilor de referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună, comunicate în prima zi lucrătoare a lunii pentru care se face calculul.

9^10. În perioada 4 iunie 2005 - 31 decembrie 2006, dobânzile la depozitele la vedere/conturile curente pentru care în cursul lunii ratele la care sunt calculate sunt mai mici sau egale cu nivelul ratelor dobânzilor de referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună sunt scutite de impozit. De la data de 1 ianuarie 2007, dobânzile la depozitele la vedere constituite şi la conturile curente începând cu această dată sunt scutite de impozit indiferent de nivelul ratelor dobânzilor de referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună.

9^11. Pentru depozitele la vedere constituite în lei începând cu data de 4 iunie 2005 şi până la data de 31 decembrie 2006, precum şi pentru conturile curente în lei care îndeplinesc condiţiile în vederea calificării dobânzii aferente pentru impozitare pe aceeaşi perioadă, nivelul ratei dobânzii de referinţă de pe piaţa interbancară la depozitele la o lună este nivelul BUBID la o lună, comunicat de Banca Naţională a României în prima zi bancară a lunii pentru care se face calculul. La depozitele la vedere/conturile curente în devize, Banca Naţională a României va comunica la începutul fiecărei luni nivelul ratelor dobânzilor de referinţă la o lună de pe pieţele interbancare externe reprezentative pentru devizele respective, aşa cum sunt ele comunicate prin sisteme de difuzare a informaţiei tip Reuters, Bloomberg etc., în prima zi lucrătoare a lunii pentru care se face calculul EURIBOR la o lună pentru depozitele la vedere/conturile curente în EURO; LIBOR la o lună pentru depozitele la vedere/conturile curente în USD, GBP, CHF etc.

b) dobânda aferentă instrumentelor de datorie publică în lei şi în valută şi veniturile obţinute din tranzacţionarea titlurilor de stat şi a obligaţiunilor emise de către unităţile administrativ-teritoriale, în lei şi în valută pe piaţa internă şi/sau pe pieţele financiare internaţionale, precum şi dobânda aferentă instrumentelor emise de către Banca Naţională a României în scopul atingerii obiectivelor de politică monetară şi veniturile obţinute din tranzacţionarea valorilor mobiliare emise de către Banca Naţională a României;

c)dobânda la instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile comerciale române, constituite potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă instrumentele/titlurile de creanţă sunt tranzacţionate pe o piaţă de valori mobiliare reglementată de autoritatea în domeniu a statului în care se află această piaţă şi dobânda este plătită unei persoane care nu este o persoană afiliată a emiţătorului instrumentelor/titlurilor de creanţă;

Norme Metodologice

10. (1) În înţelesul acestui paragraf, dobânzile scutite de impozit sunt cele generate de instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile comerciale române înfiinţate potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Piaţa de valori mobiliare reglementată, pentru care se aplică prevederile art. 117 lit. c) din Codul fiscal este cea reglementată de autoritatea în domeniu a statului în care se află această piaţă.

(3) În categoria instrumentelor/titlurilor de creanţă emise de o persoană juridică română se cuprind obligaţiunile emise în lei şi în valută, cambiile, precum şi alte asemenea instrumente/titluri de creanţă.

d) premiile unei persoane fizice nerezidente obţinute din România, ca urmare a participării la festivalurile naţionale şi internaţionale artistice, culturale şi sportive finanţate din fonduri publice;

e) premiile acordate elevilor şi studenţilor nerezidenţi la concursurile finanţate din fonduri publice;

Norme Metodologice

11. Premiile prevăzute la art. 117 lit. d) şi e) din Codul fiscal sunt premii de natura celor plătite de la bugetul de stat sau de la bugetele consiliilor locale prin intermediul instituţiilor publice centrale şi locale de profil.

f) veniturile obţinute de nerezidenţi din România, care prestează servicii de consultanţă, asistenţă tehnică şi alte servicii similare în orice domeniu, în cadrul contractelor finanţate prin împrumut, credit sau alt acord financiar încheiat între organisme financiare internaţionale şi statul român ori persoane juridice române, inclusiv autorităţi publice, având garanţia statului român, precum şi în cadrul contractelor finanţate prin acorduri de împrumut încheiate de statul român cu alte organisme financiare, în cazul în care dobânda percepută pentru aceste împrumuturi se situează sub nivelul de 3% pe an;

Norme Metodologice

11^1. În sensul art. 117 lit. f) din Codul fiscal, prin organisme financiare internaţionale cu care statul român a încheiat acorduri de finanţare se înţelege: Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, cu componentele sale, Corporaţia Financiară Internaţională şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională, Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană pentru Investiţii.

g) veniturile persoanelor juridice străine care desfăşoară în România activităţi de consultanţă în cadrul unor acorduri de finanţare gratuită, încheiate de Guvernul României/autorităţi publice cu alte guverne/autorităţi publice sau organizaţii internaţionale guvernamentale sau neguvernamentale;

h) după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică română, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul din statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul dividendelor deţine minimum 15% din titlurile de participare la întreprinderea persoană juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului. Condiţia de deţinere minimă va fi de 10%, începând cu anul 2009. Condiţiile în care se aplică aceste prevederi, referitoare la tipurile de întreprinderi din statele membre către care se fac plăţile de dividende şi definiţia termenului "stat membru", sunt prevăzute la art. 20^1;

Norme Metodologice

 9^12. În aplicarea prevederilor art. 117 lit. h) condiţia privitoare la perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen - C-284/94, C-291/94 şi C-292/94, şi anume:

Dacă la data plăţii perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este încheiată, scutirea prevăzută în Codul fiscal nu se va acorda.

În situaţia în care persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România pot face dovada că perioada minimă de deţinere a fost îndeplinită după data plăţii, persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România pot cere restituirea impozitelor plătite în plus.

Intră sub incidenţa prevederilor art. 117 lit. h) şi dividendele distribuite şi plătite după data de 1 ianuarie 2007, chiar dacă acestea sunt distribuite din profiturile nerepartizate ale exerciţiilor financiare anterioare anului 2007, în măsura în care beneficiarul dividendelor îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

În sensul prevederilor art. 117 lit. h), condiţia privitoare la perioada de deţinere a participaţiei minime are în vedere o perioadă de 2 ani consecutivi, împliniţi la data plăţii dividendelor.

i) după data aderării României la Uniunea Europeană, veniturile din economii sub forma plăţilor de dobândă, aşa cum sunt definite la art. 124^5, obţinute din România de persoane fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene, sunt scutite de impozit;

Norme Metodologice

9^13. Începând cu 1 ianuarie 2007 scutirea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobândă în cazul persoanelor fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene se aplică atât pentru depozitele constituite înainte de 1 ianuarie 2007 cât şi după 1 ianuarie 2007 sub condiţia atestării rezidenţei.

j) începând cu data de 1 ianuarie 2011, veniturile din dobânzi sau redevenţe, aşa cum sunt definite la art. 124^19, obţinute din România de persoane juridice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene sau ale Asociaţiei Europene ale Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor deţine minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzii sau redevenţelor.

Norme Metodologice

9^14. În aplicarea prevederilor art. 117 lit. j) condiţia privitoare la perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen - C-284/94, C-291/94 şi C-292/94 şi anume:

Dacă la data plăţii, perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este încheiată, scutirea prevăzută în Codul fiscal nu se va acorda.

În situaţia în care, persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România pot face dovada că perioada minimă de deţinere a fost îndeplinită după data plăţii, persoana juridică română respectiv sediul permanent din România pot cere restituirea impozitelor plătite în plus.

k) dobânda la depozitele la termen şi/sau instrumentele de economisire, realizată din România de persoanele fizice rezidente în alte state decât cele ale Uniunii Europene, începând cu data de 1 ianuarie 2009.

Sunt scutite de impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi următoarele venituri:

a)dobânzile la depozitele la vedere/conturi curente;

Norme Metodologice

9^9. Cota de impozit de 10% se aplică, începând cu data de 4 iunie 2005 şi până la data de 31 decembrie 2005, la suma totală a venitului din dobânzi, atunci când ratele dobânzilor la depozitele la vedere constituite şi la conturile curente sunt mai mari decât nivelurile ratelor dobânzilor la depozitele de referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună, comunicate în prima zi lucrătoare a lunii pentru care se face calculul, corespunzătoare monedelor în care sunt denominate depozitele la vedere constituite şi la conturile curente respective. Începând cu data de 1 ianuarie 2006 şi până la 31 decembrie 2006 cota de impozit aplicată în cazul dobânzilor la depozitele la vedere constituite şi la conturile curente după această dată este de 16%, atunci când ratele dobânzilor la depozitele la vedere/conturile curente respective sunt mai mari decât nivelurile ratelor dobânzilor de referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună, comunicate în prima zi lucrătoare a lunii pentru care se face calculul.

9^10. În perioada 4 iunie 2005 - 31 decembrie 2006, dobânzile la depozitele la vedere/conturile curente pentru care în cursul lunii ratele la care sunt calculate sunt mai mici sau egale cu nivelul ratelor dobânzilor de referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună sunt scutite de impozit. De la data de 1 ianuarie 2007, dobânzile la depozitele la vedere constituite şi la conturile curente începând cu această dată sunt scutite de impozit indiferent de nivelul ratelor dobânzilor de referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună.

9^11. Pentru depozitele la vedere constituite în lei începând cu data de 4 iunie 2005 şi până la data de 31 decembrie 2006, precum şi pentru conturile curente în lei care îndeplinesc condiţiile în vederea calificării dobânzii aferente pentru impozitare pe aceeaşi perioadă, nivelul ratei dobânzii de referinţă de pe piaţa interbancară la depozitele la o lună este nivelul BUBID la o lună, comunicat de Banca Naţională a României în prima zi bancară a lunii pentru care se face calculul. La depozitele la vedere/conturile curente în devize, Banca Naţională a României va comunica la începutul fiecărei luni nivelul ratelor dobânzilor de referinţă la o lună de pe pieţele interbancare externe reprezentative pentru devizele respective, aşa cum sunt ele comunicate prin sisteme de difuzare a informaţiei tip Reuters, Bloomberg etc., în prima zi lucrătoare a lunii pentru care se face calculul EURIBOR la o lună pentru depozitele la vedere/conturile curente în EURO; LIBOR la o lună pentru depozitele la vedere/conturile curente în USD, GBP, CHF etc.

b) dobânda aferentă instrumentelor de datorie publică în lei şi în valută şi veniturile obţinute din tranzacţionarea titlurilor de stat şi a obligaţiunilor emise de către unităţile administrativ-teritoriale, în lei şi în valută pe piaţa internă şi/sau pe pieţele financiare internaţionale, precum şi dobânda aferentă instrumentelor emise de către Banca Naţională a României în scopul atingerii obiectivelor de politică monetară şi veniturile obţinute din tranzacţionarea valorilor mobiliare emise de către Banca Naţională a României;

c)dobânda la instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile comerciale române, constituite potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă instrumentele/titlurile de creanţă sunt tranzacţionate pe o piaţă de valori mobiliare reglementată de autoritatea în domeniu a statului în care se află această piaţă şi dobânda este plătită unei persoane care nu este o persoană afiliată a emiţătorului instrumentelor/titlurilor de creanţă;

Norme Metodologice

10. (1) În înţelesul acestui paragraf, dobânzile scutite de impozit sunt cele generate de instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile comerciale române înfiinţate potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Piaţa de valori mobiliare reglementată, pentru care se aplică prevederile art. 117 lit. c) din Codul fiscal este cea reglementată de autoritatea în domeniu a statului în care se află această piaţă.

(3) În categoria instrumentelor/titlurilor de creanţă emise de o persoană juridică română se cuprind obligaţiunile emise în lei şi în valută, cambiile, precum şi alte asemenea instrumente/titluri de creanţă.

d) premiile unei persoane fizice nerezidente obţinute din România, ca urmare a participării la festivalurile naţionale şi internaţionale artistice, culturale şi sportive finanţate din fonduri publice;

e) premiile acordate elevilor şi studenţilor nerezidenţi la concursurile finanţate din fonduri publice;

Norme Metodologice

11. Premiile prevăzute la art. 117 lit. d) şi e) din Codul fiscal sunt premii de natura celor plătite de la bugetul de stat sau de la bugetele consiliilor locale prin intermediul instituţiilor publice centrale şi locale de profil.

f) veniturile obţinute de nerezidenţi din România, care prestează servicii de consultanţă, asistenţă tehnică şi alte servicii similare în orice domeniu, în cadrul contractelor finanţate prin împrumut, credit sau alt acord financiar încheiat între organisme financiare internaţionale şi statul român ori persoane juridice române, inclusiv autorităţi publice, având garanţia statului român, precum şi în cadrul contractelor finanţate prin acorduri de împrumut încheiate de statul român cu alte organisme financiare, în cazul în care dobânda percepută pentru aceste împrumuturi se situează sub nivelul de 3% pe an;

Norme Metodologice

11^1. În sensul art. 117 lit. f) din Codul fiscal, prin organisme financiare internaţionale cu care statul român a încheiat acorduri de finanţare se înţelege: Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, cu componentele sale, Corporaţia Financiară Internaţională şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională, Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană pentru Investiţii.

g) veniturile persoanelor juridice străine care desfăşoară în România activităţi de consultanţă în cadrul unor acorduri de finanţare gratuită, încheiate de Guvernul României/autorităţi publice cu alte guverne/autorităţi publice sau organizaţii internaţionale guvernamentale sau neguvernamentale;

h) după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică română, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul din statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul dividendelor deţine minimum 15% din titlurile de participare la întreprinderea persoană juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului. Condiţia de deţinere minimă va fi de 10%, începând cu anul 2009. Condiţiile în care se aplică aceste prevederi, referitoare la tipurile de întreprinderi din statele membre către care se fac plăţile de dividende şi definiţia termenului "stat membru", sunt prevăzute la art. 20^1;

Norme Metodologice

 9^12. În aplicarea prevederilor art. 117 lit. h) condiţia privitoare la perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen - C-284/94, C-291/94 şi C-292/94, şi anume:

Dacă la data plăţii perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este încheiată, scutirea prevăzută în Codul fiscal nu se va acorda.

