Cine depune declaratia?

Declaraţia se completează şi se depune de către persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România şi persoanele fizice care îndeplinesc, pentru anul de raportare, condiţia prevăzută la art.40 alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care realizează venituri din străinătate, impozabile în România, ca urmare a desfăşurării unor activităţi în străinătate, cum ar fi: venituri din profesii libere, venituri din activităţi comerciale, venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole, piscicultură, silvicultură, venituri sub formă de dividende, venituri sub formă de dobânzi, venituri din premii, venituri din jocuri de noroc, venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, câştiguri din transferul titlurilor de valoare, venituri sub forma câştigurilor din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract şi alte operaţiuni similare, alte venituri din investiţii, venituri din pensii, precum şi alte venituri impozabile potrivit Titlului III din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice în anul fiscal de raportare, precum şi impozitul aferent plătit în străinătate, exprimate în unităţi monetare proprii fiecărui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului.

Veniturile din străinătate, precum şi impozitul aferent, exprimate în unităţi monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Naţională a României, se vor transforma astfel:

• din moneda statului de sursă într-o valută de circulaţie internaţională, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din ţara de sursă;
• din valuta de circulaţie internaţională în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului respectiv.

Declaraţia se depune şi de persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România şi de persoanele fizice care îndeplinesc, pentru anul de raportare, condiţia prevăzută la art.40 alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care desfăşoară activitate salarială în străinătate într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri şi sunt plătite pentru activitatea salarială desfăşurată în străinătate de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau de un sediu permanent în România (veniturile salariale reprezintă cheltuială deductibilă a unui sediu permanent în România), în următoarele situaţii, după caz:

• în cazul în care, acelaşi venit din salarii a fost supus impunerii atât în România, cât şi în străinătate;
• în cazul în care, persoana fizică a fost prezentă în străinătate pentru o perioadă mai mare decât perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care s-a desfăşurat activitatea;
• în cazul în care, detaşarea în străinătate a persoanei fizice a încetat înainte de perioada prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri, iar angajatorul nu mai poate efectua reţinerea diferenţelor de impozit, întrucât între părţi (angajat-angajator) nu mai există relaţii contractuale generatoare de venituri din salarii.
• în cazul în care acelaşi venit din salarii este supus impunerii, atât în România, cât şi în străinătate, statului străin revenindu-i dreptul de impunere potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu respectivul stat, regularizarea impozitului datorat de rezidentul român se realizează de organul fiscal competent din România, la cererea contribuabilului, prin completarea corespunzătoare a declaraţiei. în acest caz, declaraţia reprezintă şi cerere de restituire.
• în vederea regularizării de către organul fiscal a impozitului pe salarii datorat în România pentru activitatea desfăşurată în străinătate, persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România şi persoanele fizice care îndeplinesc, pentru anul de raportare, condiţia prevăzută la art.40 alin.(2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, depun declaraţia la organul fiscal competent, însoţită de următoarele documente justificative:
• documentul menţionat la art. 59 alin. (2) din Codul fiscal întocmit de angajatorul rezident în România ori de către un sediu permanent în România care efectuează plăţi de natură salarială din care să rezulte venitul bază de calcul al impozitului şi impozitul reţinut în România pentru salariul plătit în străinătate;
• contractul de detaşare;
• documente justificative privind încetarea raportului de muncă, după caz;
• certificatul de atestare a impozitului plătit în străinătate de contribuabil, eliberat de autoritatea competentă a statului străin, sau orice alt document justificativ privind venitul realizat şi impozitul plătit în celălalt stat, eliberat de autoritatea competentă din ţara în care s-a obţinut venitul, precum şi orice alte documente care pot sta la baza determinării sumei impozitului plătit în străinătate, pentru situaţia în care dreptul de impunere a revenit statului străin.

Veniturile din activităţi dependente desfăşurate în străinătate şi plătite de un angajator nerezident nu sunt impozabile în România, potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, nu se declară şi nu fac obiectul creditului fiscal extern.

Veniturile se declară pentru fiecare ţară - sursă a veniturilor şi pentru fiecare categorie de venit realizat.

Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia, potrivit Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Cand se depune declaratia?

• anual, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai, inclusiv, a anului următor celui de realizare a venitului;
• ori de câte ori contribuabilul constată erori în declaraţia depusă anterior, prin completarea unei declaraţii rectificative, situaţie în care se va înscrie "X" în căsuţa special prevăzută în formular în acest scop.

Unde se depune declaratia?

Declaraţia se completează de către contribuabil sau de către împuternicitul acestuia, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înscriind cu majuscule, citeţ şi corect, toate datele prevăzute de formular, în două exemplare:

• originalul se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul îşi are domiciliul fiscal;
• copia se păstrează de către contribuabil sau de împuternicitul acestuia.

Cum se depune declaratia?

Declaraţia se depune în format hârtie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Declaraţia se pune gratuit la dispoziţia contribuabilului.

Data depunerii declaraţiei este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştă, după caz.