În situaţia în care persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România pot face dovada că perioada minimă de deţinere a fost îndeplinită după data plăţii, persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România pot cere restituirea impozitelor plătite în plus.

Intră sub incidenţa prevederilor art. 117 lit. h) şi dividendele distribuite şi plătite după data de 1 ianuarie 2007, chiar dacă acestea sunt distribuite din profiturile nerepartizate ale exerciţiilor financiare anterioare anului 2007, în măsura în care beneficiarul dividendelor îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

În sensul prevederilor art. 117 lit. h), condiţia privitoare la perioada de deţinere a participaţiei minime are în vedere o perioadă de 2 ani consecutivi, împliniţi la data plăţii dividendelor.

i) după data aderării României la Uniunea Europeană, veniturile din economii sub forma plăţilor de dobândă, aşa cum sunt definite la art. 124^5, obţinute din România de persoane fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene, sunt scutite de impozit;

Norme Metodologice

9^13. Începând cu 1 ianuarie 2007 scutirea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobândă în cazul persoanelor fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene se aplică atât pentru depozitele constituite înainte de 1 ianuarie 2007 cât şi după 1 ianuarie 2007 sub condiţia atestării rezidenţei.

j) începând cu data de 1 ianuarie 2011, veniturile din dobânzi sau redevenţe, aşa cum sunt definite la art. 124^19, obţinute din România de persoane juridice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene sau ale Asociaţiei Europene ale Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor deţine minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzii sau redevenţelor.

Norme Metodologice

9^14. În aplicarea prevederilor art. 117 lit. j) condiţia privitoare la perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen - C-284/94, C-291/94 şi C-292/94 şi anume:

Dacă la data plăţii, perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este încheiată, scutirea prevăzută în Codul fiscal nu se va acorda.

În situaţia în care, persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România pot face dovada că perioada minimă de deţinere a fost îndeplinită după data plăţii, persoana juridică română respectiv sediul permanent din România pot cere restituirea impozitelor plătite în plus.

k) dobânda la depozitele la termen şi/sau instrumentele de economisire, realizată din România de persoanele fizice rezidente în alte state decât cele ale Uniunii Europene, începând cu data de 1 ianuarie 2009.

Art. 118 - Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale conventiilor de evitare a dublei impuneri

(1) În înţelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit, prevăzută în convenţie, care se aplică asupra acelui venit, potrivit alin. (2). În situaţia în care cotele de impozitare din legislaţia internă sunt mai favorabile decât cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri se aplică cotele de impozitare mai favorabile.

Norme Metodologice

12. (1) Dispoziţiile alin. 2 ale articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane", "Redevenţe" din convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state, care reglementează impunerea în ţara de sursă a acestor venituri, se aplică cu prioritate. În cazul când legislaţia internă prevede în mod expres o cotă de impozitare mai favorabilă sunt aplicabile prevederile legislaţiei interne.(2) Dispoziţiile alin. 2 ale articolelor, titlului V din Codul fiscal.(1^2) După prezentarea certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1) se aplică pentru veniturile realizate în anul respectiv prevederile din convenţiile de evitare a dublei impuneri şi se va proceda şi la regularizarea impozitului.(1^3) Un nerezident poate fi considerat rezident al unui stat şi ca urmare a informaţiilor primite pe baza schimbului de informaţii iniţiat/procedurii amiabile declanşate de o ţară parteneră de convenţie de evitare a dublei impuneri.(3) Aplicarea alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane", "Redevenţe" din convenţiile de evitare a dublei impuneri care prevăd impunerea în statul de sursă nu conduce la o dublă impunere pentru acelaşi venit, întrucât statul de rezidenţă acordă credit fiscal pentru impozitul plătit în România, în conformitate cu prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri.

(4) În cazul când în România s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc prevederile din convenţiile de evitare a dublei impuneri, suma impozitului reţinut în plus poate fi restituită la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente.

(5) Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din veniturile plătite de un rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de restituire a impozitului plătit în plus la plătitorul de venit rezident român, care va fi verificată de organul fiscal teritorial al Ministerului Finanţelor Publice în a cărui rază teritorială se află sediul sau domiciliul plătitorului de venit rezident român.

(6) Cererea de restituire a impozitului va fi depusă de persoana nerezidentă în termenul legal de prescripţie, stabilit prin legislaţia statului român.

(7) Pe baza verificării efectuate de organul fiscal teritorial al Ministerului Finanţelor Publice privind venitul pentru care s-a reţinut un impozit în plus faţă de prevederile convenţiei, restituirea impozitului către persoana nerezidentă se va face prin intermediul rezidentului român plătitor al venitului.(7^1) Restituirea impozitului plătit în plus faţă de sarcina fiscală rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri, coroborat cu legislaţia internă, după caz, se efectuează independent de situaţia obligaţiilor fiscale ale contribuabilului rezident român, plătitor al venitului către nerezident, obligat potrivit legii să facă stopajul la sursă.

(8) Dispoziţiile titlurilor II şi III din Codul fiscal reprezintă legislaţia internă şi se aplică atunci când România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul al cărui rezident este beneficiarul venitului realizat din România şi acesta prezintă certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1).

(9) Prevederile titlului V din Codul fiscal se aplică atunci când beneficiarul venitului obţinut din România este rezident al unui stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau când beneficiarul venitului obţinut din România, rezident al unui stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, nu prezintă certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) ori atunci când impozitul datorat de nerezident este suportat de către plătitorul de venit.

(10) În situaţia în care pentru acelaşi venit sunt cote diferite de impunere în legislaţia internă, legislaţia comunitară sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri se aplică cota de impozit mai favorabilă.

(2)Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă. În cazul în care certificatul de rezidenţă fiscală nu se prezintă în acest termen, se aplică prevederile titlului V. În momentul prezentării certificatului de rezidenţă fiscală se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri şi se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie, în condiţiile în care certificatul de rezidenţă fiscală menţionează că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă.

Norme Metodologice

13. (1) Nerezidentul beneficiar al veniturilor din România trebuie să justifice în România dreptul de a beneficia de prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri, încheiată între România şi statul său de rezidenţă, prin prezentarea certificatului de rezidenţă fiscală eliberat de autoritatea fiscală din statul respectiv. Pentru dovedirea rezidenţei se poate prezenta şi un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei conform legislaţiei interne a acelui stat.

(2) Nerezidenţii care sunt beneficiarii veniturilor din România vor depune la plătitorul de venit originalul sau copia certificatului de rezidenţă fiscală ori documentul menţionat la alin. (1), tradus şi legalizat de organul autorizat din România.

(3) În cazul în care nerezidentul beneficiar al venitului din România nu a prezentat originalul sau copia tradusă şi legalizată a certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la alin. (1), se vor aplica prevederile titlului V din Codul fiscal, şi nu cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri.

(4) În ipoteza în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România transmite un singur original al certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la alin. (1) unui plătitor de venituri rezident român care are filiale, sucursale sau puncte de lucru în diferite localităţi din România şi care fac plăţi, la rândul lor, către beneficiarul de venituri nerezident, primitorul certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la alin. (1), în original, va transmite la fiecare subunitate o copie tradusă şi legalizată a certificatului de rezidenţă fiscală în original al beneficiarului de venituri din România sau a documentului prevăzut la alin. (1). Pe copia legalizată primitorul certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la alin. (1), în original, va semna cu menţiunea că deţine originalul acestuia.

(5) Prevederile alin. (4) sunt valabile şi în situaţia în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România are înfiinţată o filială în România care are relaţii contractuale cu diverşi clienţi din localităţi diferite din România şi care primeşte un singur original al certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la alin. (1). Filiala aparţinând persoanei nerezidente va face copii legalizate pe care le va distribui clienţilor români.

(3) Macheta certificatului de rezidenţă fiscală pentru rezidenţii români, precum şi termenul de depunere de către nerezidenţi a documentelor de rezidenţă fiscală, emise de autoritatea din statul de rezidenţă al acestora, se stabilesc prin norme.

Norme Metodologice

14. Ministrul finanţelor publice aprobă prin ordin macheta certificatului de rezidenţă fiscală pentru rezidenţi români şi norme de completare a acestuia.

15. (1) Pentru a beneficia de prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri, nerezidenţii care au realizat venituri din România vor depune, în momentul realizării venitului, la plătitorul de venituri originalul sau copia certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1), tradus şi legalizat de organul autorizat din România.

(1^1) Până la prezentarea certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. (13) alin. (1), se aplică prevederile titlului V din Codul fiscal.

(1^2) După prezentarea certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. (13) alin. (1) se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri şi se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie, în condiţiile în care certificatul de rezidenţă fiscală menţionează că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă.

(2) În certificatul de rezidenţă fiscală sau în documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1), prezentat de nerezidenţii care au obţinut venituri din România, trebuie să se ateste că aceştia au fost rezidenţi în statele cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri, în anul/perioada obţinerii veniturilor sau în anul/perioada pentru care a fost emis certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1). 

(3) Plătitorul de venit este răspunzător pentru primirea în termenul stabilit a originalului sau a copiei certificatului de rezidenţă fiscală ori a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1) şi pentru aplicarea prevederilor din convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu diverse state.

(4) Forma şi conţinutul certificatului de rezidenţă fiscală sau ale documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1) pentru nerezidenţi sunt cele emise de autoritatea din statul de rezidenţă al beneficiarului venitului. Certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) trebuie să cuprindă, în principal, elemente de identificare a nerezidentului, precum şi a autorităţii care a emis certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1), ca de exemplu: numele, denumirea, adresa, codul de identificare fiscală, menţiunea că este rezident fiscal în statul emitent, precum şi data emiterii certificatului sau a documentului.

15^1. Declaraţia depusă de plătitorii de venituri care au obligaţia să reţină la sursă impozitul pentru veniturile obţinute de nerezidenţi din România, are conţinutul din anexa de mai jos:

Declaraţia se completează în două exemplare:
- Originalul se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al plătitorului de venit.
- Copia se păstrează de către plătitorul de venit.

Art. 119 - Declaratii anuale privind retinerea la sursa

(1) Plătitorii de venituri care au obligaţia să reţină la sursă impozitul pentru veniturile obţinute de contribuabili din România trebuie să depună o declaraţie la autoritatea fiscală competentă până la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care s-a plătit impozitul.

(1^1)După data aderării României la Uniunea Europeană, plătitorii de venituri sub forma dobânzilor au obligaţia să depună o declaraţie informativă referitoare la plăţile de astfel de venituri făcute către persoane fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene. Declaraţia se depune până la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului curent, pentru informaţii referitoare la plăţile de dobânzi făcute în cursul anului precedent. Modelul şi conţinutul declaraţiei informative, precum şi procedura de declarare a veniturilor din dobânzile realizate din România de către persoane fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) *** Abrogat.

Art. 120 - Certificatele de atestare a impozitului platit de nerezidenti

(1) Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea fiscală competentă prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului plătit către bugetul de stat de el însuşi sau de o altă persoană, în numele său.

Norme Metodologice

16. Cererea de eliberare a certificatului de atestare a impozitului plătit de nerezidenţi se depune la organul fiscal teritorial în raza căruia plătitorul de venit este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.

(2) Autoritatea fiscală competentă are obligaţia de a elibera certificatul de atestare a impozitului plătit de nerezidenţi.

(3) Forma cererii şi a certificatului de atestare a impozitului plătit de nerezident, precum şi condiţiile de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme.

Norme Metodologice

17. (1) Certificatul de atestare a impozitului plătit de nerezidenţi se eliberează de către organul fiscal teritorial în raza căruia plătitorul de venit este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, pe baza cererii depuse de beneficiarul venitului sau de plătitorul de venit în numele acestuia.

(2) Forma cererii şi a certificatului de atestare a impozitului plătit de nerezident, precum şi instrucţiunile de completare şi eliberare se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 121 - Dispozitii tranzitorii

Veniturile obţinute de partenerii contractuali externi, persoane fizice şi juridice nerezidente şi de contractorii independenţi ai acestora, din activităţi desfăşurate de aceştia pentru realizarea obiectivului de investiţii <>, sunt scutite de impozitul prevăzut în prezentul capitol până la punerea în funcţiune a obiectivului de mai sus.

Capitolul II - Impozitul pe reprezentante

Art. 122 - Contribuabili

Orice persoană juridică străină, care are o reprezentanţă autorizată să funcţioneze în România, potrivit legii, are obligaţia de a plăti un impozit anual, conform prezentului capitol.

Norme Metodologice

18. (1) Persoanele juridice străine, prin reprezentanţe înfiinţate în România, nu sunt abilitate să facă fapte de comerţ, aceste reprezentanţe neavând calitatea de persoană juridică.

(2) Persoanele juridice străine care doresc să-şi înfiinţeze o reprezentanţă în România trebuie să obţină autorizaţia prevăzută de lege.

(3) Autorizaţia obţinută poate fi anulată în condiţiile care sunt stabilite prin acelaşi act normativ.

Art. 123 - Stabilirea impozitului
(1)Impozitul pe reprezentanţă pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilită pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua în care se efectuează plata impozitului către bugetul de stat.

(2) În cazul unei persoane juridice străine, care în cursul unui an fiscal înfiinţează sau desfiinţează o reprezentanţă în România, impozitul datorat pentru acest an se calculează proporţional cu numărul de luni de existenţă a reprezentanţei în anul fiscal respectiv.

Norme Metodologice

19. În cazul persoanelor juridice străine care înfiinţează o reprezentanţă în România în cursul unei luni din anul de impunere, impozitul pentru anul de impunere se calculează începând cu data de 1 a lunii în care reprezentanţa a fost înfiinţată până la sfârşitul anului respectiv. Pentru reprezentanţele care se desfiinţează în cursul anului de impunere impozitul anual se recalculează pentru perioada de activitate de la începutul anului până la data de 1 a lunii următoare celei în care a avut loc desfiinţarea reprezentanţei.
Art. 124 - Plata impozitului si depunerea declaratiei fiscale

(1) Orice persoană juridică străină are obligaţia de a plăti impozitul pe reprezentanţă la bugetul de stat, în două tranşe egale, până la datele de 20 iunie şi 20 decembrie.

Norme Metodologice

20. Datele stabilite pentru plata impozitului la bugetul de stat includ şi datele de 20 iunie şi 20 decembrie.

20^1. Impozitul datorat la data de 20 iunie de reprezentanţele care sunt înfiinţate în primul semestru al anului este proporţional cu numărul de luni de activitate al reprezentanţei din cursul semestrului I. Pentru semestrul II, impozitul reprezentând echivalentul în lei al sumei de 2.000 de euro se va plăti până la data de 20 decembrie inclusiv.

(2) Orice persoană juridică străină care datorează impozitul pe reprezentanţă are obligaţia de a depune o declaraţie anuală la autoritatea fiscală competentă, până la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.

Norme Metodologice

21. (1) Forma declaraţiei fiscale care va fi depusă anual la autoritatea fiscală competentă şi instrucţiunile de completare se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(2) Declaraţia anuală de impunere, precum şi declaraţia fiscală în cazul înfiinţării sau desfiinţării reprezentanţei în cursul anului pot fi depuse în numele persoanei juridice străine şi de reprezentantul reprezentanţei la organul fiscal teritorial în raza căruia reprezentanţa îşi desfăşoară activitatea.

(3) Orice persoană juridică străină, care înfiinţează sau desfiinţează o reprezentanţă în cursul anului fiscal, are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală la autoritatea fiscală competentă, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanţa a fost înfiinţată sau desfiinţată.

Norme Metodologice

22. (1) Forma declaraţiei fiscale care va fi depusă la autoritatea fiscală competentă în caz de înfiinţare sau de desfiinţare a reprezentanţei şi instrucţiunile de completare vor fi aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(2) În termen de 30 de zile de la data depunerii declaraţiei fiscale de înfiinţare sau de desfiinţare a reprezentanţei, organul fiscal teritorial stabileşte sau recalculează impozitul stabilit pentru perioada în care reprezentanţa va desfăşura sau îşi va înceta activitatea, după caz.

(4) Reprezentanţele sunt obligate să conducă evidenţa contabilă prevăzută de legislaţia în vigoare din România.

Norme Metodologice

23. (1) Reprezentanţele vor conduce contabilitatea în partidă simplă, conform prevederilor legislaţiei din România.

(2) Cheltuielile efectuate pentru exercitarea activităţii reprezentanţelor vor fi justificate cu documente financiar-contabile întocmite în condiţiile legii.

(3) Impozitul pe venitul reprezentanţelor pentru anul 2003 va fi definitivat potrivit actelor normative care au reglementat sistemul de impunere a acestor entităţi până la 31 decembrie 2003.

Capitolul III - Modul de impozitare a veniturilor din economii obtinute din Romania de persoane fizice rezidente in state membre si aplicarea schimbului de informatii in legatura cu aceasta categorie de venituri

Art. 124^1 - Definitia beneficiarului efectiv

(1) În sensul prezentului capitol, prin beneficiar efectiv se înţelege orice persoană fizică ce primeşte o plată de dobândă sau orice persoană fizică pentru care o plată de dobândă este garantată, cu excepţia cazului când această persoană dovedeşte că plata nu a fost primită sau garantată pentru beneficiul său propriu, respectiv atunci când:

  • a) acţionează ca un agent plătitor, în înţelesul art. 124^3 alin. (1); sau
  • b) acţionează în numele unei persoane juridice, al unei entităţi care este impozitată pe profit, conform regimului general pentru impozitarea profiturilor, al unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizat conform Directivei Consiliului nr. 85/611/CEE, din 20 decembrie 1985, privind coordonarea dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrare privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), sau în numele unei entităţi la care se face referire la art. 124^3 alin. (2), iar în acest din urmă caz, dezvăluie numele şi adresa acelei entităţi operatorului economic care efectuează plata dobânzii şi operatorul transmite aceste informaţii autorităţii competente a statului membru în care este stabilită entitatea; sau
  • c) acţionează în numele altei persoane fizice care este beneficiarul efectiv şi dezvăluie agentului plătitor identitatea acelui beneficiar efectiv, în conformitate cu art. 124^2 alin. (2).

(2) Atunci când un agent plătitor are informaţii care arată că persoana fizică ce primeşte o plată de dobândă sau pentru care o plată de dobândă este garantată, poate să nu fie beneficiarul efectiv, iar atunci când nici prevederile alin. (1) lit. a), nici cele ale alin. (1) lit. b) nu se aplică acelei persoane fizice, se vor lua măsuri rezonabile pentru stabilirea identităţii beneficiarului efectiv, conform prevederilor art. 124^2 alin. (2). Dacă agentul plătitor nu poate identifica beneficiarul efectiv, va considera persoana fizică în discuţie drept beneficiar efectiv.

Art. 124^2 - Identitatea si determinarea locului de rezidenta a beneficiarilor efectivi

(1) România va adopta şi va asigura aplicarea pe teritoriul său a procedurilor necesare, care să permită agentului plătitor să identifice beneficiarii efectivi şi locul lor de rezidenţă, în scopul aplicării prevederilor art. 124^7 - 124^11. Aceste proceduri trebuie să fie în conformitate cu cerinţele minime prevăzute la alin. (2) şi (3).

(2) Agentul plătitor va stabili identitatea beneficiarului efectiv în funcţie de cerinţele minime care sunt conforme cu relaţiile dintre agentul plătitor şi primitorul dobânzii, la data începerii relaţiei, astfel:

  • a) pentru relaţiile contractuale încheiate înainte de data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili identitatea beneficiarului efectiv, respectiv numele şi adresa sa, prin utilizarea informaţiilor de care dispune, în special conform reglementărilor în vigoare din statul său de stabilire şi dispoziţiilor Directivei 91/308/CEE, din 10 iunie 1991, privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor;
  • b) în cazul relaţiilor contractuale încheiate sau al tranzacţiilor efectuate în absenţa relaţiilor contractuale, începând cu data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili identitatea beneficiarului efectiv, constând în nume, adresă şi, dacă există, numărul fiscal de identificare, atribuit de către statul membru de rezidenţă pentru scopurile fiscale. Aceste detalii vor fi stabilite pe baza paşaportului sau a cardului de identitate oficial, prezentat de beneficiarul efectiv. Dacă adresa nu apare nici în paşaport, nici în cardul de identitate oficial, atunci va fi stabilită pe baza oricărui alt document doveditor de identitate prezentat de beneficiarul efectiv. Dacă numărul fiscal de identificare nu este menţionat în paşaport, în cardul de identitate oficial sau în oricare alt document doveditor de identitate, incluzând, posibil, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat pentru scopuri fiscale, prezentate de beneficiarul efectiv, identitatea sa se va completa prin menţionarea datei şi a locului naşterii, stabilite pe baza paşaportului sau a cardului de identitate oficial.

(3) Agentul plătitor stabileşte rezidenţa beneficiarului efectiv, pe baza cerinţelor minime care sunt conforme cu relaţiile dintre agentul plătitor şi primitorul dobânzii la data începerii relaţiei. Sub rezerva prevederilor de mai jos, se consideră că rezidenţa se află în ţara în care beneficiarul efectiv îşi are adresa permanentă:

  • a) în cazul relaţiilor contractuale încheiate înainte de data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili rezidenţa beneficiarului efectiv pe baza informaţiilor de care dispune, în special ca urmare a reglementărilor în vigoare în statul său de stabilire şi a prevederilor Directivei nr. 91/308/CEE;
  • b) în cazul relaţiilor contractuale încheiate sau al tranzacţiilor efectuate în absenţa relaţiilor contractuale, începând cu data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili rezidenţa beneficiarului efectiv pe baza adresei menţionate în paşaport, în cardul de identitate oficial sau, dacă este necesar, pe baza oricărui alt document doveditor de identitate, prezentat de beneficiarul efectiv, şi în concordanţă cu următoarea procedură: pentru persoanele fizice care prezintă paşaportul sau cardul de identitate oficial emis de către un stat membru şi care declară ele însele că sunt rezidente într-o ţară terţă, rezidenţa lor va fi stabilită prin intermediul unui certificat de rezidenţă fiscală, emis de o autoritate competentă a ţării terţe în care persoana fizică a declarat că este rezident. În lipsa prezentării acestui certificat, se consideră că rezidenţa este situată în statul membru care a emis paşaportul sau un alt document de identitate oficial.
Art. 124^3 - Definitia agentului platitor

(1) În sensul prezentului capitol, se înţelege prin agent plătitor orice operator economic care plăteşte dobânda sau garantează plata dobânzii pentru beneficiul imediat al beneficiarului efectiv, indiferent dacă operatorul este debitorul creanţei care produce dobândă sau operatorul însărcinat de către debitor sau de către beneficiarul efectiv cu plata dobânzii sau cu garantarea plăţii de dobândă.

(2) Orice entitate stabilită într-un stat membru către care se plăteşte dobândă sau pentru care plata este garantată în beneficiul beneficiarului efectiv va fi, de asemenea, considerată agent plătitor, la momentul plăţii sau garantării unei astfel de plăţi. Prezenta prevedere nu se va aplica dacă operatorul economic are motive să creadă, pe baza dovezilor oficiale prezentate de acea entitate, că:

  • a) este o persoană juridică, cu excepţia celor prevăzute la alin. (5); sau
  • b) profitul său este impozitat prin aplicarea regimului general referitor la impozitarea profiturilor; sau
  • c) este un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizat conform Directivei nr. 85/611/CEE. Un operator economic care plăteşte dobândă sau garantează plata dobânzii pentru o astfel de entitate stabilită în alt stat membru şi care este considerată agent plătitor, în temeiul prezentului alineat, va comunica numele şi adresa entităţii şi suma totală a dobânzii plătite sau garantate entităţii autorităţii competente a statului membru unde este stabilit, care va transmite mai departe aceste informaţii autorităţii competente din statul membru unde este stabilită entitatea.

(3) Entitatea prevăzută la alin. (2) poate totuşi să aleagă să fie tratată, în scopul aplicării prezentului capitol, ca un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, aşa cum acesta este prevăzut la alin. (2) lit. c). Exercitarea acestei posibilităţi face obiectul unui certificat emis de statul membru în care entitatea este stabilită, certificat care este prezentat operatorului economic de către entitate. România va elabora norme în ceea ce priveşte această opţiune ce poate fi exercitată de entităţile stabilite pe teritoriul său.

(4) Atunci când operatorul economic şi entitatea vizate la alin. (2) sunt stabiliţi în România, România va lua măsurile necesare pentru a da asigurări că acea entitate îndeplineşte prevederile prezentului capitol atunci când acţionează ca agent plătitor.

(5) Persoanele juridice exceptate de la prevederile alin. (2) lit. a) sunt:

  • a) în Finlanda: avoinyhtio (y) şi kommandiittiyhtio (ky)/oppet bolag şi kommanditbolag;
  • b) în Suedia: handelsbolag (HB) şi kommanditbolag (KB).
Art. 124^4 - Definitia autoritatii competente

În sensul prezentului capitol, se înţelege prin autoritate competentă:

  • a) pentru România - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
  • b) pentru ţările terţe - autoritatea competentă definită pentru scopul convenţiilor bilaterale sau multilaterale de evitare a dublei impuneri sau, în lipsa acestora, oricare altă autoritate competentă pentru emiterea certificatelor de rezidenţă fiscală.
Art. 124^5 - Definitia platii dobanzilor

(1) În sensul prezentului capitol, prin plata dobânzii se înţelege:

  • a) dobânda plătită sau înregistrată în cont, referitoare la creanţele de orice natură, fie că este garantată sau nu de o ipotecă ori de o clauză de participare la beneficiile debitorului, şi, în special, veniturile din obligaţiuni guvernamentale şi veniturile din obligaţiuni de stat, inclusiv primele şi premiile legate de astfel de titluri de valoare, obligaţiuni sau titluri de creanţă; penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate plăţi de dobânzi;
  • b) dobânzile capitalizate sau capitalizarea prin cesiunea, rambursarea sau răscumpărarea creanţelor, prevăzute la lit. a);
  • c) venitul provenit din plăţile dobânzilor fie direct, fie prin intermediul unei entităţi prevăzute la art. 124^3 alin. (2), distribuit prin:
    • - organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizate în conformitate cu Directiva nr. 85/611/CEE;
    • - entităţi care beneficiază de opţiunea prevăzută la art. 124^3 alin. (3);
    • - organisme de plasament colectiv stabilite în afara sferei teritoriale prevăzute la art. 124^6;
  • d) venitul realizat din cesiunea, rambursarea sau răscumpărarea acţiunilor ori unităţilor în următoarele organisme şi entităţi, dacă aceste organisme şi entităţi investesc direct sau indirect, prin intermediul altor organisme de plasament colectiv sau entităţi la care se face referire mai jos, mai mult de 40% din activele lor în creanţe de natura celor prevăzute la lit. a), cu condiţia ca acest venit să corespundă câştigurilor care, direct sau indirect, provin din plăţile dobânzilor care sunt definite la lit. a) şi b). Entităţile la care se face referire sunt:
    • - organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizate în conformitate cu Directiva nr. 85/611/CEE;
    • - entităţi care beneficiază de opţiunea prevăzută la art. 124^3 alin. (3);
    • - organisme de plasament colectiv stabilite în afara sferei teritoriale prevăzute la art. 124^6.

(2) În ceea ce priveşte alin. (1) lit. c) şi d), atunci când un agent plătitor nu dispune de nicio informaţie cu privire la proporţia veniturilor care provin din plăţi de dobânzi, suma totală a venitului va fi considerată plată de dobândă.

(3) În ceea ce priveşte alin. (1) lit. d), atunci când un agent plătitor nu dispune de nicio informaţie privind procentul activelor investite în creanţe, în acţiuni sau în unităţi, acest procent este considerat a fi superior celui de 40% . Atunci când nu se poate determina suma venitului realizat de beneficiarul efectiv, venitul este considerat ca fiind rezultatul cesiunii, rambursării sau răscumpărării acţiunii ori unităţilor.

(4) Atunci când dobânda, aşa cum este prevăzută la alin. (1), este plătită sau creditată într-un cont deţinut de o entitate prevăzută la art. 124^3 alin. (2), această entitate nefiind beneficiara opţiunii prevăzute la art. 124^3 alin. (3), dobânda respectivă va fi considerată ca plată de dobândă de către această entitate.

(5) În ceea ce priveşte alin. (1) lit. b) şi d), România cere agenţilor plătitori situaţi pe teritoriul ei să anualizeze dobânda peste o anumită perioadă de timp, care nu poate depăşi un an, şi să trateze aceste dobânzi anualizate ca plăţi de dobândă, chiar dacă nicio cesiune, răscumpărare sau rambursare nu intervine în decursul acestei perioade.

(6) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c) şi d), România va exclude din definiţia plăţii dobânzii orice venit menţionat în prevederile legate de organisme sau entităţi stabilite pe teritoriul lor, unde investiţia acestor entităţi în creanţele prevăzute la alin. (1) lit. a) nu depăşeşte 15% din activele lor. În acelaşi fel, prin derogare de la alin. (4), România va exclude din definiţia plăţii dobânzii prevăzute la alin. (1) plata dobânzii sau creditarea într-un cont al unei entităţi prevăzute la art. 124^3 alin. (2), care nu beneficiază de opţiunea prevăzută la art. 124^3 alin. (3) şi este stabilită pe teritoriul României, în cazul în care investiţia acestei entităţi în creanţele prevăzute la alin. (1) lit. a) nu depăşeşte 15% din activele sale. Exercitarea acestei opţiuni de către România implică legătura cu alte state membre.

(7) Începând cu data de 1 ianuarie 2011, procentul prevăzut la alin. (1) lit. d) şi la alin. (3) va fi de 25% .

(8) Procentele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi la alin. (6) sunt determinate în funcţie de politica de investiţii, aşa cum este definită în regulile de finanţare sau în documentele constitutive ale organismelor ori entităţilor, iar în lipsa acestora, în funcţie de componenta reală a activelor acestor organisme sau entităţi.

Art. 124^6 - Sfera teritoriala
Prevederile acestui capitol se aplică dobânzilor plătite de către un agent plătitor stabilit în teritoriul în care Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se aplică pe baza art. 299.
Art. 124^7 - Informatiile comunicate de un agent platitor

(1) Atunci când beneficiarul efectiv este rezident într-un stat membru, altul decât România, unde este agentul plătitor, informaţiile minime pe care agentul plătitor trebuie să le comunice autorităţii competente din România sunt următoarele:

  • a) identitatea şi rezidenţa beneficiarului efectiv, stabilite conform art. 124^2;
  • b) numele şi adresa agentului plătitor;
  • c) numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia, identificarea creanţei generatoare de dobândă;
  • d) informaţii referitoare la plata dobânzii, în conformitate cu alin. (2).

(2) Conţinutul minim de informaţii referitoare la plata dobânzii, pe care agentul plătitor trebuie să le comunice, va face distincţia dintre următoarele categorii de dobândă şi va indica:

  • a) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124^5 alin. (1) lit. a): suma dobânzii plătite sau creditate;
  • b) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124^5 alin. (1) lit. b) şi d): fie suma dobânzii sau a venitului prevăzut la respectivul alineat, fie suma totală a venitului din cesiune, răscumpărare sau rambursare;
  • c) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124^5 alin. (1) lit. c): fie suma venitului prevăzut la respectivul alineat, fie suma totală a distribuţiei;
  • d) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124^5 alin. (4): suma dobânzii care revine fiecărui membru din entitatea prevăzută la art. 124^3 alin. (2), care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124^1 alin. (1);
  • e) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124^5 alin. (5): suma dobânzii anualizate.

(3) România va limita informaţiile care privesc plăţile de dobânzi ce urmează a fi raportate de către agentul plătitor la informaţia referitoare la suma totală a dobânzii sau a venitului şi la suma totală a veniturilor obţinute din cesiune, răscumpărare sau rambursare.

Art. 124^8 - Schimbul automat de informatii

(1) Autoritatea competentă din România va comunica autorităţii competente din statul membru de rezidenţă al beneficiarului efectiv informaţiile prevăzute la art. 124^7.

(2) Comunicarea de informaţii are un caracter automat şi trebuie să aibă loc cel puţin o dată pe an, în decursul a 6 luni următoare sfârşitului anului fiscal, pentru toate plăţile de dobândă efectuate în cursul acestui an.

(3) Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu cele ale cap. V din prezentul titlu, cu excepţia prevederilor art. 124^35.

Art. 124^9 - Perioada de tranzitie pentru trei state membre

(1) În cursul unei perioade de tranziţie, începând cu data la care se face referire la alin. (2) şi (3), Belgia, Luxemburg şi Austria nu sunt obligate să aplice prevederile privind schimbul automat de informaţii în ceea ce priveşte veniturile din economii. Totuşi, aceste ţări au dreptul să primească informaţii de la celelalte state membre. În cursul perioadei de tranziţie, scopul prezentului capitol este de a garanta un minimum de impozitare efectivă a veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobândă efectuate într-un stat membru în favoarea beneficiarilor efectivi, care sunt persoane fizice rezidente fiscal în alt stat membru.

(2) Perioada de tranziţie se va termina la sfârşitul primului an fiscal încheiat care urmează după definitivarea ultimului dintre următoarele evenimente:

  • a) data de intrare în vigoare a acordului dintre Comunitatea Europeană, după decizia în unanimitate a Consiliului, şi Confederaţia Elveţiană, Principatul Liechtenstein, Republica San Marino, Principatul Monaco şi Principatul Andorra, care prevede schimbul de informaţii la cerere, aşa cum este definit în Modelul Acordului OECD privind schimbul de informaţii în materie fiscală, publicat la data de 18 aprilie 2002, denumit în continuare Modelul Acordului OECD, în ceea ce priveşte plăţile de dobândă, aşa cum sunt definite în prezentul capitol, efectuate de agenţii plătitori stabiliţi pe teritoriul acestor ţări către beneficiarii efectivi rezidenţi pe teritoriul pentru care se aplică prezentul capitol, în plus faţă de aplicarea simultană de către aceste ţări a unei reţineri la sursă cu o cotă definită pentru perioadele corespunzătoare prevăzute la art. 124^10;
  • b) data la care Consiliul se învoieşte, în unanimitate, ca Statele Unite ale Americii să schimbe informaţii, la cerere, în conformitate cu Modelul Acordului OECD, în ceea ce priveşte plăţile de dobânzi efectuate de agenţii plătitori stabiliţi pe teritoriul lor către beneficiarii efectivi rezidenţi pe teritoriul în care se aplică prevederile referitoare la efectuarea schimbului automat de informaţii privind veniturile din economii.

(3) La sfârşitul perioadei de tranziţie, Belgia, Luxemburg şi Austria sunt obligate să aplice prevederile privind efectuarea schimbului automat de informaţii privind veniturile din economii, prevăzute la art. 124^7 şi 124^8, şi să înceteze aplicarea perceperii unei reţineri la sursă şi a venitului distribuit, reglementate la art. 124^10 şi 124^11. Dacă, în decursul perioadei de tranziţie, Belgia, Luxemburg şi Austria aleg aplicarea prevederilor privind efectuarea schimbului automat de informaţii privind veniturile din economii, prevăzut la art. 124^7 şi 124^8, atunci nu se vor mai aplica nici reţinerea la sursă, nici partajarea venitului, prevăzute la art. 124^10 şi 124^11.

Art. 124^10 - Retinerea la sursa

(1) În decursul perioadei de tranziţie prevăzute la art. 124^9, atunci când beneficiarul efectiv al dobânzii este rezident într-un stat membru, altul decât cel în care agentul plătitor este stabilit, Belgia, Luxemburg şi Austria vor percepe o reţinere la sursă de 15% în primii 3 ani ai perioadei de tranziţie (1 iulie 2005 - 30 iunie 2008), de 20% în timpul următorilor 3 ani (1 iulie 2008 - 30 iunie 2011) şi de 35% pentru următorii ani (începând cu 1 iulie 2011).

(2) Agentul plătitor va percepe o reţinere la sursă după cum urmează:

  • a) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124^5 alin. (1) lit. a): la suma dobânzii plătite sau creditate;
  • b) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124^5 alin. (1) lit. b) sau d): la suma dobânzii sau venitului prevăzute/prevăzut la aceste litere sau prin perceperea unui efect echivalent care să fie suportat de primitor pe suma totală a venitului din cesiune, răscumpărare şi rambursare;
  • c) în cazul plăţii de dobândă, în înţelesul art. 124^5 alin. (1) lit. c): pe suma venitului prevăzut la respectivul alineat;
  • d) în cazul plăţii de dobândă, în înţelesul art. 124^5 alin. (4): pe suma dobânzii care revine fiecărui membru al entităţii la care s-a făcut referire la art. 124^3 alin. (2), care îndeplineşte condiţiile art. 124^1 alin. (1);
  • e) atunci când un stat membru exercită opţiunea prevăzută la art. 124^5 alin. (5): pe suma dobânzii anualizate.

(3) În scopul aplicării prevederilor alin. (2) lit. a) şi b), reţinerea la sursă este percepută la pro-rata pentru perioada de deţinere a creanţei de către beneficiarul efectiv. Dacă agentul plătitor nu este în măsură să determine perioada de deţinere pe baza informaţiilor de care dispune, se consideră că beneficiarul efectiv a deţinut creanţa pe toată perioada de existenţă, dacă beneficiarul nu furnizează o dovadă a datei de achiziţie.

(4) Perceperea unei reţineri la sursă de statul membru al agentului plătitor nu împiedică statul membru de rezidenţă fiscală a beneficiarului efectiv să impoziteze venitul, conform legii sale naţionale, prin respectarea prevederilor Tratatului de instituire a Comunităţii Europene.

(5) În decursul perioadei de tranziţie, statele membre care percep reţinerea la sursă pot prevedea ca un agent operator care plăteşte dobândă sau garantează dobânda pentru o entitate prevăzută la art. 124^3 alin. (2) lit. c) stabilită în alt stat membru să fie considerat ca fiind agent plătitor în locul entităţii şi va percepe reţinerea la sursă pentru această dobândă, dacă entitatea nu a acceptat formal numele şi adresa sa şi suma totală a dobânzii care îi este plătită sau garantată, care să fie comunicată conform ultimului paragraf al art. 124^3 alin. (2) lit. c).

Art. 124^11 - Distribuirea venitului

(1) Statele membre care aplică o reţinere la sursă, conform art. 124^10 alin. (1), vor reţine 25% din venitul lor şi vor transfera 75% din venit statului membru de rezidenţă al beneficiarului efectiv al dobânzii.

(2) Statele membre care aplică o reţinere la sursă, conform art. 124^10 alin. (5), vor reţine 25% din venitul lor şi vor transfera 75% altor state membre, proporţional cu transferurile efectuate ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1).

(3) Aceste transferuri vor avea loc nu mai târziu de 6 luni de la sfârşitul anului fiscal al statului membru al agentului plătitor, în cazul alin. (1), sau al statului membru al operatorului economic, în cazul alin. (2).

Art. 124^12 - Exceptii de la sistemul de retinere la sursa

(1) Statele membre care percep o reţinere la sursă, conform art. 124^10, prevăd una sau două dintre următoarele proceduri, permiţând beneficiarului efectiv să ceară ca o asemenea reţinere să nu fie aplicată:

  • a) o procedură care permite beneficiarului efectiv să autorizeze în mod expres agentul plătitor să comunice informaţiile, în conformitate cu art. 124^7 şi 124^8. Această autorizaţie acoperă toate dobânzile plătite beneficiarului efectiv de către respectivul agent plătitor. În acest caz se aplică prevederile art. 124^8;
  • b) o procedură care garantează că reţinerea la sursă nu va fi percepută atunci când beneficiarul efectiv prezintă agentului său plătitor un certificat emis în numele sau de autoritatea competentă a statului său de rezidenţă fiscală, în concordanţă cu prevederile alin. (2).

(2) La cererea beneficiarului efectiv, autoritatea competentă a statului membru de rezidenţă fiscală va emite un certificat care indică:

  • a) numele, adresa şi numărul de identificare fiscală sau alt număr ori, în lipsa acestuia, data şi locul naşterii beneficiarului efectiv;
  • b) numele şi adresa agentului plătitor;
  • c) numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia, identificarea garanţiei.

(3) Acest certificat este valabil pentru o perioadă care nu depăşeşte 3 ani. Certificatul va fi emis fiecărui beneficiar efectiv care îl solicită, în termen de două luni de la solicitare.

Art. 124^13 - Masuri luate de Romania pentru efectuarea schimbului de informatii cu statele care au perioada de tranzitie la impunerea economiilor
Procedura administrării acestui capitol în relaţia cu cele 3 state care au perioadă de tranziţie în aplicarea prevederilor acestui capitol se va stabili prin hotărâre a Guvernului, elaborată în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu avizul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Afacerilor Externe.
Art. 124^14 - Eliminarea dublei impuneri

(1) România asigură pentru beneficiarii efectivi rezidenţi eliminarea oricărei duble impuneri care ar putea rezulta din perceperea reţinerii la sursă în ţările care au perioadă de tranziţie, prevăzute la art. 124^9, în concordanţă cu prevederile alin. (2).

(2) România restituie beneficiarului efectiv rezident în România impozitul reţinut conform art. 124^10.

Art. 124^15 - Titluri de creante negociabile

(1) Pe parcursul perioadei de tranziţie, prevăzută la art. 124^9, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2010, obligaţiunile naţionale şi internaţionale şi alte titluri de creanţe negociabile, a căror primă emisiune este anterioară datei de 1 martie 2001 sau pentru care prospectele emisiunii de origine au fost aprobate înainte de această dată de autorităţile competente, în înţelesul Directivei nr. 80/390/CEE privind cerinţele de redactare, verificare şi distribuire a informaţiilor necesare listării ce trebuie publicate pentru admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a bursei, sau de către autorităţile competente ale ţărilor terţe, nu sunt considerate creanţe, în înţelesul art. 124^5 alin. (1) lit. a), cu condiţia ca niciun fel de emisiuni noi ale acestor titluri de creanţe negociabile să nu fi fost realizate începând cu data de 1 martie 2002. Totuşi, dacă perioada de tranziţie se prelungeşte după data de 31 decembrie 2010, prevederile prezentului alineat vor continua să se aplice doar în ceea ce priveşte aceste titluri de creanţe negociabile:

  • a) care conţin clauzele de sumă brută şi de restituire anticipată; şi
  • b) atunci când agentul plătitor, aşa cum este definit la art. 124^3 alin. (1) şi (2), este stabilit în unul dintre cele trei state membre care aplică reţinerea la sursă şi atunci când agentul plătitor plăteşte dobânda sau garantează dobânda pentru beneficiul imediat al beneficiarului efectiv rezident în România. Dacă o nouă emisiune pentru titlurile de creanţe negociabile menţionate mai sus, emise de un guvern sau de o entitate asimilată, care acţionează ca autoritate publică sau al cărei rol este recunoscut de un tratat internaţional, în înţelesul art. 124^16, este realizată începând cu data de 1 martie 2002, ansamblul acestor titluri emise, constând în emisiunea de origine şi în oricare alta ulterioară, este considerat ca fiind o creanţă, în înţelesul art. 124^5 alin. (1) lit. a).

(2) Prevederile alin. (1) nu împiedică în niciun fel România de a impozita veniturile obţinute din titlurile de creanţe negociabile la care se face referire în alin. (1), în conformitate cu legislaţia fiscală naţională.

Art. 124^16 - Anexa referitoare la lista entitatilor asimilate la care se face referire la art. 124^15

Pentru scopurile art. 124^15, următoarele entităţi sunt considerate ca fiind entităţi care acţionează ca autoritate publică sau al căror rol este recunoscut de un tratat internaţional:


1. entităţi din Uniunea Europeană:

  • Belgia
    • - Vlaams Gewest (Regiunea Flamandă);
    • - Region wallonne (Regiunea Valonă);
    • - Region bruxelloise/Brussels Gewest (Regiunea Bruxelles);
    • - Communaute francaise (Comunitatea Franceză);
    • - Vlaamse Gemeenschap (Comunitatea Flamandă);
    • - Deutschsprachige Gemeinschaft (Comunitatea vorbitoare de limbă germană);
  • Bulgaria
    • - municipalităţi;
  • Spania
    • - Xunta de Galicia (Executivul Regional al Galiciei);
    • - Junta de Andalucia (Executivul Regional al Andaluziei);
    • - Junta de Extremadura (Executivul Regional Extremadura);
    • - Junta de Castilla - La Mancha (Executivul Regional Castilla - La Mancha);
    • - Junta de Castilla - Leon (Executivul Regional Castilla - Leon);
    • - Gobierno Foral de Navarra (Guvernul Regional al Navarrei);
    • - Govern de les Illes Balears (Guvernul Insulelor Baleare);
    • - Generalitat de Catalunya (Guvernul Autonom al Cataloniei);
    • - Generalitat de Valencia (Guvernul Autonom al Valenciei);
    • - Diputacion General de Aragon (Consiliul Regional al Aragonului);
    • - Gobierno de las Islas Canarias (Guvernul Insulelor Canare);
    • - Gobierno de Murcia (Guvernul Murciei);
    • - Gobierno de Madrid (Guvernul Madridului);
    • - Gobierno de la Comunidad Autonoma del Pais Vasco/Euzkadi (Guvernul Comunităţii Autonome a Ţărilor Bascilor);
    • - Diputacion Foral de Guipuzcoa (Consiliul Regional Guipuzcoa);
    • - Diputacion Foral de Vizcaya/Bizkaia (Consiliul Regional Vizcaya);
    • - Diputacion Foral de Alava (Consiliul Regional Alava);
    • - Ayuntamiento de Madrid (Consiliul Orăşenesc al Madridului);
    • - Ayuntamiento de Barcelona (Consiliul Orăşenesc al Barcelonei);
    • - Cabildo Insular de Gran Canaria (Consiliul Insulei Gran Canaria);
    • - Cabildo Insular de Tenerife (Consiliul Insulei Tenerife);
    • - Instituto de Credito Oficial (Instituţia Creditului Public);
    • - Instituto Catalan de Finanzas (Instituţia Financiară a Cataloniei);
    • - Instituto Valenciano de Finanzas (Instituţia Financiară a Valenciei);
  • Grecia
    • - Organismos Tegepikoinonion Ellados (Organizaţia Naţională de Telecomunicaţii);
    • - Organismos Siderodromon Ellados (Organizaţia Naţională a Căilor Ferate);
    • - Demosia Epikeirese Elektrismou (Compania Publică de Electricitate);
  • Franţa
    • - La Caisse damortissement de la dette sociale (CADES) (Fondul de Răscumpărare a Datoriei Publice);
    • - LAgence francaise de developpement (AFD) (Agenţia Franceză de Dezvoltare);
    • - Reseau Ferre de France (RFF) (Reţeaua Franceză de Căi Ferate);
    • - Caisse Nationale des Autoroutes (CAN) (Fondul Naţional al Autostrăzilor);
    • - Assistance publique Hopitaux de Paris (APHP) (Asistenţa Publică a Spitalelor din Paris);
    • - Charbonnages de France (CDF) (Consiliul Francez al Cărbunelui);
    • - Entreprise miniere et chimique (EMC) (Compania Minieră şi Chimică);
  • Italia
    • - regiuni;
    • - provincii;
    • - municipalităţi;
    • - Cassa Depositi e Prestiti (Fondul de Depozite şi Împrumuturi);
  • Letonia
    • - Pasvaldibas (guvernele locale);
  • Polonia
    • - gminy (comune);
    • - powiaty (districte);
    • - wojewodztwa (provincii);
    • - zwiazki gmîn (asociaţii de comune);
    • - powiatow (asociaţii de districte);
    • - wojewodztw (asociaţii de provincii);
    • - miasto stoleczne Warszawa (capitala Varşovia);
    • - Agencja Restrukturyzacji i Modernizacji Rolnictwa (Agenţia pentru Restructurare şi Modernizare a Agriculturii);
    • - Agencja Nieruchomosci Rolnych (Agenţia Proprietăţilor Agricole);
  • Portugalia
    • - Regiao Autonoma da Madeira (Regiunea Autonomă a Madeirei);
    • - Regiao Autonoma dos Acores (Regiunea Autonomă a Azorelor);
    • - municipalităţi;
  • România
    • - autorităţile administraţiei publice locale;
  • Slovacia
    • - mesta a obce (municipalităţi);
    • - Zeleznice Slovenskej Republiky (Compania Slovacă de Căi Ferate);
    • - Statny fond cestneho hospodarstva (Fondul de Stat pentru Gestionarea Drumurilor);
    • - Slovenske elektrarne (Companiile Slovace de Energie);
    • - Vodohospodarska vystavba (Compania de Economie a Apei).

2. entităţi internaţionale;

  • - Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;
  • - Banca Europeană de Investiţii;
  • - Banca Asiatică de Dezvoltare;
  • - Banca Africană de Dezvoltare;
  • - Banca Mondială - Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare - Fondul Monetar Internaţional;
  • - Corporaţia Financiară Internaţională;
  • - Banca InterAmericană de Dezvoltare;
  • - Fondul Social de Dezvoltare al Consiliului Europei;
  • - Euratom;
  • - Comunitatea Europeană;
  • - Corporaţia Andină de Dezvoltare (CAF);
  • - Eurofima;
  • - Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului;
  • - Banca Nordică de Investiţii;
  • - Banca Caraibiană de Dezvoltare.

Prevederile art. 124^15 nu aduc atingere niciuneia dintre obligaţiile internaţionale pe care România şi le-a asumat în relaţiile cu entităţile internaţionale menţionate mai sus.

3. entităţi din state terţe:

  • - acele entităţi care îndeplinesc următoarele criterii:
    • a) entitatea care este considerată în mod cert ca fiind o entitate publică, conform criteriilor naţionale;
    • b) o astfel de entitate publică este un producător din afara Comunităţii, care administrează şi finanţează un grup de activităţi, furnizând în principal bunuri şi servicii din afara Comunităţii, destinate beneficiului Comunităţii şi care sunt efectiv controlate de guvernul central;
    • c) respectiva entitate publică este un emitent de datorii de mari dimensiuni şi cu regularitate;
    • d) statul vizat poate să garanteze că o asemenea entitate publică nu va exercita o răscumpărare înainte de termen, în cazul clauzelor de reîntregire a sumei brute.
Art. 124^17 - Data aplicarii
Prevederile prezentului capitol, reprezentând transpunerea Directivei nr. 2003/48/CE a Consiliului, din 3 iunie 2003, privind impunerea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi, cu amendamentele ulterioare, se aplică începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.

Capitolul IV - Redevente si dobanzi la intreprinderi asociate

Art. 124^18 - Sfera de aplicare si procedura

(1) Plăţile de dobânzi şi redevenţe ce provin din România sunt exceptate de la orice impozite aplicate asupra acelor plăţi în România, fie prin reţinere la sursă, fie prin declarare, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor să fie o întreprindere din alt stat membru sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru situat în alt stat membru.

(2) O plată făcută de o întreprindere rezidentă în România sau de către un sediu permanent situat în România trebuie să fie considerată ca provenind din România, denumită în continuare stat sursă.

(3) Un sediu permanent este tratat ca plătitor al dobânzilor sau redevenţelor doar în măsura în care acele plăţi reprezintă cheltuieli deductibile fiscal pentru sediul permanent din România.

(4) O întreprindere a unui stat membru va fi tratată ca beneficiar efectiv al dobânzilor şi redevenţelor doar dacă primeşte acele plăţi pentru beneficiul său propriu, şi nu ca un intermediar pentru o altă persoană, cum ar fi un agent, un mandatar sau semnatar autorizat.

(5) Un sediu permanent trebuie să fie tratat ca beneficiar efectiv al dobânzilor sau redevenţelor:

  • a) dacă creanţa sau dreptul de utilizare a informaţiei, în privinţa căreia plăţile de dobânzi sau redevenţe iau naştere, este efectiv legată de acel sediu permanent; şi
  • b) dacă plăţile de dobânzi sau redevenţe reprezintă venituri cu privire la care acel sediu permanent este supus, în statul membru în care este situat, unuia dintre impozitele menţionate la art. 124^20 lit. a) pct. (iii) sau, în cazul Belgiei, <> ori, în cazul Spaniei, <> sau unui impozit care este identic sau în mod substanţial similar şi care este aplicat după data de intrare în vigoare a prezentului capitol, suplimentar sau în locul acelor impozite existente.

(6) Dacă un sediu permanent al unei întreprinderi a unui stat membru este considerat ca plătitor sau ca beneficiar efectiv al dobânzilor ori redevenţelor, nicio altă parte a întreprinderii nu va fi tratată ca plătitor sau ca beneficiar efectiv al acelor dobânzi ori redevenţe, în sensul prezentului articol.

(7) Prezentul articol trebuie să se aplice numai în cazul în care întreprinderea care este plătitor sau întreprinderea al cărei sediu permanent este considerat plătitor al dobânzilor ori redevenţelor este o întreprindere asociată a întreprinderii care este beneficiarul efectiv sau al cărei sediu permanent este tratat ca beneficiarul efectiv al acelor dobânzi ori al acelor redevenţe.

(8) Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă dobânzile sau redevenţele sunt plătite de către ori către un sediu permanent situat într-un stat terţ al unei întreprinderi dintr-un stat membru şi activitatea întreprinderii este, în întregime sau parţial, desfăşurată prin acel sediu permanent.

(9) Prevederile prezentului articol nu împiedică România să ia în considerare, la determinarea impozitului pe profit, atunci când aplică legislaţia sa fiscală, dobânzile sau redevenţele primite de către întreprinderile rezidente, de sediile permanente ale întreprinderilor rezidente în România sau de către sediile permanente situate în România.

(10) România nu va aplica prevederile prezentului capitol unei întreprinderi a altui stat membru sau unui sediu permanent al unei întreprinderi a altui stat membru, atunci când condiţiile stabilite la art. 124^20 lit. b) nu au fost menţinute pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.

(11) România solicită ca îndeplinirea cerinţelor stabilite de prezentul articol şi de art. 124^20 să fie dovedită la data plăţii dobânzilor sau redevenţelor printr-o atestare. Dacă îndeplinirea cerinţelor stabilite în prezentul articol nu a fost atestată la data plăţii, România va aplica reţinerea impozitului la sursă.

(12) România stabileşte ca o condiţie pentru acordarea scutirii, potrivit acestui capitol, emiterea unei decizii privind acordarea în mod obişnuit a scutirii pe baza unei atestări în care să se certifice îndeplinirea cerinţelor stabilite de prezentul articol şi de art. 124^20. Decizia privind acordarea scutirii va fi dată într-o perioadă de cel mult 3 luni după prezentarea atestării şi după ce au fost furnizate acele informaţii doveditoare pe care autorităţile locale din România le solicită de drept. Decizia va fi valabilă pe o perioadă de cel puţin un an după ce a fost emisă.

(13) În sensul alin. (11) şi (12), atestarea care va fi prezentată în legătură cu fiecare contract de plată trebuie să fie valabilă pentru cel puţin un an, dar nu mai mult de 3 ani, de la data emiterii acestei atestări şi va conţine următoarele informaţii:

  • a) dovada rezidenţei, în scopul impozitării, pentru întreprinderea care primeşte dobânzi sau redevenţe din România şi, când este necesar, dovada existenţei unui sediu permanent atestat de autoritatea fiscală a statului membru în care întreprinderea care primeşte dobânzi sau redevenţe este rezidentă pentru scopuri fiscale sau în care este situat sediul permanent;
  • b) deţinerea dreptului de beneficiar efectiv al dobânzilor sau redevenţelor de către întreprinderea care primeşte astfel de plăţi, în conformitate cu prevederile alin. (4), sau existenţa condiţiilor în conformitate cu prevederile alin. (5), când un sediu permanent este beneficiarul plăţii;
  • c) îndeplinirea cerinţelor, în conformitate cu prevederile art. 124^20 lit. a) pct. (iii), în cazul întreprinderii primitoare;
  • d) o deţinere minimă, în conformitate cu prevederile art. 124^20 lit. b);
  • e) perioada pentru care deţinerea la care se face referire la lit. d) a existat.

Statele membre pot să solicite, în plus, justificarea legală pentru plăţile din cadrul contractului, de exemplu pot solicita contractul de împrumut sau contractul de licenţă.

(14) Dacă cerinţele pentru acordarea scutirii încetează să fie îndeplinite, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va informa imediat întreprinderea plătitoare sau sediul permanent plătitor şi, dacă statul sursă solicită astfel, şi autoritatea competentă a acelui stat.

(15) Dacă respectiva întreprindere plătitoare sau sediul permanent a reţinut impozitul la sursă asupra venitului ce urma să fie scutit de impozit, conform prezentului articol, aceasta poate face o cerere pentru restituirea acestui impozit reţinut la sursă. România va solicita informaţia specificată la alin. (13). Cererea pentru restituirea impozitului trebuie să fie transmisă în perioada prevăzută în prezentul alineat. Această perioadă de depunere a cererii de restituire va fi de cel puţin 2 ani de la data la care dobânda sau redevenţele sunt plătite.

(16) România va restitui impozitul reţinut la sursă în plus într-un interval de un an de la primirea cererii de restituire a impozitului şi a informaţiilor doveditoare pe care le poate solicita în mod rezonabil. Dacă impozitul reţinut la sursă nu a fost restituit în perioada menţionată, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va fi îndreptăţit, la expirarea anului în cauză, să solicite dobânda asupra sumei reprezentând impozitul care trebuie restituit. Dobânda solicitată se va calcula la o rată egală cu rata dobânzii interne care se aplică în cazuri similare, corespunzător prevederilor legislaţiei naţionale din România.

Art. 124^19 - Definitia dobanzii si a redeventelor

În sensul prezentului capitol:

  • a) termenul dobândă înseamnă venitul din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, venitul din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni; penalităţile pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate dobânzi;
  • b) termenul redevenţe înseamnă plăţile de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi software, orice patent, marcă de comerţ, desen ori model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie, ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial ori ştiinţific; plăţile pentru folosirea sau dreptul de folosire a echipamentului industrial, comercial ori ştiinţific vor fi considerate redevenţe.
Art. 124^20 - Definitia intreprinderii, intreprinderii asociate si a sediului permanent

În sensul prezentului capitol:

a) termenul întreprindere a unui stat membru înseamnă orice întreprindere:

  • (i) care îmbracă una dintre formele enumerate în această privinţă în lista prevăzută la art. 124^26; şi
  • (ii) care, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, este considerată ca fiind rezidentă în acel stat membru şi nu este considerată, în înţelesul unei convenţii de evitare a dublei impuneri pe venit şi pe capital încheiată cu un stat terţ, ca fiind rezident în scopul impozitării în afara Comunităţii; şi
  • (iii) care este supusă unuia dintre următoarele impozite, fără a fi scutită de impozit, sau unui impozit care este identic ori, în esenţă, similar şi care este stabilit după data de intrare în vigoare a prezentului articol, în plus sau în locul acelor impozite existente:
    • - impozitul societăţilor/vennootschapsbelasting, în Belgia;
    • - selskabsskat, în Danemarca;
    • - Korperschaftsteuer, în Germania;
    • - phdros eisodematos uomikou prosopon, în Grecia;
    • - impuesto sobre sociedades, în Spania;
    • - impot sur les societes, în Franţa;
    • - corporation tax, în Irlanda;
    • - imposta sul reddito delle persone giuridiche, în Italia;
    • - impot sur le revenu des collectivites, în Luxemburg;
    • - vennootschapsbelasting, în Olanda;
    • - Korperschaftsteuer, în Austria;
    • - imposto sobre o rendimento da pessoas colectivas, în Portugalia;
    • - vhteisoien tulovero/în komstskatten, în Finlanda;
    • - statlîn g în komstskatt, în Suedia;
    • - Corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
    • - dan z prijmu pravnickych osob, în Republica Cehă;
    • - tulumaks, în Estonia;
    • - phdros eisodematos, în Cipru;
    • - uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;
    • - pelno mokestis, în Lituania;
    • - tarsasagi ado, în Ungaria;
    • - taxxa fuq l-income, în Malta;
    • - todatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;
    • - davek od dobicka praznih oseb, în Slovenia;
    • - dan z prijmov pravnickych osob, în Slovacia;
    • - impozitul pe profit, în România;

Norme Metodologice

24. În cazul Bulgariei tipul de impozit la care este supusă o întreprindere este korporativen dank.

b) o întreprindere este o întreprindere asociată a unei alte întreprinderi dacă, cel puţin:

  • (i) prima întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul celei de-a doua întreprinderi; sau
  • (ii) cea de-a doua întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul primei întreprinderi; sau
  • (iii) o întreprindere terţă are o participare minimă directă de 25% atât în capitalul primei companii, cât şi în al celei de-a doua.

Participările în capitalul social trebuie să fie deţinute numai la întreprinderile rezidente pe teritoriul Comunităţii Europene;

c) termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri situat într-un stat membru, prin care se desfăşoară în întregime sau în parte activitatea unei întreprinderi rezidente într-un alt stat membru.

Art. 124^21 - Exceptarea platilor de dobanzi sau de redevente

(1) România nu este obligată să asigure beneficiile prezentului capitol în următoarele cazuri:

  • a) atunci când plăţile sunt tratate ca o distribuire de beneficii sau ca o restituire de capital, conform legislaţiei române;
  • b) pentru plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul de participare la profiturile debitorului;
  • c) pentru plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul creditorului să îşi schimbe dreptul de a primi dobânda contra unui drept de participare în profiturile debitorului;
  • d) pentru plăţile rezultate din creanţe care nu conţin niciun fel de prevederi referitoare la restituirea datoriei principale sau dacă restituirea este datorată pentru o perioadă mai mare de 50 de ani după data emisiunii.

(2) Când datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv al dobânzii sau redevenţelor ori între unul dintre ei şi o altă persoană, suma dobânzilor sau redevenţelor depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai în această ultimă sumă menţionată, dacă există o astfel de sumă.

Art. 124^22 - Frauda si abuz

(1) Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale sau a celor bazate pe tratate, la care România este parte, care sunt necesare pentru prevenirea fraudei sau abuzului.

(2) România poate, în cazul tranzacţiilor pentru care motivul principal sau unul dintre motivele principale este frauda, evaziunea fiscală sau abuzul, să retragă beneficiile stabilite prin prezentul capitol sau poate să refuze aplicarea lui.

Art. 124^23 - Reguli tranzitorii pentru Republica Ceha, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia si Slovacia

(1) Grecia, Letonia, Polonia şi Portugalia sunt autorizate să nu aplice prevederile privind scutirea plăţilor de dobânzi şi redevenţe între întreprinderi asociate până la data de 1 iulie 2005, iar pe durata perioadei de tranziţie de 8 ani, începând cu data de 1 iulie 2005, cota impozitului aplicată în aceste ţări plăţilor de dobândă sau redevenţe, care se fac către o întreprindere asociată rezidentă în alt stat membru sau către un sediu permanent al unei întreprinderi asociate a unui stat membru, situat în alt stat membru, nu trebuie să depăşească 10% în timpul primilor 4 ani şi 5% în timpul următorilor 4 ani.

Lituania este autorizată să nu aplice prevederile privind scutirea plăţilor de dobânzi şi redevenţe între întreprinderi asociate, până la data de 1 iulie 2005. Pe durata unei perioade de tranziţie de 6 ani, începând de la 1 iulie 2005, cota de impozit aplicată în această ţară asupra plăţilor de redevenţe făcute către o întreprindere asociată rezidentă în alt stat membru sau către un sediu permanent al unei întreprinderi asociate a unui stat membru, situat în alt stat membru, nu trebuie să depăşească 10% . În timpul primilor 4 ani din perioada de tranziţie de 6 ani, cota de impozit aplicată asupra plăţilor de dobânzi făcute unei întreprinderi asociate din alt stat membru sau unui sediu permanent situat în alt stat membru nu va depăşi 10%; pentru următorii 2 ani, cota de impozit aplicată asupra unor astfel de plăţi de dobânzi nu va depăşi 5% .

Spania şi Republica Cehă sunt autorizate, doar pentru plăţile de redevenţe, să nu aplice prevederile privind scutirea plăţilor de redevenţe între întreprinderi asociate, până la data de 1 iulie 2005. În timpul unei perioade de tranziţie de 6 ani, începând cu data de 1 iulie 2005, cota impozitului aplicată în aceste ţări plăţilor de redevenţă făcute către o întreprindere asociată din alt stat membru sau către un sediu permanent al unei întreprinderi asociate a unui stat membru, situat în alt stat membru, nu va depăşi 10% . Slovacia este autorizată, numai pentru plăţile de redevenţe, să nu aplice prevederile privind scutirea de impozit pentru o perioadă de tranziţie de doi ani, începând cu data de 1 mai 2004.

Totuşi, aceste reguli tranzitorii sunt supuse aplicării permanente a oricăror cote de impozit, mai scăzute decât cele la care se face referire mai sus, în condiţiile unor acorduri bilaterale încheiate între Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia şi alte state membre.

(2) Când o întreprindere rezidentă în România sau un sediu permanent al unei întreprinderi a unui stat membru, situat în România:

  • a) primeşte dobânzi sau redevenţe din partea unei întreprinderi asociate din Grecia, Letonia, Lituania, Polonia sau Portugalia;
  • b) primeşte redevenţe din partea unei întreprinderi asociate din Republica Cehă, Spania sau Slovacia;
  • c) primeşte dobânzi sau redevenţe din partea unui sediu permanent situat în Grecia, Letonia, Lituania, Polonia sau Portugalia, al unei întreprinderi asociate a unui stat membru; sau
  • d) primeşte redevenţe de la un sediu permanent situat în Republica Cehă, Spania sau Slovacia al unei întreprinderi asociate a unui stat membru.

România acordă la calculul impozitului pe profit o sumă egală cu impozitul plătit în Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia, în conformitate cu alin. (1), stabilită asupra acelui venit. Suma se acordă ca o deducere din impozitul pe profitul obţinut de întreprinderea sau de sediul permanent care a primit acel venit.

(3) Deducerea prevăzută la alin. (2) nu poate să depăşească acea sumă mai mică:

  • a) faţă de impozitul de plată din Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia, pentru un astfel de venit, pe baza alin. (1); sau
  • b) a părţii de impozit pe profitul întreprinderii sau al sediului permanent care primeşte dobânda sau redevenţele, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă acelor plăţi, conform legislaţiei naţionale a României.
Art. 124^24 - Clauza de delimitare
Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor naţionale sau celor bazate pe tratatele la care România este parte şi ale căror prevederi au în vedere eliminarea sau evitarea dublei impozitări a dobânzilor şi a redevenţelor.
Art. 124^25 - Masuri luate de Romania
Procedura administrării acestui capitol se va stabili prin hotărâre a Guvernului, elaborată în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu avizul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Afacerilor Externe.
Art. 124^26 - Lista societatilor acoperite de prevederile art. 124^20 lit. a) pct. (iii)

Societăţile acoperite de prevederile art. 124^20 lit. a) pct. (iii) sunt următoarele:

a) societăţi cunoscute în legislaţia belgiană ca: "naamloze vennootschap/societe anonyme, commanditaire vennootschap op aandelen/societe en commandite par actions, besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid/societe privee a responsabilite limitee" şi acele entităţi publice legislative care desfăşoară activitate conform dreptului privat;

b) societăţi cunoscute în legislaţia daneză ca: "aktieselskab" şi "anpartsselskab";

c) societăţi cunoscute în legislaţia germană ca: "Aktiengesellschaft, Kommanditgesellschaft auf Aktien, Gesellschaft mit beschrankter Haftung" şi "bergrechtliche Gewerkschaft";

d) societăţi cunoscute în legislaţia grecească ca: "anonume etairia";

e) societăţi cunoscute în legislaţia spaniolă ca: "sociedad anonima, sociedad comanditaria por acciones, sociedad de responsabilidad limitada" şi acele entităţi publice legale care desfăşoară activitate conform dreptului privat;

f) societăţi cunoscute în legislaţia franceză ca: "societe anonyme, societe en commandite par actions, societe a responsabilite limitee" şi entităţi publice şi întreprinderi industriale şi comerciale;

g) societăţi cunoscute în legislaţia irlandeză ca societăţi pe acţiuni sau pe garanţii, societăţi private pe acţiuni sau pe garanţii, entităţi înregistrate conform legislaţiei societăţilor industriale şi prudenţiale sau societăţi de construcţii înregistrate conform legii societăţilor de construcţii;

h) societăţi cunoscute în legislaţia italiană ca: "societa per azioni, societa în accomandita per azioni, societa a responsabilita limitata" şi entităţi publice şi private care desfăşoară activităţi industriale şi comerciale;

i) societăţi cunoscute în legislaţia luxemburgheză ca: "societe anonyme, societe en commandite par actions şi societe a responsabilite limitee";

j) societăţi cunoscute în legislaţia olandeză ca: "noomloze vennootschap" şi "besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid";

k) societăţi cunoscute în legislaţia austriacă ca: "Aktiengesellschaft" şi "Gesellschaft mit beschrankter Haftung";

l) societăţi comerciale sau societăţi înfiinţate conform legii civile, având formă comercială, şi cooperative şi entităţi publice înregistrate conform legii portugheze;

m) societăţi cunoscute în legislaţia finlandeză ca: "osakeyhtio/aktiebolag, osuuskunta/andelslag, saastopankki/sparbank" şi "vakuutusyhtio/forsakrîn gsbolag";

n) societăţi cunoscute în legislaţia suedeză ca: "aktiebolag" şi "forsakrin gsaktiebolag";

o) societăţi înregistrate conform legislaţiei Marii Britanii;

p) societăţi cunoscute în legislaţia cehă ca: "akciova spolecnost", "spolecnost s rucenim omezenym", "verejna obchodni spolecnnost", "komanditni spolecnost", "druzstvo";

q) societăţi cunoscute în legislaţia estoniană ca: "taisuhin g", "usaldusuhin g", "osauhin g", "aktsiaselts", "tulundusuhistu";

r) societăţi cunoscute în legislaţia cipriotă ca societăţi înregistrate în conformitate cu legea companiilor, entităţi publice corporatiste, precum şi alte entităţi care sunt considerate societăţi, conform legii impozitului pe venit;

s) societăţi cunoscute în legislaţia letonă ca: "akciju sabiedriba", "sabiedriba ar ierobezotu atbildibu";

ş) societăţi înregistrate conform legislaţiei lituaniene;

t) societăţi cunoscute în legislaţia ungară ca: "kozkereseti tarsasag", "beteti tarsasag", "kozos vallalat", "korlatolt felelossegu tarsasag", "reszvenytarsasag", "egyesules", "kozhasznu tarsasag", "szovetkezet";

ţ) societăţi cunoscute în legislaţia malteză ca: "Kumpaniji ta ResponsabilitaLimitata", "Socjetajiet în akkomandita li l-kapital taghhom maqsum fazzjonitjiet";

u) societăţi cunoscute în legislaţia poloneză ca: "spolka akcyjna", "spolka z ofraniczona odpowiedzialnoscia";

v) societăţi cunoscute în legislaţia slovenă ca: "delniska druzba", "komanditna delniska druzba", "komanditna druzba", "druzba z omejeno odgovornostjo", "druzba z neomejeno odgovomostjo";

w) societăţi cunoscute în legislaţia slovacă ca: "akciova spolocnos", "spolocnosts rucenim obmedzenym", "komanditna spolocnos", "verejna obchodna spolocnos", "druzstvo".

Norme Metodologice

25. În cazul României, întreprinderile pentru care sunt aplicabile prevederile capitolului IV sunt:

- societăţi în nume colectiv

- societăţi în comandită simplă

- societăţi pe acţiuni

- societăţi în comandită pe acţiuni

- societăţi cu răspundere limitată.

În cazul Bulgariei, întreprinderile pentru care sunt aplicabile prevederile capitolului IV sunt:

- Akţionerno drujestvo

- Komanditno drujestvo s akţii

- Drujestvo s ogranicena otgovornost.

Art. 124^27 - Data aplicarii
Prevederile prezentului capitol, reprezentând transpunerea Directivei 2003/49/CE a Consiliului, din 3 iunie 2003, privind un sistem comun de impozitare aplicabil plăţilor de dobânzi şi redevenţe efectuate între societăţi asociate din state membre diferite, cu amendamentele ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Capitolul V - Schimb de informatii in domeniul impozitelor directe, conform conventiilor de evitare a dublei impuneri

Art. 124^28 - Prevederi generale

(1) În conformitate cu prevederile prezentului capitol, autorităţile competente ale statelor membre vor schimba orice informaţie care poate să le îndreptăţească să efectueze o corectă stabilire a impozitelor pe venit şi pe capital şi orice informaţie referitoare la stabilirea impozitelor asupra primelor de asigurare la care se face referire la art. 3 paragraful 6 din Directiva 76/308/CEE a Consiliului, din 15 martie 1976, privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de anumite obligaţii fiscale, taxe, impozite şi alte măsuri, cu amendamentele ulterioare.

(2) Vor fi privite ca impozite pe venit şi pe capital, indiferent de modul în care sunt stabilite, toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitul pe sumele totale ale salariilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele pe creşterea de capital.

(3) Impozitele la care se face referire la alin. (2) sunt în prezent, în mod special:

  • a) în Belgia:
    • - impozitul persoanelor fizice;
    • - impozitul societăţilor;
    • - impozitul persoanelor morale;
    • - impozitul nerezidenţilor;
  • b) în Danemarca:
    • - indkomstskat til staten;
    • - selskabsskat;
    • - den kommunale indkomstskat;
    • - den amtskommunale indkomstskat;
    • - folkepensionsbidragene;
    • - somendsskatten;
    • - den saerlige indkomstskat;
    • - kirkeskat;
    • - formueskat til staten;
    • - bidrag til dagpengefonden;
  • c) în Germania:
    • - Einkommensteuer;
    • - Korperschaftsteuer;
    • - Vermogensteuer;
    • - Gewerbesteuer;
    • - Grundsteuer;
  • d) în Grecia:
    • - phdros eisodematos fndikon prosopon
    • - phdros eisodematos uomikou prosopon
    • - phdros akiuetou periousias
  • e) în Spania:
    • - impozitul pe venitul persoanelor fizice;
    • - impozitul pe societăţi;
    • - impozitul extraordinar pe averea persoanelor fizice;
  • f) în Franţa:
    • - impozitul pe venit;
    • - impozitul pe societate;
    • - impozitele profesionale;
    • - taxe fonciere sur les proprietes baties;
    • - taxe fonciere sur les proprietes non baties;
  • g) în Irlanda:
    • - impozitul pe venit;
    • - impozitul pe corporaţie;
    • - impozitul pe câştiguri de capital;
    • - impozitul pe avere;
  • h) în Italia:
    • - imposta sul reddito delle persone fisiche;
    • - imposta sul reddito delle persone giuridiche;
    • - imposta locale sui redditi;
  • i) în Luxemburg:
    • - impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
    • - impozitul pe veniturile colectivităţilor;
    • - impozitul comercial comunal;
    • - impozitul pe avere;
    • - impozitul funciar;
  • j) în Olanda:
    • - Inkomstenbelasting;
    • - Vennootschapsbelosting;
    • - Vermogensbelasting;
  • k) în Austria
    • - Einkommensteuer
    • - Korperschaftsteuer;
    • - Grundsteuer;
    • - Bodenwertabgabe;
    • - Abgabe von land - und forstwirtschaftlichen Betrieben;
  • l) în Portugalia:
    • - contribuicao predial;
    • - imposto sobre a industria agricola;
    • - contribuicao industrial;
    • - imposto de capitais;
    • - imposto profissional;
    • - imposto complementar;
    • - imposto de mais - valias;
    • - imposto sobre o rendimento do petroleo;
    • - os adicionais devidos sobre os impostos precedentes;
  • m) în Finlanda:
    • - Valtion tuleverot - de statlin ga inkomstskatterna;
    • - Yhteisojen tulovero - inkomstskatten for samfund;
    • - Kunnallisvero - kommunalskatten;
    • - Kirkollisvero - kyrkoskatten;
    • - Kansanelakevakuutusmaksu - folkpenşionsforsakrîn gspremien;
    • - Sairausvakuutusmaksu- sjukforsakrîn gspremien;
    • - Korkotulom lahdevero - kallskatten pa ranteîn komst;
    • - Rajoitetusti verovelvollisen lahdevero - kallskatten for begransat skattskylding;
    • - Valtion varallisuusvero - den statlinga formogenhetsskatten;
    • - Kiin teistovero - fastin ghetsskatten;
  • n) în Suedia:
    • - Den statliga inkomstskatten;
    • - Sjomansskatten;
    • - Kupongskatten;
    • - Den sarskilda inkomstskatten for utomlands bosatta;
    • - Den sarskilda inkomstskatten for utomlands bosatta artister m.fl.;
    • - Den statlinga fastighetsskatten;
    • - Den kommunala inkomstskatten;
    • - Formogenhetsskatten;
  • o) în Marea Britanie:
    • - impozitul pe venit;
    • - impozitul pe corporaţii;
    • - impozitul pe câştigurile de capital;
    • - impozitul pe venitul petrolier;
    • - impozitul pe îmbunătăţiri funciare;
  • p) în Republica Cehă:
    • - dane priijmu;
    • - dan z nemovitosti;
    • - dan dedicka, dan darovaci a dan zprevodu nemovitosti;
    • - dan z pridane hodnoty;
    • - spotrebni dane;
  • q) în Estonia:
    • - Tulumaks;
    • - Sotsiaalmaks;
    • - Maamaks;
  • r) în Cipru:
    • - phdros eisodematos
    • - Ektakte Eisfora
    • - gia tenAmuna tes Demokratias
    • - phdros Kefalaioukon Kerdon
    • - phdros Akinetes Idioktesias
  • s) în Letonia:
    • - iedzivotaju ienakuma nodoklis;
    • - nekustama ipasuka nodoklis;
    • - uznemumu ienakuma nodoklis;
  • ş) în Lituania:
    • - gyventoju pajamu mokestis;
    • - pelno mokestis;
    • - imoniu ir organizaciju nekilnojamojo turto mokestis;
    • - zemes mokestis;
    • - mokestis uz valstybinius gamtos isteklius;
    • - mokestis uz aplinkos tersima;
    • - naftos ir duju istekliu mokestis;
    • - paveldimo turto mokestis;
  • t) în Ungaria:
    • - szemelyi jovedelemando;
    • - tarsazagi ado;
    • - osztalekado;
    • - altalanos forgalmi ado;
    • - jovedeki ado;
    • - epitmenyado;
    • - telekado;
  • ţ) în Malta:
    • - Taxxa fuq l-income;
  • u) în Polonia:
    • - podatek dochodowy od osob prawnych;
    • - podatek dochodowy od osob fizycznych;
    • - podatek od czynnosci cywilnopranych;
  • v) în Slovenia:
    • - dohodnina;
    • - davki obcanov;
    • - davek od dobicka pravnih oseb;
    • - posebni davek na bilacno vsoto bank in hranilnic;
  • w) în Slovacia:
    • - dan z prijmov fyzickych osob;
    • - dan z prijmov pravnickych osob;
    • - dan z dedicstva;
    • - dan z darovania;
    • - dan z prevodu a prechodu nehnutelnosti;
    • - dan z nehnutelnosti;
    • - dan z predanej hodnoty;
    • - spotrebne dane.

Norme Metodologice

26. În cazul României, impozitele la care sunt aplicabile prevederile capitolului V sunt:

- impozitul pe venit;

- impozitul pe profit;

- impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;

- impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

- impozitul pe clădiri;

- impozitul pe teren.

În cazul Bulgariei, impozitele la care sunt aplicabile prevederile capitolului V sunt:

- dank vrhu dohodite na fizieckite liţa;

- korporativen dank;

- danţi, udrjani pri iztonika;

- alternativni danţi na korporativniia dank;

- okonatelen godişen (patenten) dank.

(4) Prevederile alin. (1) se aplică, de asemenea, asupra oricăror impozite identice sau similare stabilite ulterior, în plus, sau în locul impozitelor prevăzute la alin. (3). Autorităţile competente ale statelor membre se vor informa reciproc asupra datei de intrare în vigoare a unor asemenea impozite.

(5) Sintagma autoritate competentă înseamnă:

  • a) în Belgia:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • b) în Danemarca:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • c) în Germania:
    • - ministrul federal de finanţe sau un reprezentant autorizat;
  • d) în Grecia:
    • - To Upourgeio Oikonomikon sau un reprezentant autorizat;
  • e) în Spania:
    • - ministrul economiei şi finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • f) în Franţa:
    • - ministrul economiei sau un reprezentant autorizat;
  • g) în Irlanda:
    • - comisionarii de venituri sau reprezentanţii lor autorizaţi;
  • h) în Italia:
    • - şeful departamentului de politică fiscală sau reprezentantul său autorizat;
  • i) în Luxemburg:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • j) în Olanda:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • k) în Austria:
    • - ministrul federal de finanţe sau un reprezentant autorizat;
  • l) în Portugalia:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • m) în Finlanda:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • n) în Suedia
    • - şeful departamentului de finanţe sau reprezentantul său autorizat;
  • o) în Marea Britanie:
    • - comisionarii de la vamă şi accize sau un reprezentant autorizat pentru informaţiile solicitate, referitoare la taxe asupra primelor de asigurare şi accize;
    • - comisionarii de la Inland Revenue sau reprezentanţii lor autorizaţi;
  • p) în Republica Cehă:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • q) în Estonia:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • r) în Cipru:
    • - Upourgeio Oikonomikon sau un reprezentant autorizat;
  • s) în Letonia:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • ş) în Lituania:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • t) în Ungaria:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • ţ) în Malta:
    • - ministrul responsabil de departamentul fiscal sau un reprezentant autorizat;
  • u) în Polonia:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • v) în Slovenia:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • w) în Slovacia:
    • - ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
  • x) în România:
    • - ministrul finanţelor publice sau un reprezentant autorizat.

Norme Metodologice

27. În cazul Bulgariei autoritate competentă înseamnă Izplnitelniiat direktor na Naţionalnata agenţiia za prihodite.

Art. 124^29 - Schimb la cerere

(1) Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate cere autorităţii competente a altui stat membru să transmită informaţia la care s-a făcut referire la art. 124^28 alin. (1), într-un caz special. Autoritatea competentă a statului solicitat nu va da curs cererii de schimb de informaţii dacă este evident că autoritatea competentă a statului care face cererea nu a epuizat propriile sale surse obişnuite de obţinere a informaţiilor, surse pe care le-ar fi putut utiliza, conform circumstanţelor, pentru a obţine informaţiile cerute fără a provoca riscul de periclitare a realizării căutării după rezultat.

(2) Pentru scopul transmiterii informaţiei la care s-a făcut referire la art. 124^28 alin. (1), autoritatea competentă a statului membru solicitat va asigura condiţiile pentru conducerea oricăror anchete necesare în vederea obţinerii acestor informaţii.

(3) În scopul obţinerii informaţiei cerute, autoritatea competentă căreia i se solicită această informaţie sau autoritatea administrativă la care se recurge va proceda ca şi cum ar acţiona pe cont propriu sau, la cererea celeilalte autorităţi, în contul propriului stat membru.

Art. 124^30 - Schimbul automat de informatii
Pentru categoriile de cazuri pe care autorităţile competente le vor determina conform procedurii de consultare prevăzute la art. 124^38, autorităţile competente ale statelor membre vor schimba în mod regulat informaţiile la care se face referire la art. 124^28 alin. (1), fără o cerere anterioară.
Art. 124^31 - Schimbul spontan de informatii

(1) Autoritatea competentă a unui stat membru poate transmite autorităţii competente a oricărui alt stat membru vizat, fără o cerere anterioară, informaţiile la care se face referire la art. 124^28 alin. (1), pe care le cunoaşte din următoarele circumstanţe:

  • a) autoritatea competentă a unui stat contractant s-a bazat pe presupunerea că ar putea fi o pierdere a impozitului într-un alt stat membru;
  • b) o persoană supusă impozitării obţine o reducere a impozitului sau o scutire de impozit în alt stat membru, care ar putea genera o creştere a impozitului sau a obligaţiei de impozitare în alt stat membru;
  • c) afacerea tratată între o persoană supusă impozitării într-un stat membru şi o persoană supusă impozitării într-un alt stat membru este dirijată prin una sau mai multe ţări, astfel încât să rezulte o diminuare a impozitului în unul sau în celălalt stat membru sau în ambele state;
  • d) autoritatea competentă a unui stat membru s-a bazat pe presupunerea că diminuarea impozitului poate rezulta din transferurile artificiale de profituri în cadrul grupurilor de întreprinderi;
  • e) informaţia transmisă la unul din statele membre de către autoritatea competentă a celuilalt stat este în măsură să dea informaţiile care pot fi relevante în stabilirea obligaţiei pentru impunere în ultimul dintre state.

(2) Autorităţile competente ale statelor membre pot, conform procedurii de consultare prevăzute la art. 124^38, să extindă schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) la alte cazuri decât cele specificate în articolul menţionat.

(3) Autorităţile competente ale statelor membre pot să-şi transmită una alteia informaţiile la care se face referire la art. 124^28 alin. 1, despre care au cunoştinţă, în orice alt caz, fără o cerere anterioară.

Art. 124^32 - Limita de timp pentru transmiterea informatiei
Autoritatea competentă a unui stat membru căruia, conform dispoziţiilor prezentului capitol, i se solicită să furnizeze informaţii le va transmite cât mai repede posibil. Dacă întâmpină obstacole în furnizarea informaţiilor sau dacă refuză să le furnizeze, va informa autoritatea care solicită informaţia despre acest lucru, indicând natura obstacolelor sau a motivelor refuzului său.
Art. 124^33 - Colaborarea dintre oficialii statului vizat
Pentru scopul aplicării prevederilor precedente, autoritatea competentă a statului membru care furnizează informaţia şi autoritatea competentă a statului membru pentru care se furnizează informaţia pot cădea de acord, conform procedurii de consultare prevăzute la art. 124^38, să autorizeze prezenţa în primul stat membru a oficialilor administraţiei fiscale din celălalt stat membru. Amănuntele pentru aplicarea acestei prevederi vor fi determinate conform aceleiaşi proceduri.
Art. 124^34 - Prevederi privind secretul

(1) Toate informaţiile făcute cunoscute unui stat membru, conform prezentului capitol, vor fi păstrate secrete în acel stat în acelaşi mod ca şi informaţia primită conform legislaţiei interne. În orice caz, asemenea informaţii:

  • a) pot fi făcute cunoscute numai persoanelor direct implicate în stabilirea impozitului sau în controlul administrativ al acestei stabiliri a impozitului;
  • b) pot fi făcute cunoscute numai în legătură cu procedurile judecătoreşti sau procedurile administrative care implică sancţiuni luate în vederea sau în legătură cu stabilirea sau revizuirea bazei de impozitare şi numai persoanelor care sunt direct implicate în asemenea proceduri; astfel de informaţii pot fi totuşi dezvăluite în timpul audierilor publice sau al proceselor de judecată, dacă autoritatea competentă a statului membru care a furnizat informaţia nu ridică nici o obiecţie la momentul când acest stat furnizează prima dată informaţia;
  • c) vor fi folosite, în orice circumstanţă, numai pentru scopuri fiscale sau în legătură cu procedurile judecătoreşti sau administrative care implică sancţiuni întreprinse cu privire la sau în legătură cu stabilirea sau revizuirea bazei fiscale.

În plus, informaţiile pot fi folosite la stabilirea altor obligaţii fiscale, taxe şi impozite prevăzute la art. 2 din Directiva nr. 76/308/CEE a Consiliului.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu vor obliga un stat membru a cărui legislaţie sau practică administrativă instituie, pentru scopuri fiscale, prevederi legislative cu puteri mai restrânse decât cele cuprinse în acest alineat să furnizeze informaţii, dacă statul vizat nu acţionează în sensul respectării acelor prevederi legislative cu puteri mai restrânse.

(3) Indiferent de prevederile alin. (1), autorităţile competente ale statului membru care furnizează informaţia pot permite să fie folosită această informaţie pentru alte scopuri, în statul care cere informaţia, dacă, potrivit legislaţiei din statul care dă informaţia, aceasta poate fi folosită în statul care dă informaţia, în condiţii similare, pentru scopuri similare.

(4) Când o autoritate competentă a unui stat contractant consideră că informaţia care s-a primit de la autoritatea competentă a unui alt stat membru este posibil să fie folositoare autorităţii competente a unui stat terţ, ea poate transmite informaţia ultimei autorităţi competente menţionate, cu acordul autorităţii competente care a furnizat informaţia.

Art. 124^35 - Limitari la schimbul de informatii

(1) Prezentul capitol nu va impune nici o obligaţie statului membru căruia i se cere informaţia de a face cercetări sau de a furniza informaţii, dacă în acest stat ar fi contrară propriei sale legislaţii sau practicii sale administrative realizarea unor astfel de cercetări sau colectarea informaţiilor solicitate.

(2) Furnizarea informaţiei poate fi refuzată când ar conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unei informaţii a cărei dezvăluire ar fi contrară politicii publice.

(3) Autoritatea competentă a unui stat membru poate refuza să furnizeze informaţiile când statul membru vizat este în imposibilitate de a furniza informaţii similare, pentru motive practice sau legale.

Art. 124^36 - Notificarea

(1) La cererea autorităţii competente a unui stat membru, autoritatea competentă a celuilalt stat membru va notifica, în conformitate cu prevederile legale care reglementează notificarea unor instrumente similare în statul membru solicitat, destinatarul tuturor instrumentelor şi deciziilor care sunt emise de autorităţile administrative ale statului membru solicitant şi care privesc aplicarea pe teritoriul său a legislaţiei privind impozitele acoperite de prezentul capitol.

(2) Cererile pentru notificare vor indica subiectul instrumentului sau deciziei care urmează a fi notificat şi vor specifica numele şi adresa destinatarului, împreună cu orice alte informaţii prin care se poate facilita identificarea destinatarului.

(3) Autoritatea solicitată va informa imediat autoritatea solicitantă asupra răspunsului său la cererea pentru notificare şi, în mod special, va comunica data de notificare a deciziei sau a instrumentului la destinatar.

Art. 124^37 - Verificari simultane

(1) Când situaţia fiscală a uneia sau a mai multor persoane supuse impunerii este în interesul comun sau complementar a două sau mai multe state membre, aceste state pot conveni să desfăşoare verificări simultane pe teritoriile lor, astfel încât să poată schimba informaţiile astfel obţinute ori de câte ori un astfel de schimb de informaţii este mai eficient decât efectuarea de verificări numai de către unul dintre statele membre.

(2) Autoritatea competentă din fiecare stat membru va identifica în mod arbitrar persoanele supuse impozitării, pe care intenţionează să le propună pentru o verificare simultană. Această autoritate competentă va comunica autorităţilor competente responsabile din celelalte state membre vizate cazurile care, din punctul său de vedere, ar fi subiectul unei verificări simultane. Această autoritate competentă va comunica motivele sale în ceea ce priveşte alegerea cazurilor, cât mai mult posibil, prin comunicarea informaţiilor care au condus la luarea deciziei pentru o verificare simultană. Autoritatea competentă va specifica perioada de timp în care se vor derula operaţiunile de control.

(3) Autoritatea competentă din fiecare stat membru vizat va decide dacă doreşte să ia parte la operaţiuni de verificări simultane. La primirea unei propuneri pentru o verificare simultană, autoritatea competentă va confirma acordul sau va comunica refuzul său, motivat, celeilalte autorităţi.

(4) Fiecare autoritate competentă din statele membre vizate va numi un reprezentant, care va avea responsabilitatea supravegherii şi coordonării activităţii de control.

Art. 124^38 - Consultari

(1) Pentru scopurile implementării prezentului capitol, consultările vor fi ţinute, dacă este necesar, în cadrul unui comitet care va avea loc între:

  • a) autorităţile competente ale statelor membre vizate, la cererea fiecăruia dintre ele, cu privire la problemele bilaterale;
  • b) autorităţile competente ale tuturor statelor membre şi Comisie, la cererea uneia dintre aceste autorităţi sau a Comisiei, în măsura în care problema ridicată nu este numai în interes bilateral.

(2) Autorităţile competente ale statelor membre pot comunica în mod direct între ele. Autorităţile competente ale statelor membre pot, prin asistenţă reciprocă, să permită autorităţilor desemnate de acestea să comunice direct între ele în cazurile speciale sau în alte categorii de cazuri.

(3) Când autorităţile competente încheie acorduri care vizează probleme bilaterale, acoperite de prezentul articol, altele decât cele cu privire la cazurile individuale, acestea vor informa cât mai repede posibil Comisia asupra acestui fapt. La rândul său, Comisia va notifica autorităţile competente ale statelor membre.

Art. 124^39 - Schimb de experienta
Statele membre vor monitoriza în mod constant, împreună cu Comisia, procedura de cooperare prevăzută în prezentul capitol şi vor face schimb de experienţă, în special în domeniul preţurilor de transfer din cadrul grupurilor de întreprinderi, în scopul îmbunătăţirii unei asemenea cooperări şi, atunci când este cazul, pentru redactarea unor reglementări în domeniile vizate.
Art. 124^40 - Aplicabilitatea unor prevederi largite referitoare la asistenta
Prevederile anterioare nu vor împiedica îndeplinirea oricăror obligaţii mai extinse referitoare la schimbul de informaţii care pot decurge din alte acte juridice.
Art. 124^41 - Data aplicarii
Prevederile prezentului capitol, care transpun prevederile Directivei nr. 77/799/CEE privind asistenţa reciprocă între autorităţile competente din statele membre în domeniul taxării directe şi impunerii primelor de asigurare, cu amendamentele ulterioare, se aplică începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.
Legenda:
- Articol/norma modificat(a)  
- Articol data precedenta
Legenda

Text vechi - paragraf vechi. Exemplu:

17. nerezident - orice persoana juridica straina si orice persoana fizica nerezidenta;

Text modificat - textul ce inlocuieste paragraful vechi. Exemplu:

17. nerezident - orice persoana juridica straina si orice persoana fizica nerezidenta si orice alte entitati straine;

Text nou introdus. Exemplu:

(1^1) Īn perioada 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2009 inclusiv, nu se impoziteaza profitul obtinut de persoanele juridice straine.

Text abrogat. Exemplu:

Acciza este exigibila īn momentul eliberarii pentru consum sau cānd se constata pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

Parteneri
Hotel Armatti Complex Wolf